| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] dau 2 dauna 2 dauneze 1 de 1171 de-a 3 de-al 1 de-amanuntul 1 | Frequency [« »] ----- 1264 în 1184 si 1171 de 817 a 718 sa 696 care | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances de |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | în inima omului dorinţa de a cunoaşte adevărul şi, 2 binec | adevărul şi, în definitiv, de a-l cunoaşte pe el pentru 3 Intro, 0,1 | asumat ca regulă minimă de fiecare om care doreşte 4 Intro, 0,1 | cunoaşte pe sine însuşi".~De altfel, o simplă privire 5 Intro, 0,1 | părţi ale lumii, marcate de culturi diferite, apar în 6 Intro, 0,1 | acelaşi timp întrebările de fond ce caracterizează drumul 7 Intro, 0,1 | existenţei umane: cine sunt? de unde vin şi încotro merg? 8 Intro, 0,1 | unde vin şi încotro merg? de ce prezenţa răului? ce va 9 Intro, 0,1 | presiuni în inima omului: de fapt, de răspunsul la astfel 10 Intro, 0,1 | în inima omului: de fapt, de răspunsul la astfel de întrebări 11 Intro, 0,1 | de răspunsul la astfel de întrebări depinde orientarea 12 Intro, 0,2 | străină, nici nu poate să fie, de acest drum de căutare. De 13 Intro, 0,2 | poate să fie, de acest drum de căutare. De când, în misterul 14 Intro, 0,2 | de acest drum de căutare. De când, în misterul pascal, 15 Intro, 0,2 | Datorită acestei misiuni, pe de o parte, comunitatea credincioşilor 16 Intro, 0,2(1) | Responsabilitatea faţă de un astfel de adevăr înseamnă 17 Intro, 0,2(1) | Responsabilitatea faţă de un astfel de adevăr înseamnă să-l iubeşti 18 Intro, 0,2(1) | încât să fie cât mai aproape de noi înşine şi de alţii cu 19 Intro, 0,2(1) | aproape de noi înşine şi de alţii cu toată puterea sa 20 Intro, 0,2 | ajunge la adevăr; (2) pe de alta, are obligaţia de a-şi 21 Intro, 0,2 | pe de alta, are obligaţia de a-şi asuma sarcina de a 22 Intro, 0,2 | obligaţia de a-şi asuma sarcina de a vesti certitudinile dobândite, 23 Intro, 0,3 | schiţarea unui răspuns: de aceea, ea se configurează 24 Intro, 0,3 | iubirea înţelepciunii". De fapt, filozofia s-a născut 25 Intro, 0,3 | a început să se întrebe de ce (există) lucrurile şi 26 Intro, 0,3 | diferite, ea arată că dorinţa de adevăr aparţine însăşi naturii 27 Intro, 0,3 | naturii omului. Întrebarea de ce (există) lucrurile este 28 Intro, 0,3 | exercitat-o şi în felurile de a concepe existenţa din 29 Intro, 0,3 | care trăieşte Orientul. De fapt, orice popor are înţelepciunea 30 Intro, 0,3 | forme pur filozofice. Cât de adevărat este aşa ceva se 31 Intro, 0,3 | demonstrează prin faptul că o formă de bază a ştiinţei filozofice, 32 Intro, 0,4 | ascund semnificaţii diferite. De aceea, este necesară o explicaţie 33 Intro, 0,4 | explicaţie preliminară. Împins de dorinţa de a descoperi adevărul 34 Intro, 0,4 | preliminară. Împins de dorinţa de a descoperi adevărul ultim 35 Intro, 0,4 | înainteze în realizarea de sine. Cunoştinţele fundamentale 36 Intro, 0,4 | uimirea provocată în el de contemplarea creaţiei: fiinţa 37 Intro, 0,4 | fiinţa umană este cuprinsă de uimire când se descoperă 38 Intro, 0,4 | părtaşă la destinul lor. De aici începe drumul care 39 Intro, 0,4 | descoperirea unor orizonturi de cunoaştere întotdeauna noi. 40 Intro, 0,4 | filozofice, a unei forme de gândire riguroase şi la 41 Intro, 0,4 | elaborarea unor adevărate sisteme de gândire. Din punct de vedere 42 Intro, 0,4 | sisteme de gândire. Din punct de vedere istoric, faptul acesta 43 Intro, 0,4 | prezentat deseori tentaţia de a identifica un singur curent 44 Intro, 0,4 | propria viziune cu efect de perspectivă şi imperfectă 45 Intro, 0,4 | perspectivă şi imperfectă la nivel de lectură universală. În realitate, 46 Intro, 0,4 | progreselor ştiinţei, un nucleu de cunoştinţe filozofice a 47 Intro, 0,4 | şi la capacităţile sale de a cunoaşte pe Dumnezeu, 48 Intro, 0,4 | că, în afara curentelor de gândire, există un ansamblu 49 Intro, 0,4 | gândire, există un ansamblu de cunoştinţe în care se poate 50 Intro, 0,4 | poate recunoaşte un fel de patrimoniu spiritual al 51 Intro, 0,4 | măsură sunt împărtăşite de toţi, ar trebui să constituie 52 Intro, 0,4 | trebui să constituie un fel de punct de referinţă pentru 53 Intro, 0,4 | constituie un fel de punct de referinţă pentru diferitele 54 Intro, 0,4 | acestea concluzii coerente de ordin logic şi deontologic, 55 Intro, 0,5 | personală cât mai demnă. De fapt, ea vede în filozofie 56 Intro, 0,5 | cei care încă nu-l cunosc.