INTRODUCERE

        1 - CRISTOS DOMNUL, Fiul Dumnezeului celui viu, venit să mântuiască pe poporul său de păcate şi să sfinţească pe toţi oamenii, după cum El însuşi a fost trimis de Tatăl tot astfel i-a trimis şi El pe Apostolii Săi, pe care i-a sfinţit dăruindu-le pe Duhul Sfânt, ca şi ei să-L preamărească pe Tatăl pe pământ şi să-i ducă pe oameni la mântuire "spre zidirea Trupului lui Cristos" (Ef 4, 12), care este Biserica.

        2 - (Papa şi episcopii perpetuează lucrarea lui Cristos)
        În acestă Biserică a lui Cristos, Pontiful roman, ca urmaş al lui Petru, căruia Cristos i-a încredinţat misiunea de a paşte oile şi mieii Săi, se bucură, din orânduire divină, de putere supremă, deplină, nemijlocită şi universală în ceea ce priveşte grija pentru mântuirea veşnică a oamenilor. De aceea, ca Păstor al tuturor credincioşilor, având misiunea să asigure binele comun al Bisericii universale şi binele fiecărei Biserici în parte, deţine asupra tuturor Bisericilor primatul puterii legate de oficiu (potestas ordinaria).
        Şi episcopii, rânduiţi de Duhul Sfânt, sunt urmaşii Apostolilor ca păstori sufleteşti şi, împreună cu Supremul Pontif şi sub autoritatea lui, au misiunea să perpetueze lucrarea lui Cristos, Păstorul veşnic. Într-adevăr, Cristos a dat Apostolilor şi urmaşilor acestora porunca şi puterea de a învăţa toate neamurile, de a-i sfinţi pe oameni întru adevăr şi de a-i păstori. Aşadar episcopii, prin Duhul Sfânt ce le-a fost dat, au fost constituiţi adevăraţii şi autenticii învăţători ai credinţei, Pontifi şi Păstori.

        3 - Această îndatorire episcopală, primită prin consacrarea episcopală, Episcopii, părtaşi la grija pentru toate Bisericile, o exercită în comuniune cu Supremul Pontif şi sub autoritatea lui, în tot ceea ce ţine de magisteriu şi de cârmuire, uniţi cu toţii într-un Colegiu sau Corp pentru cele ce privesc întreaga Biserică a lui Dumnezeu.
        Fiecare episcop în parte îşi exercită această îndatorire faţă de partea din Turma Domnului care i-a fost încredinţată, îngrijindu-se fiecare de Biserica particulară ce i-a fost dată spre păstorire sau, uneori, mai mulţi episcopi îngrijindu-se împreună de anumite necesităţi comune mai multor Biserici.
        De aceea Sfântul Conciliu, ţinând seama şi de condiţiile societăţii umane care în zilele noastre este în drum spre o nouă ordine a lucrurilor şi voind să determine mai precis îndatorirea pastorală a Episcopilor, stabileşte cele ce urmează.