| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] sfintenia 1 sfintenie 1 sfintilor 1 si 1184 si-a 2 si-au 4 si-o 2 | Frequency [« »] ----- ----- 1264 în 1184 si 1171 de 817 a 718 sa | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances si |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | întru episcopat, ~sănătate şi binecuvântare apostolică!~ 2 binec | binecuvântare apostolică!~Credinţa şi raţiunea sunt ca două aripi 3 binec | dorinţa de a cunoaşte adevărul şi, în definitiv, de a-l cunoaşte 4 binec | pentru ca, cunoscându-l şi iubindu-l, să poată ajunge 5 Intro, 0,1 | 1. Atât în Orient cât şi în Occident, se poate identifica 6 Intro, 0,1 | mod progresiv cu adevărul şi să se confrunte cu el. Este 7 Intro, 0,1 | cunoaşte mai mult realitatea şi lumea, cu atât mai mult 8 Intro, 0,1 | însuşi în unicitatea sa şi, în acelaşi timp, întrebarea 9 Intro, 0,1 | despre sensul lucrurilor şi al existenţei sale devine 10 Intro, 0,1 | cine sunt? de unde vin şi încotro merg? de ce prezenţa 11 Intro, 0,1 | ale Israelului, dar apar şi în Vede şi nu mai puţin 12 Intro, 0,1 | Israelului, dar apar şi în Vede şi nu mai puţin în Avesta; 13 Intro, 0,1 | scrierile lui Confucius şi Lao-Tze ca şi în predica 14 Intro, 0,1 | Confucius şi Lao-Tze ca şi în predica lui Tirthankara 15 Intro, 0,1 | predica lui Tirthankara şi Buddha; tot ele sunt cele 16 Intro, 0,1 | iveală în poemele lui Homer şi în tragediile lui Euripide 17 Intro, 0,1 | tragediile lui Euripide şi Sofocle ca şi în tratatele 18 Intro, 0,1 | lui Euripide şi Sofocle ca şi în tratatele filozofice 19 Intro, 0,1 | filozofice ale lui Platon şi Aristotel. Sunt întrebări 20 Intro, 0,2 | Cristos este "calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6). Printre 21 Intro, 0,2(1) | misiunea lui Cristos-profet şi, în virtutea misiunii însăşi, 22 Intro, 0,2(1) | adevăr înseamnă să-l iubeşti şi să cauţi o cât mai exactă 23 Intro, 0,2(1) | mai aproape de noi înşine şi de alţii cu toată puterea 24 Intro, 0,2(1) | splendoarea sa, în profunzimea şi, în acelaşi timp, în simplitatea 25 Intro, 0,3 | privitoare la sensul vieţii şi la schiţarea unui răspuns: 26 Intro, 0,3 | fapt, filozofia s-a născut şi s-a dezvoltat în momentul 27 Intro, 0,3 | de ce (există) lucrurile şi care este scopul lor. În 28 Intro, 0,3 | este scopul lor. În forme şi feluri diferite, ea arată 29 Intro, 0,3 | filozofia a avut-o în formarea şi în dezvoltarea culturilor 30 Intro, 0,3 | pe care ea a exercitat-o şi în felurile de a concepe 31 Intro, 0,3 | înţelepciunea sa autohtonă şi originară, care, ca bogăţie 32 Intro, 0,3 | culturilor, tinde să se exprime şi să se maturizeze şi în forme 33 Intro, 0,3 | exprime şi să se maturizeze şi în forme pur filozofice. 34 Intro, 0,3 | poate fi verificată chiar şi în postulatele din care 35 Intro, 0,3 | diferitele legislaţii naţionale şi internaţionale se inspiră 36 Intro, 0,4 | să se înţeleagă mai bine şi să înainteze în realizarea 37 Intro, 0,4 | relaţie cu alţi semeni ai săi şi părtaşă la destinul lor. 38 Intro, 0,4 | omul ar cădea în repetiţie şi, puţin câte puţin, nu ar 39 Intro, 0,4 | forme de gândire riguroase şi la zidirea în felul acesta, 40 Intro, 0,4 | coerenţa logică a afirmaţiilor şi organicitatea conţinuturilor, 41 Intro, 0,4 | diferite contexte culturale şi în diferite epoci, s-a ajuns 42 Intro, 0,4 | cu efect de perspectivă şi imperfectă la nivel de lectură 43 Intro, 0,4 | care îşi trage originea şi căreia trebuie să-i slujească 44 Intro, 0,4 | ciuda schimbării timpurilor şi a progreselor ştiinţei, 45 Intro, 0,4 | finalităţii, cauzalităţii, ca şi la concepţia despre persoană 46 Intro, 0,4 | persoană ca subiect liber şi inteligent şi la capacităţile 47 Intro, 0,4 | subiect liber şi inteligent şi la capacităţile sale de 48 Intro, 0,4 | în mod obştesc. Acestea şi alte teme arată că, în afara 49 Intro, 0,4 | spiritual al omenirii. Ca şi cum ne-am găsi în faţa unei 50 Intro, 0,4 | dacă într-o formă generică şi nu reflexă. Aceste cunoştinţe, 51 Intro, 0,4 | raţiunea reuşeşte să intuiască şi să formuleze principiile 52 Intro, 0,4 | formuleze principiile prime şi universale ale fiinţei şi 53 Intro, 0,4 | şi universale ale fiinţei şi face să izvorască în mod 54 Intro, 0,4 | coerente de ordin logic şi deontologic, atunci poate 55 Intro, 0,5 | aprofundarea înţelegerii credinţei şi pentru comunicarea adevărului 56 Intro, 0,5 | predecesorilor mei, doresc şi eu să arunc o privire asupra 57 Intro, 0,5 | a cunoaşte tot mai mult şi tot mai profund. În felul 58 Intro, 0,5 | favorizând dezvoltarea culturii şi a istoriei. Antropologia, 59 Intro, 0,5 | rămâne în voia arbitrarului şi condiţia sa de persoană 60 Intro, 0,5 | preferat să sublinieze limitele şi condiţionările.