| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] 97 2 98 2 99 1 a 817 a-i 5 a-l 7 a-si 3 | Frequency [« »] 1264 în 1184 si 1171 de 817 a 718 sa 696 care 505 se | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances a |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | Dumnezeu este Cel care a pus în inima omului dorinţa 2 binec | inima omului dorinţa de a cunoaşte adevărul şi, în 3 Intro, 0,1 | în decursul secolelor, a făcut ca omenirea să se 4 Intro, 0,2 | când, în misterul pascal, a primit în dar adevărul ultim 5 Intro, 0,2 | pe străzile lumii pentru a vesti că Isus Cristos este " 6 Intro, 0,2 | înfăptuieşte omenirea pentru a ajunge la adevăr; (2) pe 7 Intro, 0,2 | de a-şi asuma sarcina de a vesti certitudinile dobândite, 8 Intro, 0,2 | manifesta în revelaţia ultimă a lui Dumnezeu: "Acum vedem 9 Intro, 0,3 | numeroase resurse pentru a promova progresul în cunoaşterea 10 Intro, 0,3 | în momentul în care omul a început să se întrebe de 11 Intro, 0,3 | o proprietate înnăscută a raţiunii sale, chiar dacă 12 Intro, 0,3 | puternică pe care filozofia a avut-o în formarea şi în 13 Intro, 0,3 | uităm influenţa pe care ea a exercitat-o şi în felurile 14 Intro, 0,3 | exercitat-o şi în felurile de a concepe existenţa din care 15 Intro, 0,3 | care, ca bogăţie autentică a culturilor, tinde să se 16 Intro, 0,3 | faptul că o formă de bază a ştiinţei filozofice, prezentă 17 Intro, 0,4 | preliminară. Împins de dorinţa de a descoperi adevărul ultim 18 Intro, 0,4 | activităţii filozofice, a unei forme de gândire riguroase 19 Intro, 0,4 | acesta, prin coerenţa logică a afirmaţiilor şi organicitatea 20 Intro, 0,4 | organicitatea conţinuturilor, a unei ştiinţe sistematice. 21 Intro, 0,4 | vedere istoric, faptul acesta a prezentat deseori tentaţia 22 Intro, 0,4 | prezentat deseori tentaţia de a identifica un singur curent 23 Intro, 0,4 | mereu în întregime fără a fi instrumentalizat în vreun 24 Intro, 0,4 | schimbării timpurilor şi a progreselor ştiinţei, un 25 Intro, 0,4 | de cunoştinţe filozofice a cărei prezenţă este constantă 26 Intro, 0,4 | la capacităţile sale de a cunoaşte pe Dumnezeu, adevărul, 27 Intro, 0,4 | fundamentale care se dovedesc a fi împărtăşite în mod obştesc. 28 Intro, 0,5 | angajamentul raţiunii pentru a ajunge la acele obiective 29 Intro, 0,5 | acestei activităţi deosebite a raţiunii. Mă determină faptul 30 Intro, 0,5 | modernă are marele merit de a fi concentrat atenţia sa 31 Intro, 0,5 | raţiune plină de întrebări a dezvoltat ulterior dorinţa 32 Intro, 0,5 | dezvoltat ulterior dorinţa sa de a cunoaşte tot mai mult şi 33 Intro, 0,5 | dezvoltarea culturii şi a istoriei. Antropologia, 34 Intro, 0,5 | întregul univers al ştiinţei a fost cuprins. Totuşi, rezultatele 35 Intro, 0,5 | raţiune, având intenţia de a cerceta în mod unilateral 36 Intro, 0,5 | persoană sfârşeşte prin a fi apreciată cu criterii 37 Intro, 0,5 | întâmplat că, în loc de a exprima mai bine tensiunea 38 Intro, 0,5 | zi de zi, incapabilă de a ridica privirea spre înălţimi 39 Intro, 0,5 | privirea spre înălţimi pentru a îndrăzni să ajungă la adevărul 40 Intro, 0,5 | cercetarea sa asupra fiinţei, a concentrat propria cercetare 41 Intro, 0,5 | la capacitatea omului de a cunoaşte adevărul, a preferat 42 Intro, 0,5 | de a cunoaşte adevărul, a preferat să sublinieze limitele 43 Intro, 0,5 | ajunsese. Pluralitatea legitimă a poziţiilor a cedat locul 44 Intro, 0,5 | Pluralitatea legitimă a poziţiilor a cedat locul unui pluralism 45 Intro, 0,5 | filozofică, pe de o parte, a reuşit să se pună pe drumul 46 Intro, 0,5 | parţiale şi provizorii, fără a mai încerca să pună întrebări 47 Intro, 0,5 | personale şi sociale. În fine, a scăzut speranţa de a putea 48 Intro, 0,5 | fine, a scăzut speranţa de a putea primi din partea filozofiei 49 Intro, 0,6 | care împart misiunea de a vesti "limpede adevărul" ( 50 Intro, 0,6 | cărora le revine sarcina de a cerceta diversele aspecte 51 Intro, 0,6 | sunt în căutare, pentru a împărtăşi câteva reflecţii 52 Intro, 0,6 | parcurgă calea dreaptă pentru a ajunge la el şi să găsească 53 Intro, 0,6 | şi catolic".(3) Aşadar, a da mărturie despre adevăr 54 Intro, 0,6 | adevăr este o sarcină care a fost încredinţată nouă episcopilor; 55 Intro, 0,6 | putem renunţa la el fără a sărăci slujirea pe care 56 Intro, 0,6 | viitorul, la senzaţia de a fi private de autentice 57 Intro, 0,6 | verifică constrângerea de a constata caracterul fragmentar 58 Intro, 0,6 | asupra posibilităţii de a ajunge la adevăratul sens 59 Intro, 0,6 | cercetări răbdătoare asupra a ceea ce merită să fie trăit. 