~De aceea urmând, iniţiativele 57 Intro, 0,5 | modernă are marele merit de a fi concentrat atenţia 58 Intro, 0,5 | sa asupra omului. Pornind de aici, o raţiune plină de 59 Intro, 0,5 | de aici, o raţiune plină de întrebări a dezvoltat ulterior 60 Intro, 0,5 | dezvoltat ulterior dorinţa sa de a cunoaşte tot mai mult 61 Intro, 0,5 | fost construite sisteme de gândire complexe, care au 62 Intro, 0,5 | raţiune, având intenţia de a cerceta în mod unilateral 63 Intro, 0,5 | arbitrarului şi condiţia sa de persoană sfârşeşte prin 64 Intro, 0,5 | totul trebuie să fie dominat de tehnică. Astfel s-a întâmplat 65 Intro, 0,5 | s-a întâmplat că, în loc de a exprima mai bine tensiunea 66 Intro, 0,5 | greutatea unei ştiinţe aşa de mari s-a curbat asupra ei 67 Intro, 0,5 | asupra ei însăşi devenind, zi de zi, incapabilă de a ridica 68 Intro, 0,5 | devenind, zi de zi, incapabilă de a ridica privirea spre înălţimi 69 Intro, 0,5 | Filozofia modernă, uitând de a-şi orienta cercetarea 70 Intro, 0,5 | apel la capacitatea omului de a cunoaşte adevărul, a preferat 71 Intro, 0,5 | au derivat diferite forme de agnosticism şi de relativism, 72 Intro, 0,5 | forme de agnosticism şi de relativism, care au făcut 73 Intro, 0,5 | în contextul contemporan. De la această rezervă nu scapă 74 Intro, 0,5 | scapă nici unele concepţii de viaţă care provin din Orient; 75 Intro, 0,5 | care provin din Orient; de fapt, în ele, i se neagă 76 Intro, 0,5 | caracterul său exclusiv, pornind de la presupoziţia că el se 77 Intro, 0,5 | reflecţia filozofică, pe de o parte, a reuşit să se 78 Intro, 0,5 | care o apropie tot mai mult de existenţa umană şi de formele 79 Intro, 0,5 | mult de existenţa umană şi de formele sale expresive, ( 80 Intro, 0,5 | sale expresive, (iar) pe de alta, tinde să dezvolte 81 Intro, 0,5 | lingvistice care fac abstracţie de chestiunea radicală referitoare 82 Intro, 0,5 | unii filozofi, atitudini de neîncredere largă în raport 83 Intro, 0,5 | raport cu marile resurse de cunoaştere ale fiinţei umane. 84 Intro, 0,5 | fine, a scăzut speranţa de a putea primi din partea 85 Intro, 0,5 | răspunsuri definitive la astfel de întrebări.~ 86 Intro, 0,6 | cu care împart misiunea de a vesti "limpede adevărul" ( 87 Intro, 0,6 | cărora le revine sarcina de a cerceta diversele aspecte 88 Intro, 0,6 | în inimă dragostea faţă de el să poată să parcurgă 89 Intro, 0,6 | bucurie spirituală.~Înainte de toate, mă îndeamnă la această 90 Intro, 0,6 | său în raport cu credinţa. De fapt, nu se poate nega că 91 Intro, 0,6 | nega că perioada aceasta de schimbări rapide şi complexe 92 Intro, 0,6 | generaţii, cărora le aparţine şi de care depinde viitorul, la 93 Intro, 0,6 | depinde viitorul, la senzaţia de a fi private de autentice 94 Intro, 0,6 | senzaţia de a fi private de autentice puncte de referinţă. 95 Intro, 0,6 | private de autentice puncte de referinţă. Exigenţa unui 96 Intro, 0,6 | se verifică constrângerea de a constata caracterul fragmentar 97 Intro, 0,6 | ridică efemerul la rangul de valoare, înşelând asupra 98 Intro, 0,6 | înşelând asupra posibilităţii de a ajunge la adevăratul sens 99 Intro, 0,6 | propria viaţă până aproape de malul prăpastiei, fără să 100 Intro, 0,6 | Lucrul acesta depinde şi de faptul că uneori cine era 101 Intro, 0,6 | şi-a îndepărtat privirea de la adevăr, preferând succesul 102 Intro, 0,6 | are marea responsabilitate de a forma gândirea şi cultura 103 Intro, 0,6 | exigenţa, dar şi datoria de a interveni asupra acestei 104 Intro, 0,6 | în actualizarea planului de mântuire în care este inclusă 105 I, 1,7 | originea fiinţei noastre de credincioşi se află o întâlnire, 106 I, 1,7 | deschiderea unui mister ascuns de veacuri (cf. 1Cor 2,7; Rom 107 I, 1,7 | întregime gratuită care porneşte de la Dumnezeu pentru a ajunge 108 I, 1,8 | litteram învăţătura oferită de constituţia Dei Filius a 109 I, 1,8 | Vatican I şi ţinând cont de principiile propuse de Conciliul 110 I, 1,8 | cont de principiile propuse de Conciliul Tridentin, constituţia 111 I, 1,9 | celălalt: "Există două ordine de cunoaştere, distincte nu 112 I, 1,9 | obiectului, pentru că în afară de adevărurile pe care raţiunea 113 I, 1,9 | numai dacă sunt revelate de sus".(7) Credinţa, care 114 I, 1,9 | Dumnezeu şi se foloseşte de ajutorul supranatural al 115 I, 1,9 | harului, este în mod efectiv de o ordine diferită de cea 116 I, 1,9 | efectiv de o ordine diferită de cea a cunoaşterii filozofice. 117 I, 1,9 | cunoaşterii filozofice. De fapt, aceasta se sprijină 118 I, 1,9 | credinţa, luminată şi călăuzită de Spirit, recunoaşte în mesajul 119 I, 1,9 | mesajul mântuirii "plinătatea de har şi de adevăr" (cf. In 120 I, 1,9 | mântuirii "plinătatea de har şi de adevăr" (cf. In 1,14) pe 121 I, 1,10 | In 15,14-15) pentru a sta de vorbă cu ei (cf. Bar 3,38), 122 I, 1,10 | încât lucrările săvârşite de Dumnezeu în istoria mântuirii 123 I, 1,11 | Gal 4,4). La două mii de ani distanţă de acel eveniment, 124 I, 1,11 | două mii de ani distanţă de acel eveniment, mă simt 125 I, 1,11 | importanţă fundamentală".