~Din aceasta 61 Intro, 0,5 | diferite forme de agnosticism şi de relativism, care au făcut 62 Intro, 0,5 | aşa cum se cuvine chiar şi acele adevăruri la care 63 Intro, 0,5 | doctrine diferite, chiar şi contradictorii între ele. 64 Intro, 0,5 | mult de existenţa umană şi de formele sale expresive, ( 65 Intro, 0,5 | vieţii personale, al fiinţei şi al lui Dumnezeu. Drept urmare, 66 Intro, 0,5 | apărut în omul contemporan, şi nu numai la unii filozofi, 67 Intro, 0,5 | mulţumeşte cu adevăruri parţiale şi provizorii, fără a mai încerca 68 Intro, 0,5 | radicale referitoare la sensul şi la ultimul temei al vieţii 69 Intro, 0,5 | vieţii umane, personale şi sociale. În fine, a scăzut 70 Intro, 0,6 | adevărul" (2Cor 4,2), ca şi teologilor şi filozofilor 71 Intro, 0,6 | 2Cor 4,2), ca şi teologilor şi filozofilor cărora le revine 72 Intro, 0,6 | aspecte ale adevărului, dar şi persoanelor care sunt în 73 Intro, 0,6 | dreaptă pentru a ajunge la el şi să găsească în el odihnă 74 Intro, 0,6 | odihnă după oboseala sa şi bucurie spirituală.~Înainte 75 Intro, 0,6 | martori ai adevărului divin şi catolic".(3) Aşadar, a da 76 Intro, 0,6 | capacităţile sale cognitive şi să oferim filozofiei o provocare 77 Intro, 0,6 | pentru ca să recupereze şi să dezvolte demnitatea sa 78 Intro, 0,6 | însăşi temei adevărului şi asupra temeiului său în 79 Intro, 0,6 | aceasta de schimbări rapide şi complexe nu expune mai ales 80 Intro, 0,6 | generaţii, cărora le aparţine şi de care depinde viitorul, 81 Intro, 0,6 | construiască existenţa personală şi socială se face simţită 82 Intro, 0,6 | îndreaptă. Lucrul acesta depinde şi de faptul că uneori cine 83 Intro, 0,6 | responsabilitate de a forma gândirea şi cultura prin apelul peren 84 Intro, 0,6 | simţit nu numai exigenţa, dar şi datoria de a interveni asupra 85 Intro, 0,6 | care i-au fost acordate şi să se angajeze cu un curaj 86 I, 1,7 | speculaţia sa proprie, fie ea şi cea mai elevată, dar din 87 I, 1,7 | lui Dumnezeu, în bunătatea şi înţelepciunea sa, să se 88 I, 1,7 | înţelepciunea sa, să se dezvăluie şi să facă cunoscut misterul 89 I, 1,7 | la Tatăl în Duhul Sfânt şi se fac părtaşi la firea 90 I, 1,7 | pentru a ajunge la omenire şi a o mântui. Dumnezeu, ca 91 I, 1,7 | doreşte să se facă cunoscut şi cunoaşterea pe care omul 92 I, 1,8 | a Conciliului Vatican I şi ţinând cont de principiile 93 I, 1,8 | lumina învăţăturii biblice şi a întregii tradiţii patristice. 94 I, 1,8 | pe baza unor teze eronate şi foarte răspândite, trata 95 I, 1,8 | Dumnezeu care se revelează şi este un adevăr foarte sigur 96 I, 1,9 | calea reflecţiei filozofice şi adevărul Revelaţiei nu se 97 I, 1,9 | datorită principiului lor, dar şi datorită obiectului lor: 98 I, 1,9 | pe mărturia lui Dumnezeu şi se foloseşte de ajutorul 99 I, 1,9 | simţurilor, pe experienţă şi se mişcă numai în lumina 100 I, 1,9 | intelectului. Filozofia şi ştiinţele gravitează în 101 I, 1,9 | timp ce credinţa, luminată şi călăuzită de Spirit, recunoaşte 102 I, 1,9 | mântuirii "plinătatea de har şi de adevăr" (cf. In 1,14) 103 I, 1,9 | să o reveleze în istorie şi într-o manieră definitivă 104 I, 1,9(7) | Ibidem, IV: DS 3015; citat şi în CONCILIUL ECUMENIC VATICAN 105 I, 1,10 | lui Dumnezeu în istorie şi au exprimat natura acesteia 106 I, 1,10 | 3,38), pentru a-i chema şi a-i primi la împărtăşire 107 I, 1,10 | se împlineşte prin fapte şi cuvinte strâns legate, astfel 108 I, 1,10 | mântuirii scot în relief şi confirmă învăţătura şi realităţile 109 I, 1,10 | relief şi confirmă învăţătura şi realităţile semnificate 110 I, 1,10 | cuvintele proclamă lucrările şi luminează misterul conţinut 111 I, 1,10 | atât despre Dumnezeu, cât şi despre mântuirea omului 112 I, 1,10 | care este Mijlocitorul şi, în acelaşi timp, plinătatea 113 I, 1,11 | Dumnezeu se inserează în timp şi în istorie. Întruparea lui 114 I, 1,11 | întreaga lucrare a creaţiei şi a mântuirii şi, mai ales, 115 I, 1,11 | creaţiei şi a mântuirii şi, mai ales, iese la iveală 116 I, 1,11 | Fiului lui Dumnezeu noi trăim şi anticipăm încă de pe acum 117 I, 1,11 | încredinţat omului despre dânsul şi despre viaţa lui se inserează, 118 I, 1,11 | inserează, aşadar, în timp şi în istorie. Cu siguranţă, 119 I, 1,11 | ce în mai multe rânduri şi în mai multe feluri a vorbit 120 I, 1,11 | să locuiască între oameni şi să le descopere cele ascunse 121 I, 1,11 | lui Dumnezeu (cf. In 3,34) şi duce la bun sfârşit lucrarea 122 I, 1,11 | 17,4). Cine îl vede, vede şi pe Tatăl (cf. In 14,9). 