Chapter,Paragraph,Number

 1 Intro,  0,1    | autoconştiinţei personale: cu cât omul cunoaşte mai mult realitatea
 2 Intro,  0,3    |                                3. Omul are numeroase resurse pentru
 3 Intro,  0,3    |     dezvoltat în momentul în care omul a început să se întrebe
 4 Intro,  0,3    |       diferitelor culturi în care omul trăieşte.~Incidenţa puternică
 5 Intro,  0,4    |     adevărul ultim al existenţei, omul caută să dobândească acele
 6 Intro,  0,4    |      întotdeauna noi. Fără uimire omul ar cădea în repetiţie şi,
 7 Intro,  0,5    |           acele adevăruri la care omul era sigur că ajunsese. Pluralitatea
 8 Intro,  0,5    |        Drept urmare, au apărut în omul contemporan, şi nu numai
 9  I,  1,7       |   cunoscut şi cunoaşterea pe care omul o are despre el duce la
10  I,  1,12      |         nerezolvat. Unde ar putea omul să caute răspuns la întrebări
11  I,  2,13      |         revelează. Prin credinţă, omul îşi dă asentimentul său
12  I,  2,13(15)  |          şi al voinţei: "Deoarece omul depinde în mod total de
13  I,  2,14      |        punct de referinţă de care omul nu poate să facă abstracţie,
14  I,  2,15      |          stea de orientare pentru omul care înaintează printre
15 II,  1,16      |        sacru vrea să-l descrie pe omul înţelept, îl descrie ca
16 II,  1,16      |           16,9). Cu alte cuvinte, omul cu lumina raţiunii îşi poate
17 II,  1,16      |         fi separate fără a sărăci omul de posibilitatea de a cunoaşte
18 II,  1,17      |           Prov 25,2). Dumnezeu şi omul, în lumea lor fiecare, sunt
19 II,  1,18      | îndepărtează de regulile acestea, omul se expune riscului falimentului
20 II,  1,19      |           că prin inteligenţa lui omul este în stare să "înţeleagă
21 II,  1,19      |     cunoaşterea Creatorului. Dacă omul prin inteligenţa lui nu
22 II,  1,20      |      paşii omului şi cum ar putea omul să priceapă calea lui?" (
23 II,  1,20      |  dobândeşte sens. Într-un cuvânt, omul cu raţiunea ajunge la adevăr,
24 II,  2,21      |       acestei condiţii personale, omul biblic a descoperit că nu
25 II,  2,22      |       urma neascultării prin care omul a ales să se pună pe sine
26 II,  2,22      |          17). Simbolul este clar: omul nu era în stare să discearnă
27 II,  2,23      |          sunt tare" (2Cor 12,10). Omul nu reuşeşte să înţeleagă
28 III,  1,24     |     Aşadar există un drum pe care omul, dacă vrea, poate să-l străbată;
29 III,  1,24     |     feluri şi în diferite timpuri omul a demonstrat că ştie să
30 III,  1,25     |       stau într-adevăr lucrurile. Omul este unica fiinţă în toată
31 III,  1,25     |        Acest adevăr al valorilor, omul îl găseşte nu închizându-se
32 III,  1,27     |     acestea, nici filozoful, nici omul obişnuit. De răspunsul care
33 III,  1,27     |           universalitate, totuşi, omul caută un absolut care să
34 III,  1,27     |      există alte expresii în care omul caută să dea formă unei "
35 III,  2,28     |          asemenea, se întâmplă că omul chiar îl ocoleşte când abia
36 III,  2,28     |      frică sau nelinişte. Aşadar, omul poate fi definit drept acela
37 III,  2,29     |     implică deja un prim răspuns. Omul nu ar începe să caute ceea
38 III,  2,29     |     răspunsuri de adevărul cărora omul este convins, şi deoarece
39 III,  2,30     |       caracter filozofic, la care omul ajunge cu ajutorul capacităţii
40 III,  2,31     |                               31. Omul nu este făcut ca să trăiască
41 III,  2,31     | înţelepciune şi de religiozitate? Omul, fiinţă care caută adevărul,
42 III,  2,32     |        care ştie să se dăruiască, omul găseşte certitudinea întreagă
43 III,  2,32     |           de referinţa la adevăr: omul, crezând, se încredinţează
44 III,  2,32     |          este motivul pentru care omul se încredinţează cuvântului
45 III,  2,33     |         se completează progresiv. Omul, prin natura sa, caută adevărul.
46 III,  2,33     |  capacităţilor sădite în gândire, omul este în stare să întâlnească
47 III,  2,33     |        spus până aici, rezultă că omul se găseşte într-un drum
48 III,  2,33     |    simplei credinţe, ea introduce omul în acea ordine a harului
49 III,  2,33(28) |         diferite ocazii. "Ce este omul şi la ce poate să fie folositor?
50 IV,  1,42      |   rosteşte ea însăşi, despre care omul nu poate şti nimic, sau
51 IV,  3,47      |        enciclică pe când scriam: "Omul de astăzi pare să fie tot
52 IV,  3,47      |          şi universală. De aceea, omul trăieşte mereu mai mult
53 VI,  1,64      |    oricare parte a pământului; şi omul este în mod natural filozof.
54 VI,  1,67(90)  |      Căutarea condiţiilor în care omul îşi pune singur primele
55 VII,  1,80     |      oricărei creaturi - inclusiv omul - duce la drame care distrug
56 VII,  1,80     |          răspunsul său îndreptând omul către Isus Cristos, Cuvântul
57 VII,  1,82     |          fapt, presupune mereu că omul, deşi vinovat de duplicitate
58 VII,  1,83     |    revendic puterea pe care o are omul de a cunoaşte această dimensiune
59 VII,  1,83     |     reflecţia metafizică.~Oriunde omul descoperă prezenţa unui
60 VII,  1,85     |          cu putere convingerea că omul este în stare să ajungă
61 VII,  1,87     |       actual şi asimilabil pentru omul contemporan, se prevalează
62 VII,  1,88     |          probleme de fond pe care omul (animal rationale), încă
63 VII,  1,90(106)|            ca Cel care eliberează omul de ceea ce limitează, micşorează
64 VII,  1,91     |           mod iremediabil trecut, omul ar trebui de acum să înveţe
65 VII,  1,91     |           ştiinţifice şi tehnice, omul, în calitate de demiurg,
66 VII,  2,92(109)|       pentru că aceasta introduce omul aşa cum se cuvine în realitatea
67 VII,  2,95     |           său istoric şi limitat, omul poate exprima adevărul care
68 Conclu,  0,102 |           înţelepciune adevărată, omul contemporan va ajunge astfel
69 Conclu,  0,106 |          trece a persoanei umane. Omul de ştiinţă este foarte conştient