(9) De fapt, în el vine la lumină 126 I, 1,11 | trăim şi anticipăm încă de pe acum ceea ce va fi împlinirea 127 I, 1,11 | desăvârşeşte Revelaţia".(10)~De aceea, istoria constituie 128 I, 1,11 | Poporul lui Dumnezeu un drum de parcurs în întregime, astfel 129 I, 1,12 | este mai familiar şi uşor de verificat, deoarece constituie 130 I, 1,12 | contextul nostru cotidian, fără de care nu am reuşi să ne înţelegem.~ 131 I, 1,12 | mintea omenească, plecând de la sine, niciodată nu ar 132 I, 1,12 | moartea şi învierea sa, de fapt, el a dat viaţa divină 133 I, 1,12 | personale rămâne o enigmă de nerezolvat. Unde ar putea 134 I, 2,13 | că Revelaţia rămâne plină de mister. Cu siguranţă, prin 135 I, 2,13 | chip este marcată mereu de caracterul fragmentar şi 136 I, 2,13 | caracterul fragmentar şi de limita înţelegerii noastre. 137 I, 2,13 | creştinismului. Se spune, înainte de toate, că credinţa este 138 I, 2,13 | că credinţa este răspuns de ascultare faţă de Dumnezeu. 139 I, 2,13 | răspuns de ascultare faţă de Dumnezeu. Aceasta înseamnă 140 I, 2,13 | sine şi credibilitatea faţă de conţinuturile pe care le 141 I, 2,13 | asentimentul său la o astfel de mărturie divină. Aceasta 142 I, 2,13 | care nu se mai cere înapoi de la el, se inserează în contextul 143 I, 2,13 | raţiunea să se deschidă faţă de el şi să accepte sensul 144 I, 2,13 | accepte sensul lui profund. De aceea, actul prin care ne 145 I, 2,13 | fost considerat întotdeauna de către Biserică drept un 146 I, 2,13 | Biserică drept un moment de alegere fundamentală, în 147 I, 2,13 | împotriva lui Dumnezeu. De fapt cum ar putea fi considerată 148 I, 2,13 | autentică a libertăţii refuzul de a se deschide spre ceea 149 I, 2,13 | ceea ce permite realizarea de sine? În credinţă persoana 150 I, 2,13 | existenţei proprii; aici, de fapt, libertatea ajunge 151 I, 2,13 | semnele acestea, dacă pe de o parte dau o mai mare forţă 152 I, 2,13 | propriile sale mijloace de care pe bună dreptate este 153 I, 2,13 | dreptate este geloasă, pe de alta o determină să transceadă 154 I, 2,13 | transceadă realitatea lor de semne pentru a aduna semnificaţia 155 I, 2,13 | semnificaţia lor ulterioară faţă de care sunt purtătoare. În 156 I, 2,13 | care mintea este trimisă şi de care nu poate face abstracţie 157 I, 2,13 | credinţa îţi confirmă, dincolo de natură. Ceea ce apare este 158 I, 2,13(15) | omul depinde în mod total de Dumnezeu ca de creatorul 159 I, 2,13(15) | mod total de Dumnezeu ca de creatorul şi stăpânul său 160 I, 2,13 | În concluzie, cunoaşterea de credinţă nu anulează misterul; 161 I, 2,13 | proprii",(18)( care este aceea de a participa la misterul 162 I, 2,14 | deschide un adevărat orizont de noutate şi pentru ştiinţa 163 I, 2,14 | introduce în istorie un punct de referinţă de care omul nu 164 I, 2,14 | istorie un punct de referinţă de care omul nu poate să facă 165 I, 2,14 | misterului existenţei sale; pe de altă parte, însă, această 166 I, 2,14 | fără ca să fie limitată de nimic altceva decât de caracterul 167 I, 2,14 | limitată de nimic altceva decât de caracterul său finit în 168 I, 2,14 | Proslogion, arhiepiscopul de Canterbury se exprimă în 169 I, 2,14 | părea să fie cu neputinţă de găsit. Dar, pentru a nu-mi 170 I, 2,14 | cugetare care să mă împiedice de la altele în care aş fi 171 I, 2,14 | să o îndepărtez cu totul de la mine: abia atunci a început, 172 I, 2,14 | care nu o dorea şi se apăra de dânsa (...). Dar, vai, sărmanul 173 I, 2,14 | Dar, vai, sărmanul de mine, unul din ceilalţi 174 I, 2,14 | sărmani ai Evei, îndepărtaţi de la Dumnezeu. Ce am început? 175 I, 2,15 | creştină este adevărata stea de orientare pentru omul care 176 I, 2,15 | posibilitate care este oferită de Dumnezeu pentru a găsi din 177 I, 2,15 | deplin proiectul originar de iubire, început prin creaţie. 178 I, 2,15 | stare să se uite mai sus de sine însuşi şi să-şi înalţe 179 I, 2,15 | înalţe privirea dincolo de proiectele proprii, îi este 180 I, 2,15 | este dată posibilitatea de a recupera raportul autentic 181 I, 2,15 | astăzi nu este neînţeleasă de tine şi nu este departe. 182 I, 2,15 | acesta este foarte aproape de tine; el este în gura ta 183 I, 2,15 | al unei gândiri elaborate de către raţiune. El, în schimb, 184 I, 2,15 | personale, deci, este obiect de studiu atât pentru filozofie 185 I, 2,15(21) | De vera religione, XXXIX,72; 186 II, 1,16 | 16. Cât de adâncă este legătura dintre 187 II, 1,16 | Sfânta Scriptură prin puncte de pornire de o surprinzătoare 188 II, 1,16 | Scriptură prin puncte de pornire de o surprinzătoare claritate. 