| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] impusese 1 imutabile 1 in 22 în 1264 inaccesibile 1 inadecvat 1 inadecvata 4 | Frequency [« »] ----- ----- ----- 1264 în 1184 si 1171 de 817 a | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances în |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | Dumnezeu este Cel care a pus în inima omului dorinţa de 2 binec | a cunoaşte adevărul şi, în definitiv, de a-l cunoaşte 3 Intro, 0,1 | 1. Atât în Orient cât şi în Occident, 4 Intro, 0,1 | 1. Atât în Orient cât şi în Occident, se poate identifica 5 Intro, 0,1 | identifica un drum care, în decursul secolelor, a făcut 6 Intro, 0,1 | omenirea să se întâlnească în mod progresiv cu adevărul 7 Intro, 0,1 | nu putea să fie altfel - în orizontul autoconştiinţei 8 Intro, 0,1 | cunoaşte pe sine însuşi în unicitatea sa şi, în acelaşi 9 Intro, 0,1 | însuşi în unicitatea sa şi, în acelaşi timp, întrebarea 10 Intro, 0,1 | cunoaşterii noastre devine în virtutea faptului însuşi 11 Intro, 0,1 | doreşte să se deosebească, în mijlocul întregii creaţii, 12 Intro, 0,1 | antice arată cu claritate cum în diferite părţi ale lumii, 13 Intro, 0,1 | de culturi diferite, apar în acelaşi timp întrebările 14 Intro, 0,1 | Întrebările acestea sunt prezente în scrierile sfinte ale Israelului, 15 Intro, 0,1 | Israelului, dar apar şi în Vede şi nu mai puţin în 16 Intro, 0,1 | în Vede şi nu mai puţin în Avesta; le găsim în scrierile 17 Intro, 0,1 | puţin în Avesta; le găsim în scrierile lui Confucius 18 Intro, 0,1 | Confucius şi Lao-Tze ca şi în predica lui Tirthankara 19 Intro, 0,1 | cele care ies la iveală în poemele lui Homer şi în 20 Intro, 0,1 | în poemele lui Homer şi în tragediile lui Euripide 21 Intro, 0,1 | Euripide şi Sofocle ca şi în tratatele filozofice ale 22 Intro, 0,1 | care au izvorul lor comun în căutarea sensului ce din 23 Intro, 0,1 | totdeauna face presiuni în inima omului: de fapt, de 24 Intro, 0,2 | drum de căutare. De când, în misterul pascal, a primit 25 Intro, 0,2 | misterul pascal, a primit în dar adevărul ultim despre 26 Intro, 0,2 | care o vede responsabilă în mod cu totul special: este 27 Intro, 0,2(1) | Scriam deja în prima mea scrisoare enciclică 28 Intro, 0,2(1) | misiunea lui Cristos-profet şi, în virtutea misiunii însăşi, 29 Intro, 0,2(1) | el, slujim adevărul divin în Biserică. Responsabilitatea 30 Intro, 0,2(1) | cât mai exactă înţelegere, în aşa fel încât să fie cât 31 Intro, 0,2(1) | puterea sa mântuitoare, în toată splendoarea sa, în 32 Intro, 0,2(1) | în toată splendoarea sa, în profunzimea şi, în acelaşi 33 Intro, 0,2(1) | splendoarea sa, în profunzimea şi, în acelaşi timp, în simplitatea 34 Intro, 0,2(1) | profunzimea şi, în acelaşi timp, în simplitatea sa". Nr. 19: 35 Intro, 0,2 | întreg ce se va manifesta în revelaţia ultimă a lui Dumnezeu: " 36 Intro, 0,2 | nelămurit; dar atunci va fi faţă în faţă. Acum cunosc în parte; 37 Intro, 0,2 | faţă în faţă. Acum cunosc în parte; atunci însă voi cunoaşte 38 Intro, 0,2(2) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 39 Intro, 0,3 | pentru a promova progresul în cunoaşterea adevărului, 40 Intro, 0,3 | cunoaşterea adevărului, în aşa fel încât îşi face propria 41 Intro, 0,3 | filozofia, care contribuie în mod direct la punerea întrebării 42 Intro, 0,3 | născut şi s-a dezvoltat în momentul în care omul a 43 Intro, 0,3 | s-a dezvoltat în momentul în care omul a început să se 44 Intro, 0,3 | şi care este scopul lor. În forme şi feluri diferite, 45 Intro, 0,3 | complementaritatea diferitelor culturi în care omul trăieşte.~Incidenţa 46 Intro, 0,3 | care filozofia a avut-o în formarea şi în dezvoltarea 47 Intro, 0,3 | a avut-o în formarea şi în dezvoltarea culturilor în 48 Intro, 0,3 | în dezvoltarea culturilor în Occident nu trebuie să ne 49 Intro, 0,3 | care ea a exercitat-o şi în felurile de a concepe existenţa 50 Intro, 0,3 | exprime şi să se maturizeze şi în forme pur filozofice. Cât 51 Intro, 0,3 | filozofice, prezentă până în zilele noastre, poate fi 52 Intro, 0,3 | poate fi verificată chiar şi în postulatele din care diferitele 53 Intro, 0,3 | internaţionale se inspiră în reglementarea vieţii sociale.