60 Intro, 0,6 | marea responsabilitate de a forma gândirea şi cultura 61 Intro, 0,6 | exigenţa, dar şi datoria de a interveni asupra acestei 62 I, 1,7 | din acceptarea în credinţă a cuvântului lui Dumnezeu ( 63 I, 1,7 | porneşte de la Dumnezeu pentru a ajunge la omenire şi a o 64 I, 1,7 | pentru a ajunge la omenire şi a o mântui. Dumnezeu, ca izvor 65 I, 1,8 | de constituţia Dei Filius a Conciliului Vatican I şi 66 I, 1,8 | constituţia Dei Verbum a Conciliului Vatican II a 67 I, 1,8 | a Conciliului Vatican II a continuat drumul secular 68 I, 1,8 | lumina învăţăturii biblice şi a întregii tradiţii patristice. 69 I, 1,9 | o ordine diferită de cea a cunoaşterii filozofice. 70 I, 1,9 | In 1,14) pe care Dumnezeu a voit să o reveleze în istorie 71 I, 1,10 | 11; In 15,14-15) pentru a sta de vorbă cu ei (cf. 72 I, 1,10 | cu el. Această economie a Revelaţiei se împlineşte 73 I, 1,11 | lumină întreaga lucrare a creaţiei şi a mântuirii 74 I, 1,11 | întreaga lucrare a creaţiei şi a mântuirii şi, mai ales, 75 I, 1,11 | istorie. Cu siguranţă, acesta a fost rostit o dată pentru 76 I, 1,11 | rânduri şi în mai multe feluri a vorbit prin profeţi, în 77 I, 1,11 | urmă, în zilele noastre, a vorbit prin Fiul (Evr 1, 78 I, 1,11 | datorită acţiunii neîntrerupte a Spiritului Sfânt (cf. In 79 I, 1,12 | în mod definitiv pentru a da sens existenţei. Dar, 80 I, 1,12 | învierea sa, de fapt, el a dat viaţa divină pe care 81 I, 2,13 | chipul Tatălui, fiindcă el a venit pentru a ne explica 82 I, 2,13 | fiindcă el a venit pentru a ne explica secretele lui 83 I, 2,13 | deplin şi integral adevărul a ceea ce este revelat, pentru 84 I, 2,13 | încredinţăm lui Dumnezeu a fost considerat întotdeauna 85 I, 2,13 | natura lor spirituală pentru a permite subiectului să înfăptuiască 86 I, 2,13 | considerată o folosire autentică a libertăţii refuzul de a 87 I, 2,13 | a libertăţii refuzul de a se deschide spre ceea ce 88 I, 2,13 | conducerea mai în profunzime a căutării adevărului şi la 89 I, 2,13 | realitatea lor de semne pentru a aduna semnificaţia lor ulterioară 90 I, 2,13 | său, dar, după cum bine a spus sfântul Toma, "tu nu 91 I, 2,13(15) | credinţă, supunerea deplină a inteligenţei şi voinţei 92 I, 2,13 | Aşa după cum Isus Cristos a rămas necunoscut printre 93 I, 2,13 | revelarea misterului Tatălui şi a iubirii acestuia, îl dezvăluie 94 I, 2,13 | care este aceea de a participa la misterul vieţii 95 I, 2,13 | misterul vieţii trinitare a lui Dumnezeu.(19)~ 96 I, 2,14 | proprii până când nu vede că a împlinit ceea ce era în 97 I, 2,14 | neputinţă de găsit. Dar, pentru a nu-mi ocupa mintea în zadar 98 I, 2,14 | de la mine: abia atunci a început, cu o anumită dificultate, 99 I, 2,15 | oferită de Dumnezeu pentru a găsi din nou în mod deplin 100 I, 2,15 | este dată posibilitatea de a recupera raportul autentic 101 I, 2,15 | fie acceptat ca expresie a iubirii. Adevărul acesta 102 I, 2,15 | pusă în istoria noastră, a acelei viziuni ultime şi 103 I, 2,15 | viziuni ultime şi definitive a lui Dumnezeu care este rezervată 104 I, 2,15 | analizează această "cale a vieţii" (Ps 16[15],11) care, 105 I, 2,15 | bucuria deplină şi durabilă a contemplării lui Dumnezeu 106 II, 1,16 | cunoaşterea credinţei şi cea a raţiunii se arată deja în 107 II, 1,16 | făcută fără prejudecăţi, a acestor pagini din Scriptură 108 II, 1,16 | cum se vede, dorinţa de a cunoaşte este o caracteristică 109 II, 1,16 | necredincioşi, posibilitatea de "a scoate din apele adânci" 110 II, 1,16 | antic cunoaşterea lumii şi a fenomenelor sale nu urmează 111 II, 1,16 | toate acestea, lumea biblică a făcut să se verse în marea 112 II, 1,16 | verse în marea grandioasă a teoriei cunoaşterii contribuţia 113 II, 1,16 | cunoaşterea raţiunii şi aceea a credinţei. Lumea şi ceea 114 II, 1,16 | Ea nu intervine pentru a umili autonomia raţiunii 115 II, 1,16 | cunoaşterea în profunzime a lumii şi a evenimentelor 116 II, 1,16 | în profunzime a lumii şi a evenimentelor istoriei fără 117 II, 1,16 | evenimentelor istoriei fără a mărturisi în acelaşi timp 118 II, 1,16 | deschizând mintea pentru a descoperi, în curgerea evenimentelor, 119 II, 1,16 | evenimentelor, prezenţa lucrătoare a Providenţei. În legătură 120 II, 1,16 | nu pot fi separate fără a sărăci omul de posibilitatea 121 II, 1,16 | omul de posibilitatea de a cunoaşte în mod adecvat 122 II, 1,17 | omului îi revine datoria de a cerceta adevărul cu raţiunea 123 II, 1,17 | 138], 17-18). Dorinţa de a cunoaşte este aşa de mare 124 II, 1,17 | orice întrebare care încă nu a fost rezolvată.