|
II. EDUCAŢIA
LITURGICĂ ŞI PARTICIPAREA ACTIVĂ
14
- Maica noastră Biserica doreşte foarte mult ca toţi
credincioşii să fie îndemnaţi la acea participare
deplină, conştientă şi activă la celebrările
liturgice care e cerută de însăşi natura liturgiei şi
care, pentru poporul creştin, "seminţie aleasă,
preoţie împărătească, neam sfânt, popor răscumpărat"
(1 Pt 2, 9; cf. 2,
4-5), constituie în virtutea botezului un drept şi o datorie.
Acestei participări active şi depline a întregului popor i se
va acorda o grijă deosebită în reînnoirea şi
cultivarea liturgiei; într-adevăr, o astfel de participare este
izvorul primar şi indispensabil din care credincioşii pot
dobândi un spirit cu adevărat creştin şi de aceea
păstorii sufleteşti trebuie să o urmărească cu zel
în toată activitatea lor pastorală, printr-o educaţie
adecvată.
Dar nu se poate spera
realizarea acestui obiectiv dacă înşişi păstorii
sufleteşti nu sunt ei mai întâi pătrunşi de spiritul
şi puterea liturgiei şi nu devin maeştri ai ei; este deci foarte
necesar să se dea o importanţă primordială formaţiei
liturgice a clerului. De aceea Conciliul a stabilit cele ce urmează:
15
- (Formarea profesorilor de liturgică)
Profesorii
însărcinaţi cu predarea liturgicii în Seminarii, în
casele de studiu ale institutelor călugăreşti şi în
facultăţile teologice trebuie să primească o formaţie adecvată
şi îngrijită în vederea acestei misiuni, în
institute specializate.
16
- (Predarea liturgicii)
În Seminarii şi
în casele de studiu ale institutelor călugăreşti,
liturgica trebuie aşezată printre materiile necesare şi cele mai
importante, iar în facultăţile teologice trebuie pusă
printre materiile pricipale şi ea trebuie să fie predată
atât sub aspect teologic şi istoric, cât şi spiritual,
pastoral şi juridic. În afară de aceasta, profesorii de alte
materii, mai ales cei de teologie dogmatică, de Sfânta
Scriptură, de teologie spirituală şi pastorală, se vor
strădui să scoată în relief, conform exigenţelor
intrinsece ale fiecărei materii, misterul lui Cristos şi istoria
mântuirii, astfel încât să se vadă clar
legătura lor cu liturgia şi unitatea formaţiei
preoţeşti.
17
- (Formaţia liturgică a candidaţilor la preoţie)
Clericii, în Seminarii
şi în casele călugăreşti, îşi vor
însuşi o formaţie liturgică a vieţii spirituale
printr-o iniţiere adecvată, pentru a înţelege ceremoniile
sacre şi a participa la ele cu tot sufletul, precum şi prin
însăşi celebrarea sfintelor mistere şi prin celelalte
exerciţii de pietate impregnate de spiritul liturgic. De asemenea, vor
învăţa să respecte legile liturgice, astfel ca viaţa
Seminariilor şi a institutelor călugăreşti să fie
profund pătrunse de spiritul liturgic.
18
- (Ajutorarea preoţilor din pastoraţie)
Preoţii, fie seculari, fie
regulari, care lucrează deja în via Domnului, să fie
ajutaţi prin toate mijloacele potrivite să pătrundă tot mai
adânc ceea ce îndeplinesc în funcţiunile sacre, să
trăiască viaţa liturgică şi să o împărtăşească
şi credincioşilor care le-au fost încredinţaţi.
19
- (Educaţia liturgică a credincioşilor)
Păstorii sufleteşti
se vor îngriji cu zel şi răbdare de formarea liturgică
precum şi de participarea activă a credincioşilor, atât
interioară cât şi exterioară, după vârsta lor,
condiţia, felul de viaţă şi cultura lor religioasă,
îndeplinindu-şi astfel una din principalele lor îndatoriri de
împărţitori fideli ai tainelor lui Dumnezeu. Vor avea
totodată grijă să-şi conducă turma nu numai prin
cuvânt, ci şi prin exemplu.
20
- (Mijloacele audiovizuale şi liturgia)
Transmisiunile radiofonice
şi televizate ale acţiunilor sacre, mai ales dacă e vorba de
Sfânta Liturghie, să fie făcute cu discreţie şi
demnitate, sub conducerea şi garanţia unei persoane competente,
desemnată pentru asemenea funcţie de către Episcop.
|