VII. RELAŢIILE CU FRAŢII DIN BISERICILE DESPĂRŢITE

        24 - (Îndatoririle Bisericilor orientale catolice faţă de fraţii despărţiţi)
        Bisericile orientale aflate în comuniune cu Scaunul Apostolic roman au îndatorirea deosebită de a promova unitatea tuturor creştinilor, mai ales orientali, după principiile Decretului "Despre Ecumenism" promulgat de acest Sfânt Conciliu, în primul rând prin rugăciune, prin exemplul vieţii, prin fidelitatea plină de respect faţă de vechile tradiţii orientale, printr-o mai profundă cunoaştere reciprocă, prin colaborare şi stimă frăţească faţă de lucruri şi oameni.

        25 - De la orientalii despărţiţi care, sub impulsul harului Duhului Sfânt, vin la unitatea catolică, nu se va cere mai mult decât pretinde simpla profesiune a credinţei catolice. Şi deoarece la ei a fost păstrată preoţia validă, clericii orientali care vin la unitatea catolică au facultatea de a-şi exercita puterea conferită de Ordinele primite, după normele stabilite de Autoritatea competentă.

        26 - (Comunicarea în cele sfinte)
        Comunicarea în cele sfinte care lezează unitatea Bisericii sau implică adeziunea formală la eroare sau primejdia de rătăcire în credinţă, de scandal sau de indiferentism este oprită de legea divină. Însă practica pastorală arată, privitor la fraţii orientali, că pot fi şi trebuie luate în considerare anumite situaţii ale diferitelor persoane, în care nu se lezează unitatea Bisericii şi nici nu există primejdii de evitat, ci se manifestă în mod presant necesitatea mântuirii şi binele spiritual al sufletelor. De aceea, Biserica catolică, în funcţie de condiţiile de timp, loc şi persoane, a avut adesea şi are un mod de a acţiona mai blând, oferind tuturor mijloacele de mântuire şi mărturia iubirii dintre creştini, prin participarea la sacramente şi la alte celebrări şi lucruri sacre. Ţinând seama de aceasta, Sfântul Conciliu, "pentru a nu fi, prin asprimea unei hotărâri, o piedică în calea celor care se mântuiesc" şi pentru a promova unirea cu Bisericile orientale despărţite de noi, stabileşte următorul mod de a acţiona.

        27 - Fiind stabilite principiile amintite, orientalilor care se află în bună credinţă despărţiţi de Biserica catolică, dacă cer din proprie iniţiativă şi se află în dispoziţia cuvenită, li se pot administra sacramentele Pocăinţei, Euharistiei şi Ungerii bolnavilor; mai mult, şi catolicilor le este îngăduit să ceară aceste sacramente de la preoţii necatolici în a căror Biserică există sacramente valide, ori de câte ori există o necesitate sau un real folos spiritual, iar accesul la un preot catolic este, fizic sau moral, imposibil.

        28 - De asemenea, fiind stabilite aceleaşi principii, este îngăduită, din motive juste, participarea la ceremonii şi lucruri sacre precum şi folosirea în comun a locurilor sacre între catolici şi fraţii orientali despărţiţi.

        29 - Acest mod mai flexibil de comunicare în cele sfinte cu fraţii din Bisericile orientale despărţite este încredinţat vigilenţei şi conducerii autorităţilor ierarhice locale pentru a reglementa relaţiile între creştini prin precepte şi norme adaptate şi eficiente, după ce se consultă între ei şi, eventual, după ce ascultă şi părerea ierarhilor Bisericilor despărţite.