VI. CULTUL DIVIN

        19 - (Zilele de sărbătoare)
        Numai Conciliul ecumenic sau Scaunul Apostolic are dreptul, de acum înainte, să stabilească, să transfere sau să suprime zilele de sărbătoare comune pentru toate Bisericile orientale. Însă, pe lângă Scaunul Apostolic, şi Sinoadele patriarhale sau arhiepiscopale au dreptul de a stabili, de a transfera sau suprima zilele de sărbătoare pentru fiecare Biserică particulară, ţinând totuşi seama de întreaga regiune şi de celelalte Biserici particulare.

        20 - (Sărbătoarea Paştelui)
        Până se va ajunge la doritul consens între toţi creştinii în privinţa fixării unei zile unice în care toţi să celebreze sărbătoarea Paştelui, între timp, pentru a promova unitatea dintre creştinii aflaţi în aceeaşi regiune sau naţiune, Patriarhii sau autorităţile locale bisericeşti supreme au dreptul de a conveni, prin consens unanim şi ascultând părerile celor interesaţi, asupra celebrării Paştelui în aceeaşi duminică.

        21 - (Timpurile sacre)
        Orice credincios aflat în afara regiunii sau teritoriului propriului Rit se poate conforma pe deplin, în privinţa legii timpurilor sacre, disciplinei în vigoare în locul în care se află. În familiile de Rit mixt se poate observa această lege după unul şi acelaşi Rit.

        22 - (Oficiul Divin)
        Clericii şi călugării orientali vor celebra după prescripţiile şi tradiţiile disciplinei proprii Laudele Divine, care din cele mai vechi timpuri s-au bucurat de mare cinste în toate Bisericile orientale. De asemenea, credincioşii, urmând exemplul strămoşilor lor, să participe cu evlavie, după posibilităţi, la Laudele Divine.

        23 - (Limba liturgică)
        Patriarhului împreună cu Sinodul său ori Autorităţii supreme a fiecărei Biserici împreună cu Consiliul ierarhilor le revine dreptul de a reglementa folosirea limbilor în ceremoniile liturgice precum şi de a aproba traducerile textelor în limba poporului, după ce raportează Scaunului Apostolic.