189 II, 1,16 | dispărute. Ca şi cum ar fi vorba de un plan special, Egiptul 190 II, 1,16 | acestea bogate în intuiţii de o adâncime aparte.~Nu este 191 II, 1,16 | care sălăşluieşte aproape de casa ei va împlânta ţăruşii 192 II, 1,16 | petrece. Va scăpa sub ea de fierbinţeală şi întru mărirea 193 II, 1,16 | după cum se vede, dorinţa de a cunoaşte este o caracteristică 194 II, 1,16 | necredincioşi, posibilitatea de "a scoate din apele adânci" 195 II, 1,16 | credinţa să rămână străină de procesul acesta. Ea nu intervine 196 II, 1,16 | pentru a-i reduce spaţiul de acţiune, ci numai pentru 197 II, 1,16 | lucrează Dumnezeul lui Israel. De aceea, nu este posibilă 198 II, 1,16 | în orizontul credinţei. De aceea, raţiunea şi credinţa 199 II, 1,16 | separate fără a sărăci omul de posibilitatea de a cunoaşte 200 II, 1,16 | sărăci omul de posibilitatea de a cunoaşte în mod adecvat 201 II, 1,17 | are spaţiul său propriu de realizare. Tot cartea Proverbelor 202 II, 1,17 | omului îi revine datoria de a cerceta adevărul cu raţiunea 203 II, 1,17 | acest mozaic este adăugată de psalmistul când se roagă 204 II, 1,17 | când se roagă spunând: "Cât de adânci sunt pentru mine 205 II, 1,17 | mine gândurile tale, cât de mare este numărul lor, o 206 II, 1,17 | 139 [138], 17-18). Dorinţa de a cunoaşte este aşa de mare 207 II, 1,17 | Dorinţa de a cunoaşte este aşa de mare şi comportă un aşa 208 II, 1,18 | 18. De aceea, putem spune că Israel, 209 II, 1,18 | fără să reuşească. Pornind de la această formă mai adâncă 210 II, 1,18 | această formă mai adâncă de cunoaştere, poporul ales 211 II, 1,18 | să respecte unele reguli de fond pentru a putea exprima 212 II, 1,18 | regulă constă în a ţine cont de faptul că cunoaşterea omului 213 II, 1,18 | convingerea că pe un astfel de drum nu se poate merge cu 214 II, 1,18 | se întemeiază pe "frica de Dumnezeu", căreia raţiunea 215 II, 1,18 | lumii.~Când se îndepărtează de regulile acestea, omul se 216 II, 1,18 | ameninţare pentru viaţă. De fapt nebunul se înşală că 217 II, 1,18 | claritate definitivă cât de deficientă este cunoaşterea 218 II, 1,18 | este cunoaşterea lui şi cât de departe se află de adevărul 219 II, 1,18 | şi cât de departe se află de adevărul întreg cu privire 220 II, 1,19 | ele Autorul sacru vorbeşte de Dumnezeu care se lasă cunoscut 221 II, 1,19 | sacrul face un pas înainte de mare însemnătate. Recuperând 222 II, 1,19 | impedimentului interpus de voinţa lui liberă şi de 223 II, 1,19 | de voinţa lui liberă şi de păcatul său.~ 224 II, 1,20 | nu este supraapreciată. De fapt, ceea ce ea atinge 225 II, 1,20 | amplu, acela al credinţei: "De Domnul sunt hotărâţi paşii 226 II, 1,20 | calea lui?" (Prov 20,24). De aceea, pentru Vechiul Testament 227 II, 1,20 | coerent la obiectul său de cunoaştere şi să-l situeze 228 II, 1,20 | adevăr, deoarece, luminat de credinţă, descoperă sensul 229 II, 1,20 | adevărate tocmai în frica de Dumnezeu: "Frica de Domnul 230 II, 1,20 | frica de Dumnezeu: "Frica de Domnul este începutul înţelepciunii" ( 231 II, 2,21 | fost pentru el un izvor de cunoaştere adevărată, care 232 II, 2,21 | scutit, pentru Autorul sacru, de truda care izvorăşte din 233 II, 2,21 | Lucrul acesta se observă, de exemplu, în cuvintele prin 234 II, 2,21 | oboseala datorată încercării de a înţelege planurile misterioase 235 II, 2,21 | 13), a cărui misiune este de a nu lăsa nimic neexplorat 236 II, 2,22 | să apreciem mai bine cât de pătrunzătoare este reflecţia 237 II, 2,22 | un adevăr adânc: pornind de la creaţie, "ochii minţii" 238 II, 2,22 | să cunoască pe Dumnezeu. De fapt, el, prin intermediul 239 II, 2,22 | prevăzută capacitatea raţiunii de a depăşi cu uşurinţă datul 240 II, 2,22 | absolută autonomie faţă de Cel care îl crease, uşurinţa 241 II, 2,22 | crease, uşurinţa aceasta de a urca la Dumnezeu Creator 242 II, 2,22 | discearnă şi să hotărască de unul singur ceea ce era 243 II, 2,22 | cunoaşterea care provine de la Dumnezeu. În neascultarea 244 II, 2,22 | femeie, rănind raţiunea care de atunci încoace a împiedicat 245 II, 2,22 | consecinţă puterea omenească de a cunoaşte adevărul a fost 246 II, 2,22 | adevărul a fost tulburată de duşmănia faţă de Acela care 247 II, 2,22 | tulburată de duşmănia faţă de Acela care este izvorul 248 II, 2,22 | care a răscumpărat raţiunea de slăbiciunea ei, eliberând-o 249 II, 2,22 | slăbiciunea ei, eliberând-o de sclavia în care