123 I, 1,11 | 9). Prin toată prezenţa şi manifestarea sa, prin cuvinte 124 I, 1,11 | manifestarea sa, prin cuvinte şi fapte, prin semne şi minuni, 125 I, 1,11 | cuvinte şi fapte, prin semne şi minuni, dar mai ales prin 126 I, 1,11 | mai ales prin moartea sa şi prin glorioasa înviere din 127 I, 1,11 | glorioasa înviere din morţi şi, în sfârşit, prin trimiterea 128 I, 1,11 | adevărului, el împlineşte şi desăvârşeşte Revelaţia".(10)~ 129 I, 1,12 | nouă ne este mai familiar şi uşor de verificat, deoarece 130 I, 1,12 | la un domeniu teritorial şi cultural, dar se deschide 131 I, 1,12 | deschide la fiecare bărbat şi femeie care vrea să-l primească 132 I, 1,12 | acces la Tatăl; prin moartea şi învierea sa, de fapt, el 133 I, 1,12 | privire la viaţa proprie şi la destinul istoriei: "În 134 I, 1,12 | suferinţei, ale nevinovăţiei şi ale morţii, dacă nu în lumina 135 I, 1,12 | din taina patimii, morţii şi învierii lui Cristos?~ 136 I, 2,13 | secretele lui Dumnezeu;(13) şi totuşi, cunoaşterea pe care 137 I, 2,13 | de caracterul fragmentar şi de limita înţelegerii noastre. 138 I, 2,13 | divinitatea, transcendenţa şi libertatea sa supremă. Dumnezeul 139 I, 2,13 | absolute, aduce cu sine şi credibilitatea faţă de conţinuturile 140 I, 2,13 | recunoaşte în mod deplin şi integral adevărul a ceea 141 I, 2,13 | Adevărul acesta, dăruit omului şi care nu se mai cere înapoi 142 I, 2,13 | comunicării dintre persoane şi determină raţiunea să se 143 I, 2,13 | să se deschidă faţă de el şi să accepte sensul lui profund. 144 I, 2,13 | este implicată. Intelectul şi voinţa exercită în gradul 145 I, 2,13 | certitudinea adevărului şi hotărăşte să trăiască în 146 I, 2,13 | înţelegerea misterului, vin şi semnele prezente în Revelaţie. 147 I, 2,13 | profunzime a căutării adevărului şi la permisiunea ca mintea 148 I, 2,13 | mod autonom să cerceteze şi în interiorul misterului. 149 I, 2,13 | care mintea este trimisă şi de care nu poate face abstracţie 150 I, 2,13 | sacramental al Revelaţiei şi, în special, la semnul euharistic 151 I, 2,13 | inseparabilă dintre realitate şi semnificaţia ei permite 152 I, 2,13 | este într-adevăr prezent şi viu, lucrează prin Spiritul 153 I, 2,13(15) | angajamentul intelectului şi al voinţei: "Deoarece omul 154 I, 2,13(15) | Dumnezeu ca de creatorul şi stăpânul său şi raţiunea 155 I, 2,13(15) | creatorul şi stăpânul său şi raţiunea creată este complet 156 I, 2,13(15) | supunerea deplină a inteligenţei şi voinţei noastre" (Constituţia 157 I, 2,13(16) | solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos.~ 158 I, 2,13 | îl face doar mai evident şi îl manifestă ca fapt esenţial 159 I, 2,13 | revelarea misterului Tatălui şi a iubirii acestuia, îl dezvăluie 160 I, 2,13 | dezvăluie pe deplin omului şi îi descoperă măreţia chemării 161 I, 2,14 | adevărat orizont de noutate şi pentru ştiinţa filozofică. 162 I, 2,14 | epuiza, ci numai accepta şi primi prin credinţă. În 163 I, 2,14 | îi îngăduie să cerceteze şi să înţeleagă, fără ca să 164 I, 2,14 | noastră un adevăr universal şi ultim care provoacă mintea 165 I, 2,14 | inteligenţele cele mai rodnice şi semnificative din istoria 166 I, 2,14 | mod îndatorat filozofia şi teologia, sfântul Anselm. 167 I, 2,14 | gândirea spre acesta cu râvnă şi adesea, şi uneori mi se 168 I, 2,14 | acesta cu râvnă şi adesea, şi uneori mi se părea că tocmai 169 I, 2,14 | treptat celui care nu o dorea şi se apăra de dânsa (...). 170 I, 2,14 | am ajuns? Ce am sperat, şi unde-mi stă suspinul? (...) 171 I, 2,14(20) | Proemio şi nr. 1.15: PL 158,223-224. 172 I, 2,15 | respectă autonomia creaturii şi libertatea sa, o angajează 173 I, 2,15 | Aici raportul libertate şi adevăr devine maxim şi se 174 I, 2,15 | libertate şi adevăr devine maxim şi se înţelege pe deplin cuvântul 175 I, 2,15 | Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" ( 176 I, 2,15 | mentalităţii cu caracter imanentist şi strâmtorile unei logici 177 I, 2,15 | uite mai sus de sine însuşi şi să-şi înalţe privirea dincolo 178 I, 2,15 | este neînţeleasă de tine şi nu este departe. Ea nu este 179 I, 2,15 | în cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o dea s-o auzim şi 180 I, 2,15 | şi să ne-o dea s-o auzim şi s-o facem? Şi nu este ea 181 I, 2,15 | s-o auzim şi s-o facem? Şi nu este ea nici peste mare, 182 I, 2,15 | aducă, să ne facă s-o auzim şi s-o împlinim? Ci cuvântul 183 I, 2,15 | tine; el este în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci" ( 184 I, 2,15 | gând al sfântului filozof şi teolog Augustin: "Noli foras 185 I, 2,15 | gratuităţii, produce gândire şi cere să fie acceptat ca 186 I, 2,15 | a acelei viziuni ultime şi definitive a lui Dumnezeu 187 I, 2,15 | atât pentru filozofie cât şi pentru teologie. Ambele, 188 I, 2,15 | Ambele, deşi cu mijloace şi conţinuturi diferite, analizează 189 I, 2,15 | termină în bucuria deplină şi durabilă a contemplării 190 I, 2,15 | contemplării lui Dumnezeu Unul şi Întreit.