~ 54 Intro, 0,4 | Oricum, trebuie subliniat că în spatele unui singur termen 55 Intro, 0,4 | mai bine şi să înainteze în realizarea de sine. Cunoştinţele 56 Intro, 0,4 | izvorăsc din uimirea provocată în el de contemplarea creaţiei: 57 Intro, 0,4 | când se descoperă inserată în lume, în relaţie cu alţi 58 Intro, 0,4 | descoperă inserată în lume, în relaţie cu alţi semeni ai 59 Intro, 0,4 | Fără uimire omul ar cădea în repetiţie şi, puţin câte 60 Intro, 0,4 | câte puţin, nu ar mai fi în stare să ducă o existenţă 61 Intro, 0,4 | riguroase şi la zidirea în felul acesta, prin coerenţa 62 Intro, 0,4 | Graţie acestui proces, în diferite contexte culturale 63 Intro, 0,4 | diferite contexte culturale şi în diferite epoci, s-a ajuns 64 Intro, 0,4 | filozofică. Însă este evident că, în cazurile acestea, intră 65 Intro, 0,4 | cazurile acestea, intră în joc o anumită "mândrie filozofică" 66 Intro, 0,4 | nivel de lectură universală. În realitate, orice sistem 67 Intro, 0,4 | chiar respectat fiind mereu în întregime fără a fi instrumentalizat 68 Intro, 0,4 | fără a fi instrumentalizat în vreun fel anume, trebuie 69 Intro, 0,4 | căreia trebuie să-i slujească în formă coerentă.~În sensul 70 Intro, 0,4 | slujească în formă coerentă.~În sensul acesta se poate recunoaşte, 71 Intro, 0,4 | acesta se poate recunoaşte, în ciuda schimbării timpurilor 72 Intro, 0,4 | prezenţă este constantă în istoria gândirii. Să ne 73 Intro, 0,4 | Dumnezeu, adevărul, binele; în plus, să ne gândim la unele 74 Intro, 0,4 | dovedesc a fi împărtăşite în mod obştesc. Acestea şi 75 Intro, 0,4 | Acestea şi alte teme arată că, în afara curentelor de gândire, 76 Intro, 0,4 | un ansamblu de cunoştinţe în care se poate recunoaşte 77 Intro, 0,4 | omenirii. Ca şi cum ne-am găsi în faţa unei filozofii implicite, 78 Intro, 0,4 | datorită căreia fiecare în parte simte că posedă principiile 79 Intro, 0,4 | fiinţei şi face să izvorască în mod corect din acestea concluzii 80 Intro, 0,5 | 5. Biserica, în ceea ce o priveşte, nu poate 81 Intro, 0,5 | demnă. De fapt, ea vede în filozofie calea pentru cunoaşterea 82 Intro, 0,5 | referitoare la existenţa omului. În acelaşi timp, consideră 83 Intro, 0,5 | determină faptul că, mai ales în zilele noastre, deseori 84 Intro, 0,5 | mult şi tot mai profund. În felul acesta au fost construite 85 Intro, 0,5 | care au dat roadele lor în diferite domenii ale ştiinţei, 86 Intro, 0,5 | având intenţia de a cerceta în mod unilateral asupra omului 87 Intro, 0,5 | referinţa la el, fiecare rămâne în voia arbitrarului şi condiţia 88 Intro, 0,5 | criterii pragmatice bazate în mod esenţial pe datul experimental, 89 Intro, 0,5 | esenţial pe datul experimental, în convingerea eronată că totul 90 Intro, 0,5 | Astfel s-a întâmplat că, în loc de a exprima mai bine 91 Intro, 0,5 | asupra cunoaşterii umane. În loc să facă apel la capacitatea 92 Intro, 0,5 | filozofică să se rătăcească în nisipurile mişcătoare ale 93 Intro, 0,5 | simptome ale neîncrederii în adevăr care se verifică 94 Intro, 0,5 | adevăr care se verifică în contextul contemporan. De 95 Intro, 0,5 | provin din Orient; de fapt, în ele, i se neagă adevărului 96 Intro, 0,5 | presupoziţia că el se manifestă în mod egal în doctrine diferite, 97 Intro, 0,5 | se manifestă în mod egal în doctrine diferite, chiar 98 Intro, 0,5 | contradictorii între ele. În orizontul acesta, totul 99 Intro, 0,5 | rătăceşte printre valuri: în timp ce reflecţia filozofică, 100 Intro, 0,5 | Drept urmare, au apărut în omul contemporan, şi nu 101 Intro, 0,5 | atitudini de neîncredere largă în raport cu marile resurse 102 Intro, 0,5 | umane, personale şi sociale. În fine, a scăzut speranţa 103 Intro, 0,6 | şi persoanelor care sunt în căutare, pentru a împărtăşi 104 Intro, 0,6 | pentru ca oricine care are în inimă dragostea faţă de 105 Intro, 0,6 | ajunge la el şi să găsească în el odihnă după oboseala 106 Intro, 0,6 | nostru încrederea naturală în capacităţile sale cognitive 107 Intro, 0,6 | scriu aceste reflecţii. În scrisoarea enciclică Veritatis 108 Intro, 0,6 | din doctrina catolică care în contextul actual riscă să 109 Intro, 0,6 | şi asupra temeiului său în raport cu credinţa. De fapt, 110 Intro, 0,6 | prin vocaţie să exprime în forme culturale rodul speculaţiei 111 Intro, 0,6 | adevăr, preferând succesul în prezent în locul oboselii 112 Intro, 0,6 | preferând succesul în prezent în locul oboselii unei cercetări 113 Intro, 0,6 | teme, pentru ca omenirea, în pragul mileniului trei al 114 Intro, 0,6 | aibă o conştiinţă mai clară în legătură cu marile resurse 115 Intro, 0,6 | angajeze cu un curaj reînnoit în actualizarea planului de 116 Intro, 0,6 | actualizarea planului de mântuire în care este inclusă istoria 117 I, 1,7 | mesaj care îşi are originea în Dumnezeu însuşi (cf. 2Cor 118 I, 1,7 | elevată, dar din acceptarea în credinţă a cuvântului lui 119 I, 1,7 | află o întâlnire, unică în felul ei, care indică deschiderea 120 I, 1,7 | I-a plăcut lui Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea 121 I, 1,7 | oamenii pot ajunge