Chapter,Paragraph,Number

 1 binec          |              Cel care a pus în inima omului dorinţa de a cunoaşte adevărul
 2 Intro,  0,1    |     totdeauna face presiuni în inima omului: de fapt, de răspunsul la
 3 Intro,  0,2    |          adevărul ultim despre viaţa omului, ea s-a făcut pelerină pe
 4 Intro,  0,3    |              aparţine însăşi naturii omului. Întrebarea de ce (există)
 5 Intro,  0,5    |             referitoare la existenţa omului. În acelaşi timp, consideră
 6 Intro,  0,5    |         concentrat atenţia sa asupra omului. Pornind de aici, o raţiune
 7 Intro,  0,5    |             în mod unilateral asupra omului ca subiect, pare să fi uitat
 8 Intro,  0,5    |             facă apel la capacitatea omului de a cunoaşte adevărul,
 9 Intro,  0,6    |       credinţei, putem să dăm iarăşi omului din timpul nostru încrederea
10  I,  1,7       |     Cunoaşterea pe care ea o propune omului nu provine din speculaţia
11  I,  1,10      |              cât şi despre mântuirea omului ne străluceşte în Cristos,
12  I,  1,11      |             Dumnezeu l-a încredinţat omului despre dânsul şi despre
13  I,  1,12      |         fragment, Dumnezeu ia chipul omului. Adevărul exprimat în Revelaţia
14  I,  1,12      |         Revelaţia aceasta i se oferă omului adevărul ultim cu privire
15  I,  1,12      |            Cuvântului întrupat taina omului află lumina adevărată",
16  I,  2,13      |              Adevărul acesta, dăruit omului şi care nu se mai cere înapoi
17  I,  2,13      |           fapt esenţial pentru viaţa omului: Cristos Domnul "prin însăşi
18  I,  2,13      |               îl dezvăluie pe deplin omului şi îi descoperă măreţia
19  I,  2,14      |           ultim care provoacă mintea omului să nu se oprească niciodată;
20  I,  2,15      |        iubire, început prin creaţie. Omului care doreşte să cunoască
21 II,  1,16      |           cartea Proverbelor: "Inima omului gândeşte la calea lui, dar
22 II,  1,17      |         acesta constituie slava lui; omului îi revine datoria de a cerceta
23 II,  1,17      |            aşa dinamism, încât inima omului, deşi se află în experienţa
24 II,  1,18      |             de faptul că cunoaşterea omului este un drum fără oprire;
25 II,  1,20      |           Domnul sunt hotărâţi paşii omului şi cum ar putea omul să
26 II,  2,21      |             pe o observaţie atentă a omului, a lumii şi a istoriei,
27 II,  2,22      |              1,20). Aşadar, raţiunii omului i se recunoaşte o capacitate
28 II,  2,22      |             capacitatea metafizică a omului.~Conform apostolului, în
29 II,  2,22      |          plastică această condiţie a omului, atunci când descrie cum
30 II,  2,23      |        suficientă doar înţelepciunea omului priceput, dar se cere o
31 II,  2,23      |              1,27-28). Înţelepciunea omului refuză să vadă în propria
32 II,  2,23      |     autotranscendenţa neîntreruptă a omului spre adevăr, ajutată de
33 III,  1,24     |           cele mai adânci ale inimii omului este semănată dorinţa şi
34 III,  1,24     |         această dorinţă universală a omului.~
35 III,  1,26     |       început adevărul i se prezintă omului sub formă de întrebare:
36 III,  2,29     |             de înrădăcinată în inima omului încât, dacă ar trebui să
37 III,  2,31     |              toate acestea, în viaţa omului, adevărurile crezute pur
38 III,  2,32     |         intimitatea ei. Desăvârşirea omului, de fapt, nu constă doar
39 III,  2,33(28) |       deoarece inteligenţa şi voinţa omului sunt solicitate aici pentru
40 III,  2,33(28) |             cea mai înaltă a naturii omului: în consecinţă răspunsul
