EXPUNERE PRELIMINARĂ

CONDIŢIA OMULUI ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

        4 - (Speranţa şi angoasa)
        Pentru a duce la bun sfârşit o astfel de misiune, Biserica are îndatorirea permanentă de a cerceta semnele timpurilor şi de a le interpreta în lumina Evangheliei, astfel încât să poate răspunde, într-un mod adaptat fiecărei generaţii, la întrebările fără sfârşit ale oamenilor asupra sensului vieţii prezente şi viitoare şi asupra relaţiei reciproce dintre ele. Aşadar lumea în care trăim, precum şi aşteptările, aspiraţiile şi caracterul ei adesea dramatic trebuie cunoscute şi înţelese. Unele dintre principalele trăsături fundamentale ale lumii de astăzi pot fi schiţate în felul următor:
        - Neamul omenesc trăieşte astăzi o nouă etapă a istoriei sale, în care schimbări profunde şi rapide se extind, treptat, la întregul glob. Provocate de inteligenţa şi activitatea creatoare a omului, ele se răsfrâng asupra omului însuşi, asupra judecăţilor şi dorinţelor lui individuale şi colective, asupra modului lui de a gândi şi de a acţiona, atât faţă de lucruri cât şi faţă de oameni. Astfel, putem vorbi despre o adevărată transformare socială şi culturală care se reflectă chiar şi în viaţa religioasă.
        - Aşa cum se întâmplă în orice criză de creştere, această transformare aduce cu sine şi dificultăţi deloc neglijabile. Astfel, în vreme ce omul îşi extinde atât de mult puterea, nu reuşeşte întotdeauna să o pună în slujba sa. Străduindu-se să pătrundă mai mult adâncurile sufletului propriu, pare adesea mai nesigur de sine. Dezvăluind tot mai limpede legile vieţii sociale, rămâne în ezitare asupra direcţiei pe care trebuie să i-o imprime.
        - Niciodată neamul omenesc nu a avut la dispoziţie atâta belşug de bogăţii, de resurse şi de putere economică, şi totuşi o uriaşă parte a locuitorilor pământului este chinuită încă de foame şi de sărăcie şi mulţimi întregi de oameni sunt apăsate de analfabetism. Niciodată oamenii nu au avut un simţ atât de acut al libertăţii ca astăzi, însă, în acelaşi timp, apar noi forme de aservire socială şi psihică. În timp ce lumea are conştiinţa atât de puternică a unităţii sale şi a interdependenţei tuturor într-o necesară solidaritate, este totuşi violent sfâşiată de forţe ce se luptă între ele: dăinuie încă aprige disensiuni politice, sociale, economice, rasiale şi ideologice şi nu este îndepărtată primejdia unui război atotnimicitor. În timp ce se extinde schimbul de idei, înseşi cuvintele prin care se exprimă concepte de mare importanţă îmbracă sensuri foarte diferite în diversele ideologii. În sfârşit, se caută stăruitor o ordine pământească mai perfectă, fără ca aceasta să fie însoţită de un progres spiritual pe măsură.
        Cuprinşi într-un asemenea complex de situaţii, foarte mulţi contemporani ai noştri sunt împiedicaţi să discearnă realmente valorile perene şi în acelaşi timp nu ştiu cum să le armonizeze cu descoperirile recente. De aceea, oscilând între speranţă şi angoasă, întrebându-se asupra mersului lumii de azi, sunt apăsaţi de nelinişte. Acest mers al lumii îi provoacă pe oameni, ba chiar îi constrânge să dea un răspuns.

