II. CONSTRUIREA COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE

        83 - (Cauzele conflictelor şi remediile lor)
        Pentru a construi pacea, prima condiţie este eliminarea cauzelor de conflict între oameni, cauze care alimentează războaiele, dintre care principalele sunt nedreptăţile. Multe dintre acestea provin din excesive inegalităţi economice, precum şi din întârzierea cu care li se aduc remediile necesare. Altele se nasc din spiritul de dominare şi din dispreţul faţă de persoane, dacă cercetăm cauzele mai profunde, din invidie, neîncredere, orgoliu şi alte pasiuni egoiste. Deoarece omul nu poate răbda atâtea dezordini, consecinţa lor este că şi atunci când nu cunoaşte atrocităţile războiului, lumea este continuu prada conflictelor dintre oameni şi a violenţei. Pe lângă aceasta, întrucât aceleaşi rele se regăsesc în relaţiile dintre popoare, este absolut necesar ca, pentru învingerea sau prevenirea lor şi pentru a reprima dezlănţuirea violenţei, instituţiile internaţionale să-şi întărească şi să-şi perfecţioneze cooperarea şi coordonarea şi să fie stimulată neobosit crearea de organisme care să promoveze pacea.

        84 - (Comunitatea naţiunilor şi instituţiile internaţionale)
        În contextul înmulţirii şi strângerii legăturilor de interdependenţă între toţi cetăţenii şi toate popoarele globului, pentru ca binele comun universal să fie căutat cum se cuvine şi să fie realizat în mod eficient, e necesar ca încă de acum comunitatea naţiunilor să se organizeze potrivit unei ordini care să corespundă sarcinilor actuale, mai ales în problema numeroaselor regiuni care suferă încă de o sărăcie insuportabilă.
        Pentru a ajunge la aceste scopuri, instituţiile comunităţii internaţionale trebuie, fiecare în sfera ei, să se ocupe de diversele nevoi ale oamenilor, atât în domeniul vieţii sociale, de care ţin alimentaţia, sănătatea, munca, educaţia, cât şi privind unele împrejurări speciale care pot apărea pe alocuri, cum ar fi necesitatea de a sprijini creşterea generală a ţărilor în curs de dezvoltare, rezolvarea situaţiei dramatice a refugiaţilor risipiţi în lumea întreagă sau ajutorarea emigranţilor şi a familiilor lor.
        Instituţiile internaţionale deja existente fie la nivel mondial fie regional au adus mari servicii neamului omenesc. Ele reprezintă primele încercări de a pune bazele internaţionale ale întregii comunităţi umane pentru a rezolva problemele cele mai grave ale vremurilor noastre, pentru a promova progresul în lumea întreagă şi pentru a preveni războiul sub orice formă. În toate aceste domenii, Biserica se bucură văzând spiritul de adevărată fraternitate ce înfloreşte între creştini şi necreştini, intensificându-le necontenit eforturile pentru a alina mizeria imensă existentă în lume.

