I. DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

        64 - (Dezvoltarea economică în slujba omului)
        Astăzi, mai mult ca oricând, pentru a face faţă creşterii populaţiei şi pentru a satisface aspiraţiile mai largi ale neamului omenesc, se tinde pe bună dreptate spre o dezvoltare a producţiei de bunuri în agricultură şi industrie precum şi în prestarea de servicii. De aceea trebuie încurajate progresul tehnic, spiritul inovator, crearea de întreprinderi şi extinderea lor, adaptarea metodelor de producţie şi eforturile susţinute ale celor care participă la producţie: într-un cuvânt, toate elementele ce slujesc acestei dezvoltări. Însă finalitatea fundamentală a producţiei nu este simpla înmulţire a produselor, nici profitul sau puterea, ci slujirea omului: a omului luat ca un întreg, conform ierarhiei nevoilor lui materiale precum şi a exigenţelor vieţii lui intelectuale, morale, spirituale şi religioase; a fiecărui om şi a fiecărui grup de oameni, de orice rasă şi din orice parte a lumii. De aceea, activitatea economică, condusă după metodele şi legile sale proprii, trebuie exercitată între limitele ordinii morale, pentru a fi conformă planului lui Dumnezeu cu omul.

        65 - (Controlul omului asupra dezvoltării economice)
        Progresul economic trebuie să rămână sub controlul omului. El nu trebuie lăsat la bunul plac al unei minorităţi de oameni sau de grupuri care să dispună de o prea mare putere economică, nici la discreţia numai a comunităţii politice sau a câtorva naţiuni mai puternice. Se cuvine, dimpotrivă, ca cel mai mare număr de oameni, la toate nivelele şi, atunci când e vorba de relaţii internaţionale, toate naţiunile să participe activ la orientare lui. E necesar în acelaşi timp ca iniţiativele spontane ale indivizilor şi ale asociaţiilor lor libere să fie coordonate şi armonizate în mod corespunzător şi coerent cu acţiunea puterii publice.
        Dezvoltarea nu poate fi lăsată nici în voia desfăşurării quasi-automate a activităţii economice a indivizilor, nici exclusiv pe seama autorităţii publice. Trebuie aşadar subliniate şi erorile doctrinelor care, sub pretextul unei false libertăţi, se opun reformelor necesare, şi erorile doctrinelor care subordonează drepturile fundamentale ale persoanelor şi grupurilor faţă de organizarea colectivă a producţiei.
        Cetăţenii să nu uite, de altfel, că este dreptul şi îndatorirea lor - ce trebuie recunoscute şi de puterea publică - de a-şi aduce, după posibilităţi, contribuţia la adevăratul progres al comunităţii proprii. Mai ales în regiunile mai puţin dezvoltate economic, unde se impune în mod presant folosirea tuturor resurselor, cei care îşi păstrează nefolosite resursele pun grav în pericol binele comun, ca şi aceia care îşi privează comunitatea de mijloacele materiale şi spirituale de care aceasta are nevoie, rămânând neatins dreptul personal la emigrare.

        66 - (Trebuie să se pună capăt uriaşelor inegalităţi economico-sociale)
        Pentru a satisface exigenţele dreptăţii şi echităţii, trebuie făcut tot posibilul ca, respectând drepturile persoanelor şi specificul fiecărui popor, să fie înlăturate cât de curând uriaşele inegalităţi economice însoţite de discriminări individuale şi sociale care există în zilele noastre şi adesea se agravează. De asemenea, în multe zone, din cauza dificultăţilor deosebite manifestate în sectorul agricol în producerea şi comercializarea bunurilor, agricultorii trebuie ajutaţi atât pentru a-şi putea spori şi vinde producţia cât şi pentru a realiza necesarele transformări şi înnoiri în vederea obţinerii unui venit echitabil, pentru a nu rămâne, cum se întâmplă adesea, în condiţia de cetăţeni de rang inferior. În ceea ce îi priveşte, agricultorii, mai ales cei tineri, trebuie să se străduiască energic să-şi dezvolte competenţa profesională, fără de care agricultura nu poate progresa.
        Dreptatea şi echitatea cer de asemenea ca mobilitatea, care este necesară într-o economie aflată în dezvoltare, să fie astfel orânduită încât viaţa indivizilor şi a familiilor să nu devină nesigură şi precară. În privinţa muncitorilor care, veniţi din altă ţară sau regiune, contribuie prin munca lor la dezvoltarea economică a unui popor sau a unei provincii, trebuie evitată cu grijă orice discriminare în privinţa condiţiilor de remunerare sau de lucru. În afară de aceasta, toţi, dar în primul rând autorităţile publice, trebuie să îi trateze ca pe nişte persoane şi nu ca pe simple unelte de producţie: să îi ajute să-şi aducă familia şi să-şi procure o locuinţă decentă şi să favorizeze inserarea lor în viaţa socială a poporului sau a regiunii care îi primeşte. Pe cât posibil, însă, e bine să li se creeze locuri de muncă în locurile de origine.
        În economiile supuse transformărilor precum şi în noile forme ale societăţii industriale, în care, de exemplu, se dezvoltă automatizarea, trebuie luate măsuri pentru a se asigura locuri de muncă suficiente şi corespunzătoare pentru toţi, precum şi posibilitatea unei formaţii tehnice şi profesionale adecvate. Mai trebuie garantate de asemenea mijloacele de existenţă şi demnitatea umană a acelora care, mai ales din motive de boală sau de vârstă înaintată, se află în dificultăţi deosebite.