Chapter,Paragraph,Number

 1 binec          |          adevărului. Dumnezeu este Cel care a pus în inima omului
 2  I,  1,10      |        această Revelaţie, Dumnezeu cel nevăzut (cf. Col 1,15; 1Tim
 3  I,  1,11      |      aşadar, pe Fiul său, Cuvântul cel veşnic, care luminează pe
 4  I,  1,12      |           putut să şi-o imagineze: Cel Veşnic intră în timp, Întregul
 5  I,  2,13      |          voinţa exercită în gradul cel mai înalt natura lor spirituală
 6  I,  2,13      |       permite fiecăruia să exprime cel mai bine libertatea proprie.
 7  I,  2,13      |        persoana înfăptuieşte actul cel mai semnificativ al existenţei
 8 II,  1,16      |        care va vorbi cu pricepere; Cel care socoteşte căile ei
 9 II,  1,16      |        ascunse ale ei le gândeşte; Cel care aleargă după ea ca
10 II,  1,16      |           la căile ei priveghează; Cel care se uită pe ferestrele
11 II,  1,16      |            şi la uşile ei ascultă. Cel care sălăşluieşte aproape
12 II,  2,21      |            Totuşi, cu toată truda, cel credincios nu se descurajează.
13 II,  2,22      |         absolută autonomie faţă de Cel care îl crease, uşurinţa
14 II,  2,23      |       teamă să folosească limbajul cel mai radical pe care filozofii
15 III,  2,29     |        păzeşte în sufletul propriu cel puţin schiţa unor răspunsuri
16 III,  2,31     |           adevărul, este aşadar şi cel care trăieşte din credinţă.~
17 III,  2,32     |            din urmă, martirul este cel mai autentic martor al adevărului
18 III,  2,33(28) |            umană atinge punctul ei cel mai înalt şi se deschide
19 IV,  1,36      |           atare şi religia a fost, cel puţin în parte, curăţată
20 IV,  1,39      |     exemple care pot fi întâlnite, cel al lui Origene este cu siguranţă
21 IV,  1,40      |           exista, dar că nu exista cel pentru care exista, ori
22 IV,  1,42      |        care nu poate fi înţeles de cel care cercetează trebuie
23 IV,  2,43      |         îndoială, Toma stăpânea în cel mai înalt grad curajul adevărului,
24 IV,  2,43      |     caracterul secular al lumii şi cel radical al Evangheliei,
25 IV,  3,45      |        ştiinţifică. Sfântul Albert cel Mare şi sfântul Toma, deşi
26 IV,  3,47      | raţionalitate sunt orientate - sau cel puţin orientabile - ca "
27 IV,  3,47      |          luate pur şi simplu de la cel care le-a produs; cât mai
28 IV,  3,47      |         le-a produs; cât mai ales, cel puţin parţial, într-un cerc
29 VI,  1,68      |      controlată de reguli decât în cel Vechi. Viaţa în Spirit îi
30 VI,  1,72      |           de criterii. Primul este cel al universalităţii spiritului
31 VI,  1,74      |      printre care trebuie să citez cel puţin numele sfântului Grigore
32 VI,  1,74      |         Gilson, Edith Stein şi, în cel oriental, oameni de ştiinţă
33 VI,  2,75      |          în mediul natural, rămâne cel puţin în mod implicit deschis
34 VII,  1,87     |         istorică. În felul acesta, cel puţin implicit, se neagă
35 VII,  1,90(106)|           ani, Cristos ne apare ca Cel care aduce omului libertatea
36 VII,  1,90(106)|    libertatea bazată pe adevăr, ca Cel care eliberează omul de
37 VII,  2,92     |          este "adevărul, Dumnezeul cel viu şi planul său de mântuire
38 VII,  2,92(109)|            Spiritul adevărului, ca cel care va învăţa şi va aminti,
39 VII,  2,92(109)|            învăţa şi va aminti, ca cel care va da mărturie despre
40 VII,  2,99     | conceptuale, ci taina lui Dumnezeu cel viu.(120)~Reflecţia filozofică
41 Conclu,  0,104 |            şi judicioasă şi pentru cel care nu percepe încă adevărul