| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] impusese 1 imutabile 1 in 22 în 1264 inaccesibile 1 inadecvat 1 inadecvata 4 | Frequency [« »] ----- ----- ----- 1264 în 1184 si 1171 de 817 a | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances în |
Chapter,Paragraph,Number
501 IV, 1,41 | diferenţele pe care le prezentau în raport cu Revelaţia. Conştiinţa 502 IV, 1,41 | convergenţelor nu întuneca în ei recunoaşterea diferenţelor.~ 503 IV, 1,41(41) | studiul părinţilor Bisericii în formarea preoţească (10 504 IV, 1,42 | 42. În teologia scolastică rolul 505 IV, 1,42 | prioritatea credinţei nu este în competiţie cu cercetarea 506 IV, 1,42 | spune credinţa; nu ar fi în stare de aşa ceva, pentru 507 IV, 1,42 | intelectul trebuie să se pună în căutarea a ceea ce iubeşte: 508 IV, 1,42 | făcut încă tot ceea ce ar fi în dorinţa sa: "Ad te videndum 509 IV, 1,42 | decât ceea ce cuprinde. Însă în punctul acesta, raţiunea 510 IV, 1,42 | punctul acesta, raţiunea este în stare să descopere unde 511 IV, 1,42 | dacă celor care s-au aflat în dispută până acum cu privire 512 IV, 1,42 | deşi ele nu pot fi pătrunse în acest fel cu intelectul 513 IV, 1,42 | gândul de mai sus înţelege în mod raţional că este de 514 IV, 2,43 | Un loc cu totul aparte în acest lung drum îl deţine 515 IV, 2,43 | timpul lui. Într-o epocă în care gânditorii creştini 516 IV, 2,43 | avut marele merit de a pune în prim plan armonia care există 517 IV, 2,43 | contrazice între ele.(44)~În mod mai radical, Toma recunoaşte 518 IV, 2,43 | cercetează şi se încrede în ea. După cum harul presupune 519 IV, 2,43 | mult, a ştiut să coboare în profunzime şi să precizeze 520 IV, 2,43 | conţinuturile credinţei; în orice caz la acestea se 521 IV, 2,43 | Îmi place să amintesc, în contextul acesta, ce a scris 522 IV, 2,43 | îndoială, Toma stăpânea în cel mai înalt grad curajul 523 IV, 2,43 | adevărului, libertatea spiritului în a aborda probleme noi, onestitatea 524 IV, 2,43 | acesteia. De aceea, el a intrat în istoria gândirii creştine 525 IV, 2,43 | al Evangheliei, ocolind în felul acesta tendinţa negativă 526 IV, 2,44 | Duhul Sfânt îl desfăşoară în a face ca ştiinţa umană 527 IV, 2,44 | ştiinţa umană să se maturizeze în înţelepciune. Chiar din 528 IV, 2,44 | Spiritului Sfânt şi introduce în cunoaşterea realităţilor 529 IV, 2,44 | specificităţii înţelepciunii în legătura sa strânsă cu credinţa 530 IV, 2,44 | dobândeşte prin studiu: aceea în schimb "vine de sus", după 531 IV, 2,44 | pe care o are intelectul, în limitele care îi sunt congenitale, 532 IV, 2,44 | maximum universalitatea sa. În el, Magisteriul Bisericii 533 IV, 2,44 | că se menţine întotdeauna în orizontul adevărului universal, 534 IV, 2,44 | spre adevăr fără rezerve, în realismul lui a ştiut să-i 535 IV, 3,45 | într-o nefastă separare. În urma unui excesiv spirit 536 IV, 3,45 | separată şi absolut autonomă în raport cu conţinuturile 537 IV, 3,45 | referinţă raţională a acesteia.~În cele din urmă, ceea ce gândirea 538 IV, 3,46 | destul de vizibile, mai ales în Occident. Nu este exagerat 539 IV, 3,46 | când a atins poziţii opuse în mod explicit. În secolul 540 IV, 3,46 | poziţii opuse în mod explicit. În secolul trecut, mişcarea 541 IV, 3,46 | ai idealismului au căutat în diferite feluri să transforme 542 IV, 3,46 | învierii lui Isus Cristos, în structuri dialectice care 543 IV, 3,46 | dialectice care pot fi înţelese în mod raţional. La această 544 IV, 3,46 | traumatice pentru omenire.~În domeniul cercetării ştiinţifice 545 IV, 3,46 | creştină despre lume dar, în mod deosebit, a lăsat deoparte 546 IV, 3,46 | etică, riscă să nu mai aibă în centrul interesului lor 547 IV, 3,46 | de posibilităţile sădite în progresul tehnologic, par 548 IV, 3,46 | raţionalismului a căpătat contur, în fine, nihilismul. Ca filozofie 549 IV, 3,46 | teoretizează cercetarea ca scop în sine, fără speranţa şi nici 550 IV, 3,46 | ajunge la ţinta adevărului. În interpretarea nihilistă, 551 IV, 3,46 | pentru senzaţii şi experienţe în care efemerul îşi are primatul. 