| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] sfintenia 1 sfintenie 1 sfintilor 1 si 1184 si-a 2 si-au 4 si-o 2 | Frequency [« »] ----- ----- 1264 în 1184 si 1171 de 817 a 718 sa | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances si |
Chapter,Paragraph,Number
501 IV, 3,45 | patristică şi medievală concepuse şi actualizase ca o unitate 502 IV, 3,45 | raţionale separată de credinţă şi alternativă la ea.~ 503 IV, 3,46 | influente sunt cunoscute şi destul de vizibile, mai 504 IV, 3,46 | feluri să transforme credinţa şi conţinuturile sale, ba chiar 505 IV, 3,46 | ba chiar misterul morţii şi învierii lui Isus Cristos, 506 IV, 3,46 | credinţa ca periculoasă şi alienantă pentru dezvoltarea 507 IV, 3,46 | proiecte care, pe plan politic şi social, au ajuns la sisteme 508 IV, 3,46 | apel la ideea metafizică şi morală. Consecinţa acestei 509 IV, 3,46 | interesului lor persoana şi structura globală a vieţii 510 IV, 3,46 | doar la logica pieţei, ci şi la tentaţia unei puteri 511 IV, 3,46 | demiurgice asupra naturii şi asupra fiinţei umane.~Ca 512 IV, 3,46 | scop în sine, fără speranţa şi nici posibilitatea de a 513 IV, 3,46 | oportunitate pentru senzaţii şi experienţe în care efemerul 514 IV, 3,46 | deoarece totul este trecător şi provizoriu.~ 515 IV, 3,47 | filozofiei. De la înţelepciune şi ştiinţă universală, s-a 516 IV, 3,47 | contemplarea adevărului şi căutarea scopului ultim 517 IV, 3,47 | căutarea scopului ultim şi a sensului vieţii, aceste 518 IV, 3,47 | rezultatul muncii mâinilor sale şi, mai mult încă, de munca 519 IV, 3,47 | activităţi a omului, prea degrabă şi într-un fel deseori imprevizibil, 520 IV, 3,47 | imprevizibil, sunt nu numai şi nu atât obiectul ?alienării', 521 IV, 3,47 | sensul că sunt luate pur şi simplu de la cel care le-a 522 IV, 3,47 | într-un cerc consecvent şi indirect al efectelor sale, 523 IV, 3,47 | dimensiunea ei mai largă şi universală. De aceea, omul 524 IV, 3,47 | în mod natural nu toate şi nu în cea mai mare parte 525 IV, 3,47 | mare parte a lor, dar unele şi tocmai acelea care conţin 526 IV, 3,47 | specială a genialităţii şi iniţiativei sale, pot fi 527 IV, 3,47 | condiţia de a cunoaşte adevărul şi de a căuta absolutul.~ 528 IV, 3,48 | progresive între credinţă şi raţiunea filozofică. Este 529 IV, 3,48 | urma unei analize atente, şi în reflecţia filozofică 530 IV, 3,48 | distanţei dintre credinţă şi raţiune se manifestă uneori 531 IV, 3,48 | care, dacă sunt aprofundaţi şi dezvoltaţi în integritatea 532 IV, 3,48 | dezvoltaţi în integritatea minţii şi a inimii, pot duce la descoperirea 533 IV, 3,48 | aprofundate despre percepţie şi experienţă, despre imaginar 534 IV, 3,48 | experienţă, despre imaginar şi inconştient, despre personalitate 535 IV, 3,48 | inconştient, despre personalitate şi intersubiectivitate, despre 536 IV, 3,48 | intersubiectivitate, despre libertate şi valori, despre timp şi istorie. 537 IV, 3,48 | libertate şi valori, despre timp şi istorie. Şi tema morţii 538 IV, 3,48 | despre timp şi istorie. Şi tema morţii poate deveni 539 IV, 3,48 | actualul raport dintre credinţă şi raţiune cere un efort atent 540 IV, 3,48 | pentru că atât raţiunea cât şi credinţa au sărăcit şi au 541 IV, 3,48 | cât şi credinţa au sărăcit şi au devenit slabe una în 542 IV, 3,48 | a subliniat sentimentul şi experienţa, riscând să nu 543 IV, 3,48 | fixeze privirea pe noutatea şi radicalitatea fiinţei.~De 544 IV, 3,48 | său apelul meu puternic şi incisiv pentru ca filozofia 545 IV, 3,48 | incisiv pentru ca filozofia şi credinţa să recupereze unitatea 546 V, 1,49 | faptul că filozofia, chiar şi atunci când intră în relaţie 547 V, 1,49 | procedeze conform metodelor şi regulilor sale; altfel nu 548 V, 1,49 | rămâne orientată spre adevăr şi spre el tinde printr-un 549 V, 1,49 | conform propriilor principii şi metodologiilor specifice. 550 V, 1,49 | ei orientată spre adevăr şi, în plus, este în sine înzestrată 551 V, 1,49 | nu poate să nu respecte şi exigenţele şi evidenţele 552 V, 1,49 | nu respecte şi exigenţele şi evidenţele proprii adevărului 553 V, 1,49 | istoria a arătat deviaţiile şi erorile în care nu de puţine 554 V, 1,49 | reacţiona într-un mod clar şi puternic când teze filozofice 555 V, 1,49 | justă a datului revelat şi când se răspândesc teorii 556 V, 1,49 | răspândesc teorii false şi partinice care seamănă erori 557 V, 1,49 | grave, tulburând simplitatea şi puritatea credinţei poporului 558 V, 1,50 | Magisteriul ecleziastic poate şi trebuie să exercite cu autoritate, 559 V, 1,50 | în raport cu filozofiile şi afirmaţiile care intră în 560 V, 1,50 | să arate care supoziţii şi concluzii filozofice ar 561 V, 1,50 | diferite şcoli de gândire. Şi pluralismul acesta pune 562 V, 1,50 | Cuvântului lui Dumnezeu şi ale reflecţiei teologice.