~ 191 II, 1 | Înţelepciunea toate le cunoaşte şi toate le înţelege" (Înţ 192 II, 1,16 | dintre cunoaşterea credinţei şi cea a raţiunii se arată 193 II, 1,16 | credinţa Israelului, dar şi comoara unor civilizaţii 194 II, 1,16 | comoara unor civilizaţii şi culturi deja dispărute. 195 II, 1,16 | culturi deja dispărute. Ca şi cum ar fi vorba de un plan 196 II, 1,16 | un plan special, Egiptul şi Mesopotamia îşi fac auzit 197 II, 1,16 | auzit din nou glasul lor şi unele trăsături comune din 198 II, 1,16 | ca pe acela care iubeşte şi caută adevărul: "Fericit 199 II, 1,16 | înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere; 200 II, 1,16 | socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse ale ei le gândeşte; 201 II, 1,16 | după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează; 202 II, 1,16 | se uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă. Cel 203 II, 1,16 | cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru odihna 204 II, 1,16 | săi sub acoperământul ei şi sub ramurile ei va petrece. 205 II, 1,16 | scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni" ( 206 II, 1,16 | antic cunoaşterea lumii şi a fenomenelor sale nu urmează 207 II, 1,16 | există o unitate profundă şi inseparabilă între cunoaşterea 208 II, 1,16 | între cunoaşterea raţiunii şi aceea a credinţei. Lumea 209 II, 1,16 | aceea a credinţei. Lumea şi ceea ce se întâmplă în ea, 210 II, 1,16 | ce se întâmplă în ea, ca şi istoria şi diferitele momente 211 II, 1,16 | întâmplă în ea, ca şi istoria şi diferitele momente ale poporului, 212 II, 1,16 | sunt privite, analizate şi judecate prin mijloacele 213 II, 1,16 | aceste evenimente se vede şi lucrează Dumnezeul lui Israel. 214 II, 1,16 | cunoaşterea în profunzime a lumii şi a evenimentelor istoriei 215 II, 1,16 | mai iute, fără obstacole şi până la capăt, dacă inserează 216 II, 1,16 | credinţei. De aceea, raţiunea şi credinţa nu pot fi separate 217 II, 1,16 | adecvat propriul eu, lumea şi pe Dumnezeu.~ 218 II, 1,17 | competiţie între raţiune şi credinţă: una este în cealaltă 219 II, 1,17 | credinţă: una este în cealaltă şi fiecare are spaţiul său 220 II, 1,17 | de-amănuntul" (Prov 25,2). Dumnezeu şi omul, în lumea lor fiecare, 221 II, 1,17 | adună plinătatea misterului şi lucrul acesta constituie 222 II, 1,17 | adevărul cu raţiunea sa şi în lucrul acesta constă 223 II, 1,17 | cunoaşte este aşa de mare şi comportă un aşa dinamism, 224 II, 1,18 | recunoască transcendenţa suverană şi totodată iubirea providenţială 225 II, 1,18 | expune riscului falimentului şi sfârşeşte prin a se găsi 226 II, 1,18 | mintea lui (cf. Prov 1,7) şi să-şi asume o atitudine 227 II, 1,18 | în raport cu sine însuşi şi cu natura înconjurătoare. 228 II, 1,18 | deficientă este cunoaşterea lui şi cât de departe se află de 229 II, 1,18 | la lucruri, la originea şi destinul lor.~ 230 II, 1,19 | Dumnezeu care se lasă cunoscut şi prin intermediul naturii. 231 II, 1,19 | înţeleagă structura lumii şi puterea elementelor (...), 232 II, 1,19 | elementelor (...), ciclul anilor şi poziţia aştrilor, natura 233 II, 1,19 | aştrilor, natura animalelor şi instinctul animalelor sălbatice" ( 234 II, 1,19 | la Creator: "Din mărirea şi frumuseţea creaturilor, 235 II, 1,19 | interpus de voinţa lui liberă şi de păcatul său.~ 236 II, 1,20 | sunt hotărâţi paşii omului şi cum ar putea omul să priceapă 237 II, 1,20 | obiectul său de cunoaştere şi să-l situeze în acea ordine 238 II, 1,20 | profund al oricărui lucru şi, în mod special, al propriei 239 II, 2,21 | atentă a omului, a lumii şi a istoriei, dar presupune 240 II, 2,21 | istoriei, dar presupune şi un raport indispensabil 241 II, 2,21 | indispensabil cu credinţa şi cu conţinuturile Revelaţiei. 242 II, 2,21 | a trebuit să le înfrunte şi la care a dat un răspuns. 243 II, 2,21 | sine, cu poporul, cu lumea şi cu Dumnezeu. Deschiderea 244 II, 2,21 | rămâne îndreptat, întotdeauna şi oriunde, spre ceea ce este 245 II, 2,21 | ceea ce este frumos, bun şi adevărat.