II. DELIMITAREA PROVINCIILOR ŞI ÎNFIINŢAREA DE REGIUNI BISERICEŞTI

        39 - Binele sufletelor cere o delimitare adecvată nu numai a diecezelor, ci şi a provinciilor bisericeşti; mai mult, el sugerează înfiinţarea unor regiuni bisericeşti pentru a se răspunde mai bine nevoilor apostolatului în funcţie de împrejurările sociale şi locale şi pentru a facilita şi a face mai rodnice relaţiile episcopilor între ei, cu mitropoliţii şi cu ceilalţi episcopi din cadrul aceleiaşi naţiuni, precum şi relaţiile episcopilor cu Autorităţile civile.

        40 - În acest scop, Conciliul hotărăşte stabilirea următoarelor norme: <OL

·  Limitele provinciilor ecleziastice vor trebui revizuite corespunzător, iar drepturile şi privilegiile mitropoliţilor vor trebui definite din nou prin norme adecvate.

·  Se va respecta regula ca toate diecezele şi alte circumscripţii teritoriale echivalate de drept diecezelor să facă parte dintr-o provincie bisericească. Prin urmare diecezele care acum sunt supuse direct Scaunului apostolic şi cele care nu sunt unite cu nici o altă dieceză să fie constituite, dacă e posibil, într-o nouă provincie bisericească sau să fie ataşate de provincia care este cea mai apropiată sau cea mai potrivită şi să fie supuse dreptului mitropolitan al Arhiepiscopului după norma dreptului comun.

·  Acolo unde pare util, provinciile bisericeşti să fie grupate în regiuni bisericeşti, a căror organizare urmează să fie stabilită juridic.

        41 - Conferinţele episcopale competente vor lua în studiu problema delimitării provinciilor sau a înfiinţării de regiuni, după normele stabilite la nr. 23 şi 24 privitor la circumscrierea diecezelor, înaintând apoi părerile şi dorinţele lor Scaunului apostolic.