~ 563 V, 1,50 | Dumnezeu, om, libertatea şi acţiunea sa etică, o cheamă 564 V, 1,51 | toate în formă negativă, ca şi cum Magisteriul ar avea 565 V, 1,51 | spre provocarea, promovarea şi încurajarea gândirii filozofice. 566 V, 1,51 | corectării unor eventuale erori şi necesitatea de a depăşi 567 V, 1,51 | poartă amprenta istoriei şi, în plus, sunt opera unei 568 V, 1,51 | unei raţiuni umane rănită şi slăbită de păcat. De aici 569 V, 1,51 | a fiinţei umane, a lumii şi a raportului omului cu Dumnezeu.~ 570 V, 1,51 | metodelor, a conceptelor şi argumentelor filozofice, 571 V, 1,51 | recunoşti capacităţile înnăscute şi inalienabile ale raţiunii, 572 V, 1,51 | limitele sale constitutive şi istorice, cu atât mai problematic 573 V, 1,51 | credinţei, oferă ca valid şi rodnic faţă de ceea ce, 574 V, 1,51 | schimb, prezintă ca eronat şi periculos. Oricum, Biserica 575 V, 1,51 | tezaurele înţelepciunii şi ale ştiinţei" sunt ascunse 576 V, 1,52 | preexistenţa sufletelor,(56) ca şi cele cu privire la diferitele 577 V, 1,52 | diferitele forme de idolatrie şi de esoterism superstiţios, 578 V, 1,52 | rândul lor, în forme eronate şi negative. Astfel au fost 579 V, 1,52 | o parte, fideism-ul(59) şi tradiţionalism-ul radical,(60) 580 V, 1,52 | parte, raţionalism-ul(61) şi ontologism-ul,(62) deoarece 581 V, 1,52 | raporturilor dintre raţiune şi credinţă. Învăţătura conţinută 582 V, 1,52 | a caracterizat puternic şi într-un mod pozitiv cercetarea 583 V, 1,52 | filozofică a multor credincioşi şi constituie şi astăzi un 584 V, 1,52 | credincioşi şi constituie şi astăzi un punct de referinţă 585 V, 1,52 | normativ pentru o corectă şi coerentă reflecţie creştină 586 V, 1,53 | necesitatea cunoaşterii raţionale şi, deci, în cele din urmă 587 V, 1,53 | Conciliul Vatican I, sintetizând şi afirmând din nou într-un 588 V, 1,53 | care într-un mod obişnuit şi constant Magisteriul pontifical 589 V, 1,53 | de mult erau inseparabile şi în acelaşi timp ireductibile 590 V, 1,53 | naturală a lui Dumnezeu şi Revelaţia, raţiunea şi credinţa. 591 V, 1,53 | Dumnezeu şi Revelaţia, raţiunea şi credinţa. Conciliul pornea 592 V, 1,53 | lui Dumnezeu, principiul şi scopul oricărui lucru,(63) 593 V, 1,53 | scopul oricărui lucru,(63) şi încheia prin afirmaţia solemnă 594 V, 1,53 | prin principiul lor, dar şi prin obiectul lor".(64) 595 V, 1,53(63) | Dei Filius, II: DS 3004; şi can. 2,1: DS 3026.~ 596 V, 1,53 | dintre misterele credinţei şi descoperirile filozofice 597 V, 1,53 | descoperirile filozofice şi transcendenţa şi precedenţa 598 V, 1,53 | filozofice şi transcendenţa şi precedenţa acelora faţă 599 V, 1,53 | tărie unitatea adevărului şi, deci, şi aportul pozitiv 600 V, 1,53 | unitatea adevărului şi, deci, şi aportul pozitiv pe care 601 V, 1,53 | cunoaşterea raţională poate şi trebuie să-l dea în cunoaşterea 602 V, 1,53 | divergenţă între credinţă şi raţiune: deoarece acelaşi 603 V, 1,53 | care revelează tainele şi comunică credinţa, a pus 604 V, 1,54 | 54. Şi în secolul nostru, Magisteriul 605 V, 1,54 | orientare fenomenistă, agnostică şi imanentistă.(66) De asemenea, 606 V, 1,54 | catolic al filozofiei marxiste şi al comunismului ateu.(67)~ 607 V, 1,54 | evoluţionismului, existenţialismului şi istoricismului. El preciza 608 V, 1,54 | aceste teze au fost elaborate şi se propuneau nu de către 609 V, 1,54 | deviaţii nu trebuiau pur şi simplu respinse, ci examinate 610 V, 1,54 | vederea de către filozofii şi teologii catolici, care 611 V, 1,54 | de a apăra adevărul divin şi uman şi de a-l face să pătrundă 612 V, 1,54 | apăra adevărul divin şi uman şi de a-l face să pătrundă 613 V, 1,54 | noastră să investigheze şi să cerceteze cu mai multă 614 V, 1,54 | În cele din urmă, şi Congregaţia pentru Doctrina 615 V, 1,54 | ai eliberării, a tezelor şi metodologiilor ce derivă 616 V, 1,54 | exercitat în mod repetat şi sub diverse forme discernământul 617 V, 1,55 | intrate de acum în limbajul şi cultura curentă, dar lipsite 618 V, 1,55 | importanţa cunoaşterii raţionale şi a discursului filozofic 619 V, 1,55 | lectura Scripturilor Sacre şi a exegezei sale unicul punct 620 V, 1,55 | II a afirmat-o cu tărie şi în mod clar. Constituţia 621 V, 1,55 | atât în textele sacre cât şi în Tradiţie,(73) afirmă 622 V, 1,55(72) | care sub inspiraţie divină şi cu ajutorul harului, noi 623 V, 1,55(72) | Dei Filius III: DS 3008, şi can. 3.2: DS 3032. Pe de 624 V, 1,55 | putere: "Sfânta Tradiţie şi Sfânta Scriptură constituie 625 V, 1,55 | Tradiţie, Sfânta Scriptură şi Magisteriul Bisericii într-o 626 V, 1,55 | metodologii hermeneutice au şi ele la bază o concepţie 627 V, 1,55 | teologiei speculative, ca şi în dispreţul filozofiei 628 V, 1,55 | înţelegerea credinţei cât şi formulările dogmatice şi-au 629 V, 1,55 | uitări a tradiţiei filozofice şi împotriva abandonării terminologiei 630 V, 1,56 | faţă de aserţiunile globale şi absolute, mai ales din partea 631 V, 1,56 | rezultatul unui consimţământ şi nu al unei adecvări a intelectului 632 V, 1,56 | recunoşti acel sens întreg şi ultim al vieţii pe care 633 V, 1,56 | capacitatea raţiunii umane şi să nu-şi fixeze scopuri 634 V, 1,56 | pasiunea pentru adevărul ultim şi grija de a-l căuta, unite 635 V, 1,56 | din orice fel de izolare şi să rişte cu plăcere pentru 636 V, 1,56 | ceea ce este frumos, bun şi adevărat. Credinţa devine 637 V, 1,56 | astfel avocatul convins şi convingător al raţiunii.~ 638 V, 2,57 | limitat doar să arate erorile şi deviaţiile doctrinelor filozofice. 639 V, 2,57 | gândirii filozofice, indicând şi căi concrete de urmat. În 640 V, 2,57 | Marele pontif a reluat şi dezvoltat învăţătura Conciliului 641 V, 2,57 | raportul dintre credinţă şi raţiune, arătând că gândirea 642 V, 2,57 | fundamentală pentru credinţa şi ştiinţa teologică.(78) La 643 V, 2,57 | vedere atât practic cât şi pedagogic; prima dintre 644 V, 2,57 | fiecare drepturile proprii şi salvgardează demnitatea 645 V, 2,58 | Studiile despre sfântul Toma şi alţi autori scolastici au 646 V, 2,58 | largă măsură necunoscute, şi s-au constituit noi şcoli 647 V, 2,58 | Toma a făcut progrese mari şi numeroşi cercetători au 648 V, 2,58 | despre problemele filozofice şi teologice ale acelui moment. 649 V, 2,58 | secolul acesta, reflecţiei şi cercetării cărora Conciliul 650 V, 2,59 | 59. Reînnoirea tomistă şi neotomistă, în orice caz, 651 V, 2,59 | creştină. Deja mai înainte şi în paralel cu invitaţia 652 V, 2,59 | filozofice de mare influenţă şi de valoare durabilă. Au 653 V, 2,59 | drumul către transcendent; şi care, în fine, au încercat 654 V, 2,59 | creştine în unitatea credinţei şi a raţiunii.~ 655 V, 2,60 | învăţătură foarte bogată şi fecundă în raport cu filozofia. 656 V, 2,60 | biblică, izvor de inspiraţie şi pentru filozofie. În paginile 657 V, 2,60 | se motivează demnitatea şi superioritatea sa în raport 658 V, 2,60 | raport cu restul creaţiei şi se arată capacitatea transcendentă 659 V, 2,60 | analizată în Gaudium et spes şi se motivează bine erorile 660 V, 2,60 | inalienabilă a persoanei şi a libertăţii sale.(81) Cu 661 V, 2,60 | Cu siguranţă posedă şi o profundă semnificaţie 662 V, 2,60 | enciclică Redemptor hominis şi care constituie unul din 663 V, 2,60 | revelând misterul Tatălui şi a iubirii sale, îl arată 664 V, 2,60 | în întregime pe om omului şi îi face cunoscută chemarea 665 V, 2,60 | Conciliul s-a ocupat şi de studiul filozofiei, căruia 666 V, 2,60 | dobândirea unei cunoaşteri solide şi coerente a omului, a lumii 667 V, 2,60 | coerente a omului, a lumii şi a lui Dumnezeu, întemeiaţi 668 V, 2,60 | pururi valabil, ţinând seama şi de cercetările filozofice 669 V, 2,60 | cu tărie de mai multe ori şi specificate în alte documente 670 V, 2,60 | contrare ale lumii contemporane şi să perceapă cauzele unor 671 V, 2,60(84) | 84 (1992), 750-751. Cf. şi unele comentarii despre 672 V, 2,61 | teme, afirmând cu tărie şi valoarea intuiţiilor doctorului 673 V, 2,61 | intuiţiilor doctorului angelic şi insistând pentru a se însuşi 674 V, 2,61 | studiului filozofiei. Cu uimire şi neplăcere trebuie să constat 675 V, 2,61 | asupra unor probleme speciale şi regionale, uneori chiar 676 V, 2,61 | cunoască aceste ştiinţe şi, dacă este cazul, să le 677 V, 2,61 | înlocui în formarea pastorală şi în praeparatio fidei. În 678 V, 2,61 | patrimoniu real de cultură şi de tradiţii. Totuşi, studiul 679 V, 2,62 | un caracter fundamental şi care nu poate fi eliminat 680 V, 2,62 | structura studiilor teologice şi din formarea candidaţilor 681 V, 2,62 | între ştiinţa filozofică şi cea teologică. Această orânduire 682 V, 2,62 | studiilor a influenţat, uşurat şi promovat, chiar dacă într-un 683 V, 2,62 | Suarez, care aveau loc până şi în universităţile luterane 684 V, 2,62 | formarea sacerdotală cât şi în cercetarea teologică. 