| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] salaslui 1 salasluieste 1 salbatice 1 sale 92 salvgardeaza 1 salvifici 1 san 1 | Frequency [« »] 103 poate 98 au 94 ar 92 sale 88 acesta 88 adevar 88 adevarului | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances sale |
Chapter,Paragraph,Number
1 Intro, 0,1 | lucrurilor şi al existenţei sale devine pentru el tot mai 2 Intro, 0,3 | proprietate înnăscută a raţiunii sale, chiar dacă răspunsurile, 3 Intro, 0,4 | inteligent şi la capacităţile sale de a cunoaşte pe Dumnezeu, 4 Intro, 0,5 | existenţa umană şi de formele sale expresive, (iar) pe de alta, 5 Intro, 0,6 | naturală în capacităţile sale cognitive şi să oferim filozofiei 6 I, 1,7 | cunoscut misterul voinţei sale (cf. Ef 1,9): prin Cristos, 7 I, 1,10 | 17), în belşugul iubirii sale, se adresează oamenilor 8 I, 1,11 | mod deplin conţinuturile sale datorită acţiunii neîntrerupte 9 I, 2,13 | autoritatea transcendenţei sale absolute, aduce cu sine 10 I, 2,13 | misterului prin propriile sale mijloace de care pe bună 11 I, 2,14 | înţelegerea misterului existenţei sale; pe de altă parte, însă, 12 II, 1,16 | cunoaşterea lumii şi a fenomenelor sale nu urmează calea abstracţiei, 13 II, 2,21 | care i-a îngăduit raţiunii sale să intre în spaţii infinite, 14 II, 2,22 | primul capitol al Scrisorii sale către romani, ne ajută să 15 II, 2,22 | depăşească aproape chiar limitele sale naturale: nu numai că ea 16 II, 2,23 | slăbiciune supoziţia puterii sale; dar sfântul Paul nu ezită 17 II, 2,23 | ajunge la culmea învăţăturii sale şi a paradoxului pe care 18 III, 1,24 | în timpul călătoriilor sale misionare, Paul a ajuns 19 III, 1,24 | exprimat, prin mijloacele sale şi conform modalităţilor 20 III, 1,24 | şi conform modalităţilor sale ştiinţifice, această dorinţă 21 III, 1,25 | faţă de adevărul ştiinţei sale. Dacă descoperă că este 22 III, 1,25 | lucrând conform voinţei sale libere şi drepte, se introduce 23 III, 1,26 | definitiv al existenţei sale sau există ceva care trece 24 III, 1,27 | adevărului şi a valorii sale absolute.~ 25 III, 2,28 | că se teme de exigenţele sale. Cu toate acestea, chiar 26 III, 2,32 | Cristos adevărul vieţii sale şi nimeni şi nimic nu-i 27 III, 2,33 | pentru fiecare din deciziile sale. Căutarea sa tinde către 28 III, 2,33(28) | la fiecare din clipele sale, la etapele sale de creştere 29 III, 2,33(28) | clipele sale, la etapele sale de creştere şi decisive 30 III, 2,33(28) | decisive ca şi la momentele sale mai obişnuite. În astfel 31 III, 2,33(28) | deoarece este culmea naturii sale raţionale. Ea izvorăşte 32 III, 2,34(29) | previne şi ajută intuiţiile sale, lucrând în profunzimea 33 IV, 1,38 | credinţei şi a motivaţiilor sale. Dimpotrivă. Astfel, critica 34 IV, 1,38 | încă de la începuturile sale egalitatea tuturor oamenilor 35 IV, 1,40 | să introducă în lucrările sale numeroase date care, făcând 36 IV, 1,41 | văzându-l global sub aspectele sale pozitive şi în limitele 37 IV, 1,41 | pozitive şi în limitele sale. Nu erau gânditori naivi. 