| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] dau 2 dauna 2 dauneze 1 de 1171 de-a 3 de-al 1 de-amanuntul 1 | Frequency [« »] ----- 1264 în 1184 si 1171 de 817 a 718 sa 696 care | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances de |
Chapter,Paragraph,Number
501 IV, 3,45 | dintre cele două feluri de cunoaştere s-a transformat 502 IV, 3,45 | s-au radicalizat, ajungând de fapt la o filozofie separată 503 IV, 3,45 | consecinţe ale unei astfel de separări a fost şi cea a 504 IV, 3,45 | mereu mai puternică faţă de raţiunea însăşi. Unii au 505 IV, 3,45 | unitate profundă, generatoare de o cunoaştere capabilă să 506 IV, 3,45 | practic a fost distrus de sistemele care au îmbrăţişat 507 IV, 3,45 | cunoaşteri raţionale separată de credinţă şi alternativă 508 IV, 3,46 | sunt cunoscute şi destul de vizibile, mai ales în Occident. 509 IV, 3,46 | îndepărtându-se progresiv de Revelaţia creştină, până 510 IV, 3,46 | s-au opus diferite forme de umanism ateu, elaborate 511 IV, 3,46 | numai că s-a îndepărtat de orice referinţă la ideea 512 IV, 3,46 | Consecinţa acestei stări de lucruri este faptul că anumiţi 513 IV, 3,46 | faptul că anumiţi oameni de ştiinţă, lipsiţi de orice 514 IV, 3,46 | oameni de ştiinţă, lipsiţi de orice referinţă etică, riscă 515 IV, 3,46 | unii dintre ei, conştienţi de posibilităţile sădite în 516 IV, 3,46 | speranţa şi nici posibilitatea de a ajunge la ţinta adevărului. 517 IV, 3,47 | 47. Pe de altă parte, nu trebuie uitat 518 IV, 3,47 | schimbat rolul filozofiei. De la înţelepciune şi ştiinţă 519 IV, 3,47 | mereu mai mare alte forme de raţionalitate, punând în 520 IV, 3,47 | ştiinţei filozofice. În loc de contemplarea adevărului 521 IV, 3,47 | sensului vieţii, aceste forme de raţionalitate sunt orientate - 522 IV, 3,47 | unor scopuri utilitariste, de desfătare sau de putere.~ 523 IV, 3,47 | utilitariste, de desfătare sau de putere.~Cât este de periculos 524 IV, 3,47 | sau de putere.~Cât este de periculos să se absolutizeze 525 IV, 3,47 | enciclică pe când scriam: "Omul de astăzi pare să fie tot mai 526 IV, 3,47 | să fie tot mai ameninţat de ceea ce produce, adică de 527 IV, 3,47 | de ceea ce produce, adică de rezultatul muncii mâinilor 528 IV, 3,47 | sale şi, mai mult încă, de munca intelectului său, 529 IV, 3,47 | munca intelectului său, de tendinţele voinţei sale. 530 IV, 3,47 | sunt luate pur şi simplu de la cel care le-a produs; 531 IV, 3,47 | îndreaptă împotriva omului. De fapt, ele sunt direcţionate 532 IV, 3,47 | mai largă şi universală. De aceea, omul trăieşte mereu 533 IV, 3,47 | Consecinţa acestei stări de lucruri a fost întunecarea 534 IV, 3,47 | mai fost pusă în condiţia de a cunoaşte adevărul şi de 535 IV, 3,47 | de a cunoaşte adevărul şi de a căuta absolutul.~ 536 IV, 3,48 | filozofică. Este destul de adevărat că, în urma unei 537 IV, 3,48 | uneori germeni preţioşi de gândire, care, dacă sunt 538 IV, 3,48 | adevărului. Aceşti germeni de gândire se găsesc, de exemplu, 539 IV, 3,48 | germeni de gândire se găsesc, de exemplu, în analizele aprofundate 540 IV, 3,48 | raţiune cere un efort atent de discernământ, pentru că 541 IV, 3,48 | alteia. Raţiunea, lipsită de aportul Revelaţiei, a străbătut 542 IV, 3,48 | finală. Credinţa, lipsită de raţiune, a subliniat sentimentul 543 IV, 3,48 | cade în pericolul grav de a fi redusă la mit sau superstiţie. 544 IV, 3,48 | şi radicalitatea fiinţei.~De aceea, să nu pară nelalocul 545 IV, 3,48 | profundă care le face capabile de a fi coerente cu natura 546 V, 1,49 | proces controlabil din punct de vedere raţional. De puţin 547 V, 1,49 | punct de vedere raţional. De puţin ajutor ar fi o filozofie 548 V, 1,49 | fond, rădăcina autonomiei de care se bucură filozofia 549 V, 1,49 | O filozofie conştientă de "statutul" ei "constitutiv" 550 V, 1,49 | deviaţiile şi erorile în care nu de puţine ori a căzut gândirea 551 V, 1,49 | ales cea modernă. Nu este de datoria, nici de competenţa 552 V, 1,49 | Nu este de datoria, nici de competenţa Magisteriului 553 V, 1,49 | competenţa Magisteriului de a interveni pentru a umple 554 V, 1,49 | schimb, este obligaţia lui de a reacţiona într-un mod 555 V, 1,50 | doctrina creştină.(55) Înainte de toate, Magisteriului îi 556 V, 1,50 | impun filozofiei din punctul de vedere al credinţei. În 557 V, 1,50 | au apărut diferite şcoli de gândire. Şi pluralismul 558 V, 1,50 | în faţa responsabilităţii de a exprima judecata sa cu 559 V, 1,50 | compatibilitatea sau nu a concepţiilor de fond, pe care le susţin 560 V, 1,50 | teologice.