685 V, 2,62 | atenţie în raport cu gândirea şi cultura modernă, care a 686 V, 2,62 | inteligentă formare filozofică şi teologică, care niciodată 687 V, 2,63 | Magisteriul de a discerne şi a stimula o gândire filozofică 688 V, 2,63 | să propun unele principii şi puncte de referinţă pe care 689 V, 2,63 | instaura o relaţie armonioasă şi eficientă între teologie 690 V, 2,63 | eficientă între teologie şi filozofie. În lumina lor, 691 V, 2,63 | mai multă claritate dacă şi ce raport trebuie să întreprindă 692 VI | INTERACŢIUNEA DINTRE TEOLOGIE ŞI FILOZOFIE~ 693 VI, 1 | Ştiinţa credinţei şi exigenţele raţiunii filozofice~ 694 VI, 1,64 | oricărui om, în orice timp şi în oricare parte a pământului; 695 VI, 1,64 | oricare parte a pământului; şi omul este în mod natural 696 VI, 1,64 | este o elaborare reflexivă şi ştiinţifică a înţelegerii 697 VI, 1,64 | unora din procedeele sale ca şi pentru a răspunde unor sarcini 698 VI, 1,65 | metodologic: auditus fidei şi intellectus fidei. Cu primul, 699 VI, 1,65 | Tradiţie, în Sfânta Scriptură şi în Magisteriul viu al Bisericii.(88) 700 VI, 1,65 | considerare structura cunoaşterii şi a comunicării personale 701 VI, 1,65 | a comunicării personale şi, în special, variatele forme 702 VI, 1,65 | special, variatele forme şi funcţiuni ale limbajului. 703 VI, 1,65 | afirmaţiilor Magisteriului şi a opiniilor marilor maeştri 704 VI, 1,65 | deseori se exprimă în concepte şi forme de gândire împrumutate 705 VI, 1,65 | numai să expună conceptele şi termenii prin care Biserica 706 VI, 1,65 | care Biserica reflectează şi elaborează învăţătura sa, 707 VI, 1,65 | elaborează învăţătura sa, ci şi să cunoască în profunzime 708 VI, 1,65 | eventual atât noţiunile cât şi terminologia, pentru a ajunge 709 VI, 1,65 | la interpretări corecte şi coerente.~ 710 VI, 1,66 | înţelegând structurile logice şi conceptuale ale propoziţiilor 711 VI, 1,66 | învăţătura Bisericii, dar şi, în primul rând, făcând 712 VI, 1,66 | conţin pentru fiecare individ şi pentru omenire. Din ansamblul 713 VI, 1,66 | persoana lui Isus Cristos şi în misterul său pascal. 714 VI, 1,66 | misterului lui Dumnezeu Unul şi Întreit şi al economiei 715 VI, 1,66 | Dumnezeu Unul şi Întreit şi al economiei mântuirii atât 716 VI, 1,66 | în manieră narativă cât şi, mai ales, în formă demonstrativă. 717 VI, 1,66 | formulate în mod critic şi universal comunicabil. Fără 718 VI, 1,66 | raportul dintre Dumnezeu şi om, identitatea lui Cristos 719 VI, 1,66 | care este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Aceleaşi consideraţii 720 VI, 1,66 | cunoaştere naturală, adevărată şi coerentă a lucrurilor create, 721 VI, 1,66 | lucrurilor create, a lumii şi a omului, care sunt şi obiect 722 VI, 1,66 | lumii şi a omului, care sunt şi obiect al revelaţiei divine; 723 VI, 1,66 | cunoaştere în mod conceptual şi demonstrativ. De aceea, 724 VI, 1,66 | dogmatică speculativă presupune şi implică o filozofie a omului, 725 VI, 1,66 | filozofie a omului, a lumii şi, mai radical, a fiinţei, 726 VI, 1,67 | aibă grijă să justifice şi să explice relaţia dintre 727 VI, 1,67 | relaţia dintre credinţă şi reflecţia filozofică. Deja 728 VI, 1,67 | cognoscibile în mod natural, şi deci filozofic. Cunoaşterea 729 VI, 1,67 | În studierea Revelaţiei şi a credibilităţii sale împreună 730 VI, 1,67 | vorbeşte în mod semnificativ şi adevărat chiar şi despre 731 VI, 1,67 | semnificativ şi adevărat chiar şi despre ceea ce depăşeşte 732 VI, 1,67 | din propriile principii şi din propria autonomie.(90)~ 733 VI, 1,67 | compatibilitatea intimă dintre credinţă şi exigenţa ei esenţială de 734 VI, 1,67(90) | pe care vrea să i-l dea şi la ceea ce îl aşteaptă după 735 VI, 1,67(90) | preambulul necesar, pentru ca, şi astăzi, credinţa să arate 736 VI, 1,68 | morală are poate o nevoie şi mai mare de aportul filozofiei. 737 VI, 1,68 | credincioşi la o libertate şi responsabilitate care merg 738 VI, 1,68 | dincolo de Lege. Evanghelia şi scrierile apostolice, în 739 VI, 1,68 | creştină fie învăţături şi precepte precise. Pentru 740 VI, 1,68 | speciale ale vieţii individuale şi sociale, creştinul trebuie 741 VI, 1,68 | în profunzime conştiinţa şi puterea raţionamentului 742 VI, 1,68 | corectă despre natura umană şi despre societate ca şi despre 743 VI, 1,68 | umană şi despre societate ca şi despre principiile generale 744 VI, 1,69 | relaţia dintre credinţă şi culturi, susţin că teologia 745 VI, 1,69 | filozofii de origine greacă şi eurocentrică. Alţii în continuare, 746 VI, 1,69 | pluralismul culturilor, neagă pur şi simplu valoarea universală 747 VI, 1,69 | specific filozofică, critică şi îndreptată spre universal, 748 VI, 1,69 | opri doar la cazul singular şi concret, lăsând deoparte 749 VI, 1,70 | sub aspect filozofic cât şi teologic. Procesul întâlnirii 750 VI, 1,70 | teologic. Procesul întâlnirii şi