la Tatăl în Duhul Sfânt şi se fac părtaşi 122 I, 1,7 | Aceasta este o iniţiativă în întregime gratuită care 123 I, 1,7 | adevărată la care mintea sa este în stare să ajungă cu privire 124 I, 1,8 | reflectând asupra Revelaţiei în lumina învăţăturii biblice 125 I, 1,8 | întregii tradiţii patristice. În primul Conciliu Vatican, 126 I, 1,8 | Critica raţionalistă, care în timpul acela se aducea împotriva 127 I, 1,8 | Conciliul să afirme cu tărie că, în afara cunoaşterii specifice 128 I, 1,9 | principiului lor, pentru că în una cunoaştem cu raţiunea 129 I, 1,9 | cunoaştem cu raţiunea naturală, în alta cu credinţa divină; 130 I, 1,9 | datorită obiectului, pentru că în afară de adevărurile pe 131 I, 1,9 | vedem misterele ascunse în Dumnezeu, care nu pot fi 132 I, 1,9 | supranatural al harului, este în mod efectiv de o ordine 133 I, 1,9 | experienţă şi se mişcă numai în lumina intelectului. Filozofia 134 I, 1,9 | şi ştiinţele gravitează în ordinea raţiunii naturale, 135 I, 1,9 | ordinea raţiunii naturale, în timp ce credinţa, luminată 136 I, 1,9 | călăuzită de Spirit, recunoaşte în mesajul mântuirii "plinătatea 137 I, 1,9 | Dumnezeu a voit să o reveleze în istorie şi într-o manieră 138 I, 1,9(7) | Ibidem, IV: DS 3015; citat şi în CONCILIUL ECUMENIC VATICAN 139 I, 1,9(7) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 140 I, 1,10 | revelaţiei lui Dumnezeu în istorie şi au exprimat natura 141 I, 1,10 | exprimat natura acesteia în felul următor: "Prin această 142 I, 1,10 | cf. Col 1,15; 1Tim 1,17), în belşugul iubirii sale, se 143 I, 1,10 | lucrările săvârşite de Dumnezeu în istoria mântuirii scot în 144 I, 1,10 | în istoria mântuirii scot în relief şi confirmă învăţătura 145 I, 1,10 | luminează misterul conţinut în ele. Însă profunzimea adevărului 146 I, 1,10 | mântuirea omului ne străluceşte în Cristos, care este Mijlocitorul 147 I, 1,10 | care este Mijlocitorul şi, în acelaşi timp, plinătatea 148 I, 1,11 | lui Dumnezeu se inserează în timp şi în istorie. Întruparea 149 I, 1,11 | se inserează în timp şi în istorie. Întruparea lui 150 I, 1,11 | afirm din nou cu putere că "în creştinism timpul are o 151 I, 1,11 | fundamentală".(9) De fapt, în el vine la lumină întreaga 152 I, 1,11 | lui se inserează, aşadar, în timp şi în istorie. Cu siguranţă, 153 I, 1,11 | inserează, aşadar, în timp şi în istorie. Cu siguranţă, acesta 154 I, 1,11 | o dată pentru totdeauna în taina lui Isus din Nazaret. 155 I, 1,11 | Isus din Nazaret. Aşa spune în cuvinte elocvente constituţia 156 I, 1,11 | Verbum: "Dumnezeu, după ce în mai multe rânduri şi în 157 I, 1,11 | în mai multe rânduri şi în mai multe feluri a vorbit 158 I, 1,11 | feluri a vorbit prin profeţi, în cele din urmă, în zilele 159 I, 1,11 | profeţi, în cele din urmă, în zilele noastre, a vorbit 160 I, 1,11 | glorioasa înviere din morţi şi, în sfârşit, prin trimiterea 161 I, 1,11 | Dumnezeu un drum de parcurs în întregime, astfel încât 162 I, 1,11 | adevărul revelat să exprime în mod deplin conţinuturile 163 I, 1,11 | până ce se vor împlini în ea cuvintele lui Dumnezeu".(11)~ 164 I, 1,12 | Aşadar, istoria devine locul în care putem constata acţiunea 165 I, 1,12 | constata acţiunea lui Dumnezeu în favoarea omenirii. El ajunge 166 I, 1,12 | imagineze: Cel Veşnic intră în timp, Întregul se ascunde 167 I, 1,12 | timp, Întregul se ascunde în fragment, Dumnezeu ia chipul 168 I, 1,12 | omului. Adevărul exprimat în Revelaţia lui Cristos, deci, 169 I, 1,12 | primească drept cuvânt valid în mod definitiv pentru a da 170 I, 1,12 | şi la destinul istoriei: "În realitate numai în taina 171 I, 1,12 | istoriei: "În realitate numai în taina Cuvântului întrupat 172 I, 1,12 | constituţia Gaudium et spes.(12) În afara acestei perspective, 173 I, 1,12 | nevinovăţiei şi ale morţii, dacă nu în lumina care izvorăşte din 174 I, 2 | Raţiunea în faţa misterului~ 175 I, 2,13 | credinţa îngăduie intrarea în interiorul misterului, favorizând 176 I, 2,13 | înseamnă că el este recunoscut în divinitatea, transcendenţa 177 I, 2,13 | Dumnezeul care se face cunoscut, în autoritatea transcendenţei 178 I, 2,13 | Aceasta înseamnă că recunoaşte în mod deplin şi integral adevărul 179 I, 2,13 | înapoi de la el, se inserează în contextul comunicării dintre 180 I, 2,13 | de alegere fundamentală, în care persoana întreagă este 181 I, 2,13 | Intelectul şi voinţa exercită în gradul cel mai înalt natura 182 I, 2,13 | subiectului să înfăptuiască un act în care libertatea personală 183 I, 2,13 | într-o manieră deplină.