552 IV, 3,47 | parte, nu trebuie uitat că în cultura modernă s-a schimbat 553 IV, 3,47 | de raţionalitate, punând în evidenţă marginalitatea 554 IV, 3,47 | marginalitatea ştiinţei filozofice. În loc de contemplarea adevărului 555 IV, 3,47 | atât obiectul ?alienării', în sensul că sunt luate pur 556 IV, 3,47 | direcţionate împotriva lui. În lucrul acesta pare să constea 557 IV, 3,47 | existenţei umane contemporane, în dimensiunea ei mai largă 558 IV, 3,47 | teme că produsele sale, în mod natural nu toate şi 559 IV, 3,47 | mod natural nu toate şi nu în cea mai mare parte a lor, 560 IV, 3,47 | sale, pot fi îndreptate în mod radical împotriva lui 561 IV, 3,47 | părăsind căutarea adevărului în sine, au asumat ca unic 562 IV, 3,47 | care nu a mai fost pusă în condiţia de a cunoaşte adevărul 563 IV, 3,48 | Este destul de adevărat că, în urma unei analize atente, 564 IV, 3,48 | unei analize atente, şi în reflecţia filozofică a acelora 565 IV, 3,48 | aprofundaţi şi dezvoltaţi în integritatea minţii şi a 566 IV, 3,48 | gândire se găsesc, de exemplu, în analizele aprofundate despre 567 IV, 3,48 | şi au devenit slabe una în faţa alteia. Raţiunea, lipsită 568 IV, 3,48 | iluzoriu a se gândi că, în faţa unei raţiuni slabe, 569 IV, 3,48 | incisivă; dimpotrivă, cade în pericolul grav de a fi redusă 570 IV, 3,48 | la mit sau superstiţie. În acelaşi fel, o raţiune care 571 IV, 3,48 | fel, o raţiune care nu are în faţă o credinţă matură nu 572 IV, 3,48 | fi coerente cu natura lor în respectul autonomiei reciproce. 573 V | INTERVENŢIILE MAGISTERIULUI~ÎN MATERIE FILOZOFICĂ~ 574 V, 1,49 | oarecare filozofie specială în dauna altora.(54) Motivul 575 V, 1,49 | al acestei prudenţe stă în faptul că filozofia, chiar 576 V, 1,49 | chiar şi atunci când intră în relaţie cu teologia, trebuie 577 V, 1,49 | filozofie care nu ar proceda în lumina raţiunii conform 578 V, 1,49 | metodologiilor specifice. În fond, rădăcina autonomiei 579 V, 1,49 | filozofia se individualizează în faptul că raţiunea este 580 V, 1,49 | orientată spre adevăr şi, în plus, este în sine înzestrată 581 V, 1,49 | adevăr şi, în plus, este în sine înzestrată cu mijloacele 582 V, 1,49 | arătat deviaţiile şi erorile în care nu de puţine ori a 583 V, 1,49 | discurs filozofic deficitar. În schimb, este obligaţia lui 584 V, 1,50 | exercite cu autoritate, în lumina credinţei, propriul 585 V, 1,50 | propriul discernământ critic în raport cu filozofiile şi 586 V, 1,50 | şi afirmaţiile care intră în conflict cu doctrina creştină.(55) 587 V, 1,50 | de vedere al credinţei. În dezvoltarea ştiinţei filozofice, 588 V, 1,50 | dezvoltarea ştiinţei filozofice, în plus, au apărut diferite 589 V, 1,50 | acesta pune Magisteriul în faţa responsabilităţii de 590 V, 1,50 | sa etică, o cheamă direct în cauză, pentru că se referă 591 V, 1,50 | martori ai adevărului" în îndeplinirea unei diaconii 592 V, 1,51 | înţeles înainte de toate în formă negativă, ca şi cum 593 V, 1,51 | intervenţiile sale sunt îndreptate în primul rând spre provocarea, 594 V, 1,51 | limitele prea restrânse în care este concepută reflecţia 595 V, 1,51 | chip special trebuie luat în seamă faptul că adevărul 596 V, 1,51 | poartă amprenta istoriei şi, în plus, sunt opera unei raţiuni 597 V, 1,51 | filozofiei nu poate să pretindă în mod legitim de a îmbrăţişa 598 V, 1,51 | un discernământ critic în lumina credinţei se impune 599 V, 1,51 | rezulta uneori discernământul, în fiecare propunere filozofică, 600 V, 1,51 | rodnic faţă de ceea ce, în schimb, prezintă ca eronat 601 V, 1,51 | ale ştiinţei" sunt ascunse în Cristos (Col 2,3); de aceea 602 V, 1,52 | 52. Nu doar în ultima vreme Magisteriul 603 V, 1,52 | este suficient să amintim, în decursul secolelor, declaraţiile 604 V, 1,52 | superstiţios, conţinute în tezele astrologice;(57) 605 V, 1,52 | se datorează faptului că în perioada respectivă nu puţini 606 V, 1,52 | gândirii moderne. Ajuns în situaţia aceasta, Magisteriului 607 V, 1,52 | devieze, la rândul lor, în forme eronate şi negative. 608 V, 1,52 | Astfel au fost cenzurate în mod simetric: pe de o parte, 609 V, 1,52 | datorită neîncrederii lor în capacităţile naturale ale 610 V, 1,52 | dezbateri au fost formalizate în constituţia dogmatică Dei 611 V, 1,52 | credinţă. Învăţătura conţinută în acel text a caracterizat 612 V, 1,52 | coerentă reflecţie creştină în acest domeniu aparte.~ 613 V, 1,53 | cunoaşterii raţionale şi, deci, în cele din urmă filozofică 614 V, 1,53 | propus credincioşilor, a pus în evidenţă cât de mult erau 615 V, 1,53 | mult erau inseparabile şi în acelaşi timp ireductibile 616 V, 1,53 | poate şi trebuie să-l dea în cunoaşterea credinţei: " 617 V, 1,53 | comunică credinţa, a pus în spiritul uman lumina raţiunii, 618 V, 1,53(64) | Ibidem, IV: DS 3015, citat în CONCILIUL ECUMENIC VATICAN 619 V, 1,53(64) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 620 V, 1,54 | 54. Şi în secolul nostru, Magisteriul 621 V, 1,54 | asupra argumentului punând în gardă împotriva tentaţiei 622 V, 1,54 | tentaţiei raţionaliste. În scenariul acesta trebuie 623 V, 1,54 | făcut auzită vocea când, în scrisoarea enciclică Humani 624 V, 1,54 | enciclică Humani generis, a pus în gardă împotriva interpretărilor 625 V, 1,54 | teologi, avându-şi originea "în afara turmei lui Cristos";(68) 626 V, 1,54 | de a-l face să pătrundă în minţile oamenilor. Dimpotrivă, 627 V, 1,54 | cunoscute, fie pentru că uneori în afirmaţiile false se ascunde 628 V, 1,54 | ascunde un pic de adevăr, fie, în sfârşit, pentru că erorile 629 V, 1,54 | filozofice sau teologice".