~Biserica are datoria de a indica ceea ce într-un 561 V, 1,50 | incompatibil cu credinţa ei. De fapt, multe conţinuturi 562 V, 1,50 | episcopii avem misiunea de a fi "martori ai adevărului" 563 V, 1,51 | trebuie să fie înţeles înainte de toate în formă negativă, 564 V, 1,51 | Magisteriul ar avea intenţia de a elimina sau de a refuza 565 V, 1,51 | intenţia de a elimina sau de a refuza orice mediere posibilă. 566 V, 1,51 | încurajarea gândirii filozofice. De altfel, filozofii sunt primii 567 V, 1,51 | eventuale erori şi necesitatea de a depăşi limitele prea restrânse 568 V, 1,51 | umane rănită şi slăbită de păcat. De aici rezultă că 569 V, 1,51 | rănită şi slăbită de păcat. De aici rezultă că nici o formă 570 V, 1,51 | pretindă în mod legitim de a îmbrăţişa totalitatea 571 V, 1,51 | totalitatea adevărului, nici de a fi explicaţia deplină 572 V, 1,51 | filozofice, deseori extrem de specializate, un discernământ 573 V, 1,51 | deoarece dacă deja este destul de obositor să recunoşti capacităţile 574 V, 1,51 | a ceea ce, din punctul de vedere al credinţei, oferă 575 V, 1,51 | ca valid şi rodnic faţă de ceea ce, în schimb, prezintă 576 V, 1,51 | ascunse în Cristos (Col 2,3); de aceea intervine stimulând 577 V, 1,52 | a arăta gândirea sa faţă de anumite doctrine filozofice. 578 V, 1,52 | doctrine filozofice. Cu titlul de exemplificare este suficient 579 V, 1,52 | privire la diferitele forme de idolatrie şi de esoterism 580 V, 1,52 | diferitele forme de idolatrie şi de esoterism superstiţios, 581 V, 1,52(56) | Cf. SINODUL DE LA CONSTANTINOPOL, DS 403.~ 582 V, 1,52 | astrologice;(57) ca să nu uităm de textele mai sistematizate 583 V, 1,52(57) | Cf. CONCILIUL DE LA TOLEDO I, DS 205; CONCILIUL 584 V, 1,52(57) | TOLEDO I, DS 205; CONCILIUL DE LA BRAGA I, DS 459-460; 585 V, 1,52 | catolici au simţit datoria de a opune o filozofie a lor 586 V, 1,52 | Magisteriului i se impunea obligaţia de a veghea pentru ca aceste 587 V, 1,52 | cenzurate în mod simetric: pe de o parte, fideism-ul(59) 588 V, 1,52(58) | Cf. CONCILIUL ECUMENIC DE LA VIENNE, Decretul Fidei 589 V, 1,52 | naturale ale raţiunii; pe de altă parte, raţionalism-ul(61) 590 V, 1,52 | constituie şi astăzi un punct de referinţă normativ pentru 591 V, 1,53 | 53. Mai mult decât de fiecare teză filozofică, 592 V, 1,53 | Magisteriului s-au ocupat de necesitatea cunoaşterii 593 V, 1,53 | credincioşilor, a pus în evidenţă cât de mult erau inseparabile şi 594 V, 1,53 | credinţa. Conciliul pornea de la exigenţa fundamentală, 595 V, 1,53 | fundamentală, presupusă de Revelaţie, a cognoscibilităţii 596 V, 1,53 | citată: "există două ordine de cunoaştere, distincte nu 597 V, 1,53 | împotriva oricărei forme de raţionalism, distincţia 598 V, 1,53 | precedenţa acelora faţă de acestea; pe de altă parte, 599 V, 1,53 | acelora faţă de acestea; pe de altă parte, împotriva ispitelor 600 V, 1,54 | nostru, Magisteriul a revenit de mai multe ori asupra argumentului 601 V, 1,54 | afla aserţiuni filozofice de orientare fenomenistă, agnostică 602 V, 1,54 | agnostică şi imanentistă.(66) De asemenea, nu se poate uita 603 V, 1,54 | interpretărilor eronate, legate de tezele evoluţionismului, 604 V, 1,54 | elaborate şi se propuneau nu de către teologi, avându-şi 605 V, 1,54 | adăuga, oricum, că astfel de deviaţii nu trebuiau pur 606 V, 1,54 | mult sau mai puţin deviază de la drumul drept, nu pot 607 V, 1,54 | ignorate sau trecute cu vederea de către filozofii şi teologii 608 V, 1,54 | catolici, care au datoria gravă de a apăra adevărul divin şi 609 V, 1,54 | adevărul divin şi uman şi de a-l face să pătrundă în 610 V, 1,54 | false se ascunde un pic de adevăr, fie, în sfârşit, 611 V, 1,54 | îndeplinindu-şi datoria sa specifică de a sluji magisteriul universal 612 V, 1,55 | privim la condiţia noastră de azi, vedem că problemele 613 V, 1,55 | azi, vedem că problemele de odinioară revin, dar cu 614 V, 1,55 | noi. Nu este vorba doar de chestiuni care prezintă 615 V, 1,55 | singulare sau grupuri, ci de convingeri răspândite în 616 V, 1,55 | răspândite în mediu pe punctul de a deveni într-o anumită 617 V, 1,55 | mentalităţi comune. Aşa este, de exemplu, neîncrederea radicală 618 V, 1,55 | vorbindu-se, în privinţa aceasta, de "sfârşitul metafizicii": 619 V, 1,55 | interpretarea realităţii de fapt sau numai la cercetarea 620 V, 1,55 | la suprafaţă tentaţiile de odinioară. În unele teologii 621 V, 1,55 | unele teologii contemporane, de exemplu, îşi face drum din 622 V, 1,55 | afirmaţii considerate din punct de vedere filozofic întemeiate 623 V, 1,55 | condiţionat în mod acritic de afirmaţii intrate de acum 624 V, 1,55 | acritic de afirmaţii intrate de acum în limbajul şi cultura 625 V, 1,55 | cultura curentă, dar lipsite de o suficientă bază raţională.