        5 - (Mutaţii profunde)
        Tulburarea actuală a spiritelor şi modificarea condiţiilor de viaţă sunt legate de o transformare mai amplă care face să capete o pondere crescândă în formaţia intelectuală ştiinţele matematice, naturale şi antropologice, iar în planul acţiunii, tehnicile care decurg din aceste ştiinţe. Această mentalitate ştiinţifică modelează altfel decât în trecut cultura şi gândirea. Tehnica progresează într-atât încât transformă faţa pământului şi se lansează deja în cucerirea spaţiului cosmic.
        Inteligenţa umană îşi extinde stăpânirea, într-un fel, şi asupra timpului: în trecut, prin cunoaşterea istorică; în viitor, prin prognoză şi planificare. Progresul ştiinţelor biologice, psihologice şi sociale nu numai că îi dau omului posibilitatea unei mai bune cunoaşteri de sine, ci îl ajută şi să exercite o influenţă directă asupra vieţii societăţilor, folosind metode tehnice. În acelaşi timp, neamul omenesc se preocupă tot mai mult de prevederea şi controlarea propriei creşteri demografice.
        Istoria însăşi evoluează atât de rapid încât poate fi cu greu urmărită de indivizi izolaţi. Destinul comunităţii umane devine unul singur, fără a se mai diversifica în istorii diferite. Astfel, neamul omenesc trece de la o concepţie oarecum statică asupra ordinii lucrurilor la o concepţie mai degrabă dinamică şi evolutivă şi de aici se naşte o uriaşă complexitate de probleme noi ce obligă la noi analize şi sinteze.

        6 - (Transformări sociale)
        Ca urmare, comunităţile locale tradiţionale - familii patriarhale, clanuri, triburi, sate -, diferitele grupări şi pături sociale suferă transformări din zi în zi mai profunde.
        Se răspândeşte treptat tipul de societate industrială care duce la belşug economic anumite ţări şi transformă radical concepţii şi condiţii de viaţă socială ce dăinuiau de veacuri. În acelaşi fel, civilizaţia urbană şi atracţia pe care o exercită se intensifică, fie prin înmulţirea oraşelor şi a locuitorilor lor, fie prin extinderea felului de viaţă urban în lumea satului.
        Noi mijloace de comunicare socială, din ce în ce mai perfecţionate, favorizează cunoaşterea evenimentelor şi răspândirea extrem de rapidă şi de largă a ideilor şi sentimentelor, provocând astfel numeroase reacţii în lanţ.
        Nu trebuie neglijat nici faptul că atâţia oameni, determinaţi de diverse motive să emigreze, ajung să-şi schimbe modul de viaţă.
        Astfel, relaţiile omului cu semenii se înmulţesc neîncetat şi în acelaşi timp însăşi această "socializare" creează noi relaţii, fără a dezvolta însă totdeauna o maturizare corespunzătoare a persoanei şi relaţii cu adevărat personale ("personalizare").
        O astfel de evoluţie se manifestă mai ales în ţările care se bucură deja de avantajele progresului economic şi tehnic, dar pune în mişcare şi popoarele în curs de dezvoltare care doresc să obţină pentru ţările lor binefacerile industrializării şi urbanizării. Aceste popoare, mai ales dacă sunt legate de tradiţii mai vechi, resimt în acelaşi timp un impuls spre o exercitare mai matură şi mai personală a libertăţii.

        7 - (Mutaţii psihologice, morale şi religioase)
        Transformarea mentalităţilor şi structurilor pune adesea sub semnul întrebării valorile moştenite, mai ales la tineri care, adesea, nerăbdători sau nemulţumiţi, ajung chiar să se revolte şi, conştienţi de propria importanţă în viaţa socială, doresc să-şi asume cât mai curând un rol în ea. De aceea nu arareori părinţii şi educatorii întâmpină dificultăţi tot mai mari în îndeplinirea îndatoririlor lor.
        Instituţiile, legile, modurile de a gândi şi de a simţi moştenite din trecut nu mai par întotdeauna adecvate stării actuale de lucruri: de aici o gravă perturbare în comportament şi în înseşi normele de conduită.
        În sfârşit, noile condiţii influenţează şi viaţa religioasă. Pe de o parte, un simţ critic mai acut o purifică de o concepţie magică despre lume şi de elemente de superstiţie care mai dăinuie şi pretinde o adeziune din ce în ce mai personală şi mai activă la credinţă, ceea ce face ca mulţi să ajungă la un simţ mai viu al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, însă, mulţimi întregi se îndepărtează practic de religie. Spre deosebire de vremurile trecute, negarea lui Dumnezeu sau a religiei sau indiferentismul nu mai sunt ceva neobişnuit şi individual: nu arareori astăzi astfel de atitudini sunt prezentate ca o exigenţă a progresului ştiinţific sau a vreunui nou umanism. În multe ţări toate acestea nu sunt exprimate numai la nivel filozofic, ci afectează în largă măsură literatura, artele, interpretarea ştiinţelor umaniste şi a istoriei şi chiar legile civile, fapt ce duce la dezorientarea multora.