(69)~În cele din urmă, şi Congregaţia 630 V, 1,54 | din marxism.(71)~Aşadar, în trecut, Magisteriul a exercitat 631 V, 1,54 | Magisteriul a exercitat în mod repetat şi sub diverse 632 V, 1,54 | diverse forme discernământul în materie filozofică. Ceea 633 V, 1,55 | de convingeri răspândite în mediu pe punctul de a deveni 634 V, 1,55 | exemplu, neîncrederea radicală în raţiune pe care o arată 635 V, 1,55 | părţi s-a auzit vorbindu-se, în privinţa aceasta, de "sfârşitul 636 V, 1,55 | sau a structurilor sale.~În teologie revin la suprafaţă 637 V, 1,55 | tentaţiile de odinioară. În unele teologii contemporane, 638 V, 1,55 | ales atunci când teologul, în absenţa unei competenţe 639 V, 1,55 | filozofice, se lasă condiţionat în mod acritic de afirmaţii 640 V, 1,55 | afirmaţii intrate de acum în limbajul şi cultura curentă, 641 V, 1,55 | nici retrageri periculoase în fideism, care nu recunoaşte 642 V, 1,55 | posibilitatea de a crede în Dumnezeu. O expresie astăzi 643 V, 1,55 | Sacra Scriptură, zădărnicind în felul acesta doctrina Bisericii 644 V, 1,55 | a afirmat-o cu tărie şi în mod clar. Constituţia Dei 645 V, 1,55 | Dumnezeu este prezent atât în textele sacre cât şi în 646 V, 1,55 | în textele sacre cât şi în Tradiţie,(73) afirmă cu 647 V, 1,55(72) | Conciliul Vatican I, în cuvinte pe cât de clare 648 V, 1,55(72) | afirmând pe de o parte că "în legătură cu credinţa aceasta [...], 649 V, 1,55(72) | raţiunea niciodată "nu este în stare să înţeleagă [astfel 650 V, 1,55(72) | Biserică, dar sunt ţinuţi în mod strict să le considere 651 V, 1,55 | săi, stăruie de-a pururi în învăţătura apostolilor".(74) 652 V, 1,55 | într-un mod independent.(76)~În plus, nu trebuie subestimat 653 V, 1,55 | subestimat pericolul implicit în voinţa de a deriva adevărul 654 V, 1,55 | latent se pot recunoaşte în puţina consideraţie care 655 V, 1,55 | teologiei speculative, ca şi în dispreţul filozofiei clasice, 656 V, 1,55 | venerată amintire, a pus în gardă împotriva unei astfel 657 V, 1,56 | că, într-o lume împărţită în multe câmpuri de specialitate, 658 V, 1,56 | ultim al vieţii pe care în mod tradiţional filozofia 659 V, 1,56 | căutat.~Cu toate acestea în lumina credinţei care recunoaşte 660 V, 1,56 | credinţei care recunoaşte în Isus Cristos un astfel de 661 V, 1,56 | puţin, să aibă încredere în capacitatea raţiunii umane 662 V, 1,56 | fixeze scopuri prea modeste în filozofarea lor. Lecţia 663 V, 2,57 | 57. În orice caz, Magisteriul nu 664 V, 2,57 | şi căi concrete de urmat. În sensul acesta, papa Leon 665 V, 2,57 | de nivelul acela dedicat în întregime filozofiei. Marele 666 V, 2,57 | multe indicaţii conţinute în textul acela nu şi-au pierdut 667 V, 2,57 | Sfântul Toma, scria el, "chiar în momentul în care, aşa cum 668 V, 2,57 | scria el, "chiar în momentul în care, aşa cum se cuvine, 669 V, 2,57 | cum se cuvine, distinge în mod perfect credinţa de 670 V, 2,58 | gândirii medievale, până în momentul acela în largă 671 V, 2,58 | până în momentul acela în largă măsură necunoscute, 672 V, 2,58 | cu curaj tradiţia tomistă în discuţiile despre problemele 673 V, 2,58 | putut astfel să dispună, în cursul secolului al XX-lea, 674 V, 2,59 | Reînnoirea tomistă şi neotomistă, în orice caz, nu a fost unicul 675 V, 2,59 | redresare a gândirii filozofice în cultura de inspiraţie creştină. 676 V, 2,59 | creştină. Deja mai înainte şi în paralel cu invitaţia papei 677 V, 2,59 | idealismului; alţii care, în plus, au pus bazele epistemologice 678 V, 2,59 | tratare nouă a credinţei în lumina unei reînnoite înţelegeri 679 V, 2,59 | către transcendent; şi care, în fine, au încercat să conjuge 680 V, 2,59 | conjuge exigenţele credinţei în orizontul metodologiei fenomenologice. 681 V, 2,59 | Din diverse perspective, în concluzie, s-a continuat 682 V, 2,59 | tradiţie a gândirii creştine în unitatea credinţei şi a 683 V, 2,60 | foarte bogată şi fecundă în raport cu filozofia. Nu 684 V, 2,60 | Nu pot să uit, mai ales în contextul acestei scrisori 685 V, 2,60 | inspiraţie şi pentru filozofie. În paginile acelea se tratează 686 V, 2,60 | demnitatea şi superioritatea sa în raport cu restul creaţiei 687 V, 2,60 | ateismului este analizată în Gaudium et spes şi se motivează 688 V, 2,60 | idei filozofice, mai ales în raport cu demnitatea inalienabilă 689 V, 2,60 | pagini, pe care am reluat-o în prima mea scrisoare enciclică 690 V, 2,60 | punctele de referinţă constant în învăţătura mea: "În realitate, 691 V, 2,60 | constant în învăţătura mea: "În realitate, taina omului 692 V, 2,60 | află lumina adevărată numai în taina Cuvântului întrupat. 