(72)~ 626 V, 1,55 | bine pentru posibilitatea de a crede în Dumnezeu. O expresie 627 V, 1,55 | răspândită a unei astfel de tendinţe fideiste este " 628 V, 1,55 | exegezei sale unicul punct de referinţă conform adevărului. 629 V, 1,55(72) | Vatican I, în cuvinte pe cât de clare pe atât de autoritare, 630 V, 1,55(72) | pe cât de clare pe atât de autoritare, a condamnat 631 V, 1,55(72) | eroarea aceasta, afirmând pe de o parte că "în legătură 632 V, 1,55(72) | adevărate lucrurile revelate de el, nu datorită adevărului 633 V, 1,55(72) | şi can. 3.2: DS 3032. Pe de altă parte, Conciliul declară 634 V, 1,55(72) | stare să înţeleagă [astfel de mistere] ca adevăruri care 635 V, 1,55(72) | propriu": Ibidem, IV: DS 3016. De aici trăgea concluzia practică: " 636 V, 1,55(72) | nu numai că nu au dreptul de a apăra ca legitime concluzii 637 V, 1,55(72) | ales dacă sunt condamnate de Biserică, dar sunt ţinuţi 638 V, 1,55(72) | doar o aparenţă înşelătoare de adevăr": Ibidem, IV: DS 639 V, 1,55 | învăţătura apostolilor".(74) De aceea, Sacra Scriptură nu 640 V, 1,55 | referinţă pentru Biserică. De fapt "regula supremă a credinţei 641 V, 1,55 | Bisericii într-o astfel de reciprocitate încât cei 642 V, 1,55 | pericolul implicit în voinţa de a deriva adevărul Sfintei 643 V, 1,55 | cu discernământ înainte de a o aplica la textele sacre.~ 644 V, 1,55 | textele sacre.~Alte forme de fideism latent se pot recunoaşte 645 V, 1,55 | termenii. Papa Pius al XII-lea, de venerată amintire, a pus 646 V, 1,55 | gardă împotriva unei astfel de uitări a tradiţiei filozofice 647 V, 1,56 | neîncredere răspândită faţă de aserţiunile globale şi absolute, 648 V, 1,56 | împărţită în multe câmpuri de specialitate, e greu să 649 V, 1,56 | în Isus Cristos un astfel de sens ultim, nu pot să nu-i 650 V, 1,56 | pe care suntem pe cale de a-l încheia, mărturiseşte 651 V, 1,56 | mărturiseşte că aceasta este calea de urmat: trebuie să nu pierdem 652 V, 1,56 | adevărul ultim şi grija de a-l căuta, unite cu curajul 653 V, 1,56 | căuta, unite cu curajul de a descoperi căi noi. Credinţa 654 V, 1,56 | raţiunea să iasă din orice fel de izolare şi să rişte cu plăcere 655 V, 2,57 | indicând şi căi concrete de urmat. În sensul acesta, 656 V, 2,57 | Aeterni Patris a făcut un pas de o autentică semnificaţie 657 V, 2,57 | unicul document pontifical de nivelul acela dedicat în 658 V, 2,57 | teologică.(78) La mai mult de un secol distanţă, multe 659 V, 2,57 | interesul lor din punct de vedere atât practic cât 660 V, 2,57 | în mod perfect credinţa de raţiune, le uneşte pe amândouă 661 V, 2,57 | pe amândouă prin legături de prietenie reciprocă: păstrează 662 V, 2,58 | mult, sunt fiii unei astfel de reînnoiri a filozofiei tomiste. 663 V, 2,58 | cursul secolului al XX-lea, de o armată puternică de gânditori 664 V, 2,58 | XX-lea, de o armată puternică de gânditori formaţi la şcoala 665 V, 2,59 | caz, nu a fost unicul semn de redresare a gândirii filozofice 666 V, 2,59 | gândirii filozofice în cultura de inspiraţie creştină. Deja 667 V, 2,59 | care, legându-se din nou de curentele de gândire mai 668 V, 2,59 | legându-se din nou de curentele de gândire mai recente, conform 669 V, 2,59 | produs lucrări filozofice de mare influenţă şi de valoare 670 V, 2,59 | filozofice de mare influenţă şi de valoare durabilă. Au fost 671 V, 2,59 | care au organizat sinteze de un aşa înalt profil încât 672 V, 2,59 | profil încât nu au nimic de invidiat din marile sisteme 673 V, 2,59 | conştiinţei morale; alţii care, de asemenea, au produs o filozofie 674 V, 2,59 | filozofie care, pornind de la analiza imanenţei, deschidea 675 V, 2,59 | s-a continuat producerea de forme de speculaţie filozofică 676 V, 2,59 | continuat producerea de forme de speculaţie filozofică care 677 V, 2,60 | constituie aproape un compendiu de antropologie biblică, izvor 678 V, 2,60 | antropologie biblică, izvor de inspiraţie şi pentru filozofie. 679 V, 2,60 | transcendentă a raţiunii sale.(80) De asemenea, problema ateismului 680 V, 2,60 | constituie unul din punctele de referinţă constant în învăţătura 681 V, 2,60 | taina Cuvântului întrupat. De fapt, Adam, primul om, era 682 V, 2,60 | Conciliul s-a ocupat şi de studiul filozofiei, căruia 683 V, 2,60 | valabil, ţinând seama şi de cercetările filozofice mai 684 V, 2,60 | au fost afirmate cu tărie de mai multe ori şi specificate 685 V, 2,60 | documente magisteriale cu scopul de a garanta o solidă formare 686 V, 2,60 | În ceea ce mă priveşte, de mai multe ori am subliniat 687 V, 2,61 | lucrul acesta a depins de faptul că directivele Magisteriului 688 V, 2,61 | cu disponibilitatea demnă de dorit. În multe şcoli catolice, 689 V, 2,61 | La baza acestei pierderi de interes stau motive diferite. 