        8 - (Dezechilibrele lumii contemporane)
        O schimbare atât de rapidă, petrecută adesea în neorânduială, precum şi însăşi conştiinţa mai acută a discrepanţelor ce afectează lumea nasc sau sporesc contradicţii şi dezechilibre.
        În primul rând la nivelul persoanei se resimte frecvent un dezechilibru între inteligenţa practică modernă şi gândirea teoretică, aceasta din urmă nereuşind să stăpânească ansamblul cunoştinţelor, nici să le orânduiască în sinteze satisfăcătoare. Apare, de asemenea, un dezechilibru între preocuparea pentru eficienţa practică şi exigenţele conştiinţei morale şi, de multe ori, între condiţiile vieţii colective şi exigenţele unei gândiri personale şi chiar ale contemplaţiei. În sfârşit, apare un dezechilibru între specializarea activităţii umane şi viziunea universală asupra realităţii.
        În familie apar tensiuni, fie datorită condiţiilor demografice, economice şi sociale apăsătoare, fie datorită conflictelor dintre generaţii, fie datorită noilor raporturi sociale între bărbaţi şi femei. Apar mari divergenţe şi între rase, între diversele categorii sociale; între naţiunile bogate şi cele mai puţin înzestrate şi sărace; în sfârşit, între instituţiile internaţionale născute din dorinţa de pace a popoarelor, pe de o parte, şi ambiţia de a-şi răspândi propria ideologie precum şi egoismele colective existente în naţiuni şi în alte grupuri, pe de altă parte.
        De aici neîncrederi şi duşmănii reciproce, conflicte şi suferinţe, a căror cauză şi victimă în acelaşi timp este omul însuşi.

        9 - (Aspiraţiile tot mai largi ale omenirii)
        Creşte între timp convingerea că neamul omenesc poate şi trebuie nu numai să-şi întărească tot mai mult dominaţia asupra creaţiei, ci şi să instituie o ordine politică, socială şi economică aflată tot mai mult în slujba omului şi care să-i ajute pe indivizi şi grupurile să-şi afirme şi să-şi dezvolte propria demnitate.
        De aceea, foarte mulţi pretind cu vehemenţă acele bunuri de care au conştiinţa acută că au fost frustraţi datorită nedreptăţii sau datorită unei împărţiri inechitabile. Naţiunile în curs de dezvoltare precum şi acelea care şi-au dobândit recent independenţa doresc să participe la binefacerile civilizaţiei moderne nu numai pe plan politic, ci şi economic şi să-şi joace rolul în lume în mod liber, în timp ce, dimpotrivă, creşte din zi în zi distanţa şi foarte adesea şi dependenţa lor economică faţă de celelalte naţiuni mai bogate, care se dezvoltă mai repede. Popoarele chinuite de foame interpelează popoare mai prospere. Femeile revendică, acolo unde nu au dobândit-o încă, egalitatea de drept şi de fapt cu bărbaţii. Muncitorii şi ţăranii vor nu numai să-şi câştige existenţa, ci, prin munca lor, să-şi dezvolte personalitatea şi chiar să participe la organizarea vieţii economice, sociale, politice şi culturale. Pentru prima dată în istoria omenirii, toate popoarele sunt convinse că binefacerile civilizaţiei pot şi trebuie să se extindă realmente la toate popoarele.
        Sub toate aceste exigenţe se ascunde însă o aspiraţie mai profundă şi mai universală: indivizii şi grupurile însetează după o viaţă plenară şi liberă, demnă de om, care să pună în slujba lor tot ceea ce lumea de astăzi le poate oferi din belşug. Pe lângă aceasta, naţiunile se străduiesc tot mai mult să realizeze o anumită comunitate universală.
        Astfel stând lucrurile, lumea de azi apare în acelaşi timp puternică şi slabă, în stare să înfăptuiască cele mai bune sau cele mai rele lucruri, iar în faţă i se deschide calea libertăţii sau a servituţii, calea progresului sau a regresului, calea fraternităţii sau a urii. Pe de altă parte, omul devine conştient că de el depinde buna orientare a forţelor pe care le-a pus în mişcare el însuşi şi care pot să-l strivească sau să-l slujească. De aceea îşi pune întrebări.