693 V, 2,60 | a iubirii sale, îl arată în întregime pe om omului şi 694 V, 2,60 | care se pot extinde mai în general la învăţătura creştină 695 V, 2,60 | general la învăţătura creştină în ansamblul ei. Conciliul 696 V, 2,60 | seminariştii să fie călăuziţi în primul rând spre dobândirea 697 V, 2,60 | multe ori şi specificate în alte documente magisteriale 698 V, 2,60 | pregătesc la studiile teologice. În ceea ce mă priveşte, de 699 V, 2,60 | care vor trebui într-o zi, în viaţa pastorală, să se confrunte 700 V, 2,60(84) | Insegnamenti IX,1 (1986), 18-24. În plus, CONGREGAŢIA PENTRU 701 V, 2,61 | 61. Dacă în diferite împrejurări a fost 702 V, 2,61 | au fost întotdeauna luate în vedere cu disponibilitatea 703 V, 2,61 | disponibilitatea demnă de dorit. În multe şcoli catolice, în 704 V, 2,61 | În multe şcoli catolice, în anii care au urmat Conciliului 705 V, 2,61 | Vatican II, s-a putut observa, în materie, o anumită decădere 706 V, 2,61 | filozofiei scolastice, dar mai în general a studiului filozofiei. 707 V, 2,61 | interes stau motive diferite. În primul rând, trebuie notată 708 V, 2,61 | trebuie notată neîncrederea în raţiune pe care o mare parte 709 V, 2,61 | contemporane o manifestă, părăsind în largă măsură cercetarea 710 V, 2,61 | măsură cercetarea metafizică în legătură cu întrebările 711 V, 2,61 | uneori chiar pur formale. În plus, trebuie să adăugăm 712 V, 2,61 | care s-a creat mai ales în raport cu "ştiinţele umane". 713 V, 2,61 | a cercetării ştiinţifice în ordinea unei cunoaşteri 714 V, 2,61 | cazul, să le aplice corect în cercetarea lor nu trebuie, 715 V, 2,61 | filozofia sau de a o înlocui în formarea pastorală şi în 716 V, 2,61 | în formarea pastorală şi în praeparatio fidei. În fine, 717 V, 2,61 | şi în praeparatio fidei. În fine, nu se poate uita interesul 718 V, 2,61 | inculturarea credinţei. În special viaţa Bisericilor 719 V, 2,61 | tradiţionale trebuie să meargă în pas cu cercetarea filozofică. 720 V, 2,61(85) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 721 V, 2,62 | este precedat de o perioadă în care se prevede un angajament 722 V, 2,62 | prevede un angajament special în studiul filozofiei. Alegerea 723 V, 2,62 | îşi are rădăcinile în experienţa maturizată în 724 V, 2,62 | în experienţa maturizată în timpul Evului Mediu, când 725 V, 2,62 | Evului Mediu, când s-a pus în evidenţă importanţa unei 726 V, 2,62 | exemplu semnificativ îl avem în influenţa exercitată de 727 V, 2,62 | care aveau loc până şi în universităţile luterane 728 V, 2,62 | universităţile luterane germane. În schimb, dispariţia treptată 729 V, 2,62 | unor lipsuri grave atât în formarea sacerdotală cât 730 V, 2,62 | formarea sacerdotală cât şi în cercetarea teologică. Să 731 V, 2,62 | exemplu, la lipsa de atenţie în raport cu gândirea şi cultura 732 V, 2,63 | 63. În virtutea motivelor exprimate, 733 V, 2,63 | filozofică care să nu fie în dezacord cu credinţa. Datoria 734 V, 2,63 | între teologie şi filozofie. În lumina lor, va fi posibil 735 VI, 1,64 | se adresează oricărui om, în orice timp şi în oricare 736 VI, 1,64 | oricărui om, în orice timp şi în oricare parte a pământului; 737 VI, 1,64 | pământului; şi omul este în mod natural filozof. Teologia, 738 VI, 1,64 | înţelegerii acestui cuvânt în lumina credinţei, fie datorită 739 VI, 1,64 | filozofiile de fapt elaborate în cursul istoriei. Fără intenţia 740 VI, 1,64 | datorii proprii teologiei, în care apelul la gândirea 741 VI, 1,64 | gândirea filozofică se impune în virtutea naturii însăşi 742 VI, 1,65 | organizează ca ştiinţă a credinţei în lumina unui dublu principiu 743 VI, 1,65 | fidei. Cu primul, ea intră în stăpânirea a ceea ce conţine 744 VI, 1,65 | fost explicată progresiv în sfânta Tradiţie, în Sfânta 745 VI, 1,65 | progresiv în sfânta Tradiţie, în Sfânta Scriptură şi în Magisteriul 746 VI, 1,65 | în Sfânta Scriptură şi în Magisteriul viu al Bisericii.(88) 747 VI, 1,65 | prin reflecţia speculativă.