|
DREPTUL PERSOANEI ŞI AL COMUNITĂŢILOR LA LIBERTATEA
SOCIALĂ ŞI CIVILĂ ÎN MATERIE DE RELIGIE
1 -
(Introducere)
În zilele noastre oamenii
devin tot mai conştienţi de DEMNITATEA PERSOANEI UMANE şi
creşte numărul acelora care cer ca oamenii, în activitatea lor,
să aibă opinie proprie şi libertate responsabilă şi
să le poată folosi, nu constrânşi, ci
călăuziţi de conştiinţa datoriei. De asemenea ei cer o
delimitare juridică a puterii publice pentru ca sfera dreptei libertăţi
a persoanei şi a asociaţiilor să nu fie prea îngust
circumscrisă. Această exigenţă a libertăţii
în societatea umană se referă mai ales la bunurile spiritului
uman, în primul rând la cele care privesc libera exercitare a
religiei în societate. Analizând cu atenţie aceste
aspiraţii ale sufletelor şi propunându-şi să declare
în ce măsură sunt conforme cu adevărul şi cu
dreptatea, Conciliul cercetează Tradiţia sacră şi
învăţătura Bisericii din care scoate lucruri noi, pururi
în armonie cu cele vechi.
De aceea, Conciliul afirmă
în primul rând că Dumnezeu însuşi a făcut
cunoscută neamului omenesc calea pe care oamenii, slujindu-I Lui, pot
ajunge la mântuire şi la fericire în Cristos. Noi credem
că această unică religie adevărată este cea a
Bisericii catolice şi apostolice, căreia Domnul Isus i-a
încredinţat misiunea de a o răspândi la toţi
oamenii, spunând Apostolilor: "Mergeţi şi
învăţaţi toate neamurile, botezându-i în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-i
să păzească toate câte vi le-am
poruncit"(Mt 28, 19-20). Pe de altă
parte, toţi oamenii au obligaţia să caute adevărul, mai
ales în privinţa lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale şi, o
dată cunoscut, să-l îmbrăţişeze şi
să-l păstreze.
În acelaşi timp,
Sfântul Conciliu afirmă că aceste îndatoriri se
referă la conştiinţa omului şi o obligă, şi
că adevărul nu se impune decât prin forţa adevărului
însuşi care pătrunde minţile lin dar cu putere. Şi
pentru că libertatea religioasă pe care oamenii o pretind în
împlinirea îndatoririi de a aduce cult lui Dumnezeu se referă
la imunitatea faţă de orice constrângere în societatea
civilă, ea lasă neatinsă doctrina tradiţională
catolică despre îndatorirea morală a oamenilor şi a
societăţilor faţă de religia adevărată şi
faţă de Biserica unică a lui Cristos. Pe lângă aceasta,
vorbind despre libertatea religioasă, Conciliul intenţionează
să dezvolte învăţătura Supremilor Pontifi mai
recenţi cu privire la drepturile inviolabile ale persoanei umane precum
şi la ordinea juridică a societăţii.
|