|
II. DESPRE BISERICILE
PARTICULARE SAU RITURI
2
- (Unitate şi varietate în Biserică)
Biserica sfântă
şi catolică, Trupul mistic al lui Cristos, este alcătuită
din credincioşi uniţi organic în Duhul Sfânt prin
aceeaşi credinţă, aceleaşi sacramente şi aceeaşi
conducere şi care, unindu- se în diferite comunităţi a
căror coeziune e asigurată de ierarhie, formează Biserici
particulare sau Rituri. Între ele există o admirabilă comuniune
astfel încât varietatea din Biserică nu dăunează
unităţii ci, mai degrabă, o manifestă; într-adevăr
Biserica catolică voieşte ca tradiţiile fiecărei Biserici
particulare sau Rit să fie păstrate în integritatea lor şi
în acelaşi timp vrea să-şi adapteze modul de
viaţă la diferitele necesităţi de timp şi de loc.
3
- (Diversele Rituri sunt egale în demnitate)
Aceste Biserici particulare,
atât din Orient cât şi din Occident, deşi diferă
parţial între ele prin aşa numitele Rituri, şi anume
în privinţa liturgiei, a disciplinei bisericeşti şi a
patrimoniului spiritual, sunt supuse în egală măsură
cârmuirii pastorale a Pontifului Roman, care, prin hotărâre
divină, este Urmaşul Sfântului Petru în primatul asupra
Bisericii universale. De aceea, ele se bucură de o demnitate egală,
astfel încât nici una dintre ele nu se află deasupra
celorlalte în privinţa Ritului, se bucură de aceleaşi
drepturi şi sunt supuse aceloraşi obligaţii, chiar referitor la
vestirea Evangheliei în lumea întreagă (cf. Mc
16, 15), sub conducerea Pontifului Roman.
4
- (Relaţiile între Biserici)
Aşadar să se
aibă în vedere pretutindeni ocrotirea şi dezvoltarea tuturor
Bisericilor particulare şi de aceea să se constituie parohii şi
ierarhie proprie acolo unde binele spiritual al credincioşilor o cere.
Ierarhiile diferitelor Biserici particulare care îşi exercită
jurisdicţia asupra aceluiaşi teritoriu să se
îngrijească, prin schimb de păreri în
întâlniri periodice, să promoveze unitatea de acţiune
şi să ajute cu forţe unite operele comune pentru a favoriza mai
bine cauza religiei şi pentru a apăra mai eficient disciplina clerului.
Toţi clericii şi
candidaţii la ordinele sacre să fie bine instruiţi asupra
Riturilor şi mai ales asupra normelor practice în problemele
inter-rituale; chiar şi laicii să fie instruiţi în cadrul
catehezei despre Rituri şi normele lor. În sfârşit,
toţi catolicii şi fiecare în parte, precum şi
creştinii din orice Biserică sau comunitate necatolică ce ajung
la plinătatea comuniunii catolice, să-şi păstreze
pretutindeni Ritul propriu, să- l cultive şi, după puteri,
să-l practice în măsura posibilităţilor,
rămânând neatins dreptul de a recurge, în cazuri
particulare ce privesc persoane, comunităţi sau regiuni, la Scaunul
Apostolic, care, în calitatea sa de arbitru suprem al relaţiilor
dintre Biserici, va rezolva în funcţie de necesităţi
în spirit ecumenic, direct sau prin intermediul altor
autorităţi dând norme, decrete sau rescripte
corespunzătoare.
|