Chapter,Paragraph,Number

 1 binec          |         definitiv, de a-l cunoaşte pe el pentru ca, cunoscându-l
 2 Intro,  0,1    |        adevărul şi să se confrunte cu el. Este un drum care s-a dezvoltat -
 3 Intro,  0,1    |         existenţei sale devine pentru el tot mai urgentă.~Ceea ce
 4 Intro,  0,2(1) |          misiunii însăşi, împreună cu el, slujim adevărul divin în
 5 Intro,  0,4    |              din uimirea provocată în el de contemplarea creaţiei:
 6 Intro,  0,5    |         transcende. Fără referinţa la el, fiecare rămâne în voia
 7 Intro,  0,5    |         pornind de la presupoziţia că el se manifestă în mod egal
 8 Intro,  0,6    |               inimă dragostea faţă de el să poată să parcurgă calea
 9 Intro,  0,6    |            dreaptă pentru a ajunge la el şi să găsească în el odihnă
10 Intro,  0,6    |               la el şi să găsească în el odihnă după oboseala sa
11 Intro,  0,6    |      episcopilor; nu putem renunţa la el fără a sărăci slujirea pe
12  I,  1,7       |             pe care omul o are despre el duce la împlinire oricare
13  I,  1,10      |               primi la împărtăşire cu el. Această economie a Revelaţiei
14  I,  1,11      |         fundamentală".(9) De fapt, în el vine la lumină întreaga
15  I,  1,11      |        trimiterea Duhului adevărului, el împlineşte şi desăvârşeşte
16  I,  1,12      |        Dumnezeu în favoarea omenirii. El ajunge la noi prin ceea
17  I,  1,12      |              şi învierea sa, de fapt, el a dat viaţa divină pe care
18  I,  2,13      |               chipul Tatălui, fiindcă el a venit pentru a ne explica
19  I,  2,13      |         Dumnezeu. Aceasta înseamnă că el este recunoscut în divinitatea,
20  I,  2,13      |              se mai cere înapoi de la el, se inserează în contextul
21  I,  2,13      |       raţiunea să se deschidă faţă de el şi să accepte sensul lui
22  I,  2,13      |              hotărăşte să trăiască în el.~În ajutorul raţiunii, care
23  I,  2,15      |            proprii. Ca adevăr suprem, el, în vreme ce respectă autonomia
24  I,  2,15      |               foarte aproape de tine; el este în gura ta şi în inima
25  I,  2,15      |           elaborate de către raţiune. El, în schimb, se prezintă
26  I,  2,15      |            tuturor celor care cred în el sau îl caută cu o inimă
27 II,  1,17      |           originea fiecărui lucru, în el se adună plinătatea misterului
28 II,  2,21      |           cele din urmă a fost pentru el un izvor de cunoaştere adevărată,
29 II,  2,21      |               încrederea în Dumnezeu, el rămâne îndreptat, întotdeauna
30 II,  2,22      |        cunoască pe Dumnezeu. De fapt, el, prin intermediul creaturilor,
31 III,  1,24     |            atenţia în mod deosebit şi el se folosi îndată de lucrul
32 III,  1,24     |          Pornind de la un singur ins, el a întocmit toate ginţile
33 III,  1,24     |            vrea, poate să-l străbată; el porneşte de la capacitatea
34 III,  1,24     |            acestei dorinţe intime din el. Literatura, muzica, pictura,
35 III,  1,25     |           pentru ca fiecare să devină el însuşi şi să se dezvolte
36 III,  1,27     |               lucru. Cu alte cuvinte, el caută o explicaţie definitivă,
37 III,  2,28     |          chiar şi atunci când fuge de el, tot adevărul este acela
38 III,  2,28     |         existenţa. De fapt, niciodată el nu ar putea să-şi întemeieze
39 III,  2,29     |   verificabile a unui anumit fenomen, el, de la bun început are încredere
40 III,  2,29     |         cedează în faţa insucceselor. El nu consideră că intuiţia
41 III,  2,30     |                Într-un fel sau altul, el îşi formează o viziune globală
42 III,  2,30     |               într-o astfel de lumină el interpretează propria viaţă
43 III,  2,31     |          numeroase decât cele pe care el le dobândeşte printr-o verificare
44 III,  2,32     |          adevărului despre existenţă. El ştie că a găsit în întâlnirea
