Capitolul IV: OFICIUL DIVIN

        83 - (Oficiul divin - lucrare a lui Cristos şi a Bisericii)
        Marele Preot al Noului şi veşnicului Testament, Cristos Isus, luând firea omenească, a adus în acest exil pământesc imnul care se cântă veşnic în lăcaşurile cereşti. El uneşte cu Sine întreaga comunitate a oamenilor asociindu-Şi-o în înălţarea acestei divine cântări de laudă.
        El continuă să-Şi exercite funcţia preoţească prin Biserica Sa, care laudă pe Domnul fără încetare şi mijloceşte pentru mântuirea lumii întregi, nu numai prin celebrarea euharistică, ci şi prin alte mijloace, mai ales prin împlinirea Oficiului divin.

        84 - Oficiul divin, după vechea tradiţie creştină, e alcătuit în aşa fel încât întreg cursul zilei şi al nopţii să fie consacrat prin lauda lui Dumnezeu. Când acest minunat cântec de laudă este înălţat după rânduială de preoţi sau de alte persoane delegate de Biserică pentru aceasta, sau de credincioşi care se roagă împreună cu preotul în forma aprobată, atunci este într-adevăr glasul miresei care vorbeşte Mirelui ei, ba chiar este rugăciunea pe care Cristos, împreună cu Trupul Său, o înalţă către Tatăl.

        85 - Prin urmare, toţi cei care săvârşesc această rugăciune îndeplinesc îndatorirea Bisericii şi în acelaşi timp se împărtăşesc din privilegiul suprem al miresei lui Cristos, deoarece, aducând laudele divine, ei se înfăţişează înaintea tronului lui Dumnezeu în numele Maicii Biserici.

        86 - (Valoarea pastorală a Oficiului divin)
        Preoţii însărcinaţi cu îndatorirea pastorală vor recita aceste laude ale Orelor cu atât mai mare zel cu cât vor avea o conştiinţă mai vie că au datoria să pună în practică îndemnul Sfântului Pavel: "Rugaţi-vă fără încetare!" (1 Tes 5, 17), căci numai Domnul poate da rodnicie şi creştere operei la care ei lucrează, El care a spus: "Fără Mine nu puteţi face nimic!" (In 15, 5). De aceea Apostolii au spus atunci când au instituit pe diaconi: "Noi ne vom îndeletnici stăruitor cu rugăciunea şi cu slujba cuvântului" (Fapte 6, 4).

        87 - Dar ca Oficiul divin să fie împlinit mai bine şi mai desăvârşit de către preoţi şi alţi membri ai Bisericii în împrejurările actuale, Conciliul, continuând reforma fericit inaugurată de Scaunul Apostolic, a hotărât să decreteze cele ce urmează, referitor la Oficiul de Rit roman:

        88 - (Modificări în orânduirea tradiţională a Orelor)
        Deoarece scopul Oficiului este sfinţirea zilei, cursul tradiţional al Orelor va fi reaşezat în aşa fel încât Orele să corespundă, pe cât posibil, timpului real şi să ţină seama de condiţiile vieţii de azi, mai ales pentru aceia care se îndeletnicesc cu opere de apostolat.

        89 - De aceea, în reforma Oficiului se vor respecta următoarele norme:
        a) Laudele, ca rugăciuni de dimineaţă, şi Vesperele, ca rugăciuni de seară, care, după venerabila tradiţie a Bisericii universale, constituie două puncte de reper ale Oficiului zilei, trebuie socotite ca ore principale şi celebrate ca atare;
        b) Completoriul va fi astfel stabilit încât să se potrivească sfârşitului zilei;
        c) Ora numită Matutinum, deşi păstrează caracterul de laudă nocturnă pentru celebrarea comună, va fi adaptată în aşa fel încât să poată fi recitată la orice oră din zi şi va avea un număr mai mic de psalmi şi lecturi mai lungi;
        d) Ora "Prima" va fi suprimată;
        e) În recitarea obligatorie în comun se vor păstra orele mici: Terţa, Sexta şi Nona. În afara acestui caz e permis să se aleagă una singură din acestea trei, cea mai adecvată momentului zilei.

        90 - (Oficiul divin, izvor de pietate)
        În afară de aceasta, deoarece Oficiul divin, ca rugăciune publică a Bisericii, e izvorul pietăţii şi hrana rugăciunii personale, preoţii şi toţi aceia care iau parte la Oficiul divin sunt rugaţi stăruitor în Domnul ca atunci când îl recită să aibă gândul în armonie cu glasul. Şi pentru a realiza mai bine aceasta, îşi vor însuşi o cunoaştere mai profundă a liturgiei şi a Bibliei, mai ales a psalmilor.
        În înfăptuirea acestei reforme, venerabila comoară seculară a Oficiului roman va fi astfel adaptată încât toţi aceia cărora le este încredinţată să se poată folosi de ea cu mai mare uşurinţă şi cu mai mult rod.