~ 246 II, 2,22 | raţiunea intuieşte "puterea" şi "divinitatea" sa (cf. Rom 247 II, 2,22 | datele simţurilor poate să şi ajungă la cauza care se 248 II, 2,22 | pe sine însuşi în deplină şi absolută autonomie faţă 249 II, 2,22 | pomul cunoaşterii binelui şi al răului" (2,17). Simbolul 250 II, 2,22 | era în stare să discearnă şi să hotărască de unul singur 251 II, 2,22 | singur ceea ce era bine şi ceea ce era rău, dar trebuia 252 II, 2,22 | noştri că ar deveni suverani şi autonomi, şi că ar putea 253 II, 2,22 | deveni suverani şi autonomi, şi că ar putea să lase deoparte 254 II, 2,22 | implicat pe orice bărbat şi orice femeie, rănind raţiunea 255 II, 2,22 | Acela care este izvorul şi originea adevărului. Tot 256 II, 2,22 | au devenit "zadarnice" şi raţionamentele strâmbe şi 257 II, 2,22 | şi raţionamentele strâmbe şi îndreptate către falsitate ( 258 II, 2,23 | înţelepciunea lumii acesteia" şi aceea a lui Dumnezeu revelată 259 II, 2,23 | ceea ce era de jos pe lume, şi dispreţuit, a ales Dumnezeu; 260 II, 2,23 | moartea să fie izvor de viaţă şi de iubire, dar Dumnezeu 261 II, 2,23 | raţiunea consideră "nebunie" şi "scandal". Vorbind limbajul 262 II, 2,23 | culmea învăţăturii sale şi a paradoxului pe care vrea 263 II, 2,23 | care o reprezintă Crucea şi tot Crucea poate da raţiunii 264 II, 2,23 | drept criteriu al adevărului şi, totodată, al mântuirii.~ 265 II, 2,23 | s-ar voi să i se impună şi obligă la deschidere către 266 II, 2,23 | pentru raţiunea noastră şi ce avantaj poate trage din 267 II, 2,23 | sistemele lor. Raportul credinţă şi filozofie află în predicarea 268 II, 2,23 | predicarea lui Cristos răstignit şi înviat colţul de stâncă 269 II, 2,23 | clar graniţa dintre raţiune şi credinţă, dar devine la 270 II, 2,23 | dar devine la fel de clar şi spaţiul în care ambele se 271 III, 1,24 | atenţia în mod deosebit şi el se folosi îndată de lucrul 272 III, 1,24 | privinţele. De fapt, umblând şi privind templele voastre, 273 III, 1,24 | templele voastre, am găsit şi un altar cu inscripţia: 274 III, 1,24 | care transcende orice lucru şi care dă viaţă la toate. 275 III, 1,24 | statornicindu-le timpurile hotărâte şi graniţele lor de locuire, 276 III, 1,24 | să-l caute pe Dumnezeu, fie şi numai pe dibuite, şi să-l 277 III, 1,24 | fie şi numai pe dibuite, şi să-l afle, căci nu este 278 III, 1,24 | omului este semănată dorinţa şi nostalgia după Dumnezeu. 279 III, 1,24 | Dumnezeule atotputernic şi veşnic, tu i-ai creat pe 280 III, 1,24 | dorindu-te, să te caute şi, găsindu-te, să-şi afle 281 III, 1,24 | infinit.~În diferite feluri şi în diferite timpuri omul 282 III, 1,24 | sculptura, arhitectura şi oricare alt produs al inteligenţei 283 III, 1,24 | în sine mişcarea aceasta şi a exprimat, prin mijloacele 284 III, 1,24 | exprimat, prin mijloacele sale şi conform modalităţilor sale 285 III, 1,25 | oamenii doresc să ştie",(23) şi obiectul propriu al acestei 286 III, 1,25 | este în stare să ştie, dar şi ştie că ştie, şi din acest 287 III, 1,25 | ştie, dar şi ştie că ştie, şi din acest motiv se interesează 288 III, 1,25 | între ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals, formându-şi 289 III, 1,25 | conform voinţei sale libere şi drepte, se introduce pe 290 III, 1,25 | introduce pe drumul fericirii şi tinde spre desăvârşire. 291 III, 1,25 | tinde spre desăvârşire. Şi în cazul acesta este vorba 292 III, 1,25 | fiecare de a căuta adevărul şi a adera la adevăr după ce 293 III, 1,25 | necesar ca valorile alese şi urmate cu viaţa proprie 294 III, 1,25 | dispunându-se să-l primească şi în dimensiunile care îl 295 III, 1,25 | fiecare să devină el însuşi şi să se dezvolte ca persoană 296 III, 1,25 | dezvolte ca persoană adultă şi matură.~ 297 III, 1,26 | suferinţei, suferinţa proprie şi suferinţa altuia, vederea 298 III, 1,26 | complet. Fiecare vrea - şi trebuie - să cunoască adevărul 299 III, 1,26 | din moartea lui Socrate şi a rămas marcată de ea mai 300 III, 1,26 | cea despre sensul vieţii şi al nemuririi.~ 301 III, 1,27 | ajungă la un adevăr universal şi absolut. De la sine, orice 302 III, 1,27 | sine, orice adevăr, chiar şi parţial, dacă este în mod 303 III, 1,27 | fie adevărat pentru toţi şi întotdeauna. Dincolo de 304 III, 1,27 | absolut care să răspundă şi să dea sens la toată căutarea 305 III, 1,27 | filozofii au căutat să descopere şi să exprime un adevăr asemănător, 306 III, 1,27 | personale, de tradiţii familiare şi culturale sau de itinerarii 307 III, 1,27 | certitudinea adevărului şi a valorii sale absolute.~ 308 III, 2,28 | o astfel de transparenţă şi un caracter de consecinţă. 309 III, 2,28 | Limita înnăscută a raţiunii şi nestatornicia inimii întunecă 310 III, 2,28 | nestatornicia inimii întunecă şi deviază deseori cercetarea 311 III, 2,28 | Cu toate acestea, chiar şi atunci când fuge de el, 312 III, 2,29 | poate fi cu totul inutilă şi zadarnică. Aceeaşi putere 313 III, 2,29 | putere de a căuta adevărul şi de a pune întrebări implică 314 III, 2,29 | căutarea explicaţiei logice şi verificabile a unui anumit 315 III, 2,29 | încredere că va găsi un răspuns, şi nu cedează în faţa insucceselor. 