45 III,  2,32     |              fiecăruia despre ceea ce el în adânc percepe deja ca
46 III,  2,33     |              faptice sau ştiinţifice; el nu caută doar binele adevărat
47 III,  2,33(28) |            căutării divinului pe care el o face liber şi personal":
48 III,  2,34     |               4,21; cf. Col 1,15-20). El este Cuvântul veşnic, prin
49 III,  2,34     |               ceea ce se revelează în el este "adevărul întreg" (
50 III,  2,34     |               oricărei fiinţe care în el şi prin el a fost creată
51 III,  2,34     |             fiinţe care în el şi prin el a fost creată şi deci în
52 III,  2,34     |              a fost creată şi deci în el îşi află împlinirea (cf.
53 IV,  1,39      |               din gândirea platonică, el începe să elaboreze o primă
54 IV,  1,40      |           determine. Motivul îl spune el însuşi: "Din cauza aceasta,
55 IV,  1,40      |          totuşi calea care conduce la el: Cuvântul întrupat.(39)
56 IV,  1,40      |             greceşti şi latine. Şi în el, marea unitate a ştiinţei,
57 IV,  1,40      |          minunată sfinţenie a vieţii, el a fost capabil şi să introducă
58 IV,  1,42      |            fie lăsat de o parte, dacă el a răzbătut deja gândind
59 IV,  2,43      |            raportul de dialog pe care el a ştiut să-l instaureze
60 IV,  2,43      |              mai precis aristotelice, el a avut marele merit de a
61 IV,  2,43      |         provin de la Dumnezeu, spunea el; de aceea nu se pot contrazice
62 IV,  2,43      |       aprioric al acesteia. De aceea, el a intrat în istoria gândirii
63 IV,  2,43      |               miezul soluţiei pe care el a dat-o la problema noii
64 IV,  2,44      |        maximum universalitatea sa. În el, Magisteriul Bisericii a
65  V,  1,49      |         orientată spre adevăr şi spre el tinde printr-un proces controlabil
66  V,  1,49      |           necesare pentru a ajunge la el. O filozofie conştientă
67  V,  1,54      | existenţialismului şi istoricismului. El preciza că aceste teze au
68  V,  1,55(72)  |       adevărate lucrurile revelate de el, nu datorită adevărului
69  V,  1,55      |     încredinţat Bisericii; aderând la el, întregul popor sfânt, unit
70  V,  2,57      |        credinţei. Sfântul Toma, scria el, "chiar în momentul în care,
71 VI,  1,66      |               pascal. La acest mister el participă prin asentimentul
72 VI,  1,70      |             vesti adevărul revelat de el, a pus comunitatea creştină
73 VI,  1,70      |              sângele lui Cristos. Da, el este pacea noastră, unificatorul
74 VI,  1,71      |        depinde, pe ea o influenţează. El este în acelaşi timp fiu
75 VI,  1,71      |               expresie a vieţii sale, el poartă cu sine ceva ce-l
76 VI,  1,71      |              trăiesc credinţa este şi el pătruns de cultura mediului
77 VI,  1,71      |              lui Dumnezeu, revelat de el în istoria şi în cultura
78 VI,  1,71      |        evanghelic pentru a scoate din el imboldul spre ulterioare
79 VII,  1,84     |           unor concepţii umane despre el şi despre ceea ce probabil
80 VII,  1,84     |               despre ceea ce probabil el gândeşte în legătură cu
81 VII,  1,85     |         simplă amintire a trecutului; el constituie mai curând recunoaşterea
82 VII,  1,86     |            istorică. În felul acesta, el se pune în condiţia de a
83 VII,  1,87     |              definitiv, devine pentru el ceva mai mult decât un obiect
84 VII,  2,92     |              deschiderea Conciliului? El spunea atunci: "Este necesar
85 VII,  2,92(109)|            care va da mărturie despre el; acuma spune: El vă va conduce
86 VII,  2,92(109)|               despre el; acuma spune: El vă va conduce la adevărul
87 Conclu,  0,102 |               astfel să recunoască că el va fi cu atât mai mult om
88 Conclu,  0,107 |          înşelându-l, l-au convins că el este stăpân absolut pe sine,