690 V, 2,61 | Vatican II a afirmat cu tărie de mai multe ori valoarea pozitivă 691 V, 2,61 | ca o autorizare implicită de lăsa la o parte filozofia 692 V, 2,61 | la o parte filozofia sau de a o înlocui în formarea 693 V, 2,61 | să se descopere, alături de înalte forme de gândire, 694 V, 2,61 | alături de înalte forme de gândire, prezenţa a numeroase 695 V, 2,61 | prezenţa a numeroase expresii de înţelepciune populară. Lucrul 696 V, 2,61 | constituie un patrimoniu real de cultură şi de tradiţii. 697 V, 2,61 | patrimoniu real de cultură şi de tradiţii. Totuşi, studiul 698 V, 2,62 | teologice este precedat de o perioadă în care se prevede 699 V, 2,62 | Alegerea aceasta, confirmată de Conciliul Lateran al V-lea,(87) 700 V, 2,62 | în influenţa exercitată de Disputationes metaphysicae 701 V, 2,62 | teologică. Să ne uităm, de exemplu, la lipsa de atenţie 702 V, 2,62 | uităm, de exemplu, la lipsa de atenţie în raport cu gândirea 703 V, 2,62 | blocarea oricărei forme de dialog sau la o acceptare 704 V, 2,63 | Biserică îl manifestă faţă de filozofie; sau mai bine, 705 V, 2,63 | filozofică a adevărului. De aici derivă datoria pe care 706 V, 2,63 | pe care o are Magisteriul de a discerne şi a stimula 707 V, 2,63 | unele principii şi puncte de referinţă pe care le consider 708 VI, 1,64 | raportarea la filozofiile de fapt elaborate în cursul 709 VI, 1,64 | istoriei. Fără intenţia de a indica teologilor metodologii 710 VI, 1,65 | funcţiuni ale limbajului. La fel de important este aportul filozofiei 711 VI, 1,65 | marilor maeştri ai teologiei: de fapt, aceştia, deseori se 712 VI, 1,65 | exprimă în concepte şi forme de gândire împrumutate de la 713 VI, 1,65 | forme de gândire împrumutate de la o anumită tradiţie filozofică. 714 VI, 1,66 | în consideraţie, înainte de toate, că adevărul divin, " 715 VI, 1,66 | interpretate în mod corect de doctrina Bisericii",(89) 716 VI, 1,66 | Bisericii",(89) se bucură de propria inteligibilitate 717 VI, 1,66 | propria inteligibilitate atât de logic coerentă încât se 718 VI, 1,66 | la suprafaţă semnificaţia de mântuire pe care astfel 719 VI, 1,66 | mântuire pe care astfel de propoziţii o conţin pentru 720 VI, 1,66 | Fără aportul filozofiei, de fapt, nu s-ar putea ilustra 721 VI, 1,66 | conţinuturi teologice ca, de exemplu, limbajul despre 722 VI, 1,66 | conceptual şi demonstrativ. De aceea, teologia dogmatică 723 VI, 1,66(89) | SF. TOMA DE AQUINO, Summa Theologiae, 724 VI, 1,67 | caracterului ei propriu de disciplină care are rolul 725 VI, 1,67 | disciplină care are rolul de a da motivaţie credinţei ( 726 VI, 1,67 | credibilităţii sale împreună cu actul de credinţă corespunzător, 727 VI, 1,67 | deja în drumul său autonom de cercetare. Acestora, Revelaţia 728 VI, 1,67 | Revelaţia le conferă plinătate de sens, orientându-le spre 729 VI, 1,67 | lor ultim. Să ne gândim, de exemplu, la cunoaşterea 730 VI, 1,67 | Dumnezeu, la posibilitatea de a deosebi revelaţia lui 731 VI, 1,67 | deosebi revelaţia lui Dumnezeu de alte fenomene sau la recunoaşterea 732 VI, 1,67 | orice experienţă umană. De la toate aceste adevăruri, 733 VI, 1,67 | şi exigenţa ei esenţială de a se explica cu ajutorul 734 VI, 1,67 | poate să facă abstracţie de ea; în acelaşi timp, apare 735 VI, 1,67 | necesitatea pentru raţiune de a se întări prin credinţă, 736 VI, 1,67 | descopere orizonturile la care de una singură nu ar putea 737 VI, 1,67(90) | Congresul Internaţional de Teologie Fundamentală la 738 VI, 1,67(90) | Teologie Fundamentală la 125 de ani de la "Dei Filius" ( 739 VI, 1,67(90) | Fundamentală la 125 de ani de la "Dei Filius" (30 septembrie 740 VI, 1,68 | poate o nevoie şi mai mare de aportul filozofiei. De fapt, 741 VI, 1,68 | mare de aportul filozofiei. De fapt, în Noul Legământ, 742 VI, 1,68 | mult mai puţin controlată de reguli decât în cel Vechi. 743 VI, 1,68 | responsabilitate care merg dincolo de Lege. Evanghelia şi scrierile 744 VI, 1,68 | propun fie principii generale de conduită creştină fie învăţături 745 VI, 1,69 | la ajutorul altor forme de ştiinţă umană, ale cărei 746 VI, 1,69 | dezvoltări sunt admirate de toţi. Alţii apoi, ca urmare 747 VI, 1,69 | ar trebui să se adreseze, de preferinţă, unor înţelepciuni 748 VI, 1,69 | curând decât unei filozofii de origine greacă şi eurocentrică. 