41 III,  2,33(28) |             din aspiraţia profundă a omului către adevăr şi stă la baza
42 IV,  1,36      |     fenomenelor naturii. Încercările omului de a înţelege originea zeilor
43 IV,  1,36      |         mărturie a acestei căutări a omului. Părinţilor filozofiei le-a
44 IV,  1,39      |      nemurire, suflet, îndumnezeirea omului şi originea răului.~
45 IV,  2,43      |       exerciţiul gândirii"; raţiunea omului nu se nimiceşte nici nu
46 IV,  3,47      |        acestei multiple activităţi a omului, prea degrabă şi într-un
47 IV,  3,47      |         roade se îndreaptă împotriva omului. De fapt, ele sunt direcţionate
48  V,  1,51      |              a lumii şi a raportului omului cu Dumnezeu.~Apoi astăzi,
49  V,  2,60      |            mea: "În realitate, taina omului îşi află lumina adevărată
50  V,  2,60      |             arată în întregime pe om omului şi îi face cunoscută chemarea
51  V,  2,60      |      cunoaşteri solide şi coerente a omului, a lumii şi a lui Dumnezeu,
52  V,  2,61      |             întrebările din urmă ale omului, pentru a-şi concentra atenţia
53  V,  2,61      |     cunoaşteri mai profunde a tainei omului.(85) Invitaţia adresată
54 VI,  1,66      |      lucrurilor create, a lumii şi a omului, care sunt şi obiect al
55 VI,  1,66      |             şi implică o filozofie a omului, a lumii şi, mai radical,
56 VI,  1,70      |        mărturia deschiderii tipice a omului spre universal şi transcendenţă.
57 VI,  1,74      |            şi în folosirea în slujba omului a rezultatelor obţinute.
58 VI,  2,76      |              chemări supranaturale a omului şi chiar păcatul originar.
59 VII,  1,80     |           intimă a lui Dumnezeu şi a omului: în taina Cuvântului întrupat,
60 VII,  1,81     |            interpreta lumea şi viaţa omului, nu fac altceva decât să
61 VII,  1,81     |            cunoaşterii şi a lucrării omului, îndemnându-le să conveargă
62 VII,  1,81     |            revelează scopul ultim al omului şi dă un sens global lucrării
63 VII,  1,82     |         exigenţă: a verifica puterea omului de a ajunge la cunoaşterea
64 VII,  1,83     |              evidentă interioritatea omului şi spiritualitatea sa, este
65 VII,  1,83     |         experienţa şi chiar gândirea omului; dar această "taină" nu
66 VII,  1,85     |      împiedică unitatea interioară a omului contemporan. Cum ar putea
67 VII,  1,89     |           marile hotărâri morale ale omului sunt de fapt subordonate
68 VII,  1,90     |              este negarea umanităţii omului şi a identităţii sale însăşi.
69 VII,  1,90     |          care se sprijină demnitatea omului. În felul acesta se face
70 VII,  1,90     | posibilităţii de a şterge de pe faţa omului trăsăturile care revelează
71 VII,  1,90     |      singurătăţii. După ce i-ai luat omului adevărul, pretenţia de a-l
72 VII,  1,90(106)|              apare ca Cel care aduce omului libertatea bazată pe adevăr,
73 VII,  1,90(106)|        acestei libertăţi în sufletul omului, în inima sa, în conştiinţa
74 VII,  2,92(109)|            aceasta călăuza supremă a omului, lumina spiritului uman":
75 VII,  2,98     |        ştiinţific conştiinţa etică a omului este dezorientată. În scrisoarea
76 Conclu,  0,102 |          timp atât apărea demnităţii omului cât şi vestirea mesajului
77 Conclu,  0,104 |              definitiv la problemele omului,(127) va fi un sprijin eficace
78 Conclu,  0,105 |              să vestească Evanghelia omului de astăzi şi, mai mult încă,
79 Conclu,  0,106 |     realitate limitată a lumii sau a omului, nu se termină niciodată;
80 Conclu,  0,107 |             forţe. Această măreţie a omului nu va putea să fie niciodată.