Capitolul II: MIJLOACELE DE COMUNICARE SOCIALĂ ŞI APOSTOLATUL CATOLIC

        13 - (Acţiunea păstorilor şi a credincioşilor)
        Toţi fiii Bisericii să se străduiască în unitate de gând şi intenţie pentru ca mijloacele de comunicare socială să fie utilizate fără întârziere şi cu cea mai mare eficienţă în multiplele opere de apostolat, după cum o cer împrejurările, prevenind iniţiativele dăunătoare şi aceasta mai ales în ţările în care progresul moral şi religios cere o intervenţie mai urgentă şi mai activă.
        Păstorii, aşadar, să-şi dea tot interesul să-şi împlinească misiunea în acest domeniu, misiune strâns legată de datoria lor generală de evanghelizare; de asemenea, laicii angajaţi în utilizarea acestor mijloace să caute să dea mărturie pentru Cristos, în primul rând îndeplinindu-şi bine şi în spirit apostolic îndatoririle proprii. Pe lângă aceasta, să aducă acţiunii pastorale a Bisericii, în măsura mijloacelor de care dispun, sprijinul unei colaborări directe pe plan tehnic, economic, cultural şi artistic.

        14 - (Directive speciale)
        a) Presa
        În primul rând trebuie încurajate, în general, publicaţiile oneste. Iar pentru a-i hrăni pe deplin pe cititori cu spirit creştin, se va crea şi se va răspândi o presă specific catolică. Aceasta, editată şi dependentă fie direct de autoritatea bisericească, fie de persoane catolice, să urmărească în mod deschis formarea, întărirea şi promovarea unei opinii publice conforme cu dreptul natural şi cu doctrina şi morala catolică şi să difuzeze şi să explice corect faptele care privesc viaţa Bisericii. Credincioşii să fie conştietizanţi de necesitatea de a citi şi răspândi presa catolică în scopul formării unei judecăţi creştine asupra tuturor evenimentelor.
        b) Cinematografia
        Se va promova şi se va asigura, prin toate mijloacele adecvate, producerea şi difuzarea unor filme utile pentru o destindere onestă şi având o reală valoare culturală şi artistică: e vorba în primul rând de filmele destinate tineretului. Acest lucru se realizează mai ales susţinând şi coordonând mijloacele şi iniţiativele unor producători şi difuzori bine intenţionaţi, recomandând filmele care merită, prin sprijinul criticii şi prin premii, susţinând şi grupând sălile de spectacol gestionate de catolici serioşi.
        c) Radioul şi televiziunea
        Acelaşi ajutor eficace să li se dea emisiunilor de radio şi televiziune oneste, şi în primul rând acelora care sunt potrivite pentru mediul familial. Să se promoveze activ emisiunile catolice prin care ascultătorii şi telespectatorii sunt făcuţi să participe la viaţa Bisericii şi sunt hrăniţi cu adevăruri religioase. Acolo unde este nevoie, trebuie să se creeze posturi de radio şi televiziune catolice, dar să se aibă grijă ca emisiunile lor să se distingă prin perfecţiune şi eficacitate.
        d) Teatrul
        Să se ia măsuri şi în privinţa vechii şi nobilei arte teatrale care, de altfel, este propagată pe scară largă prin mijloacele de comunicare socială, ca ea să contribuie la formarea culturală şi morală a spectatorilor.

        15 - (Formarea specialiştilor)
        Pentru a acoperi necesităţile expuse mai sus, trebuie formaţi fără întârziere preoţi, călugări şi laici care să dobândească priceperea necesară pentru a folosi aceste mijloace în scopuri de apostolat.
        Laicii sunt cei dintâi care trebuie pregătiţi din punct de vedere tehnic şi artistic şi instruiţi în privinţa doctrinei şi moralei. În acest scop trebuie mărit numărul şcolilor, facultăţilor şi institutelor în care publicişti, creatori de filme şi emisiuni radiofonice şi televizate, precum şi alte persoane interesate în aceste activităţi să poată dobândi o formaţie completă, pătrunsă de spirit creştin, mai ales în ceea ce priveşte doctrina socială a Bisericii. Trebuie formaţi şi ajutaţi şi actorii ca, prin arta lor, să fie de folos societăţii omeneşti. În sfârşit, trebuie pregătiţi cu grijă critici literari, cinematografici, de radio, de televiziune etc. care să-şi cunoască bine profesia şi să fie instruiţi şi încurajaţi să pună mereu în lumină, în aprecierile lor, aspectul moral.

