| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] s-ar 13 s-au 11 s-o 4 sa 718 sa-i 8 sa-l 19 sa-si 14 | Frequency [« »] 1184 si 1171 de 817 a 718 sa 696 care 505 se 500 la | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances sa |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | cunoscându-l şi iubindu-l, să poată ajunge la adevărul 2 Intro, 0,1 | secolelor, a făcut ca omenirea să se întâlnească în mod progresiv 3 Intro, 0,1 | progresiv cu adevărul şi să se confrunte cu el. Este 4 Intro, 0,1 | dezvoltat - nici nu putea să fie altfel - în orizontul 5 Intro, 0,1 | sine însuşi în unicitatea sa şi, în acelaşi timp, întrebarea 6 Intro, 0,1 | fundamental care trebuie să fie asumat ca regulă minimă 7 Intro, 0,1 | fiecare om care doreşte să se deosebească, în mijlocul 8 Intro, 0,2 | este străină, nici nu poate să fie, de acest drum de căutare. 9 Intro, 0,2 | slujiri pe care ea trebuie să le ofere omenirii, există 10 Intro, 0,2(1) | înseamnă să-l iubeşti şi să cauţi o cât mai exactă înţelegere, 11 Intro, 0,2(1) | înţelegere, în aşa fel încât să fie cât mai aproape de noi 12 Intro, 0,2(1) | de alţii cu toată puterea sa mântuitoare, în toată splendoarea 13 Intro, 0,2(1) | mântuitoare, în toată splendoarea sa, în profunzimea şi, în acelaşi 14 Intro, 0,2(1) | acelaşi timp, în simplitatea sa". Nr. 19: AAS 71 (1979), 15 Intro, 0,3 | momentul în care omul a început să se întrebe de ce (există) 16 Intro, 0,3 | culturilor în Occident nu trebuie să ne facă să uităm influenţa 17 Intro, 0,3 | Occident nu trebuie să ne facă să uităm influenţa pe care 18 Intro, 0,3 | popor are înţelepciunea sa autohtonă şi originară, 19 Intro, 0,3 | autentică a culturilor, tinde să se exprime şi să se maturizeze 20 Intro, 0,3 | tinde să se exprime şi să se maturizeze şi în forme 21 Intro, 0,4 | al existenţei, omul caută să dobândească acele cunoştinţe 22 Intro, 0,4 | universale care îi permit să se înţeleagă mai bine şi 23 Intro, 0,4 | se înţeleagă mai bine şi să înainteze în realizarea 24 Intro, 0,4 | puţin, nu ar mai fi în stare să ducă o existenţă cu adevărat 25 Intro, 0,4 | filozofică" care pretinde să ridice propria viziune cu 26 Intro, 0,4 | vreun fel anume, trebuie să recunoască prioritatea gândirii 27 Intro, 0,4 | constantă în istoria gândirii. Să ne gândim, doar ca exemplu, 28 Intro, 0,4 | adevărul, binele; în plus, să ne gândim la unele norme 29 Intro, 0,4 | împărtăşite de toţi, ar trebui să constituie un fel de punct 30 Intro, 0,4 | Când raţiunea reuşeşte să intuiască şi să formuleze 31 Intro, 0,4 | reuşeşte să intuiască şi să formuleze principiile prime 32 Intro, 0,4 | universale ale fiinţei şi face să izvorască în mod corect 33 Intro, 0,4 | deontologic, atunci poate să fie numită o dreaptă judecată 34 Intro, 0,5 | priveşte, nu poate decât să aprecieze angajamentul raţiunii 35 Intro, 0,5 | la acele obiective care să facă existenţa personală 36 Intro, 0,5 | predecesorilor mei, doresc şi eu să arunc o privire asupra acestei 37 Intro, 0,5 | a fi concentrat atenţia sa asupra omului. Pornind de 38 Intro, 0,5 | dezvoltat ulterior dorinţa sa de a cunoaşte tot mai mult 39 Intro, 0,5 | care s-a ajuns nu trebuie să ducă la neglijarea faptului 40 Intro, 0,5 | omului ca subiect, pare să fi uitat că acesta este 41 Intro, 0,5 | acesta este chemat mereu să se îndrepte spre un adevăr 42 Intro, 0,5 | arbitrarului şi condiţia sa de persoană sfârşeşte prin 43 Intro, 0,5 | eronată că totul trebuie să fie dominat de tehnică. 44 Intro, 0,5 | înălţimi pentru a îndrăzni să ajungă la adevărul fiinţei. 45 Intro, 0,5 | a-şi orienta cercetarea sa asupra fiinţei, a concentrat 46 Intro, 0,5 | cunoaşterii umane. În loc să facă apel la capacitatea 47 Intro, 0,5 | cunoaşte adevărul, a preferat să sublinieze limitele şi condiţionările.