~În ceea ce priveşte pregătirea 748 VI, 1,65 | contribuţia ei specifică în momentul în care ia în considerare 749 VI, 1,65 | ei specifică în momentul în care ia în considerare structura 750 VI, 1,65 | specifică în momentul în care ia în considerare structura cunoaşterii 751 VI, 1,65 | comunicării personale şi, în special, variatele forme 752 VI, 1,65 | aceştia, deseori se exprimă în concepte şi forme de gândire 753 VI, 1,65 | anumită tradiţie filozofică. În cazul acesta, i se cere 754 VI, 1,65 | învăţătura sa, ci şi să cunoască în profunzime sistemele filozofice 755 VI, 1,66 | 66. În ceea ce priveşte intellectus 756 VI, 1,66 | fidei, trebuie să se ia în consideraţie, înainte de 757 VI, 1,66 | adevărul divin, "propus nouă în Sfintele Scripturi, interpretate 758 VI, 1,66 | Scripturi, interpretate în mod corect de doctrina Bisericii",(89) 759 VI, 1,66 | învăţătura Bisericii, dar şi, în primul rând, făcând să iasă 760 VI, 1,66 | mântuirii, care culminează în persoana lui Isus Cristos 761 VI, 1,66 | persoana lui Isus Cristos şi în misterul său pascal. La 762 VI, 1,66 | rândul ei, trebuie să fie în stare să aşeze în ordine 763 VI, 1,66 | să fie în stare să aşeze în ordine logică sensul universal 764 VI, 1,66 | economiei mântuirii atât în manieră narativă cât şi, 765 VI, 1,66 | narativă cât şi, mai ales, în formă demonstrativă. Adică, 766 VI, 1,66 | expresii conceptuale, formulate în mod critic şi universal 767 VI, 1,66 | Dumnezeu, relaţiile personale în sânul Sfintei Treimi, acţiunea 768 VI, 1,66 | creatoare a lui Dumnezeu în lume, raportul dintre Dumnezeu 769 VI, 1,66 | mult, ea trebuie să fie în stare să structureze o atare 770 VI, 1,66 | structureze o atare cunoaştere în mod conceptual şi demonstrativ. 771 VI, 1,67 | există adevăruri cognoscibile în mod natural, şi deci filozofic. 772 VI, 1,67 | revelaţia lui Dumnezeu. În studierea Revelaţiei şi 773 VI, 1,67 | va trebui să arate cum, în lumina cunoaşterii prin 774 VI, 1,67 | raţiunea le percepe deja în drumul său autonom de cercetare. 775 VI, 1,67 | bogăţia misterului revelat, în care îşi află scopul lor 776 VI, 1,67 | credibilităţii sale, la felul în care limbajul uman vorbeşte 777 VI, 1,67 | care limbajul uman vorbeşte în mod semnificativ şi adevărat 778 VI, 1,67 | recunoaşterea existenţei unei căi în mod real introductivă în 779 VI, 1,67 | în mod real introductivă în credinţă, care poate duce 780 VI, 1,67 | din propria autonomie.(90)~În aceeaşi măsură, teologia 781 VI, 1,67 | cu ajutorul unei raţiuni în stare să-şi dea propriul 782 VI, 1,67 | dea propriul asentiment în deplină libertate. Astfel 783 VI, 1,67 | credinţa va şti "să arate în întregime drumul unei raţiuni 784 VI, 1,67 | adevărul cu sinceritate. În felul acesta credinţa, dar 785 VI, 1,67 | să facă abstracţie de ea; în acelaşi timp, apare necesitatea 786 VI, 1,67(90) | Căutarea condiţiilor în care omul îşi pune singur 787 VI, 1,67(90) | astăzi, credinţa să arate în întregime drumul unei raţiuni 788 VI, 1,68 | aportul filozofiei. De fapt, în Noul Legământ, viaţa umană 789 VI, 1,68 | controlată de reguli decât în cel Vechi. Viaţa în Spirit 790 VI, 1,68 | decât în cel Vechi. Viaţa în Spirit îi conduce pe credincioşi 791 VI, 1,68 | şi scrierile apostolice, în orice caz, propun fie principii 792 VI, 1,68 | precise. Pentru a le aplica în împrejurările speciale ale 793 VI, 1,68 | creştinul trebuie să fie în stare să angajeze în profunzime 794 VI, 1,68 | fie în stare să angajeze în profunzime conştiinţa şi 795 VI, 1,69 | Probabil se poate obiecta că în situaţia actuală teologul, 796 VI, 1,69 | unei crescute sensibilităţi în raport cu relaţia dintre 797 VI, 1,69 | greacă şi eurocentrică. Alţii în continuare, pornind de la 798 VI, 1,69 | printre altele deja prezente în învăţătura conciliară,(92) 799 VI, 1,69 | Referinţa la ştiinţe, utilă în multe cazuri pentru că îngăduie 800 VI, 1,69 | necesară a unei reflecţii în mod specific filozofică, 801 VI, 1,69 | conţinutului credinţei. În plus, nu trebuie să se uite 802 VI, 1,69 | permite să se deosebească, fie în diferitele concepţii despre 803 VI, 1,69 | concepţii despre viaţă, fie în culturi, "nu ceea ce gândesc 804 VI, 1,69(92) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 805 VI, 1,70 | reflecţie specifică, chiar dacă în mod necesar incompletă, 806 VI, 1,70 | dată ucenicilor de a merge în toate locurile, "până la 807 VI, 1,70 | pus comunitatea creştină în condiţia de a verifica foarte 808 VI, 1,70 | valid pentru a înţelege în ce fel comunitatea primară 809 VI, 1,70 | Scrie apostolul: "Acum însă, în Isus Cristos, voi, cei departe 810 VI, 1,70 | despărţitor" (2,13-14).