|
IV. CULTIVAREA VIEŢII LITURGICE ÎN DIECEZE ŞI PAROHII
41 -
Episcopul trebuie să fie considerat ca Marele Preot al turmei sale: de el
depinde şi de la el decurge într-o anumită măsură
viaţa credincioşilor săi în Cristos.
De aceea, toţi trebuie
să acorde cea mai mare importanţă vieţii liturgice a
diecezei, ce se desfăşoară în jurul Episcopului, mai ales
în biserica sa catedrală: toţi trebuie să fie
convinşi că manifestarea pricipală a Bisericii este participarea
deplină şi activă a întregului popor sfânt al lui
Dumnezeu la aceleaşi celebrări liturgice, mai ales la aceeaşi
Euharistie, la aceleaşi rugăciuni, la acelaşi altar, la care
prezidează Episcopul înconjurat de preoţi şi de
ceilalţi slujitori ai altarului.
42 -
Deoarece în Biserica sa Episcopul nu poate să prezideze personal,
totdeauna şi pretutindeni, întreaga sa turmă, el trebuie
să constituie în mod necesar grupuri de credincioşi printre
care locul primordial îl deţin parohiile, organizate pe criteriul
local sub conducerea unui păstor, care ţine locul Episcopului: ele
într-adevăr reprezintă, într-un anumit mod, Biserica
văzută, orânduită pe întregul pământ.
De aceea, viaţa
liturgică a parohiei şi legătura ei cu Episcopul trebuie
cultivată în sufletul şi viaţa credincioşilor şi
a clerului; şi se vor depune toate strădaniile pentru creşterea
sentimentului comunităţii parohiale, mai ales în celebrarea
comunitară a Liturghiei duminicale.
|