749 VI, 1,69 | Alţii în continuare, pornind de la o concepţie greşită despre 750 VI, 1,69 | patrimoniului filozofic acceptat de Biserică.~Aceste sublinieri, 751 VI, 1,69 | conciliară,(92) conţin o parte de adevăr. Referinţa la ştiinţe, 752 VI, 1,69 | mai completă a obiectului de studiu, nu trebuie totuşi 753 VI, 1,69 | trebuie totuşi să se uite de medierea necesară a unei 754 VI, 1,69 | universal, cerută din nou de altfel de un schimb rodnic 755 VI, 1,69 | cerută din nou de altfel de un schimb rodnic între culturi. 756 VI, 1,69 | să subliniez este datoria de a nu se opri doar la cazul 757 VI, 1,69 | primordială care este aceea de a arăta caracterul universal 758 VI, 1,69 | numai adevărul poate fi de ajutor teologiei.~ 759 VI, 1,69(93) | SF. TOMA DE AQUINO, De Caelo, 1,22.~ 760 VI, 1,69(93) | SF. TOMA DE AQUINO, De Caelo, 1,22.~ 761 VI, 1,70 | Biserica a trăit-o încă de la începuturile predicării 762 VI, 1,70 | Cristos dată ucenicilor de a merge în toate locurile, " 763 VI, 1,70 | a vesti adevărul revelat de el, a pus comunitatea creştină 764 VI, 1,70 | comunitatea creştină în condiţia de a verifica foarte devreme 765 VI, 1,70 | bogăţiei mântuirii înfăptuită de Cristos, cad barierele ce 766 VI, 1,70 | prin noutatea înfăptuită de misterul pascal. Isus dărâmă 767 VI, 1,70 | Această unitate este atât de profundă încât Biserica 768 VI, 1,70 | 19).~Într-o adnotare atât de simplă se descrie un mare 769 VI, 1,70 | diferite culturi a dat naştere de fapt unei realităţi noi. 770 VI, 1,70 | prezintă diferite apropieri de adevăr, care se revelează 771 VI, 1,70 | adevăr, care se revelează de o indubitabilă utilitate 772 VI, 1,70 | văzut mai înainte vorbind de textele sapienţiale şi de 773 VI, 1,70 | de textele sapienţiale şi de învăţătura sfântului Paul.~ 774 VI, 1,71 | comunicărilor reciproce a modelelor de viaţă. Culturile se hrănesc 775 VI, 1,71 | subzistenţa le este dată de capacitatea de a rămâne 776 VI, 1,71 | este dată de capacitatea de a rămâne deschise spre acceptarea 777 VI, 1,71 | inserat într-o cultură, de ea depinde, pe ea o influenţează. 778 VI, 1,71 | dorinţa sa inepuizabilă de cunoaştere. În consecinţă, 779 VI, 1,71 | cultura are posibilitatea de a accepta revelaţia divină.~ 780 VI, 1,71 | credinţa este şi el pătruns de cultura mediului înconjurător 781 VI, 1,71 | al lui Dumnezeu, revelat de el în istoria şi în cultura 782 VI, 1,71 | prezenţi la Ierusalim în ziua de Rusalii. Ascultându-i pe 783 VI, 1,71 | culturi, în timp ce aşteaptă de la fiecare destinatar adeziunea 784 VI, 1,71 | niciodată să devină criteriu de judecată şi, cu atât mai 785 VI, 1,71 | mai puţin, criteriu ultim de adevăr în raport cu revelaţia 786 VI, 1,71 | ea, ar voi să o priveze de ceea ce îi aparţine şi ar 787 VI, 1,71 | culturi este forma reală de eliberare de orice fel de 788 VI, 1,71 | forma reală de eliberare de orice fel de dezordine introdusă 789 VI, 1,71 | de eliberare de orice fel de dezordine introdusă de păcat 790 VI, 1,71 | fel de dezordine introdusă de păcat şi, în acelaşi timp, 791 VI, 1,72 | până acum în afara mediului de răspândire a creştinismului, 792 VI, 1,72 | meleagurile Orientului, atât de bogate în foarte vechi tradiţii 793 VI, 1,72 | care, eliberând spiritul de condiţionările timpului 794 VI, 1,72 | spaţiului, să aibă valoare de absolut. În dinamismul acestei 795 VI, 1,72 | dinamismul acestei căutări de eliberare se situează marile 796 VI, 1,72 | metafizice.~Le revine creştinilor de astăzi, înainte de toate 797 VI, 1,72 | creştinilor de astăzi, înainte de toate celor din India, misiunea 798 VI, 1,72 | celor din India, misiunea de a extrage din acest patrimoniu 799 VI, 1,72 | Pentru această lucrare de discernământ, care îşi află 800 VI, 1,72 | aetate, ei vor ţine cont de un anumit număr de criterii. 801 VI, 1,72 | cont de un anumit număr de criterii. Primul este cel 802 VI, 1,72 | timpului şi ale istoriei. De altfel, acest criteriu este 803 VI, 1,72 | orice timp, şi pentru cea de mâine, care se va simţi 804 VI, 1,72 | realizate în apropierea de astăzi de culturile orientale 805 VI, 1,72 | în apropierea de astăzi de culturile orientale şi va 806 VI, 1,72 | înflorească în drumul ei de întâlnire cu viitorul. În 807 VI, 1,72 | treilea rând, se va avea grijă de a nu se confunda revendicarea 808 VI, 1,72 | afirme prin opoziţia sa faţă de alte tradiţii, ceea ce ar 809 VI, 1,73 | Pentru teologie, punct de pornire şi izvor originar 810 VI, 1,73 | generaţiilor. Deoarece, pe de altă parte, cuvântul lui 811 VI, 1,73 | bună înţelegere a sa este de ajutor căutarea umană a 812 VI, 1,73 | este vorba pur şi simplu de a utiliza, în discursul 813 VI, 1,73 | exercite