ea însăşi 250 II, 2,23 | schemelor noastre obişnuite de gândire, care nu sunt deloc 251 II, 2,23 | este evenimentul istoric de care se loveşte orice încercare 252 II, 2,23 | orice încercare a minţii de a construi în baza unor 253 II, 2,23 | existenţei. Adevăratul punct de legătură, care provoacă 254 II, 2,23 | lui Isus Cristos pe cruce. De fapt, aici orice încercare 255 II, 2,23 | fapt, aici orice încercare de a reduce planul mântuitor 256 II, 2,23 | N-a dovedit oare Dumnezeu de nebunie înţelepciunea acestei 257 II, 2,23 | minte pe lume, ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi (...); 258 II, 2,23 | înţelepţi (...); ceea ce era de jos pe lume, şi dispreţuit, 259 II, 2,23 | poate moartea să fie izvor de viaţă şi de iubire, dar 260 II, 2,23 | să fie izvor de viaţă şi de iubire, dar Dumnezeu a ales 261 II, 2,23 | revela taina planului său de mântuire tocmai ceea ce 262 II, 2,23 | încredinţează! Filozofia, care deja de una singură este în stare 263 II, 2,23 | omului spre adevăr, ajutată de credinţă se poate deschide 264 II, 2,23 | răstignit şi înviat colţul de stâncă împotriva căruia 265 II, 2,23 | naufragieze, dar dincolo de care poate da în oceanul 266 II, 2,23 | credinţă, dar devine la fel de clar şi spaţiul în care 267 III, 1,24 | Oraşul filozofilor era plin de statui reprezentând diferiţi 268 III, 1,24 | deosebit şi el se folosi îndată de lucrul acesta pentru a individualiza 269 III, 1,24 | individualiza o bază comună de la care să pornească în 270 III, 1,24 | că voi sunteţi deosebit de evlavioşi în toate privinţele. 271 III, 1,24 | evlavioşi în toate privinţele. De fapt, umblând şi privind 272 III, 1,24 | Fap 17,22-23). Pornind de aici, sfântul Paul vorbeşte 273 III, 1,24 | aici, sfântul Paul vorbeşte de Dumnezeu drept Creator, 274 III, 1,24 | felul următor: "Pornind de la un singur ins, el a întocmit 275 III, 1,24 | hotărâte şi graniţele lor de locuire, ca să-l caute pe 276 III, 1,24 | afle, căci nu este departe de nici unul dintre noi" (Fap 277 III, 1,24 | să-l străbată; el porneşte de la capacitatea raţiunii 278 III, 1,24 | la capacitatea raţiunii de a se înălţa deasupra contingentului 279 III, 1,25 | interesat să descopere, dincolo de cele doar din auzite, cum 280 III, 1,25 | acest motiv se interesează de adevărul real a tot ceea 281 III, 1,25 | sinceritate indiferent faţă de adevărul ştiinţei sale. 282 III, 1,25 | dacă poate să se asigure de adevăr, se simte mulţumit. 283 III, 1,25 | secole la rezultate aşa de semnificative, favorizând 284 III, 1,25 | binele ce trebuie făcut. De fapt, prin propria sa acţiune 285 III, 1,25 | cazul acesta este vorba de adevăr. Am reafirmat convingerea 286 III, 1,25 | Dacă există dreptul de a fi respectaţi în drumul 287 III, 1,25 | respectaţi în drumul propriu de cercetare a adevărului, 288 III, 1,25 | atunci există mai înainte de aceasta obligaţia morală 289 III, 1,25 | morală gravă pentru fiecare de a căuta adevărul şi a adera 290 III, 1,26 | prezintă omului sub formă de întrebare: are viaţa un 291 III, 1,26 | prezenta în mod radical lipsită de sens. Nu este necesar să 292 III, 1,26 | înţelegem că o chestiune aşa de dramatică cum este aceea 293 III, 1,26 | existenţa noastră, dincolo de faptul că existăm, este 294 III, 1,26 | ceva care trece dincolo de moarte; dacă îi este îngăduit 295 III, 1,26 | îngăduit să spere într-o viaţă de apoi sau nu. Nu este lipsit 296 III, 1,26 | apoi sau nu. Nu este lipsit de semnificaţie faptul că gândirea 297 III, 1,26 | Socrate şi a rămas marcată de ea mai mult de două milenii. 298 III, 1,26 | rămas marcată de ea mai mult de două milenii. Aşadar, nu 299 III, 1,27 | filozoful, nici omul obişnuit. De răspunsul care se dă depinde 300 III, 1,27 | adevăr universal şi absolut. De la sine, orice adevăr, chiar 301 III, 1,27 | şi întotdeauna. Dincolo de această universalitate, 302 III, 1,27 | valoare supremă, dincolo de care să nu fie nici să nu 303 III, 1,27 | sau nu, se simte nevoia de a ancora existenţa proprie 304 III, 1,27 | unui sistem sau unei şcoli de gândire. Totuşi, dincolo 305 III, 1,27 | gândire. Totuşi, dincolo de sistemele filozofice există 306 III, 1,27 | filozofii" personale: este vorba de convingeri sau experienţe 307 III, 1,27 | sau experienţe personale, de tradiţii familiare şi culturale 308 III, 1,27 | familiare şi culturale sau de itinerarii existenţiale 309 III, 1,27 | rămâne mereu vie este dorinţa de a ajunge la certitudinea 310 III, 2,28 | se prezintă cu o astfel de transparenţă şi un caracter 311 III, 2,28 | transparenţă şi un caracter de consecinţă. Limita înnăscută 312 III, 2,28 | diferite