Chapter,Paragraph,Number

 1 binec          |    apostolică!~Credinţa şi raţiunea sunt ca două aripi cu care spiritul
 2 Intro,  0,1    |       drumul existenţei umane: cine sunt? de unde vin şi încotro
 3 Intro,  0,1    |        aceasta? Întrebările acestea sunt prezente în scrierile sfinte
 4 Intro,  0,1    |      Tirthankara şi Buddha; tot ele sunt cele care ies la iveală
 5 Intro,  0,1    |            lui Platon şi Aristotel. Sunt întrebări care au izvorul
 6 Intro,  0,4    |            că într-o anumită măsură sunt împărtăşite de toţi, ar
 7 Intro,  0,5    |             teza că toate poziţiile sunt echivalente: acesta este
 8 Intro,  0,6    |             dar şi persoanelor care sunt în căutare, pentru a împărtăşi
 9 Intro,  0,6    |            când afirmă că episcopii sunt "martori ai adevărului divin
10  I,  1,9       |          cunoscute decât numai dacă sunt revelate de sus".(7) Credinţa,
11  I,  2,13      |             ulterioară faţă de care sunt purtătoare. În ele, aşadar,
12 II,  1,16      |          culturile Orientului antic sunt readuse la viaţă în paginile
13 II,  1,16      |   diferitele momente ale poporului, sunt realităţi care sunt privite,
14 II,  1,16      |      poporului, sunt realităţi care sunt privite, analizate şi judecate
15 II,  1,17      |         omul, în lumea lor fiecare, sunt puşi într-un raport unic.
16 II,  1,17      |             spunând: "Cât de adânci sunt pentru mine gândurile tale,
17 II,  1,17      |           Dumnezeule; dacă le număr sunt mai multe decât nisipul,
18 II,  1,17      |          cred sfârşite, cu tine mai sunt încă" (139 [138], 17-18).
19 II,  1,19      |     ulterioară asupra acestei teme, sunt conţinute în cartea Înţelepciunii.
20 II,  1,20      |            al credinţei: "De Domnul sunt hotărâţi paşii omului şi
21 II,  2,23      |       obişnuite de gândire, care nu sunt deloc în stare să o exprime
22 II,  2,23      |           ales Dumnezeu; cele ce nu sunt, ca să le nimicească pe
23 II,  2,23      |            le nimicească pe cele ce sunt" (1Cor 1,27-28). Înţelepciunea
24 II,  2,23      |           nu ezită să afirme: "Când sunt slab, atunci sunt tare" (
25 II,  2,23      |              Când sunt slab, atunci sunt tare" (2Cor 12,10). Omul
26 II,  2,23      |            ceea ce în lume (...) nu sunt, ca să le nimicească pe
27 II,  2,23      |            le nimicească pe cele ce sunt" (1Cor 1,28). Pentru a exprima
28 III,  1,26     |         raţiunii par inexplicabile, sunt suficiente pentru ca să
29 III,  2,29     |           unor răspunsuri relative. Sunt răspunsuri de adevărul cărora
30 III,  2,30     |          adevăr. Cele mai numeroase sunt cele care se sprijină pe
31 III,  2,30     |            pe evidenţe imediate sau sunt confirmate pe cale experimentală.
32 III,  2,30     |            lor şi în filozofie. Ele sunt conţinute în răspunsurile
33 III,  2,32     |           relaţie interpersonală nu sunt înainte de toate în ordinea
34 III,  2,33(28) |                    Aceste întrebări sunt în inima fiecărui om, aşa
35 III,  2,33(28) |        inteligenţa şi voinţa omului sunt solicitate aici pentru a
36 IV,  1,37      |      Cristos" (2,8). Cât de actuale sunt cuvintele apostolului, dacă
37 IV,  1,38      |             îi acuza pe creştini că sunt o lume "analfabetă şi necioplită",
38 IV,  1,42      |         împlinirea drumului ei: "Eu sunt de părere că lucrul care
39 IV,  2,44      |     intelectul, în limitele care îi sunt congenitale, de a cerceta
40 IV,  3,46      |        Radicalizările mai influente sunt cunoscute şi destul de vizibile,
41 IV,  3,47      |       aceste forme de raţionalitate sunt orientate - sau cel puţin
42 IV,  3,47      |           fel deseori imprevizibil, sunt nu numai şi nu atât obiectul ?
43 IV,  3,47      |            alienării', în sensul că sunt luate pur şi simplu de la
