Chapter,Paragraph,Number

 1 Intro,  0,4    |  descoperirea unor orizonturi de cunoaştere întotdeauna noi. Fără uimire
 2 Intro,  0,5    |      raport cu marile resurse de cunoaştere ale fiinţei umane. Având
 3  I,  1,7       |        la împlinire oricare altă cunoaştere adevărată la care mintea
 4  I,  1,8       |        până la Creator, există o cunoaştere care este specifică credinţei.
 5  I,  1,9       |            Există două ordine de cunoaştere, distincte nu numai datorită
 6  I,  2,14      |        altă parte, însă, această cunoaştere trimite în mod constant
 7 II,  1,18      |      această formă mai adâncă de cunoaştere, poporul ales a înţeles
 8 II,  1,20      |       coerent la obiectul său de cunoaştere şi să-l situeze în acea
 9 II,  2,21      |       fost pentru el un izvor de cunoaştere adevărată, care i-a îngăduit
10 III,  2,32     |         ca o formă imperfectă de cunoaştere, care trebuie să se perfecţioneze
11 III,  2,32     |        capacităţile personale de cunoaştere, ci şi capacitatea mai radicală
12 III,  2,34     | filozofând. Cele două domenii de cunoaştere conduc de altfel la adevăr
13 III,  2,35     |      dintre cele două domenii de cunoaştere.~
14 IV,  1,36      |        Apoi deoarece o astfel de cunoaştere naturală, în religia păgână,
15 IV,  1,37      |         fie uşor confundată cu o cunoaştere de tip superior, ezoteric,
16 IV,  1,42      |    adevăr tinde către o formă de cunoaştere care se înflăcărează tot
17 IV,  3,45      |         forme de cercetare şi de cunoaştere ştiinţifică. Sfântul Albert
18 IV,  3,45      |       dintre cele două feluri de cunoaştere s-a transformat progresiv
19 IV,  3,45      |       profundă, generatoare de o cunoaştere capabilă să ajungă la formele
20  V,  1,53      |            există două ordine de cunoaştere, distincte nu numai prin
21 VI,  1,66      |         credinciosului să aibă o cunoaştere naturală, adevărată şi coerentă
22 VI,  1,66      |     stare să structureze o atare cunoaştere în mod conceptual şi demonstrativ.
23 VI,  1,69      |      cazuri pentru că îngăduie o cunoaştere mai completă a obiectului
24 VI,  1,71      |       dorinţa sa inepuizabilă de cunoaştere. În consecinţă, oricare
25 VI,  1,73      |       lui Dumnezeu şi o mai bună cunoaştere a sa -, raţiunea este într-un
26 VI,  2,75      |        închiderea accesului la o cunoaştere mai profundă a adevărului,
27 VII,  1,82     |        care nu ar fi ea însăşi o cunoaştere autentică şi adevărată,
28 VII,  1,82     |        cunoaşterea adevărului; o cunoaştere, de altfel, care să obţină
29 VII,  1,85     |        pentru o formă corectă de cunoaştere. Apelul la tradiţie, de
30 VII,  1,88     |      admită ca valide formele de cunoaştere diferite de cele care sunt
31 VII,  2,96(112)|      pentru a ajunge la o oarece cunoaştere şi înţelegere a dogmei fără
32 VII,  2,96(112)|   noţiuni dictate de o adevărată cunoaştere a creaţiei; şi în deducţia
33 VII,  2,97     |        Revelaţie ca izvor nou de cunoaştere, perspectiva aceasta îşi
34 Conclu,  0,106 |  cercetările lor ne furnizează o cunoaştere crescândă a universului