~ 48 Intro, 0,5 | ca cercetarea filozofică să se rătăcească în nisipurile 49 Intro, 0,5 | diverse doctrine care tind să nu aprecieze aşa cum se 50 Intro, 0,5 | pe de o parte, a reuşit să se pună pe drumul care o 51 Intro, 0,5 | iar) pe de alta, tinde să dezvolte consideraţii existenţiale, 52 Intro, 0,5 | provizorii, fără a mai încerca să pună întrebări radicale 53 Intro, 0,6 | Biserica intenţionează să afirme din nou necesitatea 54 Intro, 0,6 | motivul pentru care am hotărât să mă adresez vouă, veneraţi 55 Intro, 0,6 | inimă dragostea faţă de el să poată să parcurgă calea 56 Intro, 0,6 | dragostea faţă de el să poată să parcurgă calea dreaptă pentru 57 Intro, 0,6 | pentru a ajunge la el şi să găsească în el odihnă după 58 Intro, 0,6 | el odihnă după oboseala sa şi bucurie spirituală.~Înainte 59 Intro, 0,6 | adevărul credinţei, putem să dăm iarăşi omului din timpul 60 Intro, 0,6 | capacităţile sale cognitive şi să oferim filozofiei o provocare 61 Intro, 0,6 | filozofiei o provocare pentru ca să recupereze şi să dezvolte 62 Intro, 0,6 | pentru ca să recupereze şi să dezvolte demnitatea sa întreagă.~ 63 Intro, 0,6 | şi să dezvolte demnitatea sa întreagă.~Un motiv ulterior 64 Intro, 0,6 | Un motiv ulterior mă face să scriu aceste reflecţii. 65 Intro, 0,6 | în contextul actual riscă să fie deformate sau negate".(4) 66 Intro, 0,6 | prezenta scrisoare, doresc să continui acea reflecţie 67 Intro, 0,6 | Exigenţa unui temei pe care să se construiască existenţa 68 Intro, 0,6 | de malul prăpastiei, fără să ştie spre ce se îndreaptă. 69 Intro, 0,6 | era chemat prin vocaţie să exprime în forme culturale 70 Intro, 0,6 | asupra a ceea ce merită să fie trăit. Filozofia, care 71 Intro, 0,6 | căutarea adevărului, trebuie să recupereze cu putere vocaţia 72 Intro, 0,6 | recupereze cu putere vocaţia sa originară. Acesta este motivul 73 Intro, 0,6 | mileniului trei al erei creştine, să aibă o conştiinţă mai clară 74 Intro, 0,6 | care i-au fost acordate şi să se angajeze cu un curaj 75 Intro, 0,6 | care este inclusă istoria sa.~ 76 I, 1,7 | nu provine din speculaţia sa proprie, fie ea şi cea mai 77 I, 1,7 | bunătatea şi înţelepciunea sa, să se dezvăluie şi să facă 78 I, 1,7 | bunătatea şi înţelepciunea sa, să se dezvăluie şi să facă 79 I, 1,7 | înţelepciunea sa, să se dezvăluie şi să facă cunoscut misterul voinţei 80 I, 1,7 | izvor al iubirii, doreşte să se facă cunoscut şi cunoaşterea 81 I, 1,7 | adevărată la care mintea sa este în stare să ajungă 82 I, 1,7 | mintea sa este în stare să ajungă cu privire la sensul 83 I, 1,8 | acesta obligase Conciliul să afirme cu tărie că, în afara 84 I, 1,8 | umane, capabilă prin natura sa să ajungă până la Creator, 85 I, 1,8 | capabilă prin natura sa să ajungă până la Creator, 86 I, 1,8 | Dumnezeu nu înşală nici nu vrea să înşele.(6)~ 87 I, 1,9 | înţelege, ni se propune să vedem misterele ascunse 88 I, 1,9 | pe care Dumnezeu a voit să o reveleze în istorie şi 89 I, 1,11 | eveniment, mă simt dator să afirm din nou cu putere 90 I, 1,11 | luminează pe toţi oamenii, ca să locuiască între oameni şi 91 I, 1,11 | locuiască între oameni şi să le descopere cele ascunse 92 I, 1,11 | prezenţa şi manifestarea sa, prin cuvinte şi fapte, 93 I, 1,11 | dar mai ales prin moartea sa şi prin glorioasa înviere 94 I, 1,11 | astfel încât adevărul revelat să exprime în mod deplin conţinuturile 95 I, 1,12 | fără de care nu am reuşi să ne înţelegem.