~În lumina acestui text reflecţia 811 VI, 1,70 | ce au ajuns la credinţă. În faţa bogăţiei mântuirii 812 VI, 1,70 | Făgăduinţa lui Dumnezeu în Cristos devine, acum, o 813 VI, 1,70 | care fiecare poate să ia în mod liber. Aparţinând unor 814 VI, 1,70 | diferite toţi sunt chemaţi în Cristos să participe la 815 VI, 1,70 | şi realizează unificarea în mod original şi suprem prin 816 VI, 1,70 | sunt adânc înrădăcinate în uman, poartă în ele mărturia 817 VI, 1,70 | înrădăcinate în uman, poartă în ele mărturia deschiderii 818 VI, 1,70 | indubitabilă utilitate pentru om, în care se văd valori în stare 819 VI, 1,70 | om, în care se văd valori în stare să-i facă existenţa 820 VI, 1,70 | mereu mai umană.(94) Apoi în măsura în care culturile 821 VI, 1,70 | umană.(94) Apoi în măsura în care culturile fac apel 822 VI, 1,70 | manifestarea lui Dumnezeu în natură, după cum s-a văzut 823 VI, 1,70(94) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 824 VI, 1,71 | se exprimă timpul uman. În consecinţă se înregistrează 825 VI, 1,71 | o influenţează. El este în acelaşi timp fiu şi tată 826 VI, 1,71 | fiu şi tată al culturii în care este cufundat. În oricare 827 VI, 1,71 | culturii în care este cufundat. În oricare expresie a vieţii 828 VI, 1,71 | sine ceva ce-l deosebeşte în mijlocul naturii: deschiderea 829 VI, 1,71 | inepuizabilă de cunoaştere. În consecinţă, oricare cultură 830 VI, 1,71 | cultură poartă imprimată în ea şi lasă să se vadă tensiunea 831 VI, 1,71 | Aşadar se poate spune că în sine cultura are posibilitatea 832 VI, 1,71 | revelaţia divină.~Felul în care creştinii trăiesc credinţa 833 VI, 1,71 | Dumnezeu, revelat de el în istoria şi în cultura unui 834 VI, 1,71 | revelat de el în istoria şi în cultura unui popor. În decursul 835 VI, 1,71 | şi în cultura unui popor. În decursul secolelor continuă 836 VI, 1,71 | pelerinii prezenţi la Ierusalim în ziua de Rusalii. Ascultându-i 837 VI, 1,71 | Cum dar de-i auzim fiecare în limba noastră, în care ne-am 838 VI, 1,71 | fiecare în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, 839 VI, 1,71 | Cirenei, precum şi romani în trecere, iudei şi prozeliţi, 840 VI, 1,71 | arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre înfăptuirile 841 VI, 1,71 | 11). Vestirea Evangheliei în diferite culturi, în timp 842 VI, 1,71 | Evangheliei în diferite culturi, în timp ce aşteaptă de la fiecare 843 VI, 1,71 | favorizând progresul a ceea ce în ea este implicit spre explicaţia 844 VI, 1,71 | spre explicaţia ei deplină în adevăr.~Consecinţa acestui 845 VI, 1,71 | criteriu ultim de adevăr în raport cu revelaţia lui 846 VI, 1,71 | pe care creştinul o duce în lume şi în culturi este 847 VI, 1,71 | creştinul o duce în lume şi în culturi este forma reală 848 VI, 1,71 | dezordine introdusă de păcat şi, în acelaşi timp, este chemare 849 VI, 1,71 | chemare la adevărul întreg. În întâlnirea aceasta, culturilor 850 VI, 1,72 | evanghelizatoare a întâlnit în drumul ei mai întâi filozofia 851 VI, 1,72 | nu constituie o indicaţie în nici un fel închisă pentru 852 VI, 1,72 | măsură ce Evanghelia intră în contact cu arii culturale 853 VI, 1,72 | culturale rămase până acum în afara mediului de răspândire 854 VI, 1,72 | care Biserica s-a înfruntat în primele secole se pun generaţiei 855 VI, 1,72 | Orientului, atât de bogate în foarte vechi tradiţii religioase 856 VI, 1,72 | aibă valoare de absolut. În dinamismul acestei căutări 857 VI, 1,72 | care îşi află inspiraţia sa în Declaraţia conciliară Nostra 858 VI, 1,72 | fundamentale se regăsesc identice în culturile cele mai diferite. 859 VI, 1,72 | derivând din primul, constă în aceasta: când Biserica intră 860 VI, 1,72 | aceasta: când Biserica intră în contact cu marile culturi 861 VI, 1,72 | acumulat din inculturarea în gândirea greco-latină. A 862 VI, 1,72 | prin achiziţiile realizate în apropierea de astăzi de 863 VI, 1,72 | culturile orientale şi va afla în această moştenire indicaţii 864 VI, 1,72 | indicaţii noi pentru a intra în mod fructuos în dialog cu 865 VI, 1,72 | a intra în mod fructuos în dialog cu acele culturi 866 VI, 1,72 | să le facă să înflorească în drumul ei de întâlnire cu 867 VI, 1,72 | de întâlnire cu viitorul. În al treilea rând, se va avea 868 VI, 1,72 | culturală trebuie să se închidă în ceea ce o diferenţiază şi 869 VI, 1,73 | 73. În lumina acestor consideraţii, 870 VI, 1,73 | trebuie să se instaureze în mod oportun între teologie 871 VI, 1,73 | cuvântul lui Dumnezeu revelat în istorie, în timp ce obiectivul 872 VI, 1,73 | Dumnezeu revelat în istorie, în timp ce obiectivul final 873 VI, 1,73 | acestuia aprofundată treptat în succesiunea generaţiilor. 