~ 125 II, 1,18 | Israel, prin meditaţia lui, a ştiut să deschidă raţiunii 126 II, 1,18 | În revelaţia lui Dumnezeu a putut cerceta în profunzime 127 II, 1,18 | cunoaştere, poporul ales a înţeles că raţiunea trebuie 128 II, 1,18 | unele reguli de fond pentru a putea exprima în condiţiile 129 II, 1,18 | O primă regulă constă în a ţine cont de faptul că cunoaşterea 130 II, 1,18 | este un drum fără oprire; a doua se naşte din convingerea 131 II, 1,18 | rodul unui succes personal; a treia se întemeiază pe " 132 II, 1,18 | falimentului şi sfârşeşte prin a se găsi în condiţia "nebunului". 133 II, 1,19 | ştiinţa filozofică. După ce a afirmat că prin inteligenţa 134 II, 1,19 | constituit din minunata "carte a naturii", pe care citind-o, 135 II, 1,19 | recunoască pe Dumnezeu creatorul a toate, lucrul acesta nu 136 II, 2,21 | numai pe o observaţie atentă a omului, a lumii şi a istoriei, 137 II, 2,21 | observaţie atentă a omului, a lumii şi a istoriei, dar 138 II, 2,21 | atentă a omului, a lumii şi a istoriei, dar presupune 139 II, 2,21 | provocările pe care poporul ales a trebuit să le înfrunte şi 140 II, 2,21 | să le înfrunte şi la care a dat un răspuns. Reflectând 141 II, 2,21 | condiţii personale, omul biblic a descoperit că nu se poate 142 II, 2,21 | Revelaţie, în cele din urmă a fost pentru el un izvor 143 II, 2,21 | oboseala datorată încercării de a înţelege planurile misterioase 144 II, 2,21 | descurajează. Puterea pentru a continua drumul lui spre 145 II, 2,21 | cercetător" (cf. Qoh 1,13), a cărui misiune este de a 146 II, 2,21 | a cărui misiune este de a nu lăsa nimic neexplorat 147 II, 2,21 | ciuda răzbunării continue a îndoielii. Punându-şi încrederea 148 II, 2,22 | afirmă capacitatea metafizică a omului.~Conform apostolului, 149 II, 2,22 | capacitatea raţiunii de a depăşi cu uşurinţă datul 150 II, 2,22 | uşurinţă datul sensibil pentru a ajunge la originea însăşi 151 II, 2,22 | ajunge la originea însăşi a toate: Creatorul. În urma 152 II, 2,22 | neascultării prin care omul a ales să se pună pe sine 153 II, 2,22 | crease, uşurinţa aceasta de a urca la Dumnezeu Creator 154 II, 2,22 | plastică această condiţie a omului, atunci când descrie 155 II, 2,22 | raţiunea care de atunci încoace a împiedicat drumul către 156 II, 2,22 | consecinţă puterea omenească de a cunoaşte adevărul a fost 157 II, 2,22 | omenească de a cunoaşte adevărul a fost tulburată de duşmănia 158 II, 2,22 | în mod progresiv raţiunea a rămas prizoniera ei însăşi. 159 II, 2,22 | însăşi. Venirea lui Cristos a fost evenimentul mântuirii 160 II, 2,22 | evenimentul mântuirii care a răscumpărat raţiunea de 161 II, 2,23 | lumii acesteia" şi aceea a lui Dumnezeu revelată în 162 II, 2,23 | loveşte orice încercare a minţii de a construi în 163 II, 2,23 | orice încercare a minţii de a construi în baza unor argumentări 164 II, 2,23 | o justificare suficientă a sensului existenţei. Adevăratul 165 II, 2,23 | aici orice încercare de a reduce planul mântuitor 166 II, 2,23 | noutăţi radicale: "Dumnezeu a ales ceea ce era fără minte 167 II, 2,23 | pe lume, şi dispreţuit, a ales Dumnezeu; cele ce nu 168 II, 2,23 | de iubire, dar Dumnezeu a ales pentru a revela taina 169 II, 2,23 | dar Dumnezeu a ales pentru a revela taina planului său 170 II, 2,23 | culmea învăţăturii sale şi a paradoxului pe care vrea 171 II, 2,23 | să-l exprime: "Dumnezeu a ales ceea ce în lume (...) 172 II, 2,23 | sunt" (1Cor 1,28). Pentru a exprima natura gratuităţii 173 II, 2,23 | autotranscendenţa neîntreruptă a omului spre adevăr, ajutată 174 II, 2,23 | acceptarea în "nebunia" Crucii a criticii spontane a tuturor 175 II, 2,23 | Crucii a criticii spontane a tuturor celor care se amăgesc 176 III, 1,24 | călătoriilor sale misionare, Paul a ajuns la Atena. Oraşul filozofilor 177 III, 1,24 | de lucrul acesta pentru a individualiza o bază comună 178 III, 1,24 | de la un singur ins, el a întocmit toate ginţile omeneşti, 179 III, 1,24 | capacitatea raţiunii de a se înălţa deasupra contingentului 180 III, 1,24 | deasupra contingentului pentru a merge spre infinit.~În diferite 181 III, 1,24 | în diferite timpuri omul a demonstrat că ştie să dea 182 III, 1,24 | Filozofia în mod special a adunat în sine mişcarea 183 III, 1,24 | sine mişcarea aceasta şi a exprimat, prin mijloacele 184 III, 1,24 | această dorinţă universală a omului.