(15) În credinţă, aşadar, libertatea 184 I, 2,13 | libertatea nu se realizează în alegerile împotriva lui 185 I, 2,13 | permite realizarea de sine? În credinţă persoana înfăptuieşte 186 I, 2,13 | şi hotărăşte să trăiască în el.~În ajutorul raţiunii, 187 I, 2,13 | hotărăşte să trăiască în el.~În ajutorul raţiunii, care 188 I, 2,13 | vin şi semnele prezente în Revelaţie. Ele servesc la 189 I, 2,13 | servesc la conducerea mai în profunzime a căutării adevărului 190 I, 2,13 | permisiunea ca mintea să poată în mod autonom să cerceteze 191 I, 2,13 | autonom să cerceteze şi în interiorul misterului. Oricum, 192 I, 2,13 | deoarece îi îngăduie să caute în interiorul misterului prin 193 I, 2,13 | de care sunt purtătoare. În ele, aşadar, este deja prezent 194 I, 2,13 | sacramental al Revelaţiei şi, în special, la semnul euharistic 195 I, 2,13 | profunzimii misterului. Cristos în Euharistie este într-adevăr 196 I, 2,13 | apare este un semn: ascunde în mister realităţi sublime".(16) 197 I, 2,13(15) | Deoarece omul depinde în mod total de Dumnezeu ca 198 I, 2,13 | pâinile obişnuite".(17)~În concluzie, cunoaşterea de 199 I, 2,13(18) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 200 I, 2,14 | filozofică. Revelaţia introduce în istorie un punct de referinţă 201 I, 2,14 | această cunoaştere trimite în mod constant la misterul 202 I, 2,14 | şi primi prin credinţă. În interiorul acestor două 203 I, 2,14 | de caracterul său finit în faţa misterului infinit 204 I, 2,14 | Aşadar, revelaţia introduce în istoria noastră un adevăr 205 I, 2,14 | că a împlinit ceea ce era în puterea sa, fără ca să neglijeze 206 I, 2,14 | fără ca să neglijeze ceva. În sprijinul acestei reflecţii 207 I, 2,14 | omenirii, la care se referă în mod îndatorat filozofia 208 I, 2,14 | teologia, sfântul Anselm. În Proslogion, arhiepiscopul 209 I, 2,14 | de Canterbury se exprimă în felul următor: "Deşi îmi 210 I, 2,14 | ascuţimea minţii îmi fugea în toate părţile, deznădăjduind, 211 I, 2,14 | părţile, deznădăjduind, în cele din urmă am dorit să 212 I, 2,14 | pentru a nu-mi ocupa mintea în zadar cu această cugetare 213 I, 2,14 | mă împiedice de la altele în care aş fi putut să reuşesc, 214 I, 2,15 | creştine, care se întâlneşte în Isus din Nazaret, permite 215 I, 2,15 | proprii. Ca adevăr suprem, el, în vreme ce respectă autonomia 216 I, 2,15 | Dumnezeu pentru a găsi din nou în mod deplin proiectul originar 217 I, 2,15 | adevărul, dacă mai este încă în stare să se uite mai sus 218 I, 2,15 | este departe. Ea nu este în cer, ca să zici: Cine se 219 I, 2,15 | Cine se va sui pentru noi în cer, ca să ne-o aducă şi 220 I, 2,15 | aproape de tine; el este în gura ta şi în inima ta, 221 I, 2,15 | tine; el este în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci" ( 222 I, 2,15 | habitabit veritas".(21)~În lumina acestor consideraţii, 223 I, 2,15 | elaborate de către raţiune. El, în schimb, se prezintă cu specificul 224 I, 2,15 | revelat este anticipare, pusă în istoria noastră, a acelei 225 I, 2,15 | tuturor celor care cred în el sau îl caută cu o inimă 226 I, 2,15 | spune credinţa, se termină în bucuria deplină şi durabilă 227 II, 1,16 | a raţiunii se arată deja în Sfânta Scriptură prin puncte 228 II, 1,16 | Ceea ce ne impresionează în lectura, făcută fără prejudecăţi, 229 II, 1,16 | Scriptură este faptul că în textele acestea este cuprinsă 230 II, 1,16 | antic sunt readuse la viaţă în paginile acestea bogate 231 II, 1,16 | paginile acestea bogate în intuiţii de o adâncime aparte.~ 232 II, 1,16 | Nu este o întâmplare că în momentul în care autorul 233 II, 1,16 | întâmplare că în momentul în care autorul sacru vrea 234 II, 1,16 | care socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse 235 II, 1,16 | casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul 236 II, 1,16 | ei, va întinde cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui 237 II, 1,16 | Prov 20,5). Cu siguranţă, în Israelul antic cunoaşterea 238 II, 1,16 | epocii moderne, îndreptată în majoritatea cazurilor către 239 II, 1,16 | biblică a făcut să se verse în marea grandioasă a teoriei 240 II, 1,16 | caracterizează textul biblic constă în convingerea că există o 241 II, 1,16 | Lumea şi ceea ce se întâmplă în ea, ca şi istoria şi diferitele 242 II, 1,16 | face pe om să înţeleagă că în aceste evenimente se vede 243 II, 1,16 | este posibilă cunoaşterea în profunzime a lumii şi a 244 II, 1,16 | istoriei fără a mărturisi în acelaşi timp credinţa în 245 II, 1,16 | în acelaşi timp credinţa în Dumnezeu care lucrează în 246 II, 1,16 | în Dumnezeu care lucrează în ele. Credinţa îmbunătăţeşte 247 II, 1,16 | mintea pentru a descoperi, în curgerea evenimentelor, 248 II, 1,16 | lucrătoare a Providenţei. În legătură cu aceasta este 249 II, 1,16 | cuget drept căutarea sa în orizontul credinţei. De 250 II, 1,16 | posibilitatea de a cunoaşte în mod adecvat propriul eu, 251 II, 1,17 | raţiune şi credinţă: una este în cealaltă şi fiecare are 252 II, 1,17 | Proverbelor ne orientează în direcţia aceasta atunci 253 II, 1,17 | 25,2). Dumnezeu şi omul, în lumea lor fiecare, sunt 254 II, 1,17 | puşi într-un raport unic. În Dumnezeu se află originea 255 II, 1,17 | originea fiecărui lucru, în el se adună plinătatea misterului 256 II, 1,17 | adevărul cu raţiunea sa şi în lucrul acesta constă nobleţea 257 II, 1,17 | inima omului, deşi se află în experienţa limitei ce nu 258 II, 1,18 | raţiunii calea către mister. În revelaţia lui Dumnezeu a 259 II, 1,18 | Dumnezeu a putut cerceta în profunzime tot ceea ce raţiunea 260 II, 1,18 | fond pentru a putea exprima în condiţiile cele mai bune 261 II, 1,18 | natură. O primă regulă constă în a ţine cont de faptul că 262 II, 1,18 | totodată iubirea providenţială în stăpânirea lumii.~Când se 263 II, 1,18 | sfârşeşte prin a se găsi în condiţia "nebunului". Pentru 264 II, 1,18 | nebunului". Pentru Biblie, în nebunia aceasta se află 265 II, 1,18 | cunoaşte multe lucruri, dar în realitate nu este în stare 266 II, 1,18 | dar în realitate nu este în stare să-şi fixeze privirea 267 II, 1,18 | împiedică să facă ordine în mintea lui (cf. Prov 1,7) 268 II, 1,18 | asume o atitudine adecvată în raport cu sine însuşi şi 269 II, 1,19 | acestei teme, sunt conţinute în cartea Înţelepciunii. În 270 II, 1,19 | în cartea Înţelepciunii. În ele Autorul sacru vorbeşte 271 II, 1,19 | ştiinţelor naturale coincidea în mare parte cu ştiinţa filozofică. 272 II, 1,19 | inteligenţa lui omul este în stare să "înţeleagă structura 273 II, 1,19 | într-un cuvânt, că este în stare să filozofeze, textul 274 II, 1,19 | la care pare să se refere în contextul acesta, Autorul 275 II, 1,20 | 20. În perspectiva aceasta, raţiunea 276 II, 1,20 | întrucât îi permite să ajungă în mod coerent la obiectul 277 II, 1,20 | cunoaştere şi să-l situeze în acea ordine supremă în care 278 II, 1,20 | situeze în acea ordine supremă în care totul dobândeşte sens. 279 II, 1,20 | profund al oricărui lucru şi, în mod special, al propriei 280 II, 1,20 | cunoaşterii adevărate tocmai în frica de Dumnezeu: "Frica 281 II, 2,21 | înţelege decât ca "fiinţă în relaţie": cu sine, cu poporul, 282 II, 2,21 | îi venea din Revelaţie, în cele din urmă a fost pentru 283 II, 2,21 | îngăduit raţiunii sale să intre în spaţii infinite, primind 284 II, 2,21 | se observă, de exemplu, în cuvintele prin care cartea 285 II, 2,21 | nu lăsa nimic neexplorat în ciuda răzbunării continue 286 II, 2,21 | îndoielii. Punându-şi încrederea în Dumnezeu, el rămâne îndreptat, 287 II, 2,22 | 22. Sfântul Paul, în primul capitol al Scrisorii 288 II, 2,22 | intermediul creaturilor, face în aşa fel încât raţiunea intuieşte " 289 II, 2,22 | că ea nu este mărginită în limita cunoaşterii senzoriale, 290 II, 2,22 | să reflecteze asupra ei în mod critic, dar argumentând 291 II, 2,22 | oricărei realităţi sensibile. În termeni filozofici am putea 292 II, 2,22 | filozofici am putea spune că, în importantul text paulin, 293 II, 2,22 | omului.~Conform apostolului, în proiectul originar al creaţiei 294 II, 2,22 | însăşi a toate: Creatorul. În urma neascultării prin care 295 II, 2,22 | să se pună pe sine însuşi în deplină şi absolută autonomie 296 II, 2,22 | descrie cum Dumnezeu l-a pus în grădina Edenului, în centrul 297 II, 2,22 | pus în grădina Edenului, în centrul căreia se afla " 298 II, 2,22 | Simbolul este clar: omul nu era în stare să discearnă şi să 299 II, 2,22 | provine de la Dumnezeu. În neascultarea lor originară 300 II, 2,22 | drumul către adevărul întreg. În consecinţă puterea omenească 301 II, 2,22 | Ochii minţii nu mai erau în stare să vadă cu claritate: 302 II, 2,22 | stare să vadă cu claritate: în mod progresiv raţiunea a 303 II, 2,22 | eliberând-o de sclavia în care ea însăşi s-a făcut 304 II, 2,23 | un discernământ radical. În Noul Testament, mai ales 305 II, 2,23 | Noul Testament, mai ales în scrisorile sfântului Paul, 306 II, 2,23 | a lui Dumnezeu revelată în Isus Cristos. Profunzimea 307 II, 2,23 | gândire, care nu sunt deloc în stare să o exprime într-o 308 II, 2,23 | încercare a minţii de a construi în baza unor argumentări doar 309 II, 2,23 | Înţelepciunea omului refuză să vadă în propria slăbiciune supoziţia 310 II, 2,23 | Dumnezeu a ales ceea ce în lume (...) nu sunt, ca să 311 II, 2,23 | gratuităţii iubirii revelate în crucea lui Cristos, apostolului 312 II, 2,23 | care filozofii îl utilizau în reflecţiile lor despre Dumnezeu. 