IV. PATRIARHII ORIENTALI

        7 - Din cele mai vechi timpuri este în vigoare în Biserică instituţia Patriarhatului, recunoscută încă de primele Concilii ecumenice.
        Sub numele de Patriarh oriental se înţelege un episcop care are jurisdicţie asupra tuturor episcopilor, inclusiv a mitropoliţilor, asupra clerului şi a poporului din propriul teritoriu sau Rit, după normele dreptului, şi rămânând neatins primatul Pontifului Roman.
        Oriunde este stabilit un Ierarh de un Rit anume în afara teritoriului patriarhal, el rămâne ataşat ierarhiei patriarhatului de acelaşi Rit, după normele dreptului.

        8 - Patriarhii Bisericilor orientale, chiar dacă unii sunt mai recenţi decât alţii, sunt totuşi egali în privinţa demnităţii patriarhale, rămânând neatinsă între ei precedenţa de onoare stabilită în mod legitim.

        9 - După o foarte veche tradiţie a Bisericii, trebuie să se atribuie o cinste deosebită patriarhilor Bisericilor orientale, căci fiecare este în fruntea patriarhatului său părinte şi cap. De aceea, Conciliul hotărăşte ca drepturile şi privilegiile lor să fie restabilite după tradiţiile vechi ale fiecărei Biserici şi după decretele Conciliilor ecumenice.
        Aceste drepturi şi privilegii sunt acelea care erau în vigoare în vremea unirii dintre Orient şi Occident, chiar dacă trebuie adaptate, într-o oarecare măsură, la condiţiile actuale.

        Patriarhii cu sinoadele lor constituie instanţa superioară pentru toate problemele patriarhatului, inclusiv dreptul de a înfiinţa noi eparhii şi de a numi episcopi de ritul lor în limitele teritoriului patriarhal, rămânând intact dreptul inalienabil al Pontifului Roman de a interveni în fiecare caz.

        10 - Cele spuse despre Patriarhi sunt valabile, după normele dreptului, pentru arhiepiscopii majori care se află în fruntea unei întregi Biserici particulare sau Rit.

        11 - Deoarece instituţia Patriarhatului este o formă tradiţională de conducere în Bisericile orientale, Sfântul Conciliu ecumenic doreşte ca, acolo unde este necesar, să se înfiinţeze noi Patriarhate, a căror întemeiere este rezervată Conciliului ecumenic sau Pontifului Roman.