Chapter,Paragraph,Number

 1 Intro,  0,5   |             de mari s-a curbat asupra ei însăşi devenind, zi de zi,
 2 Intro,  0,6   |           întâmplă că mulţi trag după ei propria viaţă până aproape
 3  I,  1,7      |             întâlnire, unică în felul ei, care indică deschiderea
 4  I,  1,10     |              pentru a sta de vorbă cu ei (cf. Bar 3,38), pentru a-i
 5  I,  2,13     |             realitate şi semnificaţia ei permite perceperea profunzimii
 6 II,  1,16     |              Cel care socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse
 7 II,  1,16     |          inima sa şi cele ascunse ale ei le gândeşte; Cel care aleargă
 8 II,  1,16     |              un iscoditor şi la căile ei priveghează; Cel care se
 9 II,  1,16     |            care se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă.
10 II,  1,16     |             ferestrele ei şi la uşile ei ascultă. Cel care sălăşluieşte
11 II,  1,16     |          sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii în pereţii
12 II,  1,16     |           împlânta ţăruşii în pereţii ei, va întinde cortul său în
13 II,  1,16     |         întinde cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru
14 II,  1,16     |            fiii săi sub acoperământul ei şi sub ramurile ei va petrece.
15 II,  1,16     |      acoperământul ei şi sub ramurile ei va petrece. Va scăpa sub
16 II,  1,16     |         fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni" (14,21-27).~
17 II,  2,22     |            poate să reflecteze asupra ei în mod critic, dar argumentând
18 II,  2,22     |            neascultarea lor originară ei au implicat pe orice bărbat
19 II,  2,22     |           raţiunea a rămas prizoniera ei însăşi. Venirea lui Cristos
20 II,  2,22     |               raţiunea de slăbiciunea ei, eliberând-o de sclavia
21 III,  2,32    |              ce arată din intimitatea ei. Desăvârşirea omului, de
22 III,  2,32    |       cuvântului lor: se descoperă în ei evidenţa unei iubiri care
23 III,  2,33(28)|         raţiunea umană atinge punctul ei cel mai înalt şi se deschide
24 IV,  1,36     |              originea zeilor şi, prin ei, a universului au aflat
25 IV,  1,36     |               principiile universale, ei nu s-au mai mulţumit cu
26 IV,  1,37     |         prudenţă pe care o trezeau în ei alte elemente ale lumii
27 IV,  1,38     |              nici uşoară. Practicarea ei şi frecventarea şcolilor
28 IV,  1,38     |          lucrul acesta nu înseamnă că ei ar fi ignorat datoria de
29 IV,  1,38     |             adevărul creştin; datoria ei este, mai ales, apărarea
30 IV,  1,38     |        Filozofia greacă, prin aportul ei, nu face adevărul mai puternic,
31 IV,  1,41     |         convergenţelor nu întuneca în ei recunoaşterea diferenţelor.~
32 IV,  1,42     |             nu este capabilă. Datoria ei, mai curând, este aceea
33 IV,  1,42     |              află împlinirea drumului ei: "Eu sunt de părere că lucrul
34 IV,  3,46     |           sale. Mai mult: unii dintre ei, conştienţi de posibilităţile
35 IV,  3,47     |          contemporane, în dimensiunea ei mai largă şi universală.
36 IV,  3,48     |               piardă din vedere ţinta ei finală. Credinţa, lipsită
37  V,  1,49     |             raţiunea este prin natura ei orientată spre adevăr şi,
38  V,  1,49     |              conştientă de "statutul" ei "constitutiv" nu poate să
39  V,  1,50     |              incompatibil cu credinţa ei. De fapt, multe conţinuturi
40  V,  1,54     |        minţile oamenilor. Dimpotrivă, ei trebuie să cunoască bine
41  V,  2,60     |      învăţătura creştină în ansamblul ei. Conciliul afirmă: "Disciplinele
42 VI,  1,64     |          filozof. Teologia, la rândul ei, întrucât este o elaborare
43 VI,  1,65     |           oferă teologiei contribuţia ei specifică în momentul în
44 VI,  1,66     |         Teologia dogmatică, la rândul ei, trebuie să fie în stare
45 VI,  1,67     |   fundamentală, datorită caracterului ei propriu de disciplină care
46 VI,  1,67     |           dintre credinţă şi exigenţa ei esenţială de a se explica
47 VI,  1,71     |              implicit spre explicaţia ei deplină în adevăr.~Consecinţa
48 VI,  1,72     | evanghelizatoare a întâlnit în drumul ei mai întâi filozofia greacă
49 VI,  1,72     |             conciliară Nostra aetate, ei vor ţine cont de un anumit
50 VI,  1,72     |              să înflorească în drumul ei de întâlnire cu viitorul.
51 VI,  2,76     |               fi fost lăsată în seama ei. În orizontul acesta se
52 VI,  2,77     |         presupune şi cere în întreaga ei cercetare o raţiune din
53 VI,  2,79     |       descoperirile sale şi autonomia ei legitimă; însă, în ceea
54 VI,  2,79     |          piardă niciodată capacitatea ei de a se întreba şi de a
55 VII,  1,81    |             să regăsească dimensiunea ei sapienţială de căutare a
56 VII,  1,81    |          pentru a se adecva la natura ei însăşi. Făcând lucrul acesta,
57 VII,  1,83    |          pentru a ajunge, în căutarea ei de adevăr, la ceva absolut,
58 VII,  1,85    |    sapienţială derivă pentru Păstorii ei direct din Evanghelie şi
59 VII,  1,85    |              direct din Evanghelie şi ei nu se pot sustrage datoriei
60 Conclu,  0,106|       moleculare. Drumul străbătut de ei a atins, îndeosebi în secolul
61 Conclu,  0,108|          Scaunul Înţelepciunii. Viaţa ei însăşi este o adevărată
62 Conclu,  0,108|               şi păstrându-l în inima ei, l-a împărtăşit omenirii