313 II, 2,23 | deja de una singură este în stare să recunoască autotranscendenţa 314 II, 2,23 | deschide spre acceptarea în "nebunia" Crucii a criticii 315 II, 2,23 | posedă adevărul, încurcându-l în uscăciunile unuia dintre 316 II, 2,23 | credinţă şi filozofie află în predicarea lui Cristos răstignit 317 II, 2,23 | dincolo de care poate da în oceanul nemărginit al adevărului. 318 II, 2,23 | la fel de clar şi spaţiul în care ambele se pot întâlni.~ 319 III, 1 | În drum în căutarea adevărului~ 320 III, 1 | În drum în căutarea adevărului~ 321 III, 1,24 | Evanghelistul Luca relatează în Faptele apostolilor că, 322 III, 1,24 | Faptele apostolilor că, în timpul călătoriilor sale 323 III, 1,24 | altar îi atrase atenţia în mod deosebit şi el se folosi 324 III, 1,24 | de la care să pornească în vestirea kerigmei: "Cetăţeni 325 III, 1,24 | sunteţi deosebit de evlavioşi în toate privinţele. De fapt, 326 III, 1,24 | Apoi continuă discursul lui în felul următor: "Pornind 327 III, 1,24 | 17,26-27).~Apostolul pune în lumină un adevăr pe care 328 III, 1,24 | l-a preţuit întotdeauna: în profunzimile cele mai adânci 329 III, 1,24 | pentru a merge spre infinit.~În diferite feluri şi în diferite 330 III, 1,24 | infinit.~În diferite feluri şi în diferite timpuri omul a 331 III, 1,24 | acestei căutări. Filozofia în mod special a adunat în 332 III, 1,24 | în mod special a adunat în sine mişcarea aceasta şi 333 III, 1,25 | Chiar viaţa cotidiană arată în ce măsură fiecare este interesat 334 III, 1,25 | Omul este unica fiinţă în toată creaţia vizibilă care 335 III, 1,25 | vizibilă care nu numai că este în stare să ştie, dar şi ştie 336 III, 1,25 | real a tot ceea ce îi iese în cale. Nimeni nu poate fi 337 III, 1,25 | este fals, îl respinge; în schimb, dacă poate să se 338 III, 1,25 | motivul atâtor cercetări, în special în câmpul ştiinţelor, 339 III, 1,25 | atâtor cercetări, în special în câmpul ştiinţelor, care 340 III, 1,25 | ştiinţelor, care au dus în ultimele secole la rezultate 341 III, 1,25 | importantă decât cercetarea în domeniul teoretic este cea 342 III, 1,25 | refer la căutarea adevărului în raport cu binele ce trebuie 343 III, 1,25 | tinde spre desăvârşire. Şi în cazul acesta este vorba 344 III, 1,25 | reafirmat convingerea aceasta în scrisoarea enciclică Veritatis 345 III, 1,25 | dreptul de a fi respectaţi în drumul propriu de cercetare 346 III, 1,25 | găseşte nu închizându-se în sine dar dispunându-se să-l 347 III, 1,25 | dispunându-se să-l primească şi în dimensiunile care îl transcend. 348 III, 1,26 | personală s-ar putea prezenta în mod radical lipsită de sens. 349 III, 1,26 | provocatoare care se regăsesc în cartea lui Iob pentru ca 350 III, 1,26 | vederea atâtor fapte care în lumina raţiunii par inexplicabile, 351 III, 1,26 | primul adevăr absolut cert în existenţa noastră, dincolo 352 III, 1,26 | ocolire a morţii noastre. În faţa acestui dat tulburător 353 III, 1,26 | întâmplător că filozofii în faţa faptului morţii şi-au 354 III, 1,27 | chiar şi parţial, dacă este în mod real adevăr, se prezintă 355 III, 1,27 | Pentru toţi soseşte momentul în care, se admite sau nu, 356 III, 1,27 | certitudine nemaisupusă îndoielii.~În decursul secolelor, filozofii 357 III, 1,27 | filozofice există alte expresii în care omul caută să dea formă 358 III, 1,27 | itinerarii existenţiale în care se manifestă încrederea 359 III, 1,27 | se manifestă încrederea în autoritatea unui învăţător. 360 III, 1,27 | autoritatea unui învăţător. În fiecare din aceste manifestări, 361 III, 2,28 | existenţă ar fi ameninţată în mod constant de frică sau 362 III, 2,29 | de profund înrădăcinată în natura umană poate fi cu 363 III, 2,29 | caute ceea ce ar ignora în mod total sau ar crede absolut 364 III, 2,29 | tocmai aşa se întâmplă în mod normal în cercetarea 365 III, 2,29 | se întâmplă în mod normal în cercetarea ştiinţifică. 366 III, 2,29 | Când un om de ştiinţă, în urma unei intuiţii personale, 367 III, 2,29 | un răspuns, şi nu cedează în faţa insucceselor. El nu 368 III, 2,29 | trebuie să fie valabil şi în cazul cercetări adevărului 369 III, 2,29 | este atât de înrădăcinată în inima omului încât, dacă 370 III, 2,29 | ar compromite existenţa. În fine, este suficient să 371 III, 2,29 | fiecare dintre noi poartă în sine obsesia unor întrebări 372 III, 2,29 | esenţiale şi totodată păzeşte în sufletul propriu cel puţin 373 III, 2,29 | deoarece experimentează că, în definitiv, nu diferă de 374 III, 2,29 | fiinţa umană de a ajunge, în linii mari, la adevăr.