confruntării cu culturile 751 VI, 1,70 | universalitatea vestirii şi obstacolele care derivă 752 VI, 1,70 | specificul unui popor, al limbii şi obiceiurilor sale, dar extinsă 753 VI, 1,70 | Aparţinând unor locuri şi tradiţii diferite toţi sunt 754 VI, 1,70 | dărâmă zidurile despărţitoare şi realizează unificarea în 755 VI, 1,70 | unificarea în mod original şi suprem prin participarea 756 VI, 1,70 | nu mai sunteţi străini şi venetici; dimpotrivă, sunteţi 757 VI, 1,70 | concetăţeni ai sfinţilor şi casnicii lui Dumnezeu" ( 758 VI, 1,70 | a omului spre universal şi transcendenţă. Deci, ele 759 VI, 1,70 | vorbind de textele sapienţiale şi de învăţătura sfântului 760 VI, 1,71 | raport strâns cu oamenii şi istoria lor, culturile împărtăşesc 761 VI, 1,71 | înregistrează transformări şi progrese datorate întâlnirilor 762 VI, 1,71 | care le dezvoltă oamenii şi comunicărilor reciproce 763 VI, 1,71 | valorilor, iar vitalitatea şi subzistenţa le este dată 764 VI, 1,71 | este în acelaşi timp fiu şi tată al culturii în care 765 VI, 1,71 | sa constantă spre mister şi dorinţa sa inepuizabilă 766 VI, 1,71 | cultură poartă imprimată în ea şi lasă să se vadă tensiunea 767 VI, 1,71 | creştinii trăiesc credinţa este şi el pătruns de cultura mediului 768 VI, 1,71 | cultura mediului înconjurător şi contribuie, la rândul său, 769 VI, 1,71 | revelat de el în istoria şi în cultura unui popor. În 770 VI, 1,71 | născut? Parţi, mezi, elamiţi şi locuitori din Mesopotamia, 771 VI, 1,71 | Mesopotamia, din Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, 772 VI, 1,71 | Iudeea şi Capadocia, din Pont şi Asia, din Frigia şi Pamfilia, 773 VI, 1,71 | Pont şi Asia, din Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi ţinuturile 774 VI, 1,71 | Frigia şi Pamfilia, din Egipt şi ţinuturile Libiei, din apropierea 775 VI, 1,71 | apropierea Cirenei, precum şi romani în trecere, iudei 776 VI, 1,71 | romani în trecere, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, 777 VI, 1,71 | iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind 778 VI, 1,71 | devină criteriu de judecată şi, cu atât mai puţin, criteriu 779 VI, 1,71 | acestei sau acelei culturi ca şi cum, întâlnindu-se cu ea, 780 VI, 1,71 | priveze de ceea ce îi aparţine şi ar obliga-o să-şi asume 781 VI, 1,71 | creştinul o duce în lume şi în culturi este forma reală 782 VI, 1,71 | dezordine introdusă de păcat şi, în acelaşi timp, este chemare 783 VI, 1,72 | vechi tradiţii religioase şi filozofice. Prin ele, India 784 VI, 1,72 | condiţionările timpului şi ale spaţiului, să aibă valoare 785 VI, 1,72 | lungul drumurilor timpului şi ale istoriei. De altfel, 786 VI, 1,72 | Biserica din orice timp, şi pentru cea de mâine, care 787 VI, 1,72 | astăzi de culturile orientale şi va afla în această moştenire 788 VI, 1,72 | legitimă a specificităţii şi a originalităţii gândirii 789 VI, 1,72 | în ceea ce o diferenţiază şi să se afirme prin opoziţia 790 VI, 1,72 | despre India este valabil şi pentru moştenirea marilor 791 VI, 1,72 | culturi ale Chinei, Japoniei şi a altor ţări din Asia, ca 792 VI, 1,72 | altor ţări din Asia, ca şi pentru bogăţiile culturilor 793 VI, 1,73 | mod oportun între teologie şi filozofie va fi sub semnul 794 VI, 1,73 | teologie, punct de pornire şi izvor originar va trebui 795 VI, 1,73 | proprii. Nu este vorba pur şi simplu de a utiliza, în 796 VI, 1,73 | cuvântul lui Dumnezeu şi o mai bună cunoaştere a 797 VI, 1,73 | afara adevărului revelat şi, în definitiv, în afara 798 VI, 1,73 | în afara adevărului pur şi simplu; mai bine zis ea 799 VI, 1,73 | descoperă orizonturi noi şi nebănuite.~ 800 VI, 1,74 | creştini care s-au evidenţiat şi ca mari filozofi, lăsând 801 VI, 1,74 | sfântului Grigore din Nazianz şi sfântului Augustin, pentru 802 VI, 1,74 | Anselm, sfântul Bonaventura şi sfântul Toma de Aquino. 803 VI, 1,74 | fecund dintre filozofie şi cuvântul lui Dumnezeu se 804 VI, 1,74 | lui Dumnezeu se manifestă şi în cercetarea curajoasă 805 VI, 1,74 | Etienne Gilson, Edith Stein şi, în cel oriental, oameni 806 VI, 1,74 | progresului în căutarea adevărului şi în folosirea în slujba omului 807 VI, 1,74 | filozofico-teologică să găsească astăzi şi în viitor continuatorii 808 VI, 1,74 | în viitor continuatorii şi cultivatorii săi spre binele 809 VI, 1,74 | săi spre binele Bisericii şi al omenirii.