316 III, 2,29 | lucru trebuie să fie valabil şi în cazul cercetări adevărului 317 III, 2,29 | unor întrebări esenţiale şi totodată păzeşte în sufletul 318 III, 2,29 | cărora omul este convins, şi deoarece experimentează 319 III, 2,30 | adevăr proprie vieţii zilnice şi cercetării ştiinţifice. 320 III, 2,30 | măsură îşi au rădăcinile lor şi în filozofie. Ele sunt conţinute 321 III, 2,30 | într-un anumit fel un filozof şi are propriile concepţii 322 III, 2,30 | formează o viziune globală şi un răspuns asupra sensului 323 III, 2,30 | propria viaţă personală şi îşi reglementează comportamentul 324 III, 2,30 | adevărurile filozofico-religioase şi adevărul revelat în Isus 325 III, 2,31 | trăiască singur. Se naşte şi creşte într-o familie, pentru 326 III, 2,31 | primeşte nu numai limbajul şi formarea culturală, ci şi 327 III, 2,31 | şi formarea culturală, ci şi numeroasele adevăruri în 328 III, 2,31 | crede. Oricum, creşterea şi maturizarea personală implică 329 III, 2,31 | pot fi puse la îndoială şi trecute prin acţiunea specific 330 III, 2,31 | adevărurile crezute pur şi simplu rămân mult mai numeroase 331 III, 2,31 | din toate părţile lumii şi care se acceptă, în linii 332 III, 2,31 | refacă drumurile experienţei şi ale gândirii prin care omenirea 333 III, 2,31 | tezaure de înţelepciune şi de religiozitate? Omul, 334 III, 2,31 | caută adevărul, este aşadar şi cel care trăieşte din credinţă.~ 335 III, 2,32 | un raport interpersonal şi pune în joc nu numai capacităţile 336 III, 2,32 | personale de cunoaştere, ci şi capacitatea mai radicală 337 III, 2,32 | într-un raport mai stabil şi intim cu ele.~Trebuie să 338 III, 2,32 | persoanei: ceea ce este ea şi ceea ce arată din intimitatea 339 III, 2,32 | a adevărului, dar constă şi într-un raport trăit de 340 III, 2,32 | raport trăit de dăruire şi de fidelitate faţă de celălalt. 341 III, 2,32 | găseşte certitudinea întreagă şi siguranţa. Însă, în acelaşi 342 III, 2,32 | Cristos adevărul vieţii sale şi nimeni şi nimic nu-i poate 343 III, 2,32 | adevărul vieţii sale şi nimeni şi nimic nu-i poate smulge 344 III, 2,32 | consens, găseşte ascultare şi este urmată. Acesta este 345 III, 2,32 | percepe deja ca adevărat şi căutat de atâta timp. Pe 346 III, 2,32 | ceea ce noi deja simţim şi face evident ceea ce noi 347 III, 2,33 | în stare să întâlnească şi să recunoască un asemenea 348 III, 2,33 | adevăr. Întrucât este vital şi esenţial pentru existenţa 349 III, 2,33 | numai pe cale raţională, ci şi prin lăsarea încrezătoare 350 III, 2,33 | pot garanta certitudinea şi autenticitatea adevărului 351 III, 2,33 | adevărului însuşi. Capacitatea şi alegerea de a se încredinţa 352 III, 2,33 | încredinţa pe sine însuşi şi propria viaţă unei alte 353 III, 2,33 | din cele mai semnificative şi expresive acte antropologice.~ 354 III, 2,33 | antropologice.~Să nu se uite că şi raţiunea are nevoie de a 355 III, 2,33 | de un dialog încrezător şi de o prietenie sinceră. 356 III, 2,33 | sinceră. Clima de suspiciune şi de neîncredere, care uneori 357 III, 2,33 | uman: căutarea adevărului şi căutarea unei persoane în 358 III, 2,33 | oferă cunoaşterea adevărată şi coerentă despre Dumnezeu 359 III, 2,33 | coerentă despre Dumnezeu Unul şi Întreit. Astfel, în Isus 360 III, 2,33 | experimentează ca dorinţă şi nostalgie.~ 361 III, 2,33(28) | care o urmez de mult timp şi pe care am exprimat-o în 362 III, 2,33(28) | diferite ocazii. "Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? 363 III, 2,33(28) | Care este partea lui bună şi care este partea lui cea 364 III, 2,33(28) | geniul poetic din orice timp şi din orice popor, care, aproape 365 III, 2,33(28) | omenirii, propune din nou şi continuu întrebarea serioasă 366 III, 2,33(28) | etapele sale de creştere şi decisive ca şi la momentele 367 III, 2,33(28) | creştere şi decisive ca şi la momentele sale mai obişnuite. 368 III, 2,33(28) | umane, deoarece inteligenţa şi voinţa omului sunt solicitate 369 III, 2,33(28) | căutării răspunsului ultim şi mai satisfăcător, atunci 370 III, 2,33(28) | punctul ei cel mai înalt şi se deschide către religiozitate. 371 III, 2,33(28) | profundă a omului către adevăr şi stă la baza căutării divinului 372 III, 2,33(28) | pe care el o face liber şi personal": Audienţa generală 373 III, 2,34 | că Dumnezeul creator este şi Dumnezeul istoriei mântuirii. 