Chapter,Paragraph,Number

 1 Intro,  0,2    |         ultim despre viaţa omului, ea s-a făcut pelerină pe străzile
 2 Intro,  0,2    |         diferitele slujiri pe care ea trebuie să le ofere omenirii,
 3 Intro,  0,3    |            unui răspuns: de aceea, ea se configurează drept una
 4 Intro,  0,3    |          forme şi feluri diferite, ea arată că dorinţa de adevăr
 5 Intro,  0,3    |            uităm influenţa pe care ea a exercitat-o şi în felurile
 6 Intro,  0,5    |            cât mai demnă. De fapt, ea vede în filozofie calea
 7  I,  1,7       |            2). Cunoaşterea pe care ea o propune omului nu provine
 8  I,  1,7       |         speculaţia sa proprie, fie ea şi cea mai elevată, dar
 9  I,  1,11      |          până ce se vor împlini în ea cuvintele lui Dumnezeu".(11)~
10  I,  2,15      |           tine şi nu este departe. Ea nu este în cer, ca să zici:
11  I,  2,15      |           şi s-o facem? Şi nu este ea nici peste mare, ca să zici:
12 II,  1,16      |    gândeşte; Cel care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile
13 II,  1,16      |           va petrece. Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru
14 II,  1,16      |          şi ceea ce se întâmplă în ea, ca şi istoria şi diferitele
15 II,  1,16      |        străină de procesul acesta. Ea nu intervine pentru a umili
16 II,  1,20      |   supraapreciată. De fapt, ceea ce ea atinge poate fi adevărat,
17 II,  2,22      |         sale naturale: nu numai că ea nu este mărginită în limita
18 II,  2,22      |     eliberând-o de sclavia în care ea însăşi s-a făcut prizonieră.~
19 II,  2,23      |            ultimul răspuns pe care ea îl caută. Nu înţelepciunea
20 II,  2,23      |            avantaj poate trage din ea dacă i se încredinţează!
21 III,  1,26     |      Socrate şi a rămas marcată de ea mai mult de două milenii.
22 III,  2,32     |            persoanei: ceea ce este ea şi ceea ce arată din intimitatea
23 III,  2,33     |          stadiul simplei credinţe, ea introduce omul în acea ordine
24 III,  2,33(28) |            naturii sale raţionale. Ea izvorăşte din aspiraţia
25 IV,  1,38      |   cuvântului şi în curăţia vieţii, ea este pregătită aşa cum trebuie
26 IV,  1,38      |          posibilul ca să ajungă la ea. La noi se numesc filozofi
27 IV,  1,38      |       nevoie de sprijin, pentru că ea este puterea şi înţelepciunea
28 IV,  1,39      |          să se deosebească clar de ea. Istoria arată cum gândirea
29 IV,  1,41      |       deschisă către absolut şi în ea au altoit bogăţia care provenea
30 IV,  1,41      |          de fascinaţia celeilalte; ea a avut loc în intimitatea
31 IV,  1,42      |       mereu mai departe; mai mult, ea este copleşită de constatarea
32 IV,  1,42      |       explice cum ştie şi rosteşte ea însăşi, despre care omul
33 IV,  2,43      |        cercetează şi se încrede în ea. După cum harul presupune
34 IV,  2,44      |    credinţa şi cunoaşterea divină. Ea cunoaşte prin conformitatea
35 IV,  3,45      |         credinţă şi alternativă la ea.~
36  V,  1,50      |           adevărul revelat pe care ea îl păzeşte. Când exercităm
37 VI,  1,65      |      intellectus fidei. Cu primul, ea intră în stăpânirea a ceea
38 VI,  1,66      |  revelaţiei divine; încă mai mult, ea trebuie să fie în stare
39 VI,  1,67      |        poate să facă abstracţie de ea; în acelaşi timp, apare
40 VI,  1,70      |      implicaţiilor care deriva din ea atât sub aspect filozofic
41 VI,  1,71      |         inserat într-o cultură, de ea depinde, pe ea o influenţează.
42 VI,  1,71      |         cultură, de ea depinde, pe ea o influenţează. El este
43 VI,  1,71      |        cultură poartă imprimată în ea şi lasă să se vadă tensiunea
44 VI,  1,71      |  favorizând progresul a ceea ce în ea este implicit spre explicaţia
45 VI,  1,71      |           şi cum, întâlnindu-se cu ea, ar voi să o priveze de
46 VI,  1,73      |            şi simplu; mai bine zis ea este stimulată să exploreze
47 VI,  2,75      |         Răscumpărătorului şi, după ea, în regiunile în care Evanghelia
48 VI,  2,75      |           autonomii a filozofării, ea constituie revendicarea
49 VI,  2,76      |          să fie răstălmăcită: prin ea nu se vrea să se facă aluzie
50 VI,  2,76      |    credinţă. Ca virtute teologală, ea eliberează raţiunea de prezumţie,
51 VI,  2,76      |           niciodată descoperite de ea, dacă ar fi fost lăsată
52 VI,  2,76      |           păcatului, aşa cum apare ea în lumina credinţei, care
53 VI,  2,76      |       graniţele strâmte între care ea ar fi înclinată să se închidă.
54 VI,  2,77      |       necesare şi profunde pe care ea trebuie să le sufere.~Datorită
55 VI,  2,79      |           bine zis, mai înainte de ea cuvântul lui Dumnezeu -
56 VI,  2,79      |          gândirea şi nu renunţă la ea. Încă o dată, lecţia părinţilor
57 VII,  1,80     |           Biblie, care ne spune că ea nu se poate reduce la o
58 VII,  1,80     |           dărâme barierele în care ea însăşi riscă să se închidă.
59 VII,  1,81     |            lucrul acesta, de fapt, ea nu va fi doar instanţa critică
60 VII,  1,82     |            filozofie care nu ar fi ea însăşi o cunoaştere autentică
61 VII,  1,82     |           dacă, în urma păcatului, ea este parţial întunecată
62 VII,  1,85     |      tradiţie şi să se inspire din ea, filozoful nu va neglija
63 VII,  1,85     |   tradiţiei şi nu putem dispune de ea aşa cum voim. Tocmai această
64 VII,  1,85     |        teologie. Nu doar pentru că ea posedă Tradiţia vie a Bisericii
65 VII,  1,86     |     gândiri de ceea ce poate fi în ea greşit sau inadecvat. O
66 VII,  2,92     |            Pe de o parte, de fapt, ea trebuie să dezvolte angajamentul
67 VII,  2,92     |          şi ca sufletele să fie în ea mai deplin instruite şi
68 VII,  2,96(112)|         permis să ne îndepărtăm de ea": Scrisoarea enciclică Humani
69 VII,  2,96(113)|            a formulelor dogmatice, ea rămâne în Biserică mereu
70 VII,  2,97     |           cauzale şi comunicative. Ea găseşte puterea şi perenitatea
71 Conclu,  0,100 |      credinţei şi limitele la care ea se expune când uită sau
72 Conclu,  0,101 |            cu teologia. Va găsi în ea nu reflecţia individului
73 Conclu,  0,106 |        siguri de respectul pe care ea îl păstrează faţă de justa
74 Conclu,  0,107 |        Înţelepciunii şi locuind în ea. Numai în acest orizont
75 Conclu,  0,108 | intelectuală a credinţei".(132) În ea vedeau imaginea coerentă