|
VII. RELAŢIILE CU
FRAŢII DIN BISERICILE DESPĂRŢITE
24
- (Îndatoririle Bisericilor orientale catolice faţă de
fraţii despărţiţi)
Bisericile orientale aflate
în comuniune cu Scaunul Apostolic roman au îndatorirea
deosebită de a promova unitatea tuturor creştinilor, mai ales
orientali, după principiile Decretului "Despre Ecumenism"
promulgat de acest Sfânt Conciliu, în primul rând prin
rugăciune, prin exemplul vieţii, prin fidelitatea plină de
respect faţă de vechile tradiţii orientale, printr-o mai
profundă cunoaştere reciprocă, prin colaborare şi
stimă frăţească faţă de lucruri şi oameni.
25
- De la orientalii despărţiţi care, sub impulsul harului Duhului
Sfânt, vin la unitatea catolică, nu se va cere mai mult decât
pretinde simpla profesiune a credinţei catolice. Şi deoarece la ei a
fost păstrată preoţia validă, clericii orientali care vin
la unitatea catolică au facultatea de a-şi exercita puterea
conferită de Ordinele primite, după normele stabilite de Autoritatea
competentă.
26
- (Comunicarea în cele sfinte)
Comunicarea în cele
sfinte care lezează unitatea Bisericii sau implică adeziunea
formală la eroare sau primejdia de rătăcire în
credinţă, de scandal sau de indiferentism este oprită de legea
divină. Însă practica pastorală arată, privitor la
fraţii orientali, că pot fi şi trebuie luate în
considerare anumite situaţii ale diferitelor persoane, în care nu se
lezează unitatea Bisericii şi nici nu există primejdii de
evitat, ci se manifestă în mod presant necesitatea mântuirii
şi binele spiritual al sufletelor. De aceea, Biserica catolică,
în funcţie de condiţiile de timp, loc şi persoane, a avut
adesea şi are un mod de a acţiona mai blând, oferind tuturor
mijloacele de mântuire şi mărturia iubirii dintre
creştini, prin participarea la sacramente şi la alte celebrări
şi lucruri sacre. Ţinând seama de aceasta, Sfântul
Conciliu, "pentru a nu fi, prin asprimea unei hotărâri, o
piedică în calea celor care se mântuiesc" şi pentru
a promova unirea cu Bisericile orientale despărţite de noi,
stabileşte următorul mod de a acţiona.
27
- Fiind stabilite principiile amintite, orientalilor care se află în
bună credinţă despărţiţi de Biserica
catolică, dacă cer din proprie iniţiativă şi se
află în dispoziţia cuvenită, li se pot administra
sacramentele Pocăinţei, Euharistiei şi Ungerii bolnavilor; mai
mult, şi catolicilor le este îngăduit să ceară aceste
sacramente de la preoţii necatolici în a căror Biserică
există sacramente valide, ori de câte ori există o necesitate
sau un real folos spiritual, iar accesul la un preot catolic este, fizic sau
moral, imposibil.
28
- De asemenea, fiind stabilite aceleaşi principii, este
îngăduită, din motive juste, participarea la ceremonii şi
lucruri sacre precum şi folosirea în comun a locurilor sacre
între catolici şi fraţii orientali despărţiţi.
29
- Acest mod mai flexibil de comunicare în cele sfinte cu fraţii din
Bisericile orientale despărţite este încredinţat
vigilenţei şi conducerii autorităţilor ierarhice locale
pentru a reglementa relaţiile între creştini prin precepte
şi norme adaptate şi eficiente, după ce se consultă
între ei şi, eventual, după ce ascultă şi
părerea ierarhilor Bisericilor despărţite.
|