        85 - (Cooperarea internaţională în domeniul economic)
        Solidaritatea actuală a neamului omenesc impune de asemenea stabilirea unei mai mari cooperări internaţionale în domeniul economic. Într-adevăr, deşi aproape toate popoarele şi-au câştigat independenţa politică, sunt departe de a se fi eliberat de excesivele inegalităţi şi de orice formă de dependenţă abuzivă, şi de a fi scăpat total de primejdia unor grave dificultăţi interne.
        Dezvoltarea unei ţări depinde de resursele sale umane şi financiare. Cetăţenii fiecărei naţiuni trebuie pregătiţi, prin educaţie şi formaţie profesională, pentru a face faţă diferitelor sarcini ale vieţii economice şi sociale. Pentru aceasta e nevoie de ajutorul unor experţi străini care, în sprijinul pe care îl acordă, să nu acţioneze în spirit de dominaţie, ci de asistenţă şi colaborare. Ajutorarea materială dată ţărilor în curs de dezvoltare nu poate fi realizată fără transformări profunde în uzanţele actuale ale comerţului mondial. Pe lângă aceasta, ţările dezvoltate trebuie să le ofere şi alte ajutoare, sub formă de dar, de împrumut sau de investiţii financiare; acestea trebuie oferite cu generozitate şi dezinteresat dintr-o parte, şi primite cu toată onestitatea din cealaltă parte.
        Pentru instaurarea unei adevărate ordini economice mondiale, trebuie suprimată lăcomia după beneficii excesive, ambiţiile naţionale, setea de dominaţie politică, calculele de ordin militarist precum şi maşinaţiile ce au ca scop propagarea şi impunerea unor ideologii. Se propun mai multe sisteme economice şi sociale; este de dorit ca experţii să găsească baze comune pentru relaţiile economice mondiale sănătoase; acest lucru se va realiza mai uşor dacă fiecare va renunţa la propriile prejudecăţi şi va fi gata să poarte un dialog sincer.

        86 - (Câteva norme utile)
        Pentru această colaborare par utile următoarele norme:
        a) Naţiunile în curs de dezvoltare trebuie să aibă grijă să-şi fixeze în mod expres şi ferm ca scop al progresului deplina perfecţionare umană a cetăţenilor. Să nu uite că progresul izvorăşte şi creşte în primul rând din munca şi priceperea popoarelor respective, căci trebuie să se bazeze nu numai pe ajutoarele externe, ci mai ales pe deplina valorificare a propriilor resurse, precum şi pe dezvoltarea culturii şi tradiţiilor proprii. În aceste domenii, aceia care deţin cea mai mare influenţă asupra celorlalţi trebuie să dea exemplu.
        b) Este o îndatorire foarte gravă a ţărilor dezvoltate să ajute popoarele în curs de dezvoltare în îndeplinirea acestor îndatoriri. De aceea să înfăptuiască adaptările spirituale şi materiale necesare pentru stabilirea acestei colaborări universale.
        Astfel, în negocierile cu ţările mai slabe şi mai sărace, trebuie să se ţină seama cu grijă de binele acestora, căci veniturile realizate din vânzarea produselor proprii le sunt necesare pentru subzistenţă.
        c) Este sarcina comunităţii internaţionale să coordoneze şi să stimuleze dezvoltarea, având grijă totuşi să împartă cu maximă eficienţă şi echitate resursele prevăzute. Tot ea are rolul de a reglementa raporturile economice mondiale conform normelor dreptăţii, respectând în acelaşi timp principiul subsidiarităţii.
        Să se întemeieze instituţii capabile să promoveze şi să reglementeze comerţul internaţional, mai ales cu ţările mai puţin dezvoltate, şi să compenseze inconvenientele ce decurg din excesiva inegalitate de putere între naţiuni. O astfel de reglementare însoţită de ajutoare tehnice, culturale şi financiare trebuie să pună la dispoziţia naţiunilor în curs de dezvoltare mijloacele necesare pentru a realiza o creştere economică satisfăcătoare.
        d) În multe cazuri este presantă necesitatea unei revizuiri a structurilor economice şi sociale; trebuie însă evitate soluţiile tehnice premature, mai ales acelea care, oferindu-i omului avantaje materiale, sunt potrivnice naturii şi dezvoltării sale spirituale. Căci "nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu" (Mt 4, 4). Orice element al familiei umane poartă în sine şi în tradiţiile sale cele mai bune o parte din tezaurul spiritual încredinţat de Dumnezeu omenirii, chiar dacă nu îi cunosc obârşia.