~ 185 III, 1,25 | interesează de adevărul real a tot ceea ce îi iese în cale. 186 III, 1,25 | consideră că o persoană a ajuns la vârsta maturităţii 187 III, 1,25 | formându-şi o judecată a sa asupra realităţii obiective 188 III, 1,25 | asupra realităţii obiective a lucrurilor. Aici se află 189 III, 1,25 | Dacă există dreptul de a fi respectaţi în drumul 190 III, 1,25 | drumul propriu de cercetare a adevărului, atunci există 191 III, 1,25 | gravă pentru fiecare de a căuta adevărul şi a adera 192 III, 1,25 | fiecare de a căuta adevărul şi a adera la adevăr după ce 193 III, 1,25 | adera la adevăr după ce a fost cunoscut".(25)~Aşadar, 194 III, 1,26 | vieţii. Experienţa zilnică a suferinţei, suferinţa proprie 195 III, 1,26 | dramatică cum este aceea a sensului nu poate fi ocolită.(26) 196 III, 1,26 | este imposibila ocolire a morţii noastre. În faţa 197 III, 1,26 | faptul că gândirea filozofică a primit o orientare decisivă 198 III, 1,26 | din moartea lui Socrate şi a rămas marcată de ea mai 199 III, 1,27 | depinde o etapă decisivă a cercetării: dacă este posibil 200 III, 1,27 | sau nu, se simte nevoia de a ancora existenţa proprie 201 III, 1,27 | mereu vie este dorinţa de a ajunge la certitudinea adevărului 202 III, 1,27 | certitudinea adevărului şi a valorii sale absolute.~ 203 III, 2,28 | consecinţă. Limita înnăscută a raţiunii şi nestatornicia 204 III, 2,29 | zadarnică. Aceeaşi putere de a căuta adevărul şi de a pune 205 III, 2,29 | de a căuta adevărul şi de a pune întrebări implică deja 206 III, 2,29 | neatins. Numai perspectiva de a putea ajunge la un răspuns 207 III, 2,29 | explicaţiei logice şi verificabile a unui anumit fenomen, el, 208 III, 2,29 | doar pentru faptul că nu a ajuns la obiectivul propus; 209 III, 2,29 | spune mai degrabă că nu a găsit încă răspunsul adecvat.~ 210 III, 2,29 | viaţa de zi cu zi pentru a constata că fiecare dintre 211 III, 2,29 | care o are fiinţa umană de a ajunge, în linii mari, la 212 III, 2,30 | capacităţii speculative a intelectului său. În fine, 213 III, 2,30 | Isus Cristos. Înainte de a răspunde la această întrebare 214 III, 2,31 | creşte într-o familie, pentru a se insera mai târziu prin 215 III, 2,31 | acţiunea specific critică a gândirii. Lucrul acesta 216 III, 2,31 | gândirii prin care omenirea a acumulat tezaure de înţelepciune 217 III, 2,32 | capacitatea mai radicală de a se încredinţa altor persoane, 218 III, 2,32 | dobândirea cunoaşterii abstracte a adevărului, dar constă şi 219 III, 2,32 | nu s-ar putea da pentru a ilustra acest dat! Însă, 220 III, 2,32 | despre existenţă. El ştie că a găsit în întâlnirea cu Isus 221 III, 2,32 | argumentări lungi pentru a fi convingătoare, din moment 222 III, 2,32 | vrea să găsim puterea de a spune.~ 223 III, 2,33 | Capacitatea şi alegerea de a se încredinţa pe sine însuşi 224 III, 2,33 | şi raţiunea are nevoie de a fi susţinută în căutarea 225 III, 2,33 | posibilitatea concretă de a vedea realizat scopul acestei 226 III, 2,33 | introduce omul în acea ordine a harului care îi permite 227 III, 2,33(28) | care, aproape profeţie a omenirii, propune din nou 228 III, 2,33(28) | Ele exprimă urgenţa de a găsi un de ce al existenţei, 229 III, 2,33(28) | întrebări avem o mărturie a raţionalităţii profunde 230 III, 2,33(28) | raţionalităţii profunde a existenţei umane, deoarece 231 III, 2,33(28) | sunt solicitate aici pentru a căuta liber soluţia ce poate 232 III, 2,33(28) | expresia cea mai înaltă a naturii omului: în consecinţă 233 III, 2,33(28) | expresia cea mai elevată a persoanei umane, deoarece 234 III, 2,33(28) | izvorăşte din aspiraţia profundă a omului către adevăr şi stă 235 III, 2,34 | raţionalitatea ordinii naturale a lucrurilor pe care se sprijină 236 III, 2,34 | Cristos. Această unitate a adevărului, natural şi revelat, 237 III, 2,34(29) | Galilei] a declarat în mod explicit 238 III, 2,34(29) | natura, aceea ca spunere a Sfântului Spirit, şi aceasta 239 III, 2,34(29) | executoare foarte atentă a ordinelor lui Dumnezeu" 240 III, 2,34(29) | la Academia Pontificală a Ştiinţelor, 10 noiembrie 241 III, 2,34 | fiinţe care în el şi prin el a fost creată şi deci în el 242 III, 2,35 | poate preciza relaţia justă a adevărului revelat cu ştiinţa 243 III, 2,35 | care vom reveni, pentru a stabili raportul corect 244 IV, 1,36 | prezintă discuţia pe care a avut-o sfântul Paul la Atena 245 IV, 1,36 | 17,18). Analiza exegetică a acelui discurs din Areopag 246 IV, 1,36 | acelui discurs din Areopag a pus în evidenţă aluziile 247 IV, 1,36 | era întâmplător. Pentru a se face înţeles de păgâni, 248 IV, 1,36 | la cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu şi la glasul 249 IV, 1,36 | gândirii clasice l-au făcut a fost acela de a curăţa concepţia 250 IV, 1,36 | l-au făcut a fost acela de a curăţa concepţia pe care 251 IV, 1,36 | altfel decât marea parte a religiilor cosmice, era 252 IV, 1,36 | divinizarea lucrurilor şi a fenomenelor naturii. Încercările 253 IV, 1,36 | naturii. Încercările omului de a înţelege originea zeilor 254 IV, 1,36 | originea zeilor şi, prin ei, a universului au aflat prima 255 IV, 1,36 | până astăzi, prima mărturie a acestei căutări a omului. 