874 VI, 1,73 | filozofarea, dezvoltată în respectul legilor care îi 875 VI, 1,73 | şi simplu de a utiliza, în discursul teologic, un concept 876 VI, 1,73 | capacităţile sale de reflecţie în căutarea adevărului în interiorul 877 VI, 1,73 | reflecţie în căutarea adevărului în interiorul unei mişcări 878 VI, 1,73 | ce ar putea să o conducă în afara adevărului revelat 879 VI, 1,73 | afara adevărului revelat şi, în definitiv, în afara adevărului 880 VI, 1,73 | revelat şi, în definitiv, în afara adevărului pur şi 881 VI, 1,74 | Dumnezeu se manifestă şi în cercetarea curajoasă condusă 882 VI, 1,74 | îmi place să menţionez, în mediul occidental, personalităţi 883 VI, 1,74 | Gilson, Edith Stein şi, în cel oriental, oameni de 884 VI, 1,74 | este de folos progresului în căutarea adevărului şi în 885 VI, 1,74 | în căutarea adevărului şi în folosirea în slujba omului 886 VI, 1,74 | adevărului şi în folosirea în slujba omului a rezultatelor 887 VI, 1,74 | filozofico-teologică să găsească astăzi şi în viitor continuatorii şi 888 VI, 2,75 | diferite stări ale filozofiei în raport cu credinţa creştină. 889 VI, 2,75 | istoric s-a concretizat în epocile care au precedat 890 VI, 2,75 | Răscumpărătorului şi, după ea, în regiunile în care Evanghelia 891 VI, 2,75 | şi, după ea, în regiunile în care Evanghelia nu a ajuns 892 VI, 2,75 | Evanghelia nu a ajuns încă. În situaţia aceasta, filozofia 893 VI, 2,75 | numai de puterile raţiunii. În ciuda conştiinţei limitelor 894 VI, 2,75 | ca cercetare a adevărului în mediul natural, rămâne cel 895 VI, 2,75 | natural, rămâne cel puţin în mod implicit deschis către 896 VI, 2,75 | garanţia ajungerii la rezultate în mod universal valide. Şi 897 VI, 2,75 | credincios care acceptă în sine datul revelat.~De la 898 VI, 2,75 | lucruri se îndepărtează în mod clar teoria aşa zisei 899 VI, 2,75 | a gândirii care se arată în mod clar ilegitimă: a refuza 900 VI, 2,75 | mai profundă a adevărului, în dauna filozofiei însăşi.~ 901 VI, 2,76 | speculaţie filozofică concepută în unire vitală cu credinţa. 902 VI, 2,76 | filozofi creştini, care în cercetarea lor nu au voit 903 VI, 2,76 | unul subiectiv, care constă în purificarea raţiunii prin 904 VI, 2,76 | rezolvate dacă nu se iau în consideraţie datele primite 905 VI, 2,76 | adevăruri care, deşi nu sunt în mod natural inaccesibile 906 VI, 2,76 | dacă ar fi fost lăsată în seama ei. În orizontul acesta 907 VI, 2,76 | fost lăsată în seama ei. În orizontul acesta se situează 908 VI, 2,76 | a avut atâta importanţă în dezvoltarea gândirii filozofice 909 VI, 2,76 | gândirii filozofice şi, în special, pentru filozofia 910 VI, 2,76 | păcatului, aşa cum apare ea în lumina credinţei, care ajută 911 VI, 2,76 | punct de vedere filozofic în mod adecvat a problemei 912 VI, 2,76 | importanţa sa, chiar şi în faţa descurajatoarei constatări 913 VI, 2,77 | când teologia însăşi cheamă în cauză filozofia. În realitate, 914 VI, 2,77 | cheamă în cauză filozofia. În realitate, teologia a avut 915 VI, 2,77 | lucrare a raţiunii critice în lumina credinţei, munca 916 VI, 2,77 | teologică presupune şi cere în întreaga ei cercetare o 917 VI, 2,77 | educată şi formată. Teologia, în plus, are nevoie de filozofie 918 VI, 2,77 | filozofia o păstrează şi în această a treia stare, dar 919 VI, 2,77 | funcţional al filozofiei în raport cu teologia. Mai 920 VI, 2,77 | Mai degrabă a fost folosit în sensul în care Aristotel 921 VI, 2,77 | a fost folosit în sensul în care Aristotel vorbea despre 922 VI, 2,77 | făcut referinţă, a servit în cursul istoriei pentru a 923 VI, 2,77 | ştiinţa sa şi să se închidă în structuri de gândire puţin 924 VI, 2,77 | înţelegerii credinţei. Filozoful, în ceea ce-l priveşte, dacă 925 VI, 2,77 | moderni. Într-un caz ca şi în celălalt, s-ar profila pericolul 926 VI, 2,77 | autonomie pe care orice ştiinţă în mod just le vrea a fi garantate.~ 927 VI, 2,77 | implicaţiilor pe care le comportă în înţelegerea Revelaţiei, 928 VI, 2,77 | filozofia trebuie să le respecte în momentul în care intră în 929 VI, 2,77 | le respecte în momentul în care intră în raport cu 930 VI, 2,77 | în momentul în care intră în raport cu teologia.~ 931 VI, 2,78 | 78. În lumina acestor reflecţii, 932 VI, 2,78 | ce Magisteriul a lăudat în mod repetat meritele gândirii 933 VI, 2,78 | caută adevărul. De fapt, în reflecţia lui, exigenţa 934 VI, 2,79 | Magisteriului precedent, intenţionez în această ultimă parte să 935 VI, 2,79 | niciodată să umilească raţiunea în descoperirile sale şi autonomia 936 VI, 2,79 | autonomia ei legitimă; însă, în ceea ce-o priveşte, raţiunea 937 VI, 2,79 | conştiinţa că nu se poate erija în valoare absolută sau exclusivă. 