IV. CULTIVAREA VIEŢII LITURGICE ÎN DIECEZE ŞI PAROHII

        41 - Episcopul trebuie să fie considerat ca Marele Preot al turmei sale: de el depinde şi de la el decurge într-o anumită măsură viaţa credincioşilor săi în Cristos.
        De aceea, toţi trebuie să acorde cea mai mare importanţă vieţii liturgice a diecezei, ce se desfăşoară în jurul Episcopului, mai ales în biserica sa catedrală: toţi trebuie să fie convinşi că manifestarea pricipală a Bisericii este participarea deplină şi activă a întregului popor sfânt al lui Dumnezeu la aceleaşi celebrări liturgice, mai ales la aceeaşi Euharistie, la aceleaşi rugăciuni, la acelaşi altar, la care prezidează Episcopul înconjurat de preoţi şi de ceilalţi slujitori ai altarului.

        42 - Deoarece în Biserica sa Episcopul nu poate să prezideze personal, totdeauna şi pretutindeni, întreaga sa turmă, el trebuie să constituie în mod necesar grupuri de credincioşi printre care locul primordial îl deţin parohiile, organizate pe criteriul local sub conducerea unui păstor, care ţine locul Episcopului: ele într-adevăr reprezintă, într-un anumit mod, Biserica văzută, orânduită pe întregul pământ.
        De aceea, viaţa liturgică a parohiei şi legătura ei cu Episcopul trebuie cultivată în sufletul şi viaţa credincioşilor şi a clerului; şi se vor depune toate strădaniile pentru creşterea sentimentului comunităţii parohiale, mai ales în celebrarea comunitară a Liturghiei duminicale.