~ 810 VI, 2,75 | raporturilor dintre credinţă şi filozofie, mai sus pe scurt 811 VI, 2,75 | naşterea Răscumpărătorului şi, după ea, în regiunile în 812 VI, 2,75 | aceasta trebuie susţinută şi întărită. De fapt, angajamentul 813 VI, 2,75 | se foloseşte de concepte şi argumente filozofice, să 814 VI, 2,75 | în mod universal valide. Şi aici se verifică principiul 815 VI, 2,75 | care angajează intelectul şi voinţa, nu distruge dar 816 VI, 2,76 | nu se face referinţă pur şi simplu la o filozofie elaborată 817 VI, 2,76 | supuşi. Deja sfântul Paul şi părinţii Bisericii şi, mai 818 VI, 2,76 | Paul şi părinţii Bisericii şi, mai aproape de noi, filozofi 819 VI, 2,76 | noi, filozofi ca Pascal şi Kierkegaard au înfierat-o. 820 VI, 2,76 | umilinţă, filozoful dobândeşte şi curajul de a înfrunta unele 821 VI, 2,76 | gândim la problemele răului şi ale suferinţei, la identitatea 822 VI, 2,76 | personală a lui Dumnezeu şi la întrebarea legată de 823 VI, 2,76 | Dumnezeu personal, liber şi creator, care a avut atâta 824 VI, 2,76 | dezvoltarea gândirii filozofice şi, în special, pentru filozofia 825 VI, 2,76 | Acestui domeniu îi aparţine şi realitatea păcatului, aşa 826 VI, 2,76 | a problemei răului. Dar şi concepţia persoanei ca fiinţă 827 VI, 2,76 | a demnităţii, egalităţii şi libertăţii oamenilor a influenţat 828 VI, 2,76 | filozofiei creştine intră şi necesitatea de a explora 829 VI, 2,76 | chemări supranaturale a omului şi chiar păcatul originar. 830 VI, 2,76 | recunoască că există adevăr şi raţional mult dincolo de 831 VI, 2,76 | nu au căutat să înţeleagă şi să ilustreze adevărurile 832 VI, 2,76 | lucreze pe propriul lor teren şi cu propria metodologie pur 833 VI, 2,76 | parte din filozofia modernă şi contemporană nu ar exista. 834 VI, 2,76 | toată importanţa sa, chiar şi în faţa descurajatoarei 835 VI, 2,77 | realitate, teologia a avut mereu şi continuă să aibă nevoie 836 VI, 2,77 | munca teologică presupune şi cere în întreaga ei cercetare 837 VI, 2,77 | punct de vedere conceptual şi argumentativ educată şi 838 VI, 2,77 | şi argumentativ educată şi formată. Teologia, în plus, 839 VI, 2,77 | verifica inteligibilitatea şi adevărul universal al afirmaţiilor 840 VI, 2,77 | asumate de părinţii Bisericii şi de teologii medievali cu 841 VI, 2,77 | care filozofia o păstrează şi în această a treia stare, 842 VI, 2,77 | transformările necesare şi profunde pe care ea trebuie 843 VI, 2,77 | contribuţiei sale indispensabile şi nobile, filozofia a fost 844 VI, 2,77 | între cele două ştiinţe şi imposibilitatea separării 845 VI, 2,77 | filozofie fără ştiinţa sa şi să se închidă în structuri 846 VI, 2,77 | moderni. Într-un caz ca şi în celălalt, s-ar profila 847 VI, 2,77 | autoritatea Magisteriului şi a discernământului său, 848 VI, 2,78 | gândirii sfântului Toma şi l-a pus ca ghid şi model 849 VI, 2,78 | Toma şi l-a pus ca ghid şi model pentru studiile teologice. 850 VI, 2,78 | Intenţia Magisteriului era, şi continuă să fie, aceea de 851 VI, 2,78 | reflecţia lui, exigenţa raţiunii şi puterea credinţei au aflat 852 VI, 2,79 | astăzi gândirii filozofice şi filozofiilor contemporane. 853 VI, 2,79 | conform cu regulile proprii şi să se bazeze pe principiile 854 VI, 2,79 | raţiunea în descoperirile sale şi autonomia ei legitimă; însă, 855 VI, 2,79 | capacitatea ei de a se întreba şi de a întreba, cu conştiinţa 856 VI, 2,79 | adevăratul punct de legătură şi de confruntare între gândirea 857 VI, 2,79 | între gândirea filozofică şi cea teologică în raportarea 858 VI, 2,79 | e de dorit ca teologii şi filozofii să se lase călăuziţi 859 VI, 2,79 | întâlnire între culturi şi credinţa creştină, locul 860 VI, 2,79 | înţelegere între credincioşi şi necredincioşi. Va fi un 861 VI, 2,79 | de aproape că profunzimea şi autenticitatea credinţei 862 VI, 2,79 | când este unită cu gândirea şi nu renunţă la ea. Încă o 863 VI, 2,79 | Oricine crede gândeşte, şi crezând gândeşte şi gândind 864 VI, 2,79 | gândeşte, şi crezând gândeşte şi gândind crede (?). Credinţa 865 VI, 2,79 | gândită este nulă".(95) Şi în continuare: "Dacă se 866 VII | CAPITOLUL VII~EXIGENŢE ŞI SARCINI ACTUALE~ 867 VII, 1,80 | manieră atât explicită cât şi implicită, o serie de elemente 868 VII, 1,80 | la o concepţie despre om şi despre lume cu o importantă 869 VII, 1,80 | fiinţa sa, libertatea sa şi nemurirea sufletului său. 870 VII, 1,80 | căutarea raţională a armoniei şi a sensului existenţei umane.