938 VI, 2,79 | drumul reflecţiei filozofice. În concluzie, Revelaţia creştină 939 VI, 2,79 | filozofică şi cea teologică în raportarea lor reciprocă. 940 VI, 2,79 | se elaboreze o filozofie în consonanţă cu cuvântul lui 941 VI, 2,79 | părinţilor ne călăuzeşte în această convingere: "Credinţa 942 VI, 2,79 | gândită este nulă".(95) Şi în continuare: "Dacă se dă 943 VII, 1,80 | filozofică. Creştinii au luat act în mod progresiv de bogăţia 944 VII, 1,80 | progresiv de bogăţia cuprinsă în paginile sacre. Din ele 945 VII, 1,80 | Dumnezeu este Absolutul. În plus, din paginile Bibliei 946 VII, 1,80 | conţine indicaţii precise în ceea ce priveşte fiinţa 947 VII, 1,80 | formă de rău - este abordată în Biblie, care ne spune că 948 VII, 1,80 | dezordonată a libertăţii umane. În fine, Cuvântul lui Dumnezeu 949 VII, 1,80 | întrupat, care realizează în întregime existenţa umană. 950 VII, 1,80 | acestei "filozofii" cuprinsă în Biblie este că viaţa umană 951 VII, 1,80 | lor, care se actualizează în Isus Cristos. Taina Întrupării 952 VII, 1,80 | şi a lui Dumnezeu însuşi. În acest mister provocările 953 VII, 1,80 | logică ce să dărâme barierele în care ea însăşi riscă să 954 VII, 1,80 | lui Dumnezeu şi a omului: în taina Cuvântului întrupat, 955 VII, 1,80 | autonomie, sunt apărate şi, în acelaşi timp, se manifestă 956 VII, 1,81 | condiţiei noastre actuale constă în "criza sensului". Punctele 957 VII, 1,81 | lucru şi mai dramatic - în această încurcătură de date 958 VII, 1,81 | încurcătură de date şi de fapte, în mijlocul căreia se trăieşte 959 VII, 1,81 | scepticism şi de indiferenţă sau în diversele expresii ale nihilismului.~ 960 VII, 1,81 | o închidere şi mai mare în sine însuşi, în limitele 961 VII, 1,81 | mai mare în sine însuşi, în limitele imanenţei proprii, 962 VII, 1,81 | sensul existenţei ar cădea în pericolul grav de a degrada 963 VII, 1,81 | adevărului.~Pentru a fi în consonanţă cu cuvântul lui 964 VII, 1,81 | scop nu numai utilitarist, în curând ar putea să se arate 965 VII, 1,81 | mult chiar să se transforme în potenţiali distrugători 966 VII, 1,81 | sens global lucrării sale în lume. De aceea invită filozofia 967 VII, 1,81 | filozofia să se angajeze în căutarea fundamentului natural 968 VII, 1,82 | a fost afirmată din nou în mod explicit de Conciliul 969 VII, 1,82 | inteligibilă, chiar dacă, în urma păcatului, ea este 970 VII, 1,82 | slăbită".(100)~O filozofie în mod radical fenomenistă 971 VII, 1,82 | aprofundarea bogăţiei conţinute în cuvântul lui Dumnezeu. Sfânta 972 VII, 1,82 | adevărul limpede şi simplu. În cărţile sacre, şi în mod 973 VII, 1,82 | simplu. În cărţile sacre, şi în mod deosebit în Noul Testament, 974 VII, 1,82 | sacre, şi în mod deosebit în Noul Testament, se găsesc 975 VII, 1,82 | afirmaţii adevărate, adică în aşa fel încât exprimă realitatea 976 VII, 1,82 | aceste afirmaţii, are nevoie în sensul acesta de aportul 977 VII, 1,82 | posibilitatea unei cunoaşteri în mod obiectiv adevărate, 978 VII, 1,82 | le presupune pentru a fi în mod obiectiv adevărate.(101)~ 979 VII, 1,82(100) | pastorală despre Biserica în lumea contemporană Gaudium 980 VII, 1,83 | o filozofie cu caracter în mod autentic metafizic, 981 VII, 1,83 | autentic metafizic, adică în stare să transceadă datele 982 VII, 1,83 | empirice pentru a ajunge, în căutarea ei de adevăr, la 983 VII, 1,83 | exigenţă implicită atât în cunoaşterea cu caracter 984 VII, 1,83 | caracter sapienţial cât şi în cea cu caracter analitic; 985 VII, 1,83 | cea cu caracter analitic; în mod deosebit, este o exigenţă 986 VII, 1,83 | transcendentă şi metafizică în mod adevărat şi sigur, deşi 987 VII, 1,83 | imperfectă şi analogică. În sensul acesta, metafizica 988 VII, 1,83 | de demnitate a persoanei în virtutea condiţiei sale 989 VII, 1,83 | sale spirituale. Persoana, în mod deosebit, constituie 990 VII, 1,83 | dimensiunea metafizică a realului: în adevăr, în frumuseţe, în 991 VII, 1,83 | metafizică a realului: în adevăr, în frumuseţe, în valorile morale, 992 VII, 1,83 | în adevăr, în frumuseţe, în valorile morale, în persoana 993 VII, 1,83 | frumuseţe, în valorile morale, în persoana altuia, în fiinţa 994 VII, 1,83 | morale, în persoana altuia, în fiinţa însăşi, în Dumnezeu. 995 VII, 1,83 | altuia, în fiinţa însăşi, în Dumnezeu. O mare provocare 996 VII, 1,83 | metafizică, aşadar, ar fi în mod radical inadecvată să 997 VII, 1,83 | dezvolte o funcţie de mediere în înţelegerea Revelaţiei.~ 998 VII, 1,83 | putea să o facă inteligibilă în vreun fel,(102) dacă cunoaşterea 999 VII, 1,83 | cunoaşterea umană ar fi în mod riguros limitată la 1000 VII, 1,83 | ca mediere privilegiată în cercetarea teologică. O