Capitolul II
MISTERUL EUHARISTIC
47
- (Sfânta Liturghie şi Misterul Pascal)
La Cina cea de Taină, în
noaptea în care a fost vândut, Mântuitorul nostru a instituit
jertfa euharistică a Trupului şi Sângelui Său pentru a perpetua
de-a lungul veacurilor jertfa crucii până la a doua Sa venire şi
pentru a încredinţa astfel Miresei Sale preaiubite, Biserica,
memorialul morţii şi al învierii Sale: sacrament al pietăţii,
semn al unităţii, legătură a carităţii, ospăţ
pascal în care îl primim pe Cristos, sufletul este copleşit de
har şi ne este dată chezăşia gloriei viitoare.
48
- (Participarea activă a credincioşilor la Sfânta Liturghie)
Aşadar, Biserica veghează
cu grijă ca fiii săi să nu asiste ca străini sau spectatori
muţi la acest mister al credinţei, ci înţelegându-l
bine, cu ajutorul ceremoniilor şi rugăciunilor, să participe la
acţiunea sacră în mod conştient, cu pietate şi activ;
să fie instruiţi prin Cuvântul lui Dumnezeu, să se hrănească
la masa Trupului Domnului, să aducă mulţumire lui Dumnezeu;
oferind Ostia nepătată, nu numai prin mâinile preotului, ci împreună
cu el, să înveţe a se oferi pe ei înşişi şi,
prin Cristos Mijlocitorul, să se desăvârşească din zi
în zi în unirea cu Dumnezeu şi în unirea dintre ei,
pentru ca în cele din urmă Dumnezeu să fie totul în toţi.
49
- Pentru ca jertfa Sfintei Liturghii să-şi atingă deplina
eficacitate pastorală şi prin forma ceremoniilor, Conciliul stabileşte
cele ce urmează în privinţa Liturghiilor celebrate cu
participarea poporului, mai ales în duminici şi în sărbătorile
de poruncă:
50
- (Reforma rânduielii Sfintei Liturghii)
Ritualul Sfintei Liturghii va
fi revizuit în aşa fel încât să apară mai clar
natura specifică a fiecărei părţi şi conexiunea lor
reciprocă şi să fie facilitată participarea evlavioasă
şi activă a credincioşilor.
Pentru aceasta, ceremoniile vor
fi simplificate păstrându-se neatinsă substanţa lor; se
vor omite repetiţiile introduse în decursul veacurilor sau adăugirile
mai puţin utile; în schimb, în măsura în care vor părea
oportune sau necesare, vor fi restabilite, după tradiţia Sfinţilor
Părinţi, unele elemente dispărute sub vitregia timpurilor.
51 - (O mai
mare bogăţie biblică)
Pentru a oferi din belşug
credincioşilor hrana cuvântului lui Dumnezeu, se vor deschide mai
larg comorile biblice, în aşa fel încât, într-un
număr determinat de ani, să se citească poporului tot ce este
mai important din Sfânta Scriptură.
52 -
(Omilia)
Este stăruitor
recomandată omilia ca parte integrantă a Liturghiei: pornind de la
textul sacru, în ea sunt prezentate, de-a lungul anului liturgic,
misterele credinţei şi normele vieţii creştine. La
Liturghiile care se celebrează cu participarea poporului, în
duminici şi sărbători de poruncă, omilia nu se va omite
decât din motive grave.
53 -
("Rugăciunea credincioşilor")
"Rugăciunea
comună" sau "rugăciunea credincioşilor" va fi
reintrodusă după Evanghelie şi după omilie, mai ales
în duminici şi în sărbători de poruncă, pentru
ca prin participarea poporului să se facă rugăciuni speciale
pentru Sfânta Biserică, pentru aceia care ne conduc, pentru cei care
sunt copleşiţi de diferite necazuri, pentru toţi oamenii şi
pentru mântuirea lumii întregi.
54 - (Latina
şi limba poporului în Liturghie)
La Liturghiile celebrate cu
participarea credincioşilor se va putea acorda locul cuvenit limbii
poporului, mai ales în lecturi şi în "rugăciunea
comună" şi, în funcţie de condiţiile locale, de
asemenea în părţile ce revin poporului, conform
art. 36 din această Constituţie.
Se va avea grijă
totuşi ca poporul să poată recita sau cânta
împreună, şi în limba latină, părţile din
Rânduiala Sfintei Liturghii care îi revin.
Acolo unde o folosire mai
largă a limbii poporului în Liturghie pare oportună, se vor
respecta prescripţiile art. 40 din această
Constituţie.
55 -
(Împărtăşania sub ambele specii)
Se recomandă mult acea
participare mai desăvârşită la Sfânta Liturghie prin
care credincioşii, după împărtăşania preotului,
primesc la aceeaşi jertfă Trupul Domnului.
Împărtăşania sub ambele specii, rămânând
valabile principiile dogmatice stabilite de Conciliul Tridentin, poate fi
dată atât clericilor şi călugărilor cât şi
laicilor în cazurile pe care le va preciza Scaunul Apostolic şi
după aprecierea Episcopului, ca de exemplu noilor hirotoniţi, la
Liturghia sfinţirii lor, celor care depun voturile, la Liturghia
profesiunii religioase, neofiţilor, la Liturghia care urmează
botezului.
56 -
(Unitatea Liturghiei)
Cele două părţi
din care este alcătuită Sfânta Liturghie, adică Liturgia
Cuvântului şi Liturgia Euharistică, sunt atât de
strâns unite între ele încât constituie un singur act
de cult. De aceea Conciliul îndeamnă insistent pe păstorii
sufleteşti să-i înveţe cu stăruinţă,
în cateheză, pe credincioşi că trebuie să participe
la Sfânta Liturghie întreagă, mai ales în duminici
şi în sărbătorile de poruncă.
57 -
(Concelebrarea)
Concelebrarea, care este o formă
adecvată de manifestare a unităţii preoţiei, a
rămas în uz până acum în Biserică,
atât în Orient cât şi în Occident. De aceea
Conciliul a decis să extindă facultatea de a concelebra la
următoarele cazuri:
I. În Joia Sfântă, atât la Sfânta Liturghie
crismală cât şi la Sfânta Liturghie de seară;
II. La Sfintele Liturghii celebrate în concilii, la
întrunirile episcopale şi la sinoade;
III. La liturghia binecuvântării unui abate.
IV. În afară de acestea, cu permisiunea Ordinariului, care e
competent să aprecieze oportunitatea concelebrării:
a) La Liturghia conventuală şi la Liturghia principală din
biserici, atunci când folosul credincioşilor nu cere ca
toţi preoţii prezenţi să celebreze individual;
b) La Sfintele Liturghii celebrate cu ocazia unor întruniri de
preoţi, atât regulari cât şi seculari.
I. E de competenţa Episcopilor să
reglementeze disciplina concelebrării în dieceză.
II. Totuşi, orice preot va fi liber să celebreze Sfânta
Liturghie individual, dar nu în acelaşi timp, în
aceeaşi biserică, şi nici în Joia Sfântă.
58 - Se va
redacta un nou ritual al concelebrării, care va trebui introdus în
Pontifical şi în Liturghierul Roman.
|