        91 - (Distribuirea psalmilor)
        Pentru ca aranjarea Orelor propusă la art. 89 să poată fi bine înfăptuită, psalmii nu vor mai fi repartizaţi pe o singură săptămână, ci pe un spaţiu mai lung.
        Lucrarea de revizuire a Psaltirii, în mod fericit începută, trebuie să fie dusă la capăt cât mai repede, ţinându-se seama de latinitatea creştină, de uzul liturgic, inclusiv în cântare, precum şi de întreaga tradiţie a Bisericii latine.

        92 - (Ordinea lecturilor)
        În ceea ce priveşte lecturile, se va ţine seama de următoarele:
        a) Lectura din Sfânta Scriptură va fi în aşa fel orânduită încât să faciliteze un acces mai larg la comorile cuvântului divin;
        b) Lecturile din operele Sfinţilor Părinţi, ale învăţătorilor şi scriitorilor Bisericii vor fi mai bine alese;
        c) Faptele martirilor sau Vieţile sfinţilor vor fi aduse la conformitate cu adevărul istoric.

        93 - (Revizuirea imnurilor)
        Imnurile, dacă e cazul, vor fi readuse la forma lor originară, suprimând sau schimbând tot ceea ce, în ele, are iz mitologic sau nu se potriveşte cu evlavia creştină. După necesităţi, se vor introduce şi altele, luate din tezaurul de imnuri.

        94 - (Timpul recitării Oficiului divin)
        Pentru a sfinţi cu adevărat ziua şi pentru a recita Oficiul cu mai mult folos spiritual, e bine să se respecte timpul care se apropie mai mult de timpul propriu al fiecărei ore canonice.

        95 - (Obligativitatea Oficiului divin)
        Comunităţile obligate la celebrarea în comun a Oficiului divin, în afara Liturghiei conventuale, sunt datoare să-l celebreze în fiecare zi în comun, după cum urmează:
        a) Întregul Oficiu: comunităţile de canonici, călugării şi călugăriţele şi alţi membri ai Institutelor obligate la recitarea în comun după norma dreptului sau a Constituţiunilor;
        b) Capitlurile de catedrale sau Colegialele: acele părţi ale Oficiului care le sunt impuse prin Drept comun sau particular;
        c) Toţi membrii acestor comunităţi care au primit Ordinele majore sau au făcut profesiunea solemnă, cu excepţia converşilor, sunt obligaţi să recite singuri Orele canonice pe care nu le recită în comun.

        96 - Clericii care nu sunt obligaţi la recitare în comun, dacă au primit Ordinele majore, sunt obligaţi zilnic să recite, în comun sau singuri, întreg Oficiul, după normele de la art. 89.

        97 - Oportunitatea comutării Oficiului divin cu altă acţiune liturgică va fi determinată de rubrici.
        În cazuri particulare şi pentru motiv întemeiat, Ordinarii pot să dispenseze total sau parţial pe supuşii lor de obligaţia recitării Oficiului divin sau pot să permită comutarea lui.

        98 - Membrii oricărui Institut care, în virtutea Constituţiunilor, recită o parte din Oficiul divin împlinesc rugăciunea publică a Bisericii.
        De asemenea, ei împlinesc rugăciunea publică a Bisericii dacă, în virtutea Constituţiunilor, recită un "Mic Oficiu", cu condiţia ca acesta să fie compus după structura Oficiului divin şi să fie aprobat legal.

        99 - (Recitarea comunitară a Oficiului divin)
        Deoarece Oficiul divin e glasul Bisericii, al întregului trup mistic, care îl laudă în mod public pe Dumnezeu, clericii neobligaţi la recitarea lui în comun, şi mai ales preoţii care locuiesc sau se află împreună, sunt îndemnaţi să recite în comun cel puţin o parte a Oficiului divin.
        Toţi aceia care recită Oficiul în comun, în virtutea obligaţiei sau ocazional, îşi vor îndeplini în modul cel mai perfect posibil îndatorirea încredinţată, atât în privinţa evlaviei interioare cât şi a atitudinii externe.
        Pe lângă aceasta, e bine ca, după împrejurări, Oficiul în comun să fie cântat.

        100 - (Participarea credincioşilor la Oficiul divin)
        Păstorii sufleteşti se vor îngriji ca Orele principale, mai ales Vesperele, în duminici şi în sărbătorile mai solemne, să fie celebrate în biserică în comun. Se recomandă ca şi laicii să recite Oficiul divin, fie împreună cu preoţii, fie adunaţi între ei, sau chiar singuri.

        101 - (Limba Oficiului divin)

După tradiţia seculară a Ritului latin, clericii trebuie să păstreze în Oficiul divin limba latină. Ordinariul are totuşi puterea de a îngădui folosirea unei traduceri în limba poporului, realizată conform art. 36, pentru cazuri individuale, clericilor cărora folosirea limbii latine le este o piedică gravă în recitarea Oficiului aşa cum se cuvine. Membrelor diferitelor Institute cu viaţă consacrată şi membrilor care nu sunt clerici, Superiorul competent poate să le permită folosirea limbii materne în Oficiul divin chiar celebrat în comun, cu condiţia ca traducerea să fie aprobată. Orice cleric obligat la Oficiul divin, dacă îl recită în limba poporului cu un grup de credincioşi, sau cu aceia despre care este vorba la &2, îşi îndeplineşte obligaţia, cu condiţia ca textul traducerii să fie aprobat.