        10 - (Întrebările cele mai profunde ale omenirii)
        Dezechilibrele de care suferă lumea de astăzi sunt, de fapt, legate de un dezechilibru mai fundamental, înrădăcinat în inima omului. Într-adevăr, în însuşi interiorul fiinţei omului mai multe elemente se luptă între ele. Pe de o parte, în calitate de creatură, îşi experimentează în nenumărate feluri limitele, iar pe de altă parte se simte nelimitat în dorinţele sale şi chemat la o viaţă superioară. Solicitat de multe atracţii, el este necontenit constrâns să aleagă şi să renunţe la unele dintre ele. Mai mult, slab şi păcătos adesea face ceea ce nu vrea şi ceea ce ar vrea să facă nu face. De aceea este divizat înlăuntrul său şi de aici se nasc atâtea şi atât de mari dezbinări în societate. Desigur, foarte mulţi dintre aceia a căror viaţă este impregnată de un materialism practic sunt prin aceasta împiedicaţi să perceapă clar această stare dramatică sau, copleşiţi de mizerie, nu reuşesc să reflecteze asupra ei. Mulţi socotesc că îşi pot găsi liniştea în diferitele încercări de a interpreta lumea. Unii aşteaptă numai de la efortul omului adevărata şi deplina eliberare a neamului omenesc şi sunt convinşi că viitoarea dominaţie a omului asupra pământului le va împlini toate dorinţele inimii. Sunt unii care, pierzând nădejdea de a afla sensul vieţii, laudă îndrăzneala acelora care, socotind că existenţa umană este în sine lipsită de orice semnificaţie, se străduiesc să-i dea o semnificaţie completă, în mod subiectiv. Totuşi în faţa evoluţiei actuale a lumii, creşte din zi în zi numărul acelora care îşi pun întrebările cele mai fundamentale sau le resimt cu o nouă acuitate. Ce este omul? Care este sensul durerii, al răului, al morţii, care, în ciuda oricărui progres, nu încetează să existe? La ce bun aceste victorii plătite atât de scump? Ce poate aduce omul societăţii? Ce poate aştepta de la ea? Ce va urma după această viaţă pământească?
        Biserica, însă, crede că Isus Cristos, mort şi înviat pentru toţi, oferă omului lumină şi puteri prin Duhul Său, ca omul să poată răspunde vocaţiei sale supreme; şi că nu a fost dat alt nume sub cer oamenilor, în care ei să se poată mântui.De asemenea, ea crede că în Domnul şi Învăţătorul ei se află cheia, centrul şi scopul întregii istorii umane. Pe lângă aceasta, Biserica afirmă că mai adânc decât toate schimbările există multe lucruri care nu se schimbă şi care îşi au temeiul ultim în Cristos, care este acelaşi, ieri, astăzi şi în veac. Aşadar, sub lumina lui Cristos, Chipul nevăzutului Dumnezeu, Întâiul-născut din toată făptura, Conciliul îşi propune să se adreseze tuturor pentru a desluşi misterul omului şi a colabora la găsirea unei soluţii pentru principalele probleme ale timpului nostru.