Capitolul III: BISERICI ŞI COMUNITĂŢI BISERICEŞTI DESPĂRŢITE DE SCAUNUL APOSTOLIC ROMAN

        13 - Ne îndreptăm privirea către cele două categorii principale de dezbinări care sfâşie haina fără cusătură a lui Cristos.
        Cele dintâi s-au petrecut în Orient, fie prin contestarea formulelor dogmatice ale Conciliilor din Efes şi Calcedon, fie, mai târziu, prin ruperea comuniunii bisericeşti dintre Patriarhatele orientale şi Scaunul roman.
        Celelalte au apărut după mai bine de patru secole în Occident, de pe urma evenimentelor numite de obicei Reformă. De atunci s-au despărţit de Scaunul roman mai multe comunităţi naţionale sau confesionale. Printre acelea în care subzistă parţial tradiţiile şi structurile catolice un loc special îl ocupă Comunitatea anglicană.
        Totuşi aceste diverse comunităţi despărţite diferă mult între ele, nu numai datorită originii, locului şi timpului, ci mai ales prin natura şi gravitatea problemelor privitoare la credinţă şi la structura bisericească.
        De aceea Conciliul, în dorinţa de a nu subestima condiţiile diferite ale diverselor grupări creştine şi de a nu trece sub tăcere legăturile ce subzistă între ele în ciuda despărţirii, hotărăşte să prezinte următoarele consideraţii pentru realizarea unei acţiuni ecumenice prudente.