        87 - (Cooperarea internaţională şi creşterea demografică)
        Cooperarea internaţională devine cu totul indispensabilă când este vorba de popoare care, astăzi, adesea, pe lângă alte dificultăţi, suferă în mod deosebit de acelea izvorâte din creşterea rapidă a populaţiei. Este urgent ca, printr-o colaborare deplină şi intensă a tuturor, mai ales a naţiunilor mai bogate, să se cerceteze cum s-ar putea procura cele necesare pentru hrana şi instruirea corespunzătoare a oamenilor şi cum să beneficieze de acestea întreaga comunitate umană. Numeroase popoare şi-ar putea îmbunătăţi mult condiţiile de viaţă dacă, instruite cum se cuvine, ar trece de la metodele arhaice de agricultură la noile tehnici, aplicându-le cu prudenţa necesară la condiţiile lor, instaurând în acelaşi timp o ordine socială mai bună şi procedând la o distribuire mai echitabilă a pământurilor.
        Guvernele au, fără îndoială, drepturi şi îndatoriri în ce priveşte problemele populaţiei în fiecare naţiune, în limitele propriei competenţe: de exemplu, pentru tot ce priveşte legislaţia socială şi familială, exodul populaţiilor rurale spre oraş, informarea cu privire la situaţia şi la nevoile ţării. Deoarece astăzi spiritele sunt agitate atât de puternic de această problemă, e de dorit ca şi catolicii competenţi în materie, mai ales în universităţi, să-şi continue cu stăruinţă cercetările întreprinse şi să le dea o mai mare amploare.
        Întrucât mulţi afirmă că sporul demografic mondial, sau cel puţin al anumitor naţiuni, trebuie frânat în mod radical, prin toate mijloacele şi prin orice fel de intervenţie a autorităţilor publice, Conciliul îi îndeamnă pe toţi oamenii să evite soluţiile preconizate în public sau în particular, şi uneori impuse, care sunt în contradicţie cu legea morală. Căci, în virtutea dreptului inalienabil al omului la căsătorie şi la procreare, decizia cu privire la numărul copiilor de adus pe lume depinde de dreapta judecată a părinţilor şi nu poate fi în nici un fel lăsată la discreţia autorităţii publice. Însă, deoarece judecata părinţilor presupune o conştiinţă bine formată, este foarte important ca toţi să aibă posibilitatea de a-şi forma o responsabilitate dreaptă şi cu adevărat umană care să respecte legea divină, fără să neglijeze şi împrejurările de timp şi de loc. Aceasta presupune peste tot o îmbunătăţire a condiţiilor pedagogice şi sociale şi, în primul rând, posibilitatea unei formaţii religioase, sau, cel puţin, a unei educaţii morale complete. Pe lângă aceasta, trebuie ca populaţiile să fie în mod judicios informate asupra progreselor ştiinţifice realizate în căutarea metodelor care să-i ajute pe soţi în problema reglementării naşterilor, atunci când valoarea respectivelor metode este constatată, iar concordanţa lor cu morala, un lucru sigur.

        88 - (Rolul creştinilor în întrajutorarea internaţională)
        Creştinii să colaboreze de bunăvoie şi din toată inima la construirea unei ordini internaţionale, care trebuie să se realizeze într-o sinceră respectare a libertăţilor legitime şi în prieteneasca frăţietate a tuturor. Să o facă cu atât mai bucuros cu cât cea mai mare parte a globului suferă încă de o asemenea mizerie încât Cristos însuşi, în persoana celor săraci, cere cu glas tare caritatea ucenicilor Săi. Să se curme aşadar scandalul ca unele ţări, în care prea adesea majoritatea locuitorilor se împodobesc cu numele de creştini, să se bucure de un mare belşug de bunuri, în timp ce altele să fie lipsite de cele necesare traiului şi chinuite de foame, de boli şi de tot felul de lipsuri. Spiritul de sărăcie şi de caritate este, într-adevăr, gloria şi mărturia Bisericii lui Cristos.
        Trebuie aşadar lăudaţi şi încurajaţi creştinii, mai ales tinerii, care se oferă spontan să ajute pe alţi oameni şi alte popoare. Mai mult, întregul popor al lui Dumnezeu are îndatorirea ca, însufleţit de cuvântul şi exemplul episcopilor, să aline, în măsura posibilităţilor, mizeria acestor vremuri, şi aceasta conform obiceiului străvechi al Bisericii, dând nu numai din surplus, ci şi din cele ce îi sunt necesare.
        Fără a fi organizată în mod rigid şi uniform, modalitatea de a strânge şi distribui ajutoare trebuie să se desfăşoare totuşi după un plan la nivelul diecezelor, al naţiunilor şi la nivel internaţional, conjugând acţiunea catolicilor cu aceea a celorlalţi fraţi creştini, oriunde pare oportun. Într-adevăr, spiritul de caritate, departe de a se opune unei exercitări prevăzătoare şi organizate a acţiunii sociale şi caritative, mai degrabă o pretinde. Aşadar, cei care vor să se dedice slujirii naţiunilor în curs de dezvoltare trebuie să fie formaţi corespunzător în institute specializate.