~Întruparea 96 I, 1,12 | Fiului lui Dumnezeu îngăduie să vedem actualizată sinteza 97 I, 1,12 | niciodată nu ar fi putut să şi-o imagineze: Cel Veşnic 98 I, 1,12 | prin moartea şi învierea sa, de fapt, el a dat viaţa 99 I, 1,12 | nerezolvat. Unde ar putea omul să caute răspuns la întrebări 100 I, 2,13 | Cu siguranţă, prin viaţa sa întreagă Isus revelează 101 I, 2,13 | transcendenţa şi libertatea sa supremă. Dumnezeul care 102 I, 2,13 | persoane şi determină raţiunea să se deschidă faţă de el şi 103 I, 2,13 | se deschidă faţă de el şi să accepte sensul lui profund. 104 I, 2,13 | pentru a permite subiectului să înfăptuiască un act în care 105 I, 2,13 | aceea care permite fiecăruia să exprime cel mai bine libertatea 106 I, 2,13 | adevărului şi hotărăşte să trăiască în el.~În ajutorul 107 I, 2,13 | la permisiunea ca mintea să poată în mod autonom să 108 I, 2,13 | să poată în mod autonom să cerceteze şi în interiorul 109 I, 2,13 | raţiunii, deoarece îi îngăduie să caute în interiorul misterului 110 I, 2,13 | pe de alta o determină să transceadă realitatea lor 111 I, 2,13 | face abstracţie fără ca să distrugă semnul însuşi care 112 I, 2,14 | referinţă de care omul nu poate să facă abstracţie, dacă vrea 113 I, 2,14 | facă abstracţie, dacă vrea să ajungă la înţelegerea misterului 114 I, 2,14 | special care îi îngăduie să cerceteze şi să înţeleagă, 115 I, 2,14 | îngăduie să cerceteze şi să înţeleagă, fără ca să fie 116 I, 2,14 | şi să înţeleagă, fără ca să fie limitată de nimic altceva 117 I, 2,14 | care provoacă mintea omului să nu se oprească niciodată; 118 I, 2,14 | dimpotrivă, o determină să lărgească necontenit spaţiile 119 I, 2,14 | împlinit ceea ce era în puterea sa, fără ca să neglijeze ceva. 120 I, 2,14 | era în puterea sa, fără ca să neglijeze ceva. În sprijinul 121 I, 2,14 | în cele din urmă am dorit să încetez cercetarea lucrului 122 I, 2,14 | cercetarea lucrului care părea să fie cu neputinţă de găsit. 123 I, 2,14 | cu această cugetare care să mă împiedice de la altele 124 I, 2,14 | altele în care aş fi putut să reuşesc, am dorit să o îndepărtez 125 I, 2,14 | putut să reuşesc, am dorit să o îndepărtez cu totul de 126 I, 2,14 | cu o anumită dificultate, să se impună treptat celui 127 I, 2,15 | Nazaret, permite oricui să accepte "misterul" vieţii 128 I, 2,15 | creaturii şi libertatea sa, o angajează să se deschidă 129 I, 2,15 | libertatea sa, o angajează să se deschidă către transcendenţă. 130 I, 2,15 | creaţie. Omului care doreşte să cunoască adevărul, dacă 131 I, 2,15 | dacă mai este încă în stare să se uite mai sus de sine 132 I, 2,15 | raportul autentic cu viaţa sa, urmând drumul adevărului. 133 I, 2,15 | departe. Ea nu este în cer, ca să zici: Cine se va sui pentru 134 I, 2,15 | sui pentru noi în cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o dea 135 I, 2,15 | cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o dea s-o auzim şi s-o 136 I, 2,15 | este ea nici peste mare, ca să zici: Cine se va duce pentru 137 I, 2,15 | pentru noi peste mare, ca să ne-o aducă, să ne facă s-o 138 I, 2,15 | mare, ca să ne-o aducă, să ne facă s-o auzim şi s-o 139 I, 2,15 | produce gândire şi cere să fie acceptat ca expresie 140 II, 1,16 | socoteşte căile ei în inima sa şi cele ascunse ale ei le 141 II, 1,16 | acestea, lumea biblică a făcut să se verse în marea grandioasă 142 II, 1,16 | cunoaşterii contribuţia sa originală.~Care? Specificitatea 143 II, 1,16 | raţiunii, dar fără ca credinţa să rămână străină de procesul 144 II, 1,16 | numai pentru a-l face pe om să înţeleagă că în aceste evenimente 145 II, 1,16 | un cuget drept căutarea sa în orizontul credinţei. 146 II, 1,17 | nu este vreun motiv ca să existe vreo competiţie între 147 II, 1,17 | Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea 148 II, 1,17 | lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul" ( 149 II, 1,17 | cerceta adevărul cu raţiunea sa şi în lucrul acesta constă 150 II, 1,18 | prin meditaţia lui, a ştiut să deschidă raţiunii calea 151 II, 1,18 | tot ceea ce raţiunea căuta să atingă dar fără să reuşească. 