|
VI. FORMAŢIA PASTORALĂ PROPRIU-ZISĂ
19 -
(Educarea la dialog)
Preocuparea pastorală,
care trebuie să străbată întreaga formaţie a
seminariştilor, cere şi o pregătire atentă în cele
privitoare în mod special la slujirea sacră, mai ales în
cateheză şi predică, cultul liturgic şi administrarea
sacramentelor, operele de caritate, îndatorirea de a ieşi în
întâmpinarea celor rătăciţi şi
necredincioşi şi în celelalte sarcini pastorale. Să fie
familiarizaţi cum se cuvine cu arta de a conduce sufletele, prin care
să poată forma pe toţi fiii Bisericii în primul rând
la o viaţă creştină pe deplin conştientă şi
apostolică şi la împlinirea îndatoririlor stării
proprii; cu aceeaşi solicitudine să înveţe să-i ajute
pe călugări şi pe călugăriţe să persevereze
în harul chemării proprii şi să înainteze conform
spiritului diferitelor Institute.
În general să li se
dezvolte seminariştilor aptitudinile care favorizează mult dialogul
cu oamenii, cum ar fi capacitatea de a-i asculta pe alţii şi de
a-şi deschide sufletul, în spirit de caritate, faţă de
diferitele aspecte ale convieţuirii umane.
20 -
(Educarea spiritului misionar)
Să fie
învăţaţi să se folosească şi de aportul
disciplinelor pedagogice, psihologice şi sociologice după metode
corecte şi după normele autorităţii bisericeşti.
Să fie de asemenea instruiţi cu grijă pentru a suscita şi
susţine acţiunea apostolică a laicilor, precum şi pentru a
promova diverse forme mai eficiente de apostolat; să fie impregnaţi
de acel spirit cu adevărat catolic care să-i obişnuiască
să depăşească limitele diecezei, ţării sau
Ritului, pentru a răspunde necesităţilor întregii
Biserici, pregătiţi sufleteşte să predice oriunde
Evanghelia.
21 -
(Activităţi practice de apostolat)
Seminariştii, trebuind
să-şi însuşească arta apostolatului nu numai în
teorie, ci şi în practică şi să poată
acţiona pe răspundere proprie şi în colaborare cu
alţii, să fie iniţiaţi în practica pastorală
prin activităţi bine alese, încă din perioada se studii
şi în timpul vacanţelor. Aceste activităţi trebuie
să se desfăşoare însă conform cu vârsta lor
şi cu condiţiile locale, după aprecierea prudentă a
episcopilor, în mod metodic şi sub conducerea unor persoane cu mare
experienţă pastorală, având mereu prezentă
eficacitatea predominantă a mijloacelor supranaturale.
|