~ 375 III, 2,30 | speculative a intelectului său. În fine, există adevărurile 376 III, 2,30 | îşi au rădăcinile lor şi în filozofie. Ele sunt conţinute 377 III, 2,30 | filozofie. Ele sunt conţinute în răspunsurile pe care religiile 378 III, 2,30 | răspunsurile pe care religiile în tradiţiile lor le oferă 379 III, 2,30 | filozofico-religioase şi adevărul revelat în Isus Cristos. Înainte de 380 III, 2,31 | mai târziu prin munca sa în societate. Deci, chiar de 381 III, 2,31 | naştere se găseşte cufundat în variate tradiţii, de la 382 III, 2,31 | şi numeroasele adevăruri în care, aproape instinctiv, 383 III, 2,31 | adevăruri să fie "recuperate" în baza experienţei acumulate 384 III, 2,31 | experienţei acumulate sau în virtutea unui raţionament 385 III, 2,31 | succesiv. Cu toate acestea, în viaţa omului, adevărurile 386 III, 2,31 | personală. De fapt, cine ar fi în stare să cearnă critic numeroasele 387 III, 2,31 | lumii şi care se acceptă, în linii mari, ca adevărate? 388 III, 2,31 | linii mari, ca adevărate? În sfârşit, cine ar putea să 389 III, 2,32 | 32. În credinţă, fiecare se încredinţează 390 III, 2,32 | persoane. Putem observa în lucrul acesta o tensiune 391 III, 2,32 | raport interpersonal şi pune în joc nu numai capacităţile 392 III, 2,32 | subliniem că adevărurile căutate în această relaţie interpersonală 393 III, 2,32 | nu sunt înainte de toate în ordinea faptică sau în cea 394 III, 2,32 | toate în ordinea faptică sau în cea filozofică. Lucrul care 395 III, 2,32 | de fapt, nu constă doar în dobândirea cunoaşterii abstracte 396 III, 2,32 | fidelitate faţă de celălalt. În fidelitatea aceasta care 397 III, 2,32 | întreagă şi siguranţa. Însă, în acelaşi timp, cunoaşterea 398 III, 2,32 | la mărturia martirilor. În cele din urmă, martirul 399 III, 2,32 | existenţă. El ştie că a găsit în întâlnirea cu Isus Cristos 400 III, 2,32 | adevăr pe care l-a descoperit în întâlnirea cu Cristos. Iată 401 III, 2,32 | cuvântului lor: se descoperă în ei evidenţa unei iubiri 402 III, 2,32 | fiecăruia despre ceea ce el în adânc percepe deja ca adevărat 403 III, 2,32 | scurt, martirul provoacă în noi o încredere profundă, 404 III, 2,33 | 33. În felul acesta se poate vedea 405 III, 2,33 | adevăr ulterior care să fie în stare să explice sensul 406 III, 2,33 | poate termina decât numai în absolut.(28) Datorită capacităţilor 407 III, 2,33 | Datorită capacităţilor sădite în gândire, omul este în stare 408 III, 2,33 | sădite în gândire, omul este în stare să întâlnească şi 409 III, 2,33 | nevoie de a fi susţinută în căutarea sa de un dialog 410 III, 2,33 | şi căutarea unei persoane în care să se încreadă. Credinţa 411 III, 2,33 | Credinţa creştină îi vine în întâmpinare oferindu-i posibilitatea 412 III, 2,33 | credinţe, ea introduce omul în acea ordine a harului care 413 III, 2,33 | la misterul lui Cristos, în care i se oferă cunoaşterea 414 III, 2,33 | Unul şi Întreit. Astfel, în Isus Cristos, care este 415 III, 2,33(28) | şi pe care am exprimat-o în diferite ocazii. "Ce este 416 III, 2,33(28) | Aceste întrebări sunt în inima fiecărui om, aşa după 417 III, 2,33(28) | momentele sale mai obişnuite. În astfel de întrebări avem 418 III, 2,33(28) | înaltă a naturii omului: în consecinţă răspunsul la 419 III, 2,33(28) | faţă de propria existenţă. În special, când de ce-ul lucrurilor 420 III, 2,33(28) | lucrurilor este cercetat în integralitatea căutării 421 III, 2,34 | Dumnezeu ni-l revelează în Isus Cristos, nu este în 422 III, 2,34 | în Isus Cristos, nu este în conflict cu adevărurile 423 III, 2,34 | conduc de altfel la adevăr în plinătatea sa. Unitatea 424 III, 2,34 | raţiunii umane, exprimat în principiul non-contradicţiei. 425 III, 2,34 | identificarea sa vie şi personală în Cristos, aşa cum aminteşte 426 III, 2,34 | apostolul: "Adevărul care este în Isus" (Ef 4,21; cf. Col 427 III, 2,34(29) | Galilei] a declarat în mod explicit că cele două 428 III, 2,34(29) | contrazice niciodată "provenind în aceeaşi măsură din Cuvântul 429 III, 2,34(29) | Dumnezeu" după cum scrie în scrisoarea către părintele 430 III, 2,34(29) | II: "Cercetarea metodică în toate disciplinele dacă 431 III, 2,34(29) | morale, nu va fi niciodată în opoziţie cu credinţa pentru 432 III, 2,34(29) | spes, 36). Galilei simte în cercetarea lui ştiinţifică 433 III, 2,34(29) | intuiţiile sale, lucrând în profunzimea spiritului său". 