pot domina adevărul. De asemenea, se întâmplă că 313 III, 2,28 | întrevadă, pentru că se teme de exigenţele sale. Cu toate 314 III, 2,28 | chiar şi atunci când fuge de el, tot adevărul este acela 315 III, 2,28 | influenţează existenţa. De fapt, niciodată el nu ar 316 III, 2,28 | sau pe minciună; o astfel de existenţă ar fi ameninţată 317 III, 2,28 | ameninţată în mod constant de frică sau nelinişte. Aşadar, 318 III, 2,29 | gândi că o cercetare atât de profund înrădăcinată în 319 III, 2,29 | zadarnică. Aceeaşi putere de a căuta adevărul şi de a 320 III, 2,29 | putere de a căuta adevărul şi de a pune întrebări implică 321 III, 2,29 | total sau ar crede absolut de neatins. Numai perspectiva 322 III, 2,29 | neatins. Numai perspectiva de a putea ajunge la un răspuns 323 III, 2,29 | împingă să facă primul pas. De fapt, tocmai aşa se întâmplă 324 III, 2,29 | ştiinţifică. Când un om de ştiinţă, în urma unei intuiţii 325 III, 2,29 | unui anumit fenomen, el, de la bun început are încredere 326 III, 2,29 | chestiunilor definitive. Setea de adevăr este atât de înrădăcinată 327 III, 2,29 | Setea de adevăr este atât de înrădăcinată în inima omului 328 III, 2,29 | trebui să facă abstracţie de aşa ceva, ar compromite 329 III, 2,29 | suficient să observăm viaţa de zi cu zi pentru a constata 330 III, 2,29 | relative. Sunt răspunsuri de adevărul cărora omul este 331 III, 2,29 | în definitiv, nu diferă de răspunsurile la care au 332 III, 2,29 | care o are fiinţa umană de a ajunge, în linii mari, 333 III, 2,30 | la aceste diferite forme de adevăr. Cele mai numeroase 334 III, 2,30 | experimentală. Aceasta este ordinea de adevăr proprie vieţii zilnice 335 III, 2,30 | trecătoare, ale filozofilor de profesie. Fiecare om, cum 336 III, 2,30 | existenţe: într-o astfel de lumină el interpretează 337 III, 2,30 | în Isus Cristos. Înainte de a răspunde la această întrebare 338 III, 2,31 | în societate. Deci, chiar de la naştere se găseşte cufundat 339 III, 2,31 | cufundat în variate tradiţii, de la care primeşte nu numai 340 III, 2,31 | printr-o verificare personală. De fapt, cine ar fi în stare 341 III, 2,31 | Cine ar putea să controleze de unul singur fluxul informaţiilor, 342 III, 2,31 | fluxul informaţiilor, care zi de zi se primesc din toate 343 III, 2,31 | omenirea a acumulat tezaure de înţelepciune şi de religiozitate? 344 III, 2,31 | tezaure de înţelepciune şi de religiozitate? Omul, fiinţă 345 III, 2,32 | cunoştinţelor dobândite de alte persoane. Putem observa 346 III, 2,32 | tensiune semnificativă: pe de o parte, cunoaşterea prin 347 III, 2,32 | apare ca o formă imperfectă de cunoaştere, care trebuie 348 III, 2,32 | care se ajunge personal; pe de alta, credinţa rezultă deseori 349 III, 2,32 | numai capacităţile personale de cunoaştere, ci şi capacitatea 350 III, 2,32 | capacitatea mai radicală de a se încredinţa altor persoane, 351 III, 2,32 | interpersonală nu sunt înainte de toate în ordinea faptică 352 III, 2,32 | ei. Desăvârşirea omului, de fapt, nu constă doar în 353 III, 2,32 | şi într-un raport trăit de dăruire şi de fidelitate 354 III, 2,32 | raport trăit de dăruire şi de fidelitate faţă de celălalt. 355 III, 2,32 | dăruire şi de fidelitate faţă de celălalt. În fidelitatea 356 III, 2,32 | persoane, nu este lipsită de referinţa la adevăr: omul, 357 III, 2,32 | vor putea face să cedeze de la adeziunea lui faţă de 358 III, 2,32 | de la adeziunea lui faţă de adevăr pe care l-a descoperit 359 III, 2,32 | întâlnirea cu Cristos. Iată de ce până astăzi mărturia 360 III, 2,32 | iubiri care nu are nevoie de argumentări lungi pentru 361 III, 2,32 | deja ca adevărat şi căutat de atâta timp. Pe scurt, martirul 362 III, 2,32 | am vrea să găsim puterea de a spune.~ 363 III, 2,33 | să explice sensul vieţii; de aceea este o căutare care 364 III, 2,33 | existenţa sa, la un astfel de adevăr se ajunge nu numai 365 III, 2,33 | Capacitatea şi alegerea de a se încredinţa pe sine 366 III, 2,33 | că şi raţiunea are nevoie de a fi susţinută în căutarea 367 III, 2,33 | susţinută în căutarea sa de un dialog încrezător şi 368 III, 2,33 | un dialog încrezător şi de o prietenie sinceră. Clima 369 III, 2,33 | prietenie sinceră. Clima de suspiciune şi de neîncredere, 370 III, 2,33 | Clima de suspiciune şi de neîncredere, care uneori 371 III, 2,33 | cercetarea speculativă, uită de învăţătura filozofilor antici, 372 III, 2,33 | se găseşte într-un drum de căutare, interminabil din 373 III, 2,33 | interminabil din punct de vedere uman: căutarea adevărului 374 III, 2,33 | oferindu-i posibilitatea concretă de a vedea realizat scopul 375 III, 