374 III, 2,34 | istoriei mântuirii. Acelaşi şi identic Dumnezeu, care fundamentează 375 III, 2,34 | Dumnezeu, care fundamentează şi garantează inteligibilitatea 376 III, 2,34 | garantează inteligibilitatea şi raţionalitatea ordinii naturale 377 III, 2,34 | unitate a adevărului, natural şi revelat, îşi află identificarea 378 III, 2,34 | află identificarea sa vie şi personală în Cristos, aşa 379 III, 2,34 | care au fost făcute toate, şi este totodată Cuvântul întrupat, 380 III, 2,34(29) | două adevăruri, de credinţă şi de ştiinţă, nu se pot contrazice 381 III, 2,34(29) | Cuvântul divin Scriptura sfântă şi natura, aceea ca spunere 382 III, 2,34(29) | spunere a Sfântului Spirit, şi aceasta ca executoare foarte 383 III, 2,34(29) | pentru că realităţile profane şi realităţile de credinţă 384 III, 2,34(29) | stimulează, care previne şi ajută intuiţiile sale, lucrând 385 III, 2,34 | oricărei fiinţe care în el şi prin el a fost creată şi 386 III, 2,34 | şi prin el a fost creată şi deci în el îşi află împlinirea ( 387 III, 2,35 | dintre adevărul revelat şi filozofie. Raportul acesta 388 III, 2,35 | raporturile dintre credinţă şi filozofie în decursul istoriei. 389 IV | RAPORTUL DINTRE CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE~ 390 IV, 1 | întâlnirii dintre credinţă şi raţiune~ 391 IV, 1,36 | anumiţi filozofi epicuriani şi stoici" (17,18). Analiza 392 IV, 1,36 | trimiteri doar la "Moise şi la profeţi"; trebuiau să 393 IV, 1,36 | trebuiau să facă apel şi la cunoaşterea naturală 394 IV, 1,36 | naturală a lui Dumnezeu şi la glasul conştiinţei morale 395 IV, 1,36 | început au opus miturilor şi cultelor misterice concepte 396 IV, 1,36 | mitologice. După cum ştim, şi religia greacă, nu altfel 397 IV, 1,36 | la divinizarea lucrurilor şi a fenomenelor naturii. Încercările 398 IV, 1,36 | înţelege originea zeilor şi, prin ei, a universului 399 IV, 1,36 | legătura dintre raţiune şi religie. Lărgind privirea 400 IV, 1,36 | fost recunoscute ca atare şi religia a fost, cel puţin 401 IV, 1,36 | deschizând drumul către vestirea şi înţelegerea Dumnezeului 402 IV, 1,37 | filozofie, trebuie să amintim şi atitudinea de prudenţă pe 403 IV, 1,37 | ca înţelepciune practică şi şcoală de viaţă, putea să 404 IV, 1,37 | înşele cineva cu filozofie şi momeală deşartă, întemeiată 405 IV, 1,37 | oamenilor, pe stihiile lumii, şi nu pe Cristos" (2,8). Cât 406 IV, 1,37 | esoterism care se extind astăzi şi la unii credincioşi, lipsiţi 407 IV, 1,37 | îndeosebi sfântul Irineu şi Tertulian, ridicau rezerve 408 IV, 1,38 | filozofia nu a fost imediată şi nici uşoară. Practicarea 409 IV, 1,38 | nici uşoară. Practicarea ei şi frecventarea şcolilor le 410 IV, 1,38 | dânşii, datoria primordială şi urgentă era vestirea lui 411 IV, 1,38 | interlocutor la convertirea inimii şi cererea Botezului. Dar lucrul 412 IV, 1,38 | aprofunda înţelegerea credinţei şi a motivaţiilor sale. Dimpotrivă. 413 IV, 1,38 | sunt o lume "analfabetă şi necioplită", rezultă nedreaptă 414 IV, 1,38 | necioplită", rezultă nedreaptă şi ocazională.(31) Explicaţia 415 IV, 1,38 | părea ca un lucru îndepărtat şi, pentru unele aspecte, depăşit.~ 416 IV, 1,38 | barierele rasiale, sociale şi sexuale, creştinismul a 417 IV, 1,38 | acesta, deşi a păstrat şi după convertire o mare stimă 418 IV, 1,38 | greacă, afirma cu tărie şi claritate că a găsit în 419 IV, 1,38 | unica filozofie sigură şi utilă".(32) La fel, Clement 420 IV, 1,38 | filozofia adevărată",(33) şi interpreta filozofia în 421 IV, 1,38 | în credinţa creştină(34) şi o pregătire la Evanghelie.(35) 422 IV, 1,38 | rectitudinea sufletului şi a cuvântului şi în curăţia 423 IV, 1,38 | sufletului şi a cuvântului şi în curăţia vieţii, ea este 424 IV, 1,38 | trebuie pentru înţelepciune şi face tot posibilul ca să 425 IV, 1,38 | înţelepciunea care este creatoarea şi învăţătoarea oricărui lucru, 426 IV, 1,38 | desăvârşită în sine însăşi şi nu are nevoie de sprijin, 427 IV, 1,38 | pentru că ea este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 428 IV, 1,38 | slăbeşte atacul sofisticii şi dezarmează atacurile trădătoare 429 IV, 1,38 | numită pe bună dreptate gard şi zid împrejmuitor al viei".(37)~ 430 IV, 1,39 | platonică pentru a argumenta şi a-i răspunde. Referindu-se 431 IV, 1,39 | desemna partea cea mai nobilă şi adevăratul apogeu al discursului 432 IV, 1,39 | suflet, îndumnezeirea omului şi originea răului.~ 433 IV, 1,40 | încreştinare a gândirii platonice şi neoplatonice, merită o menţionare 434 IV, 1,40 | Dionisie, zis Areopagitul, şi mai ales sfântul Augustin. 