44 IV,  3,47      |      împotriva omului. De fapt, ele sunt direcţionate sau pot fi
45 IV,  3,48      |     preţioşi de gândire, care, dacă sunt aprofundaţi şi dezvoltaţi
46  V,  1,51      |      Dimpotrivă, intervenţiile sale sunt îndreptate în primul rând
47  V,  1,51      |    filozofice. De altfel, filozofii sunt primii care înţeleg exigenţa
48  V,  1,51      |      amprenta istoriei şi, în plus, sunt opera unei raţiuni umane
49  V,  1,51      |      înţelepciunii şi ale ştiinţei" sunt ascunse în Cristos (Col
50  V,  1,54      |           vindeca dacă mai întâi nu sunt bine cunoscute, fie pentru
51  V,  1,55      |         vedere filozofic întemeiate sunt asumate ca normative pentru
52  V,  1,55(72)  |            credinţei, mai ales dacă sunt condamnate de Biserică,
53  V,  1,55(72)  |         condamnate de Biserică, dar sunt ţinuţi în mod strict să
54  V,  2,58      |       Vatican II le datorează mult, sunt fiii unei astfel de reînnoiri
55  V,  2,60      |       dedice candidaţii la preoţie; sunt recomandări care se pot
56 VI,  1,66      |     adevărat. Aceleaşi consideraţii sunt valabile pentru diferitele
57 VI,  1,66      |             lumii şi a omului, care sunt şi obiect al revelaţiei
58 VI,  1,69      |            extraordinare dezvoltări sunt admirate de toţi. Alţii
59 VI,  1,70      |           şi tradiţii diferite toţi sunt chemaţi în Cristos să participe
60 VI,  1,70      |      realităţi noi. Culturile, când sunt adânc înrădăcinate în uman,
61 VI,  1,71      |        aceşti oameni ce vorbesc, nu sunt oare galileeni? Cum dar
62 VI,  1,71      |          forme extrinseci care nu-i sunt conforme. Dimpotrivă, vestea
63 VI,  1,71      |            ia nimic, dar dimpotrivă sunt stimulate să se deschidă
64 VI,  1,73      |           respectul legilor care îi sunt proprii. Nu este vorba pur
65 VI,  2,76      |          tipică căreia filozofii îi sunt cu uşurinţă supuşi. Deja
66 VI,  2,76      |             adevăruri care, deşi nu sunt în mod natural inaccesibile
67 VI,  2,76      |           păcatul originar. Acestea sunt nişte sarcini care provoacă
68 VII,  1,80     |        umană şi lumea au un sens şi sunt îndreptate spre împlinirea
69 VII,  1,80     |          prin respectiva autonomie, sunt apărate şi, în acelaşi timp,
70 VII,  1,81     |         despre viaţă şi despre lume sunt atât de numeroase că, de
71 VII,  1,81     |             a existenţei, nu puţini sunt cei care se întreabă dacă
72 VII,  1,82     |    particulare şi relative - fie că sunt funcţionale, formale sau
73 VII,  1,83     |            se datorează faptului că sunt convins că aceasta este
74 VII,  1,88     |    cunoaştere diferite de cele care sunt proprii ştiinţelor pozitive,
75 VII,  1,88     |       perspectiva aceasta, valorile sunt văzute ca simple produse
76 VII,  1,88     |           filozofiei, care, când nu sunt ignorate, sunt abordate
77 VII,  1,88     |              când nu sunt ignorate, sunt abordate cu analize care
78 VII,  1,88     |         reflecţiei umane, căreia îi sunt sustrase acele probleme
79 VII,  1,89     |            această linie de gândire sunt importante. În mod deosebit,
80 VII,  1,89     |          hotărâri morale ale omului sunt de fapt subordonate deliberărilor
81 VII,  1,89     |       despre fiinţa umană, din care sunt exilate marile dileme etice,
82 VII,  2,92(109)|          apostolii pentru moment nu sunt în stare să-i poarte greutatea,
83 VII,  2,95     |           cultura perioadei în care sunt definite, formulează un
84 VII,  2,96(113)| aproximările sale schimbătoare care sunt, într-un anumit fel, deformări
85 Conclu,  0,105 |            îndreaptă şi la cei care sunt responsabili de formarea
86 Conclu,  0,106 |           filozofice şi etice, care sunt manifestarea caracteristică