256 IV, 1,36 | mărturie a acestei căutări a omului. Părinţilor filozofiei 257 IV, 1,36 | le-a revenit misiunea de a evidenţia legătura dintre 258 IV, 1,36 | ce era crezut. Prima care a avut un avantaj dintr-un 259 IV, 1,36 | avantaj dintr-un asemenea drum a fost concepţia despre divinitate. 260 IV, 1,36 | recunoscute ca atare şi religia a fost, cel puţin în parte, 261 IV, 1,37 | această mişcare de apropiere a creştinilor faţă de filozofie, 262 IV, 1,37 | faţa unui mod cultural de a pune problema care pretindea 263 IV, 1,38 | creştinismului cu filozofia nu a fost imediată şi nici uşoară. 264 IV, 1,38 | ar fi ignorat datoria de a aprofunda înţelegerea credinţei 265 IV, 1,38 | înţelegerea credinţei şi a motivaţiilor sale. Dimpotrivă. 266 IV, 1,38 | gândim la acea contribuţie a creştinismului care constă 267 IV, 1,38 | afirmarea dreptului universal de a avea acces la adevăr. După 268 IV, 1,38 | acces la adevăr. După ce a dat jos barierele rasiale, 269 IV, 1,38 | şi sexuale, creştinismul a vestit încă de la începuturile 270 IV, 1,38 | Dumnezeu. Prima consecinţă a acestei concepţii se aplica 271 IV, 1,38 | trebuie să fie în condiţia de a putea străbate drumul acesta. 272 IV, 1,38 | drumul acesta. Căile pentru a ajunge la adevăr rămân numeroase; 273 IV, 1,38 | străbătută, cu condiţia de a conduce la scopul final, 274 IV, 1,38 | sfântul Iustin: acesta, deşi a păstrat şi după convertire 275 IV, 1,38 | cu tărie şi claritate că a găsit în creştinism "unica 276 IV, 1,38 | rectitudinea sufletului şi a cuvântului şi în curăţia 277 IV, 1,38 | are ca prim scop acela de a completa sau întări adevărul 278 IV, 1,38 | trădătoare împotriva adevărului, a fost numită pe bună dreptate 279 IV, 1,39 | verifica asumarea critică a gândirii filozofice din 280 IV, 1,39 | filozofia platonică pentru a argumenta şi a-i răspunde. 281 IV, 1,39 | face credinciosul pentru a exprima doctrina adevărată 282 IV, 1,39 | platonică asumată în teologie a suferit transformări profunde, 283 IV, 1,40 | aceasta de încreştinare a gândirii platonice şi neoplatonice, 284 IV, 1,40 | printr-o îndrăzneaţă promitere a ştiinţei, să fie mai întâi 285 IV, 1,40 | se ordone necesitatea de a crede tot felul de lucruri 286 IV, 1,40 | producă prima mare sinteză a gândirii filozofice şi teologice 287 IV, 1,40 | Şi în el, marea unitate a ştiinţei, care afla temeiul 288 IV, 1,40 | său în gândirea biblică, a fost confirmată şi susţinută 289 IV, 1,40 | drept forma cea mai înaltă a speculaţiei filozofice şi 290 IV, 1,40 | teologice pe care Occidentul a cunoscut-o vreodată. Tare 291 IV, 1,40 | de o minunată sfinţenie a vieţii, el a fost capabil 292 IV, 1,40 | minunată sfinţenie a vieţii, el a fost capabil şi să introducă 293 IV, 1,41 | am spus, aveau datoria de a arăta în ce fel raţiunea, 294 IV, 1,41 | orb al miturilor, pentru a se deschide într-un mod 295 IV, 1,41 | Revelaţie. Întâlnirea nu a fost doar la nivel de culturi, 296 IV, 1,41 | dintre care una probabil a fost supusă de fascinaţia 297 IV, 1,41 | fascinaţia celeilalte; ea a avut loc în intimitatea 298 IV, 1,41 | intimitatea sufletelor şi a fost întâlnire între creatură 299 IV, 1,41 | virtutea naturii sale, raţiunea a reuşit să ajungă la binele 300 IV, 1,42 | mai curând, este aceea de a şti să găsească un sens, 301 IV, 1,42 | să găsească un sens, de a descoperi motivele care 302 IV, 1,42 | la o anumită înţelegere a ceea ce conţine credinţa. 303 IV, 1,42 | trebuie să se pună în căutarea a ceea ce iubeşte: cu cât 304 IV, 1,42 | trebuind totuşi să admită că nu a făcut încă tot ceea ce ar 305 IV, 1,42 | lăsat de o parte, dacă el a răzbătut deja gândind până 306 IV, 1,42 | intelectul modul lui de a fi [...]