~ 871 VII, 1,80 | problema sensului existenţei şi revelează răspunsul său 872 VII, 1,80 | Biblie este că viaţa umană şi lumea au un sens şi sunt 873 VII, 1,80 | umană şi lumea au un sens şi sunt îndreptate spre împlinirea 874 VII, 1,80 | existenţei umane, a lumii create şi a lui Dumnezeu însuşi. În 875 VII, 1,80 | esenţa intimă a lui Dumnezeu şi a omului: în taina Cuvântului 876 VII, 1,80 | întrupat, natura divină şi natura umană, prin respectiva 877 VII, 1,80 | autonomie, sunt apărate şi, în acelaşi timp, se manifestă 878 VII, 1,81 | ştiinţific, despre viaţă şi despre lume sunt atât de 879 VII, 1,81 | Tocmai aceasta face dificilă şi deseori zadarnică cercetarea 880 VII, 1,81 | sens. Mai bine zis, - lucru şi mai dramatic - în această 881 VII, 1,81 | această încurcătură de date şi de fapte, în mijlocul căreia 882 VII, 1,81 | mijlocul căreia se trăieşte şi care pare să constituie 883 VII, 1,81 | diferitele moduri de a vedea şi de a interpreta lumea şi 884 VII, 1,81 | şi de a interpreta lumea şi viaţa omului, nu fac altceva 885 VII, 1,81 | într-o stare de scepticism şi de indiferenţă sau în diversele 886 VII, 1,81 | care îl duce la o închidere şi mai mare în sine însuşi, 887 VII, 1,81 | căutare a sensului ultim şi global al vieţii. Această 888 VII, 1,81 | cunoaşterii ştiinţifice temeinicia şi limita lor, dar se va pune 889 VII, 1,81 | limita lor, dar se va pune şi ca instanţă ultimă a unificării 890 VII, 1,81 | a unificării cunoaşterii şi a lucrării omului, îndemnându-le 891 VII, 1,81 | să conveargă spre un scop şi un sens definitive. Această 892 VII, 1,81 | omenirii cere o reînnoită şi acută conştiinţă a valorilor 893 VII, 1,81 | se arate dezumanizante, şi mai mult chiar să se transforme 894 VII, 1,81 | revelează scopul ultim al omului şi dă un sens global lucrării 895 VII, 1,81 | posibilitatea unui sens ultim şi global ar fi nu doar inadecvată, 896 VII, 1,82 | însăşi o cunoaştere autentică şi adevărată, adică îndreptată 897 VII, 1,82 | spre aspecte particulare şi relative - fie că sunt funcţionale, 898 VII, 1,82 | spre adevărul său total şi definitiv, adică spre fiinţa 899 VII, 1,82 | este parţial întunecată şi slăbită".(100)~O filozofie 900 VII, 1,82 | deşi vinovat de duplicitate şi de minciună, este capabil 901 VII, 1,82 | este capabil să cunoască şi să perceapă adevărul limpede 902 VII, 1,82 | perceapă adevărul limpede şi simplu. În cărţile sacre, 903 VII, 1,82 | simplu. În cărţile sacre, şi în mod deosebit în Noul 904 VII, 1,82 | Testament, se găsesc texte şi afirmări cu un caracter 905 VII, 1,82 | texte ale sfântului Ioan şi ale sfântului Paul ca afirmaţii 906 VII, 1,82 | când caută să înţeleagă şi să explice aceste afirmaţii, 907 VII, 1,82 | ce s-a spus este valabil şi pentru judecăţile conştiinţei 908 VII, 1,83 | caracter sapienţial cât şi în cea cu caracter analitic; 909 VII, 1,83 | numai să afirm că realitatea şi adevărul transcend realitatea 910 VII, 1,83 | transcend realitatea de fapt şi empiricul, şi vreau să revendic 911 VII, 1,83 | realitatea de fapt şi empiricul, şi vreau să revendic puterea 912 VII, 1,83 | dimensiune transcendentă şi metafizică în mod adevărat 913 VII, 1,83 | metafizică în mod adevărat şi sigur, deşi imperfectă şi 914 VII, 1,83 | şi sigur, deşi imperfectă şi analogică. În sensul acesta, 915 VII, 1,83 | al întâlnirii cu fiinţa şi, deci cu reflecţia metafizică.~ 916 VII, 1,83 | unui apel al absolutului şi al transcendentului, acolo 917 VII, 1,83 | chiar când aceasta exprimă şi face evidentă interioritatea 918 VII, 1,83 | evidentă interioritatea omului şi spiritualitatea sa, este 919 VII, 1,83 | la substanţa spirituală şi la temeiul care o susţine. 920 VII, 1,83 | ce depăşeşte experienţa şi chiar gândirea omului; dar 921 VII, 1,83 | de experienţa religioasă şi nu ar permite înţelegerii 922 VII, 1,83 | coerenţă valoarea universală şi transcendentă a adevărului 923 VII, 1,83 | sectoare ale filozofiei şi pentru a corecta astfel 924 VII, 1,84 | instanţei metafizice devine şi mai evidentă dacă se ia 925 VII, 1,84 | astăzi ştiinţele hermeneutice şi diferitele analize ale limbajului. 926 VII, 1,84 | evidentă structura gândirii şi vorbirii noastre şi sensul 927 VII, 1,84 | gândirii şi vorbirii noastre şi sensul cuprins în limbaj. 928 VII, 1,84 | oprească la cum se înţelege şi cum se spune realitatea, 929 VII, 1,84 | semnificativi - realitatea divină şi transcendentă.(103)~Dacă 930 VII, 1,84 | ajungem la o afirmaţie pur şi simplu adevărată; altfel 931 VII, 1,84 | concepţii umane despre el şi despre ceea ce probabil 932 VII, 1,85 | generaţii nu încetează să înveţe şi ceea ce însuşi Conciliul 933 VII, 1,85 | ajungă la o viziune unitară şi organică a cunoaşterii. 934 VII, 1,85 | ei direct din Evanghelie şi ei nu se pot sustrage datoriei 935 VII, 1,85 | în baza acestor postulate şi în coerentă continuitate 936 VII, 1,85 | prin părinţii Bisericii şi maeştrii scolasticii, pentru 937 VII, 1,85 | fundamentale ale gândirii moderne şi contemporane. Dacă va şti 938 VII, 1,85 | ajungă la această tradiţie şi să se inspire din ea, filozoful 939 VII, 1,85 | care aparţinem tradiţiei şi nu putem dispune de ea aşa 940 VII, 1,85 | gândire originală, nouă şi cu deschidere spre viitor. 