|
Capitolul III: BISERICI
ŞI COMUNITĂŢI BISERICEŞTI DESPĂRŢITE DE SCAUNUL
APOSTOLIC ROMAN
13
- Ne îndreptăm privirea către cele două categorii
principale de dezbinări care sfâşie haina fără
cusătură a lui Cristos.
Cele dintâi s-au petrecut
în Orient, fie prin contestarea formulelor dogmatice ale Conciliilor din
Efes şi Calcedon, fie, mai târziu, prin ruperea comuniunii
bisericeşti dintre Patriarhatele orientale şi Scaunul roman.
Celelalte au apărut
după mai bine de patru secole în Occident, de pe urma evenimentelor
numite de obicei Reformă. De atunci s-au despărţit de Scaunul
roman mai multe comunităţi naţionale sau confesionale. Printre
acelea în care subzistă parţial tradiţiile şi
structurile catolice un loc special îl ocupă Comunitatea
anglicană.
Totuşi aceste diverse
comunităţi despărţite diferă mult între ele, nu
numai datorită originii, locului şi timpului, ci mai ales prin natura
şi gravitatea problemelor privitoare la credinţă şi la
structura bisericească.
De aceea Conciliul, în
dorinţa de a nu subestima condiţiile diferite ale diverselor
grupări creştine şi de a nu trece sub tăcere
legăturile ce subzistă între ele în ciuda
despărţirii, hotărăşte să prezinte
următoarele consideraţii pentru realizarea unei acţiuni
ecumenice prudente.
|