2,33 | scopul acestei căutări. De fapt, depăşind stadiul simplei 376 III, 2,33(28) | argumentare pe care o urmez de mult timp şi pe care am 377 III, 2,33(28) | astfel. Ele exprimă urgenţa de a găsi un de ce al existenţei, 378 III, 2,33(28) | exprimă urgenţa de a găsi un de ce al existenţei, la fiecare 379 III, 2,33(28) | clipele sale, la etapele sale de creştere şi decisive ca 380 III, 2,33(28) | mai obişnuite. În astfel de întrebări avem o mărturie 381 III, 2,33(28) | oferi un sens întreg vieţii. De aceea, întrebările acestea 382 III, 2,33(28) | angajamentului său faţă de propria existenţă. În special, 383 III, 2,33(28) | existenţă. În special, când de ce-ul lucrurilor este cercetat 384 III, 2,33(28) | deschide către religiozitate. De fapt, religiozitatea reprezintă 385 III, 2,34 | filozofând. Cele două domenii de cunoaştere conduc de altfel 386 III, 2,34 | domenii de cunoaştere conduc de altfel la adevăr în plinătatea 387 III, 2,34 | sprijină cu încredere oamenii de ştiinţă,(29) este acelaşi 388 III, 2,34(29) | că cele două adevăruri, de credinţă şi de ştiinţă, 389 III, 2,34(29) | adevăruri, de credinţă şi de ştiinţă, nu se pot contrazice 390 III, 2,34(29) | realităţile profane şi realităţile de credinţă provin de la acelaşi 391 III, 2,34(29) | realităţile de credinţă provin de la acelaşi Dumnezeu" (Gaudium 392 III, 2,34 | mijlocirea lui Cristos: de fapt, ceea ce se revelează 393 III, 2,35 | înţelege prin lumina raţiunii. De fapt, numai în această dublă 394 III, 2,35 | revelat cu ştiinţa filozofică. De aceea considerăm în primul 395 III, 2,35 | filozofie în decursul istoriei. De aici vom desprinde câteva 396 III, 2,35 | care constituie punctele de referinţă la care vom reveni, 397 III, 2,35 | dintre cele două domenii de cunoaştere.~ 398 IV, 1,36 | creştină se confruntă încă de la început cu curentele 399 IV, 1,36 | la convingerile populare de provenienţă în general stoică. 400 IV, 1,36 | Pentru a se face înţeles de păgâni, primii creştini 401 IV, 1,36 | Apoi deoarece o astfel de cunoaştere naturală, în 402 IV, 1,36 | înţelept să lege discursul lui de gândirea filozofilor, care 403 IV, 1,36 | gândirea filozofilor, care încă de la început au opus miturilor 404 IV, 1,36 | ale transcendenţei divine.~De fapt, unul din eforturile 405 IV, 1,36 | l-au făcut a fost acela de a curăţa concepţia pe care 406 IV, 1,36 | oamenii despre Dumnezeu de formele mitologice. După 407 IV, 1,36 | naturii. Încercările omului de a înţelege originea zeilor 408 IV, 1,36 | filozofiei le-a revenit misiunea de a evidenţia legătura dintre 409 IV, 1,37 | referinţa la această mişcare de apropiere a creştinilor 410 IV, 1,37 | apropiere a creştinilor faţă de filozofie, trebuie să amintim 411 IV, 1,37 | să amintim şi atitudinea de prudenţă pe care o trezeau 412 IV, 1,37 | lumii culturale păgâne, ca de exemplu gnoza. Filozofia, 413 IV, 1,37 | înţelepciune practică şi şcoală de viaţă, putea să fie uşor 414 IV, 1,37 | confundată cu o cunoaştere de tip superior, ezoteric, 415 IV, 1,37 | îndoială că la acest gen de speculaţii esoterice se 416 IV, 1,37 | nu pe Cristos" (2,8). Cât de actuale sunt cuvintele apostolului, 417 IV, 1,37 | raportăm la diferitele forme de esoterism care se extind 418 IV, 1,37 | unii credincioşi, lipsiţi de necesarul spirit critic. 419 IV, 1,37 | în faţa unui mod cultural de a pune problema care pretindea 420 IV, 1,38 | ei ar fi ignorat datoria de a aprofunda înţelegerea 421 IV, 1,38 | Evanghelia oferea un răspuns atât de satisfăcător la întrebarea, 422 IV, 1,38 | afirmarea dreptului universal de a avea acces la adevăr. 423 IV, 1,38 | creştinismul a vestit încă de la începuturile sale egalitatea 424 IV, 1,38 | trebuie să fie în condiţia de a putea străbate drumul 425 IV, 1,38 | străbătută, cu condiţia de a conduce la scopul final, 426 IV, 1,38 | nu are ca prim scop acela de a completa sau întări adevărul 427 IV, 1,38 | însăşi şi nu are nevoie de sprijin, pentru că ea este 428 IV, 1,39 | elaboreze o primă formă de teologie creştină. De fapt, 429 IV, 1,39 | formă de teologie creştină. De fapt, numele însuşi, împreună 430 IV, 1,39 | însuşi, împreună cu ideea de teologie ca discurs raţional 431 IV, 1,39 | momentul acela erau încă legate de originea lor greacă. De 432 IV, 1,39 | de originea lor greacă. De exemplu, în filozofia aristotelică, 433 IV, 1,39 | care se dezvolta se folosea de filozofie, dar în acelaşi 434 IV, 1,39 | tindea să se deosebească clar de ea. Istoria arată cum gândirea 435 IV, 1,40 | 40. În lucrarea aceasta de încreştinare a gândirii 436 IV, 1,40 | creştine, atunci avu puterea de face acea convertire radicală 437 IV, 1,40 | aproape fără nici un fel de înşelăciune, să cred ceea 438 IV, 1,40 | să se ordone necesitatea de a crede tot felul de lucruri 439 IV, 1,40 | necesitatea de a crede tot felul de lucruri totalmente fabuloase 440 IV, 1,40 | totalmente fabuloase şi extrem de absurde, tocmai pentru că 441 IV, 1,40 | confirmată şi susţinută de profunzimea gândirii speculative. 