CAPITOLUL III
VIAŢA ECONOMICO-SOCIALĂ
63 -
(Câteva aspecte ale vieţii economice contemporane)
Şi în viaţa
economico-socială trebuie stimate şi promovate demnitatea persoanei
umane, vocaţia ei integrală şi binele întregii
societăţi. Căci omul este autorul, centrul şi scopul
întregii vieţi economico-sociale.
Economia contemporană, ca
orice domeniu al vieţii sociale, se caracterizează printr-o
dominaţie crescândă a omului asupra naturii, prin
intensificarea şi înmulţirea relaţiilor şi a
interdependenţei între cetăţeni, grupuri şi popoare,
precum şi printr-o intervenţie mai frecventă a puterii politice.
În acelaşi timp, progresul în modurile de producţie
şi în organizarea schimburilor de bunuri şi servicii a
făcut ca economia să fie un instrument mai eficace de satisfacere a
nevoilor crescânde ale familiei umane.
Cu toate acestea nu lipsesc
motivele de îngrijorare. Nu puţini, mai ales în zonele
dezvoltate din punct de vedere economic, par dominaţi de aspectul
economic, astfel încât aproape toată existenţa lor personală
şi socială este impregnată de un anume "economism"
şi aceasta atât în ţările cu economie
colectivistă cât şi în celelalte. În timp ce
dezvoltarea economiei, orientată şi coordonată în mod
raţional şi uman ar putea atenua inegalităţile sociale,
prea adeseori ea duce la exacerbarea lor şi chiar, în unele locuri,
la regresul condiţiei sociale a celor slabi şi la dispreţuirea
celor săraci. În timp ce o uriaşă mulţime de oameni e
lipsită încă de strictul necesar, unii, chiar şi în
ţările mai puţin dezvoltate, trăiesc în belşug
şi risipă. Luxul coexistă cu mizeria. În timp ce o
minoritate se bucură de o foarte amplă putere de decizie, mulţi
sunt aproape total lipsiţi de posibilitatea de a acţiona după
propria iniţiativă şi răspundere, aflându-se adeseori
în condiţii de viaţă şi de muncă nedemne de
persoana umană.
Dezechilibre economice şi
sociale asemănătoare se observă între agricultură,
industrie şi sfera serviciilor, precum şi între diferitele zone
ale aceleiaşi ţări. Între naţiunile mai dezvoltate
economic şi celelalte se manifestă o opoziţie tot mai
gravă, care poate pune în primejdie însăşi pacea
lumii.
Contemporanii noştri
percep cu o conştiinţă tot mai vie aceste disparităţi,
fiind în acelaşi timp profund convinşi că
posibilităţile mai ample, tehnice şi economice, de care se
bucură lumea de azi pot şi trebuie să corecteze această
dezastruasă stare de lucruri. Însă pentru aceasta sunt necesare
multe reforme în viaţa economico-socială şi o transformare
a mentalităţilor şi atitudinilor tuturor. În acest scop,
Biserica, în decursul veacurilor, a formulat, la lumina Evangheliei,
principii de dreptate şi echitate cerute de mintea
sănătoasă, atât pentru viaţa individuală şi
socială, cât şi pentru viaţa internaţională, şi
le-a proclamat mai ales în vremurile din urmă. Sfântul
Conciliu intenţionează să confirme aceste principii în
funcţie de situaţia de astăzi şi să indice anumite
orientări având mai ales în vedere exigenţele progresului
economic.
|