. Ce este într-atât 307 IV, 1,42 | Armonia fundamentală a cunoaşterii filozofice şi 308 IV, 1,42 | cunoaşterii filozofice şi a cunoaşterii de credinţă 309 IV, 2 | Noutatea veşnică a gândirii sfântului Toma 310 IV, 2,43 | raportul de dialog pe care el a ştiut să-l instaureze cu 311 IV, 2,43 | precis aristotelice, el a avut marele merit de a pune 312 IV, 2,43 | el a avut marele merit de a pune în prim plan armonia 313 IV, 2,43 | Lumina raţiunii şi cea a credinţei, ambele provin 314 IV, 2,43 | puterea necesară pentru a se înălţa la cunoaşterea 315 IV, 2,43 | credinţei, doctorul angelic nu a uitat valoarea raţionalităţii 316 IV, 2,43 | raţionalităţii sale; mai mult, a ştiut să coboare în profunzime 317 IV, 2,43 | bună dreptate, sfântul Toma a fost propus întotdeauna 318 IV, 2,43 | model al metodei juste de a face teologie. Îmi place 319 IV, 2,43 | în contextul acesta, ce a scris predecesorul meu, 320 IV, 2,43 | libertatea spiritului în a aborda probleme noi, onestitatea 321 IV, 2,43 | onestitatea intelectuală a celui care nu admite contaminarea 322 IV, 2,43 | al acesteia. De aceea, el a intrat în istoria gândirii 323 IV, 2,43 | miezul soluţiei pe care el a dat-o la problema noii confruntări 324 IV, 2,43 | intuiţiei sale profetice, a fost acela al concilierii 325 IV, 2,43 | tendinţa negativă nenaturală a lumii şi a valorilor sale, 326 IV, 2,43 | negativă nenaturală a lumii şi a valorilor sale, fără ca 327 IV, 2,44 | Duhul Sfânt îl desfăşoară în a face ca ştiinţa umană să 328 IV, 2,44 | îi sunt congenitale, de a cerceta realitatea; şi cea 329 IV, 2,44 | înăuntrul său că omne verum a quocumque dicatur a Spiritu 330 IV, 2,44 | verum a quocumque dicatur a Spiritu Sancto est,(50) 331 IV, 2,44 | Sancto est,(50) sfântul Toma a iubit adevărul într-un fel 332 IV, 2,44 | el, Magisteriul Bisericii a văzut şi apreciat pasiunea 333 IV, 2,44 | obiectiv şi transcendent, a atins "culmile pe care inteligenţa 334 IV, 2,44 | rezerve, în realismul lui a ştiut să-i recunoască obiectivitatea. 335 IV, 2,44 | filozofia fiinţei şi nu a simplei apariţii.~ 336 IV, 3,45 | filozofia şi ştiinţele, pentru a se dedica cu eficienţă respectivelor 337 IV, 3,45 | unei astfel de separări a fost şi cea a unei neîncrederi 338 IV, 3,45 | de separări a fost şi cea a unei neîncrederi mereu mai 339 IV, 3,45 | şi agnostică, fie pentru a rezerva mai mult spaţiu 340 IV, 3,45 | spaţiu credinţei fie pentru a discredita orice posibilă 341 IV, 3,45 | posibilă referinţă raţională a acesteia.~În cele din urmă, 342 IV, 3,45 | ale speculaţiei, practic a fost distrus de sistemele 343 IV, 3,46 | Revelaţia creştină, până când a atins poziţii opuse în mod 344 IV, 3,46 | trecut, mişcarea aceasta a ajuns la apogeu. Unii reprezentanţi 345 IV, 3,46 | lume dar, în mod deosebit, a lăsat deoparte orice apel 346 IV, 3,46 | persoana şi structura globală a vieţii sale. Mai mult: unii 347 IV, 3,46 | fiinţei umane.~Ca urmare a crizei raţionalismului a 348 IV, 3,46 | a crizei raţionalismului a căpătat contur, în fine, 349 IV, 3,46 | nihilismul. Ca filozofie a nimicului, reuşeşte să-şi 350 IV, 3,46 | şi nici posibilitatea de a ajunge la ţinta adevărului. 351 IV, 3,47 | anumite aspecte, mai mult, a fost limitată la un rol 352 IV, 3,47 | căutarea scopului ultim şi a sensului vieţii, aceste 353 IV, 3,47 | raţiune instrumentală" spre a servi unor scopuri utilitariste, 354 IV, 3,47 | acestei multiple activităţi a omului, prea degrabă şi 355 IV, 3,47 | nu în cea mai mare parte a lor, dar unele şi tocmai 356 IV, 3,47 | conţin o porţiune specială a genialităţii şi iniţiativei 357 IV, 3,47 | acestei stări de lucruri a fost întunecarea adevăratei 358 IV, 3,47 | întunecarea adevăratei demnităţi a raţiunii, care nu a mai 359 IV, 3,47 | demnităţi a raţiunii, care nu a mai fost pusă în condiţia 360 IV, 3,47 | fost pusă în condiţia de a cunoaşte adevărul şi de 361 IV, 3,47 | cunoaşte adevărul şi de a căuta absolutul.~ 362 IV, 3,48 | din această ultimă parte a istoriei filozofiei este, 363 IV, 3,48 | în reflecţia filozofică a acelora care au contribuit 364 IV, 3,48 | în integritatea minţii şi a inimii, pot duce la descoperirea 365 IV, 3,48 | pentru orice gânditor, pentru a căuta înăuntrul său sensul 366 IV, 3,48 | lipsită de aportul Revelaţiei, a străbătut căi laterale care 367 IV, 3,48 | Credinţa, lipsită de raţiune, a subliniat sentimentul şi 368 IV, 3,48 | universală. Este iluzoriu a se gândi că, în faţa unei 369 IV, 3,48 | cade în pericolul grav de a fi redusă la mit sau superstiţie. 370 IV, 3,48 | care le face capabile de a fi coerente cu natura lor 371 V, 1 | Magisteriului ca diaconie a adevărului~ 372 V, 1,49 | mijloacele necesare pentru a ajunge la el. O filozofie 373 V, 1,49 | revelat.