capacităţile sale de reflecţie în căutarea adevărului 814 VI, 1,73 | unei mişcări care, pornind de la cuvântul lui Dumnezeu, 815 VI, 1,73 | înţelegere a lui. Este clar, de altfel, că, mişcându-se 816 VI, 1,73 | să exploreze căile care de una singură nici măcar nu 817 VI, 1,73 | parcurgă. Din acest raport de circularitate cu cuvântul 818 VI, 1,74 | asemenea raport este oferită de experienţa personală a unor 819 VI, 1,74 | filozofi, lăsând scrieri de o atât de înaltă valoare 820 VI, 1,74 | lăsând scrieri de o atât de înaltă valoare speculativă, 821 VI, 1,74 | Bonaventura şi sfântul Toma de Aquino. Raportul fecund 822 VI, 1,74 | cercetarea curajoasă condusă de gânditori mai recenţi, între 823 VI, 1,74 | în cel oriental, oameni de ştiinţă de statura lui Vladimir 824 VI, 1,74 | oriental, oameni de ştiinţă de statura lui Vladimir S. 825 VI, 1,74 | la aceşti autori, alături de care alte nume ar putea 826 VI, 1,74 | semnificative ale unui drum de căutare filozofică care 827 VI, 1,74 | este cert: atenţia faţă de itinerarul spiritual al 828 VI, 1,74 | al acestor maeştri este de folos progresului în căutarea 829 VI, 2,75 | filozofiei total independentă de Revelaţia evanghelică: este 830 VI, 2,75 | filozofiei care din punct de vedere istoric s-a concretizat 831 VI, 2,75 | manifestă o aspiraţie legitimă de a fi o acţiune autonomă, 832 VI, 2,75 | proprii, slujindu-se numai de puterile raţiunii. În ciuda 833 VI, 2,75 | trebuie susţinută şi întărită. De fapt, angajamentul filozofic, 834 VI, 2,75 | discursul teologic se foloseşte de concepte şi argumente filozofice, 835 VI, 2,75 | acceptă în sine datul revelat.~De la această corectă stare 836 VI, 2,75 | la această corectă stare de lucruri se îndepărtează 837 VI, 2,75 | filozofii "separate", urmată de atâţia filozofi moderni. 838 VI, 2,75 | a refuza contribuţiile de adevăr ale revelaţiei divine 839 VI, 2,75 | revelaţiei divine înseamnă de fapt închiderea accesului 840 VI, 2,76 | creştină. Denumirea este de la sine legitimă, dar nu 841 VI, 2,76 | filozofie oficială a Bisericii, de vreme ce credinţa nu este 842 VI, 2,76 | la o filozofie elaborată de filozofi creştini, care 843 VI, 2,76 | contrazică credinţa. Vorbind de filozofia creştină se intenţionează 844 VI, 2,76 | ea eliberează raţiunea de prezumţie, ispită tipică 845 VI, 2,76 | Bisericii şi, mai aproape de noi, filozofi ca Pascal 846 VI, 2,76 | filozoful dobândeşte şi curajul de a înfrunta unele chestiuni 847 VI, 2,76 | datele primite din Revelaţie. De exemplu, să ne gândim la 848 VI, 2,76 | şi la întrebarea legată de sensul vieţii sau, mai direct, 849 VI, 2,76 | întrebarea metafizică radicală: "De ce există ceva?".~Există 850 VI, 2,76 | fost niciodată descoperite de ea, dacă ar fi fost lăsată 851 VI, 2,76 | ajută la punerea din punct de vedere filozofic în mod 852 VI, 2,76 | filozofii moderni. Mai aproape de noi, se poate menţiona descoperirea 853 VI, 2,76 | creştine intră şi necesitatea de a explora raţionalitatea 854 VI, 2,76 | unor adevăruri exprimate de Sfânta Scriptură, cum ar 855 VI, 2,76 | şi raţional mult dincolo de graniţele strâmte între 856 VI, 2,76 | Aceste tematici lărgesc de fapt domeniul raţional.~ 857 VI, 2,76 | adevărurile credinţei pornind de la Revelaţie. Au continuat 858 VI, 2,77 | continuă să aibă nevoie de contribuţia filozofică. 859 VI, 2,77 | cercetare o raţiune din punct de vedere conceptual şi argumentativ 860 VI, 2,77 | Teologia, în plus, are nevoie de filozofie ca interlocutoare 861 VI, 2,77 | necreştine au fost asumate de părinţii Bisericii şi de 862 VI, 2,77 | de părinţii Bisericii şi de teologii medievali cu această 863 VI, 2,77 | utilizabilă datorită principiilor de autonomie la care s-a făcut 864 VI, 2,77 | refuza să se folosească de filozofie, ar risca să facă 865 VI, 2,77 | se închidă în structuri de gândire puţin adaptate înţelegerii 866 VI, 2,77 | simţi dator să înstăpânească de unul singur conţinuturile 867 VI, 2,77 | principiilor fundamentale de autonomie pe care orice 868 VI, 2,77 | am prezentat mai înainte. De fapt, din adevărurile de 869 VI, 2,77 | De fapt, din adevărurile de credinţă derivă anumite 870 VI, 2,78 | reflecţii, se înţelege bine de ce Magisteriul a lăudat 871 VI, 2,78 | şi continuă să fie, aceea de a arăta că sfântul Toma 872 VI, 2,78 | cei care caută adevărul. De fapt, în reflecţia lui, 873 VI, 2,78 | noutatea radicală adusă de Revelaţie fără să umilească 874 VI, 2,79 | mai bine zis, mai înainte de ea cuvântul lui Dumnezeu - 875 VI, 2,79 | niciodată capacitatea ei de a se întreba şi de a întreba, 876 VI, 2,79 | capacitatea ei de a se întreba şi