941 VII, 1,85 | Acelaşi apel este valabil şi mai mult pentru teologie. 942 VII, 1,85 | izvor originar,(104) dar şi pentru că, în virtutea acestuia, 943 VII, 1,85 | epocile precedente, cât şi tradiţia perenă a acelei 944 VII, 1,85 | reală marginile spaţiului şi ale timpului.~ 945 VII, 1,86 | pentru a releva erorile lor şi riscurile care derivă din 946 VII, 1,86 | cercetare, în învăţământ şi în argumentare, chiar şi 947 VII, 1,86 | şi în argumentare, chiar şi teologică, este obişnuit 948 VII, 1,86 | fie atent nici la coerenţa şi conexiunea lor sistematică 949 VII, 1,86 | este uşor de recunoscut şi în abuzul retoric de termeni 950 VII, 1,86 | serveşte căutării adevărului şi nu educă raţiunea - atât 951 VII, 1,86 | raţiunea - atât teologică cât şi filozofică - pentru a argumenta 952 VII, 1,86 | într-o manieră serioasă şi ştiinţifică. Studiul riguros 953 VII, 1,86 | ştiinţifică. Studiul riguros şi aprofundat al doctrinelor 954 VII, 1,86 | limbajului lor specific şi al contextului în care au 955 VII, 1,86 | riscurilor eclectismului şi permite o adecvată integrare 956 VII, 1,87 | în contextul său istoric şi cultural. Teza fundamentală 957 VII, 1,87 | sale la o anumită perioadă şi la o anumită misiune istorică. 958 VII, 1,87 | acum în mare parte depăşite şi lipsite de semnificaţie 959 VII, 1,87 | anumit fel legată de timp şi de cultură, adevărul sau 960 VII, 1,87 | spaţii-temporale, recunoscute şi apreciate ca atare.~În reflecţia 961 VII, 1,87 | discursul teologic actual şi asimilabil pentru omul contemporan, 962 VII, 1,87 | prevalează numai de aserţiunile şi de jargonul filozofic mai 963 VII, 1,88 | atât cunoaşterea religioasă şi teologică, cât şi cunoaşterea 964 VII, 1,88 | religioasă şi teologică, cât şi cunoaşterea etică şi estetică. 965 VII, 1,88 | cât şi cunoaşterea etică şi estetică. În trecut, aceeaşi 966 VII, 1,88 | se exprima în pozitivism şi în neopozitivism, care considerau 967 VII, 1,88 | discreditat această poziţie şi iată că aceasta renaşte 968 VII, 1,88 | produse ale emotivităţii şi noţiunea de fiinţă este 969 VII, 1,88 | pentru a face loc purei şi simplei realităţi de fapt. 970 VII, 1,88 | ale cercetării ştiinţifice şi ale tehnologiei contemporane 971 VII, 1,88 | pătruns în diferite culturi şi ce schimbări radicale a 972 VII, 1,88 | existenţei sale pe pământ, şi le-a pus în mod constant. 973 VII, 1,88 | devine prin faptul însuşi şi admisibil din punct de vedere 974 VII, 1,89 | fundamentele ordinii axiologice şi de aceea imutabile: posibilitatea 975 VII, 1,89 | despre sensul suferinţei şi al sacrificiului, al vieţii 976 VII, 1,89 | sacrificiului, al vieţii şi al morţii.~ 977 VII, 1,90 | refuzul oricărui fundament şi negarea oricărui adevăr 978 VII, 1,90 | contradicţie cu exigenţele şi conţinuturile proprii ale 979 VII, 1,90 | negarea umanităţii omului şi a identităţii sale însăşi. 980 VII, 1,90 | contactului cu adevărul obiectiv şi, în consecinţă, cu temeiul 981 VII, 1,90 | iluzie curată. Adevărul şi libertatea, de fapt, sau 982 VII, 1,90(106) | Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" ( 983 VII, 1,90(106) | o exigenţă fundamentală şi în acelaşi timp o atenţionare: 984 VII, 1,90(106) | privinţa adevărului, ca şi condiţie a unei libertăţi 985 VII, 1,90(106) | unei libertăţi autentice; şi atenţionare, la fel, pentru 986 VII, 1,90(106) | orice libertate superficială şi unilaterală, orice libertate 987 VII, 1,90(106) | adevărul întreg despre om şi despre lume. Şi astăzi, 988 VII, 1,90(106) | despre om şi despre lume. Şi astăzi, după două mii de 989 VII, 1,90(106) | ce limitează, micşorează şi aproape distruge rădăcinile 990 VII, 1,91 | că moştenirea cunoaşterii şi a înţelepciunii, de fapt, 991 VII, 1,91 | ce priveşte extensiunea şi eficacitatea s-au revelat 992 VII, 1,91 | schimbări semnificative şi durabile. Astfel termenul 993 VII, 1,91 | post-modern" este uneori pozitiv şi alteori negativ, cât şi 994 VII, 1,91 | şi alteori negativ, cât şi pentru că nu există un consens 995 VII, 1,91 | ceea ce este provizoriu şi trecător. Destui autori, 996 VII, 1,91 | distincţiile necesare, contestă şi certitudinile credinţei.~ 997 VII, 1,91 | raţiunii, izvor de fericire şi de libertate, nu a rezistat, 998 VII, 1,91 | cuceririlor ştiinţifice şi tehnice, omul, în calitate 999 VII, 2,92 | coerentă, conţinutul credinţei. Şi astăzi îi revine o dublă 1000 VII, 2,92 | aceasta să fie mai mult şi mai profund cunoscută, şi