435 IV, 1,40 | într-un mod mai cuviincios şi aproape fără nici un fel 436 IV, 1,40 | lucruri totalmente fabuloase şi extrem de absurde, tocmai 437 IV, 1,40 | sinteză a gândirii filozofice şi teologice în care se revărsau 438 IV, 1,40 | curentele gândirii greceşti şi latine. Şi în el, marea 439 IV, 1,40 | gândirii greceşti şi latine. Şi în el, marea unitate a ştiinţei, 440 IV, 1,40 | biblică, a fost confirmată şi susţinută de profunzimea 441 IV, 1,40 | a speculaţiei filozofice şi teologice pe care Occidentul 442 IV, 1,40 | prin istoria sa personală şi ajutat de o minunată sfinţenie 443 IV, 1,40 | vieţii, el a fost capabil şi să introducă în lucrările 444 IV, 1,41 | care părinţii din Orient şi din Occident au intrat în 445 IV, 1,41 | Tertulian: "Ce au în comun Atena şi Ierusalimul? Ce au în comun 446 IV, 1,41 | Ce au în comun Academia şi Biserica?"(40), este un 447 IV, 1,41 | raportului dintre credinţă şi filozofie, văzându-l global 448 IV, 1,41 | aspectele sale pozitive şi în limitele sale. Nu erau 449 IV, 1,41 | speculaţiei. De aceea este nedrept şi reductiv să limităm lucrarea 450 IV, 1,41 | încă mai părea implicit şi cu un caracter introductiv 451 IV, 1,41 | Deci o raţiune curăţată şi dreaptă era în stare să 452 IV, 1,41 | fiinţei, transcendentului şi absolutului.~Tocmai aici 453 IV, 1,41 | raţiunea deschisă către absolut şi în ea au altoit bogăţia 454 IV, 1,41 | în intimitatea sufletelor şi a fost întâlnire între creatură 455 IV, 1,41 | întâlnire între creatură şi Creatorul său. Trecând dincolo 456 IV, 1,41 | ajungă la binele suprem şi adevărul suprem în persoana 457 IV, 1,41 | atât elementele comune cât şi diferenţele pe care le prezentau 458 IV, 1,42 | filozofic educată devine şi mai relevant sub impulsul 459 IV, 1,42 | cine să explice cum ştie şi rosteşte ea însăşi, despre 460 IV, 1,42 | a cunoaşterii filozofice şi a cunoaşterii de credinţă 461 IV, 2,43 | instaureze cu gândirea arabă şi ebraică din timpul lui. 462 IV, 2,43 | tezaurele filozofiei antice, şi mai precis aristotelice, 463 IV, 2,43 | care există între raţiune şi credinţă. Lumina raţiunii 464 IV, 2,43 | credinţă. Lumina raţiunii şi cea a credinţei, ambele 465 IV, 2,43 | raţiune, ci o cercetează şi se încrede în ea. După cum 466 IV, 2,43 | cum harul presupune natura şi o duce la desăvârşire,(45) 467 IV, 2,43 | la fel credinţa presupune şi desăvârşeşte raţiunea. Aceasta 468 IV, 2,43 | eliberată de fragilităţile şi de limitele care derivă 469 IV, 2,43 | din neascultarea păcatului şi află puterea necesară pentru 470 IV, 2,43 | misterului lui Dumnezeu Unul şi Întreit. Subliniind totuşi 471 IV, 2,43 | să coboare în profunzime şi să precizeze sensul unei 472 IV, 2,43 | printr-o alegere liberă şi conştientă.(46)~Din acest 473 IV, 2,43 | conştientă.(46)~Din acest motiv, şi pe bună dreptate, sfântul 474 IV, 2,43 | Biserică ca maestru al gândirii şi model al metodei juste de 475 IV, 2,43 | noul drum al filozofiei şi al culturii universale. 476 IV, 2,43 | universale. Punctul central şi aproape miezul soluţiei 477 IV, 2,43 | confruntări dintre raţiune şi credinţă prin genialitatea 478 IV, 2,43 | caracterul secular al lumii şi cel radical al Evangheliei, 479 IV, 2,43 | negativă nenaturală a lumii şi a valorilor sale, fără ca 480 IV, 2,43 | ceva exigenţelor supreme şi inflexibile ale ordinii 481 IV, 2,44 | ale sfântului Toma se află şi cea referitoare la rolul 482 IV, 2,44 | este darul Spiritului Sfânt şi introduce în cunoaşterea 483 IV, 2,44 | legătura sa strânsă cu credinţa şi cunoaşterea divină. Ea cunoaşte 484 IV, 2,44 | lucrului, presupune credinţa şi ajunge să formuleze judecata 485 IV, 2,44 | Tot la fel este deosebită şi de credinţă. Deoarece credinţa 486 IV, 2,44 | de a cerceta realitatea; şi cea teologică, care se întemeiază 487 IV, 2,44 | întemeiază pe Revelaţie şi analizează conţinuturile 488 IV, 2,44(49) | Ibidem, II,II,45,1 ad 2; cf. şi II,II,45,2.~ 489 IV, 2,44 | Magisteriul Bisericii a văzut şi apreciat pasiunea pentru 490 IV, 2,44 | adevărului universal, obiectiv şi transcendent, a atins "culmile 491 IV, 2,44 | într-adevăr filozofia fiinţei şi nu a simplei apariţii.~ 492 IV, 3 | separării dintre credinţă şi raţiune~ 493 IV, 3,45 | alte forme de cercetare şi de cunoaştere ştiinţifică. 494 IV, 3,45 | Sfântul Albert cel Mare şi sfântul Toma, deşi au menţinut 495 IV, 3,45 | organică între teologie şi filozofie, au fost primii 496 IV, 3,45 | care aveau nevoie filozofia şi ştiinţele, pentru a se dedica 497 IV, 3,45 | la o filozofie separată şi absolut autonomă în raport 498 IV, 3,45 | astfel de separări a fost şi cea a unei neîncrederi mereu 499 IV, 3,45 | neîncredere generală, sceptică şi agnostică, fie pentru a 500 IV, 3,45 | ceea ce gândirea patristică şi medievală concepuse şi actualizase