~Totuşi, istoria a arătat deviaţiile şi erorile 374 V, 1,49 | în care nu de puţine ori a căzut gândirea filozofică, 375 V, 1,49 | competenţa Magisteriului de a interveni pentru a umple 376 V, 1,49 | Magisteriului de a interveni pentru a umple lacunele unui discurs 377 V, 1,49 | schimb, este obligaţia lui de a reacţiona într-un mod clar 378 V, 1,49 | ameninţă înţelegerea justă a datului revelat şi când 379 V, 1,50 | faţa responsabilităţii de a exprima judecata sa cu privire 380 V, 1,50 | compatibilitatea sau nu a concepţiilor de fond, pe 381 V, 1,50 | Biserica are datoria de a indica ceea ce într-un sistem 382 V, 1,50 | episcopii avem misiunea de a fi "martori ai adevărului" 383 V, 1,51 | Magisteriul ar avea intenţia de a elimina sau de a refuza 384 V, 1,51 | intenţia de a elimina sau de a refuza orice mediere posibilă. 385 V, 1,51 | înţeleg exigenţa autocriticii, a corectării unor eventuale 386 V, 1,51 | erori şi necesitatea de a depăşi limitele prea restrânse 387 V, 1,51 | că nici o formă istorică a filozofiei nu poate să pretindă 388 V, 1,51 | pretindă în mod legitim de a îmbrăţişa totalitatea adevărului, 389 V, 1,51 | totalitatea adevărului, nici de a fi explicaţia deplină a 390 V, 1,51 | a fi explicaţia deplină a fiinţei umane, a lumii şi 391 V, 1,51 | deplină a fiinţei umane, a lumii şi a raportului omului 392 V, 1,51 | fiinţei umane, a lumii şi a raportului omului cu Dumnezeu.~ 393 V, 1,51 | multiplicarea sistemelor, a metodelor, a conceptelor 394 V, 1,51 | sistemelor, a metodelor, a conceptelor şi argumentelor 395 V, 1,51 | fiecare propunere filozofică, a ceea ce, din punctul de 396 V, 1,52 | vreme Magisteriul Bisericii a intervenit pentru a arăta 397 V, 1,52 | Bisericii a intervenit pentru a arăta gândirea sa faţă de 398 V, 1,52 | catolici au simţit datoria de a opune o filozofie a lor 399 V, 1,52 | datoria de a opune o filozofie a lor la variatele curente 400 V, 1,52 | se impunea obligaţia de a veghea pentru ca aceste 401 V, 1,52(59) | Cf. Theses a Ludovico Eugenio Bautain 402 V, 1,52(59) | 1840), DS 2751-2756; Theses a Ludovico Eugenio Bautain 403 V, 1,52 | Învăţătura conţinută în acel text a caracterizat puternic şi 404 V, 1,52 | pozitiv cercetarea filozofică a multor credincioşi şi constituie 405 V, 1,53 | le-a propus credincioşilor, a pus în evidenţă cât de mult 406 V, 1,53 | ireductibile cunoaşterea naturală a lui Dumnezeu şi Revelaţia, 407 V, 1,53 | presupusă de Revelaţie, a cognoscibilităţii naturale 408 V, 1,53 | cognoscibilităţii naturale a existenţei lui Dumnezeu, 409 V, 1,53 | tainele şi comunică credinţa, a pus în spiritul uman lumina 410 V, 1,54 | secolul nostru, Magisteriul a revenit de mai multe ori 411 V, 1,54 | uita importanţa pe care a avut-o refuzul catolic al 412 V, 1,54 | enciclică Humani generis, a pus în gardă împotriva interpretărilor 413 V, 1,54 | care au datoria gravă de a apăra adevărul divin şi 414 V, 1,54 | datoria sa specifică de a sluji magisteriul universal 415 V, 1,54 | al pontifului roman,(70) a trebuit să intervină pentru 416 V, 1,54 | trebuit să intervină pentru a afirma cu tărie pericolul 417 V, 1,54 | unor teologi ai eliberării, a tezelor şi metodologiilor 418 V, 1,54 | în trecut, Magisteriul a exercitat în mod repetat 419 V, 1,55 | răspândite în mediu pe punctul de a deveni într-o anumită măsură 420 V, 1,55 | determinate ale ştiinţei umane sau a structurilor sale.~În teologie 421 V, 1,55 | cunoaşterii raţionale şi a discursului filozofic pentru 422 V, 1,55 | pentru posibilitatea de a crede în Dumnezeu. O expresie 423 V, 1,55 | expresie astăzi răspândită a unei astfel de tendinţe 424 V, 1,55 | lectura Scripturilor Sacre şi a exegezei sale unicul punct 425 V, 1,55 | Conciliul Ecumenic Vatican II a afirmat-o cu tărie şi în 426 V, 1,55 | Constituţia Dei Verbum, după ce a amintit că cuvântul lui 427 V, 1,55(72) | clare pe atât de autoritare, a condamnat deja eroarea aceasta, 428 V, 1,55(72) | percepute prin lumina naturală a raţiunii, ci din cauza autorităţii 429 V, 1,55(72) | numai că nu au dreptul de a apăra ca legitime concluzii 430 V, 1,55 | De fapt "regula supremă a credinţei sale",(75) îi 431 V, 1,55 | unitatea pe care Spiritul a înfăptuit-o între sfânta 432 V, 1,55 | pericolul implicit în voinţa de a deriva adevărul Sfintei 433 V, 1,55 | discernământ înainte de a o aplica la textele sacre.