442 IV, 1,40 | speculative. Sinteza făcută de sfântul Augustin va rămâne 443 IV, 1,40 | Augustin va rămâne timp de secole drept forma cea mai 444 IV, 1,40 | istoria sa personală şi ajutat de o minunată sfinţenie a vieţii, 445 IV, 1,41 | gânditorii creştini, încă de la început, abordau problema 446 IV, 1,41 | profunde ale speculaţiei. De aceea este nedrept şi reductiv 447 IV, 1,41 | Au făcut mult mai mult. De fapt, au reuşit să scoată 448 IV, 1,41(40) | De praescriptorum haereticorum, 449 IV, 1,41 | cum am spus, aveau datoria de a arăta în ce fel raţiunea, 450 IV, 1,41 | fel raţiunea, eliberată de lanţurile exterioare, putea 451 IV, 1,41 | la nivelurile mai înalte de reflecţie, dând temei solid 452 IV, 1,41 | inserează noutatea înfăptuită de părinţi. Au acceptat în 453 IV, 1,41 | nu a fost doar la nivel de culturi, dintre care una 454 IV, 1,41 | una probabil a fost supusă de fascinaţia celeilalte; ea 455 IV, 1,41 | Creatorul său. Trecând dincolo de scopul către care se îndrepta 456 IV, 1,42 | Pentru sfântul arhiepiscop de Canterbury prioritatea credinţei 457 IV, 1,42 | cercetarea proprie raţiunii. De fapt aceasta nu este chemată 458 IV, 1,42 | credinţa; nu ar fi în stare de aşa ceva, pentru că nu este 459 IV, 1,42 | mai curând, este aceea de a şti să găsească un sens, 460 IV, 1,42 | şti să găsească un sens, de a descoperi motivele care 461 IV, 1,42 | adevăr tinde către o formă de cunoaştere care se înflăcărează 462 IV, 1,42 | înflăcărează tot mai mult de iubire pentru ceea ce cunoaşte, 463 IV, 1,42 | sum".(42) Aşadar, dorinţa de adevăr impulsionează raţiunea 464 IV, 1,42 | mult, ea este copleşită de constatarea că puterea sa 465 IV, 1,42 | împlinirea drumului ei: "Eu sunt de părere că lucrul care nu 466 IV, 1,42 | care nu poate fi înţeles de cel care cercetează trebuie 467 IV, 1,42 | cercetează trebuie să fie lăsat de o parte, dacă el a răzbătut 468 IV, 1,42 | cu intelectul modul lui de a fi [...]. Ce este într-atât 469 IV, 1,42 | Ce este într-atât de mult de neînţeles, inefabil, 470 IV, 1,42 | Ce este într-atât de mult de neînţeles, inefabil, decât 471 IV, 1,42 | modificată. Căci, dacă gândul de mai sus înţelege în mod 472 IV, 1,42 | în mod raţional că este de neînţeles (rationabiliter 473 IV, 1,42 | filozofice şi a cunoaşterii de credinţă este încă o dată 474 IV, 2 | gândirii sfântului Toma de Aquino~ 475 IV, 2,43 | mai ales pentru raportul de dialog pe care el a ştiut 476 IV, 2,43 | el a avut marele merit de a pune în prim plan armonia 477 IV, 2,43 | credinţei, ambele provin de la Dumnezeu, spunea el; 478 IV, 2,43 | la Dumnezeu, spunea el; de aceea nu se pot contrazice 479 IV, 2,43 | Deci credinţa nu se teme de raţiune, ci o cercetează 480 IV, 2,43 | Aceasta din urmă, luminată de credinţă, este eliberată 481 IV, 2,43 | credinţă, este eliberată de fragilităţile şi de limitele 482 IV, 2,43 | eliberată de fragilităţile şi de limitele care derivă din 483 IV, 2,43 | precizeze sensul unei astfel de raţionalităţii. De fapt 484 IV, 2,43 | astfel de raţionalităţii. De fapt credinţa este într-un 485 IV, 2,43 | fost propus întotdeauna de Biserică ca maestru al gândirii 486 IV, 2,43 | şi model al metodei juste de a face teologie. Îmi place 487 IV, 2,43 | de-al şaptelea centenar de la moartea doctorului angelic: " 488 IV, 2,43 | refuzul aprioric al acesteia. De aceea, el a intrat în istoria 489 IV, 2,43 | valorilor sale, fără ca de altfel să dăuneze cu ceva 490 IV, 2,44 | judecata sa dreaptă pornind de la adevărurile credinţei 491 IV, 2,44 | Duhului Sfânt este deosebită de cea care este pusă printre 492 IV, 2,44 | virtuţile intelectuale. De fapt aceasta din urmă se 493 IV, 2,44 | studiu: aceea în schimb "vine de sus", după cum se exprimă 494 IV, 2,44 | la fel este deosebită şi de credinţă. Deoarece credinţa 495 IV, 2,44 | doctorul angelic să uite de prezenţa altor două forme 496 IV, 2,44 | care îi sunt congenitale, de a cerceta realitatea; şi 497 IV, 3,45 | mai direct cu alte forme de cercetare şi de cunoaştere 498 IV, 3,45 | alte forme de cercetare şi de cunoaştere ştiinţifică. 499 IV, 3,45 | recunoscut autonomia necesară de care aveau nevoie filozofia 500 IV, 3,45 | eficienţă respectivelor câmpuri de cercetare. Începând din