        16 - (Formarea publicului receptor)
        Folosirea dreaptă a mijloacelor de comunicare socială cere şi ca cititorii, ascultătorii şi spectatorii de diferite vârste şi nivele culturale să primească o educaţie adecvată şi specifică, atât în plan teoretic cât şi practic. Aşadar iniţiativele adecvate acestui scop - mai ales dacă sunt destinate tinerilor - trebuie favorizate, înmulţite şi orientate după principiile moralei creştine, în şcolile catolice de orice grad, în seminarii şi în organizaţiile de apostolat ale laicilor. Pentru a ajunge mai uşor la acest scop, trebuie să se expună şi să se explice la catehism învăţătura şi disciplina catolică în acest domeniu.

        17 - (Mijloacele materiale)
        Ar fi de neconceput ca fiii Bisericii să permită ca, din cauza unor dificultăţi tehnice sau a cheltuielilor, ce-i drept uneori extrem de mari, pe care le implică folosirea acestor mijloace, cuvântul mântuirii să fie împiedicat să se răspândească. De aceea, Conciliul le aminteşte că au datoria să susţină şi să ajute ziarele şi periodicele catolice, iniţiativele cinematografice, posturile şi emisiunile de radio şi televiziune ce au ca scop principal răspândirea şi apărarea adevărului şi înzestrarea societăţii umane cu o formaţie creştină. Totodată Conciliul invită insistent asociaţiile şi persoanele care dispun de o mare influenţă pe plan economic sau tehnic să susţină prin resursele şi competenţa lor aceste mijloace, în măsura în care ele servesc adevărata cultură şi apostolatul.

        18 - Pentru a spori eficacitatea multiplelor forme de apostolat al Bisericii în ce priveşte mijloacele de comunicare socială, se recomandă sărbătorirea, în toate diecezele lumii, după aprecierea episcopilor, a unei zile pe an în care să li se explice credincioşilor îndatoririle pe care le au în acest domeniu, să fie invitaţi să se roage cu această intenţie şi să verse contribuţii care vor fi folosite cu scrupulozitate pentru susţinerea şi dezvoltarea instituţiilor şi iniţiativelor promovate de Biserică pe acest plan.

        19 - (Oficiul specializat al Sfântului Scaun)
        În împlinirea supremei sale îndatoriri pastorale în ceea ce priveşte mijloacele de comunicare socială, Suveranul Pontif este asistat de un Oficiu special al Sfântului Scaun.

        20 - (Îndatoririle episcopilor)
        Este de datoria episcopilor ca în propriile dieceze să vegheze asupra unor astfel de activităţi şi iniţiative, să le promoveze şi, în măsura în care privesc apostolatul public, să le coordoneze, inclusiv pe acelea care sunt conduse de călugări exempţi.

        21 - (Înfiinţarea de oficii naţionale)
        Întrucât un apostolat eficace pe plan naţional cere unitatea iniţiativelor şi eforturilor, Conciliul hotărăşte şi decretează să se înfiinţeze peste tot Oficii naţionale pentru presă, cinematografie, radio şi televiziune şi să fie ajutate prin toate mijloacele. Misiunea pricipală a acestor Oficii este de a veghea la formarea corectă a conştiinţei credincioşilor cu privire la folosirea acestor mijloace şi de a promova şi coordona toate iniţiativele catolicilor în această privinţă.
        În fiecare ţară conducerea acestor Oficii să fie încredinţată unei comisii episcopale sau unui episcop delegat; din aceste oficii vor face parte şi laici experţi în doctrina catolică şi specialişti în domeniu.

        22 - (Asociaţii internaţionale)
        Întrucât eficacitatea acestor mijloace depăşeşte graniţele naţionale făcându-i pe indivizi într-un fel cetăţeni ai întregii societăţi umane, iniţiativele naţionale în acest domeniu trebuie să fie coordonate şi pe plan internaţional. De aceea, oficiile despre care este vorba la nr. 21 vor colabora în mod activ cu asociaţiile internaţionale catolice de resort. Aceste asociaţii catolice internaţionale pot fi aprobate legitim numai de Sfântul Scaun şi depind de el.