~ 434 V, 1,55 | XII-lea, de venerată amintire, a pus în gardă împotriva unei 435 V, 1,55 | împotriva unei astfel de uitări a tradiţiei filozofice şi 436 V, 1,56 | consimţământ şi nu al unei adecvări a intelectului la realitatea 437 V, 1,56 | căuta, unite cu curajul de a descoperi căi noi. Credinţa 438 V, 2,57 | Cu o atenţie asemănătoare a voit să afirme cu tărie 439 V, 2,57 | pentru o reînnoire autentică a gândirii filozofice, indicând 440 V, 2,57 | enciclică Aeterni Patris a făcut un pas de o autentică 441 V, 2,57 | Bisericii. Textul acela a fost, până astăzi, unicul 442 V, 2,57 | filozofiei. Marele pontif a reluat şi dezvoltat învăţătura 443 V, 2,57 | la valoarea incomparabilă a filozofiei sfântului Toma. 444 V, 2,57 | Toma. Propunerea din nou a gândirii doctorului angelic 445 V, 2,57 | calea cea mai bună pentru a recupera o folosire a filozofiei 446 V, 2,57 | pentru a recupera o folosire a filozofiei conform exigenţelor 447 V, 2,58 | câte consecinţe fericite a avut acea invitaţie pontificală. 448 V, 2,58 | cunoaşterea operei sfântului Toma a făcut progrese mari şi numeroşi 449 V, 2,58 | unei astfel de reînnoiri a filozofiei tomiste. Biserica 450 V, 2,58 | filozofiei tomiste. Biserica a putut astfel să dispună, 451 V, 2,59 | neotomistă, în orice caz, nu a fost unicul semn de redresare 452 V, 2,59 | unicul semn de redresare a gândirii filozofice în cultura 453 V, 2,59 | epistemologice pentru o tratare nouă a credinţei în lumina unei 454 V, 2,59 | unei reînnoite înţelegeri a conştiinţei morale; alţii 455 V, 2,59 | menţină vie marea tradiţie a gândirii creştine în unitatea 456 V, 2,59 | în unitatea credinţei şi a raţiunii.~ 457 V, 2,60 | capacitatea transcendentă a raţiunii sale.(80) De asemenea, 458 V, 2,60 | demnitatea inalienabilă a persoanei şi a libertăţii 459 V, 2,60 | inalienabilă a persoanei şi a libertăţii sale.(81) Cu 460 V, 2,60 | figura celui viitor, adică a lui Cristos Domnul. Cristos, 461 V, 2,60 | revelând misterul Tatălui şi a iubirii sale, îl arată în 462 V, 2,60 | cunoaşteri solide şi coerente a omului, a lumii şi a lui 463 V, 2,60 | solide şi coerente a omului, a lumii şi a lui Dumnezeu, 464 V, 2,60 | coerente a omului, a lumii şi a lui Dumnezeu, întemeiaţi 465 V, 2,60 | magisteriale cu scopul de a garanta o solidă formare 466 V, 2,60 | unor comportamente pentru a le da un răspuns prompt.(84)~ 467 V, 2,61 | în diferite împrejurări a fost necesar să se intervină 468 V, 2,61 | angelic şi insistând pentru a se însuşi gândirea sa, lucrul 469 V, 2,61 | gândirea sa, lucrul acesta a depins de faptul că directivele 470 V, 2,61 | minore aprecieri, nu numai a filozofiei scolastice, dar 471 V, 2,61 | scolastice, dar mai în general a studiului filozofiei. Cu 472 V, 2,61 | raţiune pe care o mare parte a filozofiei contemporane 473 V, 2,61 | umane". Conciliul Vatican II a afirmat cu tărie de mai 474 V, 2,61 | multe ori valoarea pozitivă a cercetării ştiinţifice în 475 V, 2,61 | cunoaşteri mai profunde a tainei omului.(85) Invitaţia 476 V, 2,61 | o parte filozofia sau de a o înlocui în formarea pastorală 477 V, 2,61 | viaţa Bisericilor tinere a îngăduit să se descopere, 478 V, 2,61 | forme de gândire, prezenţa a numeroase expresii de înţelepciune 479 V, 2,62 | teologică. Această orânduire a studiilor a influenţat, 480 V, 2,62 | Această orânduire a studiilor a influenţat, uşurat şi promovat, 481 V, 2,62 | schimb, dispariţia treptată a acestei metodologii a fost 482 V, 2,62 | treptată a acestei metodologii a fost cauza unor lipsuri 483 V, 2,62 | şi cultura modernă, care a dus la blocarea oricărei 484 V, 2,62 | acceptare fără distincţie a oricărei filozofii.~Am mare 485 V, 2,62(87) | regimini sollicitudo, Sesiunea a VIII-a: Conciliorum Oecumenicorum 486 V, 2,63 | cu cercetarea filozofică a adevărului. De aici derivă 487 V, 2,63 | care o are Magisteriul de a discerne şi a stimula o 488 V, 2,63 | Magisteriul de a discerne şi a stimula o gândire filozofică 489 V, 2,63 | consider necesare pentru a putea instaura o relaţie 490 VI, 1,64 | timp şi în oricare parte a pământului; şi omul este 491 VI, 1,64 | reflexivă şi ştiinţifică a înţelegerii acestui cuvânt 492 VI, 1,64 | procedeele sale ca şi pentru a răspunde unor sarcini specifice, 493 VI, 1,64 | istoriei. Fără intenţia de a indica teologilor metodologii 494 VI, 1,64 | virtutea naturii însăşi a Cuvântului revelat.~ 495 VI, 1,65 | se organizează ca ştiinţă a credinţei în lumina unui 496 VI, 1,65 | ea intră în stăpânirea a ceea ce conţine Revelaţia 497 VI, 1,65 | conţine Revelaţia aşa cum a fost explicată progresiv 498 VI, 1,65 | structura cunoaşterii şi a comunicării personale şi, 499 VI, 1,65 | înţelegere mai coerentă a Tradiţiei ecleziale, a afirmaţiilor 500 VI, 1,65 | coerentă a Tradiţiei ecleziale, a afirmaţiilor Magisteriului