434 III, 2,34 | fapt, ceea ce se revelează în el este "adevărul întreg" ( 435 III, 2,34 | al oricărei fiinţe care în el şi prin el a fost creată 436 III, 2,34 | el a fost creată şi deci în el îşi află împlinirea ( 437 III, 2,35 | provine din Revelaţie este, în acelaşi timp, un adevăr 438 III, 2,35 | raţiunii. De fapt, numai în această dublă accepţiune 439 III, 2,35 | filozofică. De aceea considerăm în primul rând raporturile 440 III, 2,35 | dintre credinţă şi filozofie în decursul istoriei. De aici 441 IV, 1,36 | discurs din Areopag a pus în evidenţă aluziile repetate 442 IV, 1,36 | populare de provenienţă în general stoică. Cu siguranţă 443 IV, 1,36 | primii creştini nu puteau în discursurile lor să facă 444 IV, 1,36 | de cunoaştere naturală, în religia păgână, decăzuse 445 IV, 1,36 | religia păgână, decăzuse în idolatrie (cf. Rom 1,21- 446 IV, 1,36 | aflat prima lor formulare în poezie. Teogoniile rămân, 447 IV, 1,36 | fundament raţional credinţei lor în divinitate. Astfel s-a făcut 448 IV, 1,36 | dezvoltare era conştiinţa critică în legătură cu ceea ce era 449 IV, 1,36 | religia a fost, cel puţin în parte, curăţată prin analiza 450 IV, 1,37 | 37. În referinţa la această mişcare 451 IV, 1,37 | prudenţă pe care o trezeau în ei alte elemente ale lumii 452 IV, 1,37 | ridicau rezerve la rândul lor în faţa unui mod cultural de 453 IV, 1,38 | într-o întâlnire personală în stare să-l conducă pe interlocutor 454 IV, 1,38 | iniţial trebuie căutată în altă parte. În realitate, 455 IV, 1,38 | trebuie căutată în altă parte. În realitate, întâlnirea cu 456 IV, 1,38 | satisfăcător la întrebarea, până în momentul acela încă nerezolvată, 457 IV, 1,38 | creştinismului care constă în afirmarea dreptului universal 458 IV, 1,38 | egalitatea tuturor oamenilor în faţa lui Dumnezeu. Prima 459 IV, 1,38 | aplica la tema adevărului. În mod decisiv era depăşit 460 IV, 1,38 | Dumnezeu, toţi trebuie să fie în condiţia de a putea străbate 461 IV, 1,38 | şi claritate că a găsit în creştinism "unica filozofie 462 IV, 1,38 | şi interpreta filozofia în analogie cu legea mozaică 463 IV, 1,38 | o instruire propedeutică în credinţa creştină(34) şi 464 IV, 1,38 | înţelepciune care constă în rectitudinea sufletului 465 IV, 1,38 | sufletului şi a cuvântului şi în curăţia vieţii, ea este 466 IV, 1,38 | Mântuitorului este desăvârşită în sine însăşi şi nu are nevoie 467 IV, 1,39 | 39. În istoria acestei dezvoltări 468 IV, 1,39 | raţional despre Dumnezeu, până în momentul acela erau încă 469 IV, 1,39 | lor greacă. De exemplu, în filozofia aristotelică, 470 IV, 1,39 | al discursului filozofic. În lumina Revelaţiei creştine, 471 IV, 1,39 | lumina Revelaţiei creştine, în schimb, ceea ce mai înainte 472 IV, 1,39 | folosea de filozofie, dar în acelaşi timp tindea să se 473 IV, 1,39 | gândirea platonică asumată în teologie a suferit transformări 474 IV, 1,39 | transformări profunde, îndeosebi în ceea ce priveşte concepte 475 IV, 1,40 | 40. În lucrarea aceasta de încreştinare 476 IV, 1,40 | învăţător occidental venise în contact cu diferite şcoli 477 IV, 1,40 | îl decepţionaseră. Când în faţa lui se prezentă adevărul 478 IV, 1,40 | cauza aceasta, punându-mi-se în faţă învăţătura catolică, 479 IV, 1,40 | învăţătura catolică, simţeam că în aceasta mi se impunea să 480 IV, 1,40 | să fie mai întâi luată în râs credinţa, iar mai apoi 481 IV, 1,40 | care se făcea referinţă în mod privilegiat, Augustin 482 IV, 1,40 | filozofice şi teologice în care se revărsau curentele 483 IV, 1,40 | gândirii greceşti şi latine. Şi în el, marea unitate a ştiinţei, 484 IV, 1,40 | ştiinţei, care afla temeiul său în gândirea biblică, a fost 485 IV, 1,40 | capabil şi să introducă în lucrările sale numeroase 486 IV, 1,41 | şi din Occident au intrat în raport cu şcolile filozofice. 487 IV, 1,41 | Întrebarea lui Tertulian: "Ce au în comun Atena şi Ierusalimul? 488 IV, 1,41 | Atena şi Ierusalimul? Ce au în comun Academia şi Biserica?"(40), 489 IV, 1,41 | aspectele sale pozitive şi în limitele sale. Nu erau gânditori 490 IV, 1,41 | transpunerea adevărurilor credinţei în categorii filozofice. Au 491 IV, 1,41 | reuşit să scoată la lumină în întregime ceea ce încă mai 492 IV, 1,41 | un caracter introductiv în gândirea marilor filozofi 493 IV, 1,41 | aveau datoria de a arăta în ce fel raţiunea, eliberată 494 IV, 1,41 | curăţată şi dreaptă era în stare să se înalţe la nivelurile 495 IV, 1,41 | de părinţi. Au acceptat în întregime raţiunea deschisă 496 IV, 1,41 | deschisă către absolut şi în ea au altoit bogăţia care 497 IV, 1,41 | celeilalte; ea a avut loc în intimitatea sufletelor şi 498 IV, 1,41 | se îndrepta inconştient în virtutea naturii sale, raţiunea 499 IV, 1,41 | suprem şi adevărul suprem în persoana Cuvântului întrupat. 500 IV, 1,41 | persoana Cuvântului întrupat. În faţa filozofiilor, părinţii