        89 - (Prezenţa activă a Bisericii în comunitatea internaţională)
        Când Biserica, în virtutea misiunii sale divine, propovăduieşte tuturor oamenilor Evanghelia şi le împarte comorile harului, ea contribuie pretutindeni la întărirea păcii şi la punerea unei baze solide pentru o comunitate frăţească între oameni şi între popoare: cunoaşterea legii divine şi naturale. De aceea, Biserica trebuie neapărat să fie prezentă în comunitatea naţiunilor pentru a favoriza şi stimula cooperarea între oameni, şi aceasta atât prin organele sale oficiale cât şi prin colaborarea deplină şi sinceră a tuturor creştinilor, inspirată de unica dorinţă de a fi de folos tuturor.
        Acest rezultat va fi obţinut cu mai multă siguranţă dacă înşişi credincioşii, conştienţi de răspunderea lor de oameni şi creştini, lucrează pentru a trezi voinţa promptă de cooperare cu comunitatea internaţională, începând cu propriul lor mediu de viaţă. În această privinţă, să se dea o atenţie deosebită formării tinerilor, atât în educaţia religioasă cât şi în educaţia civică.

        90 - (Rolul creştinilor în instituţiile internaţionale)
        O excelentă formă de activitate internaţională o constituie, pentru creştini, concursul pe care şi-l dau, individual sau în grup, instituţiilor deja existente sau urmând a fi create, care vizează extinderea colaborării internaţionale. Un aport multiplu la edificarea comunităţii mondiale în pace şi frăţietate îl mai pot oferi şi diversele asociaţii catolice internaţionale, care trebuie întărite, prin dotarea lor cu personal mai numeros şi bine format, prin sporirea mijloacelor materiale de care au nevoie şi prin coordonarea armonioasă a forţelor lor. Într-adevăr, în zilele noastre eficacitatea acţiunilor şi necesităţile dialogului pretind iniţiative colective. Pe lângă aceasta, astfel de asociaţii contribuie mult la cultivarea simţului de universalitate, atât de potrivit catolicilor, şi la formarea unei conştiinţe de solidaritate şi responsabilitate cu adevărat universale.
        În sfârşit, e de dorit ca, pentru a-şi îndeplini bine rolul în comunitatea internaţională, catolicii să caute o colaborare activă şi pozitivă, atât cu fraţii despărţiţi care şi ei profesează iubirea evanghelică, precum şi cu toţi oamenii care însetează după adevărata pace.
        Conciliul, ţinând seama de imensitatea suferinţelor ce apasă până astăzi majoritatea neamului omenesc, şi pentru a promova pretutindeni dreptatea şi iubirea lui Cristos faţă de cei săraci, socoteşte foarte oportună crearea unui organism al Bisericii universale cu misiunea de a stimula comunitatea catolicilor la promovarea progresului regiunilor sărace precum şi a dreptăţii sociale între naţiuni.