de a întreba, cu conştiinţa 877 VI, 2,79 | revelat, oferind plinătatea de lumină asupra fiinţei pornind 878 VI, 2,79 | lumină asupra fiinţei pornind de la splendoarea care provine 879 VI, 2,79 | devine adevăratul punct de legătură şi de confruntare 880 VI, 2,79 | adevăratul punct de legătură şi de confruntare între gândirea 881 VI, 2,79 | lor reciprocă. Aşadar, e de dorit ca teologii şi filozofii 882 VI, 2,79 | filozofii să se lase călăuziţi de unica autoritate a adevărului 883 VI, 2,79 | filozofie va fi terenul de întâlnire între culturi 884 VI, 2,79 | credinţa creştină, locul de înţelegere între credincioşi 885 VI, 2,79 | pentru a se convinge mai de aproape că profunzimea şi 886 VI, 2,79(95) | SF. AUGUSTIN, De praedestinatione sanctorum, 887 VI, 2,79(96) | Idem, De fide, spe et caritate, 7; 888 VII, 1,80 | cât şi implicită, o serie de elemente care permit să 889 VII, 1,80 | luat act în mod progresiv de bogăţia cuprinsă în paginile 890 VII, 1,80 | necreată, nici nu s-a născut de la sine. Numai Dumnezeu 891 VII, 1,80 | nemurirea sufletului său. De vreme ce lumea creată nu 892 VII, 1,80 | suficientă sieşi, orice iluzie de autonomie, care ignoră dependenţa 893 VII, 1,80 | ignoră dependenţa esenţială de Dumnezeu a oricărei creaturi - 894 VII, 1,80 | sensului existenţei umane.~De asemenea, problema răului 895 VII, 1,80 | cea mai tragică formă de rău - este abordată în Biblie, 896 VII, 1,80 | este refuzul oricărei forme de relativism, materialism, 897 VII, 1,80 | va rămâne mereu centrul de referinţă pentru a putea 898 VII, 1,80 | existenţei ajunge la culmea sa. De fapt, se face inteligibilă 899 VII, 1,81 | criza sensului". Punctele de vedere, deseori cu caracter 900 VII, 1,81 | şi despre lume sunt atât de numeroase că, de fapt, asistăm 901 VII, 1,81 | sunt atât de numeroase că, de fapt, asistăm la afirmarea 902 VII, 1,81 | în această încurcătură de date şi de fapte, în mijlocul 903 VII, 1,81 | această încurcătură de date şi de fapte, în mijlocul căreia 904 VII, 1,81 | răspunsul sau diferitele moduri de a vedea şi de a interpreta 905 VII, 1,81 | diferitele moduri de a vedea şi de a interpreta lumea şi viaţa 906 VII, 1,81 | cu uşurinţă într-o stare de scepticism şi de indiferenţă 907 VII, 1,81 | într-o stare de scepticism şi de indiferenţă sau în diversele 908 VII, 1,81 | spiritul uman este ocupat de o formă de gândire ambiguă, 909 VII, 1,81 | uman este ocupat de o formă de gândire ambiguă, care îl 910 VII, 1,81 | transcendent. O filozofie lipsită de întrebarea legată de sensul 911 VII, 1,81 | lipsită de întrebarea legată de sensul existenţei ar cădea 912 VII, 1,81 | cădea în pericolul grav de a degrada raţiunea la funcţiuni 913 VII, 1,81 | Dumnezeu este necesar, înainte de toate, ca filozofia să regăsească 914 VII, 1,81 | dimensiunea ei sapienţială de căutare a sensului ultim 915 VII, 1,81 | însăşi. Făcând lucrul acesta, de fapt, ea nu va fi doar instanţa 916 VII, 1,81 | global lucrării sale în lume. De aceea invită filozofia să 917 VII, 1,82 | 82. De altfel, acest rol sapienţial 918 VII, 1,82 | ar putea să fie dezvoltat de o filozofie care nu ar fi 919 VII, 1,82 | verifica puterea omului de a ajunge la cunoaşterea 920 VII, 1,82 | adevărului; o cunoaştere, de altfel, care să obţină adevărul 921 VII, 1,82 | din nou în mod explicit de Conciliul Vatican II: "Căci 922 VII, 1,82(99) | Cf. de exemplu, SF. TOMA DE AQUINO, 923 VII, 1,82(99) | Cf. de exemplu, SF. TOMA DE AQUINO, Summa Theologiae, 924 VII, 1,82 | Dumnezeu. Sfânta Scriptură, de fapt, presupune mereu că 925 VII, 1,82 | mereu că omul, deşi vinovat de duplicitate şi de minciună, 926 VII, 1,82 | vinovat de duplicitate şi de minciună, este capabil să 927 VII, 1,82 | ontologic. Autorii inspiraţi, de fapt, au înţeles să formuleze 928 VII, 1,82 | nevoie în sensul acesta de aportul filozofiei care 929 VII, 1,82 | adevărate, oricât ar fi de perfecţionabilă mereu. Ceea 930 VII, 1,83 | 83. Cele două exigenţe de mai sus comportă o a treia: 931 VII, 1,83 | a ajunge, în căutarea ei de adevăr, la ceva absolut, 932 VII, 1,83 | adevărul transcend realitatea de fapt şi empiricul, şi vreau 933 VII, 1,83 | puterea pe care o are omul de a cunoaşte această dimensiune 934 VII, 1,83 | fundamentarea conceptului de demnitate a persoanei în 935 VII, 1,83 | acestui mileniu este aceea de a şti să facem trecerea, 936 VII, 1,83 | să facem trecerea, pe cât de necesară pe atât de urgentă, 937 VII, 1,83 | cât de necesară pe atât de urgentă, de la fenomen la 938 VII, 1,83 | necesară pe atât de urgentă, de la fenomen la fundament. 