38 IV, 1,41 | inconştient în virtutea naturii sale, raţiunea a reuşit să ajungă 39 IV, 1,42 | raţiunea, culmea cercetării sale, admite ca necesar ceea 40 IV, 2,43 | pentru conţinutul doctrinei sale, dar cât mai ales pentru 41 IV, 2,43 | valoarea raţionalităţii sale; mai mult, a ştiut să coboare 42 IV, 2,43 | prin genialitatea intuiţiei sale profetice, a fost acela 43 IV, 2,43 | nenaturală a lumii şi a valorilor sale, fără ca de altfel să dăuneze 44 IV, 3,46 | credinţa şi conţinuturile sale, ba chiar misterul morţii 45 IV, 3,46 | structura globală a vieţii sale. Mai mult: unii dintre ei, 46 IV, 3,47 | rezultatul muncii mâinilor sale şi, mai mult încă, de munca 47 IV, 3,47 | său, de tendinţele voinţei sale. Roadele acestei multiple 48 IV, 3,47 | şi indirect al efectelor sale, aceste roade se îndreaptă 49 IV, 3,47 | frică. Se teme că produsele sale, în mod natural nu toate 50 IV, 3,47 | genialităţii şi iniţiativei sale, pot fi îndreptate în mod 51 V, 1,49 | conform metodelor şi regulilor sale; altfel nu ar exista garanţia 52 V, 1,51 | Dimpotrivă, intervenţiile sale sunt îndreptate în primul 53 V, 1,51 | singur, deşi expresiile sale poartă amprenta istoriei 54 V, 1,51 | ale raţiunii, cu limitele sale constitutive şi istorice, 55 V, 1,55 | umane sau a structurilor sale.~În teologie revin la suprafaţă 56 V, 1,55 | Scripturilor Sacre şi a exegezei sale unicul punct de referinţă 57 V, 1,55 | regula supremă a credinţei sale",(75) îi vine din unitatea 58 V, 2,60 | transcendentă a raţiunii sale.(80) De asemenea, problema 59 V, 2,60 | persoanei şi a libertăţii sale.(81) Cu siguranţă posedă 60 V, 2,60 | misterul Tatălui şi a iubirii sale, îl arată în întregime pe 61 VI, 1,64 | datorită unora din procedeele sale ca şi pentru a răspunde 62 VI, 1,67 | Revelaţiei şi a credibilităţii sale împreună cu actul de credinţă 63 VI, 1,67 | recunoaşterea credibilităţii sale, la felul în care limbajul 64 VI, 1,70 | al limbii şi obiceiurilor sale, dar extinsă la toţi ca 65 VI, 1,71 | oricare expresie a vieţii sale, el poartă cu sine ceva 66 VI, 1,73 | să exercite capacităţile sale de reflecţie în căutarea 67 VI, 2,75 | procedează conform legilor sale proprii, slujindu-se numai 68 VI, 2,77 | universal al afirmaţiilor sale. Faptul nu este întâmplător 69 VI, 2,77 | sufere.~Datorită contribuţiei sale indispensabile şi nobile, 70 VI, 2,79 | Revelaţia, prin conţinuturile sale, nu va putea niciodată să 71 VI, 2,79 | raţiunea în descoperirile sale şi autonomia ei legitimă; 72 VII, 1,81 | un sens global lucrării sale în lume. De aceea invită 73 VII, 1,83 | persoanei în virtutea condiţiei sale spirituale. Persoana, în 74 VII, 1,87 | filozofii pe baza adecvării sale la o anumită perioadă şi 75 VII, 1,88 | începuturile existenţei sale pe pământ, şi le-a pus în 76 VII, 1,90 | omului şi a identităţii sale însăşi. Nu se poate lăsa 77 VII, 2,92 | obiectul propriu al cercetării sale este "adevărul, Dumnezeul 78 VII, 2,92(109)| adevărului şi este rodul acţiunii sale în om. Duhul Sfânt trebuie 79 VII, 2,93 | Centrul adevărat al reflecţiei sale va fi, aşadar, contemplarea 80 VII, 2,93 | Dumnezeu: asupra întrupării sale şi asupra drumului său în 81 VII, 2,96(113)| dar numai aproximările sale schimbătoare care sunt, 82 VII, 2,97 | mod adecvat funcţiunile sale. Pragmatismul dogmatic de 83 VII, 2,97 | realitatea în structurile sale ontologice, cauzale şi comunicative. 84 VII, 2,97 | care primeşte principiile sale de la Revelaţie ca izvor 85 VII, 2,98 | pună în evidenţă rădăcinile sale în cuvântul lui Dumnezeu. 86 Conclu, 0,100 | în teologie şi diferitele sale discipline. Din cauza acestor 87 Conclu, 0,104 | raţiunii şi după regulile sale, filozoful creştin, deşi 88 Conclu, 0,106 | de bogate a componentelor sale, însufleţite şi neînsufleţite, 89 Conclu, 0,107 | mântuit prin taina iubirii sale şi la căutarea sa constantă 90 Conclu, 0,107 | sine însuşi şi în propriile sale forţe. Această măreţie a 91 Conclu, 0,107 | explicaţie a libertăţii sale şi chemarea sa la iubirea 92 Conclu, 0,108 | oricare din cercetările sale spre cea mai înaltă realizare.