939 VII, 1,83 | inadecvată să dezvolte o funcţie de mediere în înţelegerea Revelaţiei.~ 940 VII, 1,83 | teologică. O teologie lipsită de orizontul metafizic nu ar 941 VII, 1,83 | reuşi să ajungă dincolo de experienţa religioasă şi 942 VII, 1,83 | pentru a depăşi situaţia de criză care cuprinde astăzi 943 VII, 1,84 | posibilităţilor raţiunii de a descoperi esenţa acestora. 944 VII, 1,84 | să nu vezi într-o astfel de atitudine o confirmare a 945 VII, 1,84 | atitudine o confirmare a crizei de încredere pe care o traversează 946 VII, 1,84 | raţiunea, dar se situează de la sine în afara jocului. 947 VII, 1,84 | afara jocului. Credinţa, de fapt, presupune cu claritate 948 VII, 1,84 | nu ne poate trimite doar de la o interpretare la o altă 949 VII, 1,84(103) | ECUMENIC DIN LATERAN IV, De errore abbatis Ioachim, 950 VII, 1,85 | exigenţe, puse filozofiei de cuvântul lui Dumnezeu, pot 951 VII, 1,85 | cercetării filozofice. Tocmai de aceea, însuşindu-mi ceea 952 VII, 1,85 | ceea ce suveranii pontifi de câteva generaţii nu încetează 953 VII, 1,85 | apropiere parţială faţă de adevăr cu consecinţa sa 954 VII, 1,85 | Biserica să nu se îngrijoreze de aşa ceva? Această misiune 955 VII, 1,85 | se pot sustrage datoriei de a o pune în practică.~Consider 956 VII, 1,85 | se arate fidel exigenţei de autonomie a gândirii filozofice.~ 957 VII, 1,85 | tradiţiei pentru o formă corectă de cunoaştere. Apelul la tradiţie, 958 VII, 1,85 | cunoaştere. Apelul la tradiţie, de fapt, nu este o simplă amintire 959 VII, 1,85 | tradiţiei şi nu putem dispune de ea aşa cum voim. Tocmai 960 VII, 1,85 | ceea ce ne permite, astăzi, de a putea exprima o gândire 961 VII, 1,86 | necesităţii unui raport strâns de continuitate a reflecţiei 962 VII, 1,86 | se ascunde în unele linii de gândire, astăzi deosebit 963 VII, 1,86 | gândire, astăzi deosebit de răspândite. Deşi, pe scurt, 964 VII, 1,86 | aceea care stă sub numele de eclectism, termen prin care 965 VII, 1,86 | el se pune în condiţia de a nu putea discerne partea 966 VII, 1,86 | nu putea discerne partea de adevăr a unei gândiri de 967 VII, 1,86 | de adevăr a unei gândiri de ceea ce poate fi în ea greşit 968 VII, 1,86 | inadecvat. O formă extremă de eclectism este uşor de recunoscut 969 VII, 1,86 | extremă de eclectism este uşor de recunoscut şi în abuzul 970 VII, 1,86 | recunoscut şi în abuzul retoric de termeni filozofici în faţa 971 VII, 1,87 | Eclectismul este o eroare de metodă, dar ar putea să 972 VII, 1,87 | evidenţia poziţiile trecutului de acum în mare parte depăşite 973 VII, 1,87 | parte depăşite şi lipsite de semnificaţie pentru prezent. 974 VII, 1,87 | într-un anumit fel legată de timp şi de cultură, adevărul 975 VII, 1,87 | anumit fel legată de timp şi de cultură, adevărul sau eroarea 976 VII, 1,87 | istoricismul tinde să se prezinte de obicei sub o formă de "modernism". 977 VII, 1,87 | prezinte de obicei sub o formă de "modernism". Din grija îndreptăţită 978 VII, 1,87 | Din grija îndreptăţită de a face discursul teologic 979 VII, 1,87 | contemporan, se prevalează numai de aserţiunile şi de jargonul 980 VII, 1,87 | numai de aserţiunile şi de jargonul filozofic mai recent, 981 VII, 1,87 | ridicate. Forma aceasta de modernism, deoarece preferă 982 VII, 1,87 | adevărului, se arată incapabilă de a satisface exigenţele de 983 VII, 1,87 | de a satisface exigenţele de adevăr la care teologia 984 VII, 1,88 | 88. Un alt pericol de luat în seamă este ştiinţismul. 985 VII, 1,88 | admită ca valide formele de cunoaştere diferite de cele 986 VII, 1,88 | formele de cunoaştere diferite de cele care sunt proprii ştiinţelor 987 VII, 1,88 | care considerau lipsite de sens afirmaţiile cu caracter 988 VII, 1,88 | emotivităţii şi noţiunea de fiinţă este pusă deoparte 989 VII, 1,88 | purei şi simplei realităţi de fapt. Succesele incontestabile 990 VII, 1,88 | păcate, că ceea ce ţine de întrebarea privitoare la 991 VII, 1,88 | sensul vieţii este considerat de ştiinţism ca făcând parte 992 VII, 1,88 | apropierea acestui curent de gândire faţă de alte mari 993 VII, 1,88 | acestui curent de gândire faţă de alte mari probleme ale filozofiei, 994 VII, 1,88 | analogii superficiale, lipsite de temei raţional. Lucrul acesta 995 VII, 1,88 | sustrase acele probleme de fond pe care omul (animal 996 VII, 1,88 | animal rationale), încă de la începuturile existenţei 997 VII, 1,88 | însuşi şi admisibil din punct de vedere moral.~ 998 VII, 1,89 | 89. Purtător de nu mai puţine pericole este 999 VII, 1,89 | derivă din această linie de gândire sunt importante. 1000 VII, 1,89 | fundamentele ordinii axiologice şi de aceea imutabile: posibilitatea