152 II, 1,18 | căuta să atingă dar fără să reuşească. Pornind de la 153 II, 1,18 | înţeles că raţiunea trebuie să respecte unele reguli de 154 II, 1,18 | Lucrul acesta îl împiedică să facă ordine în mintea lui ( 155 II, 1,18 | înconjurătoare. Apoi când ajunge să afirme că "Dumnezeu nu există" ( 156 II, 1,19 | inteligenţa lui omul este în stare să "înţeleagă structura lumii 157 II, 1,19 | cuvânt, că este în stare să filozofeze, textul sacrul 158 II, 1,19 | filozofiei greceşti, la care pare să se refere în contextul acesta, 159 II, 1,20 | omului şi cum ar putea omul să priceapă calea lui?" (Prov 160 II, 1,20 | raţiunea întrucât îi permite să ajungă în mod coerent la 161 II, 2,21 | care poporul ales a trebuit să le înfrunte şi la care a 162 II, 2,21 | i-a îngăduit raţiunii sale să intre în spaţii infinite, 163 II, 2,22 | sale către romani, ne ajută să apreciem mai bine cât de 164 II, 2,22 | ochii minţii" pot ajunge să cunoască pe Dumnezeu. De 165 II, 2,22 | puterea" şi "divinitatea" sa (cf. Rom 1,20). Aşadar, 166 II, 2,22 | recunoaşte o capacitate care pare să depăşească aproape chiar 167 II, 2,22 | senzoriale, din moment ce poate să reflecteze asupra ei în 168 II, 2,22 | datele simţurilor poate să şi ajungă la cauza care 169 II, 2,22 | neascultării prin care omul a ales să se pună pe sine însuşi în 170 II, 2,22 | clar: omul nu era în stare să discearnă şi să hotărască 171 II, 2,22 | în stare să discearnă şi să hotărască de unul singur 172 II, 2,22 | ce era rău, dar trebuia să facă apel la un principiu 173 II, 2,22 | autonomi, şi că ar putea să lase deoparte cunoaşterea 174 II, 2,22 | minţii nu mai erau în stare să vadă cu claritate: în mod 175 II, 2,23 | care nu sunt deloc în stare să o exprime într-o manieră 176 II, 2,23 | apostolul. Pentru ceea ce vrea să facă Dumnezeu nu este suficientă 177 II, 2,23 | Dumnezeu; cele ce nu sunt, ca să le nimicească pe cele ce 178 II, 2,23 | Înţelepciunea omului refuză să vadă în propria slăbiciune 179 II, 2,23 | dar sfântul Paul nu ezită să afirme: "Când sunt slab, 180 II, 2,23 | 12,10). Omul nu reuşeşte să înţeleagă cum poate moartea 181 II, 2,23 | înţeleagă cum poate moartea să fie izvor de viaţă şi de 182 II, 2,23 | în lume (...) nu sunt, ca să le nimicească pe cele ce 183 II, 2,23 | apostolului nu-i este teamă să folosească limbajul cel 184 II, 2,23 | culturală care s-ar voi să i se impună şi obligă la 185 II, 2,23 | una singură este în stare să recunoască autotranscendenţa 186 II, 2,23 | stâncă împotriva căruia poate să naufragieze, dar dincolo 187 III, 1,24 | o bază comună de la care să pornească în vestirea kerigmei: " 188 III, 1,24 | toate ginţile omeneşti, ca să locuiască întreagă faţa 189 III, 1,24 | cei care nu cred, ne face să spunem: "Dumnezeule atotputernic 190 III, 1,24 | pentru ca, pururi dorindu-te, să te caute şi, găsindu-te, 191 III, 1,24 | omul a demonstrat că ştie să dea glas acestei dorinţe 192 III, 1,25 | 25. "Toţi oamenii doresc să ştie",(23) şi obiectul propriu 193 III, 1,25 | măsură fiecare este interesat să descopere, dincolo de cele 194 III, 1,25 | nu numai că este în stare să ştie, dar şi ştie că ştie, 195 III, 1,25 | respinge; în schimb, dacă poate să se asigure de adevăr, se 196 III, 1,25 | întâlnit mulţi care voiau să înşele, dar care să fi voit 197 III, 1,25 | voiau să înşele, dar care să fi voit să fie înşelaţi, 198 III, 1,25 | înşele, dar care să fi voit să fie înşelaţi, nici unul".(24) 199 III, 1,25 | vârsta maturităţii când poate să aibă discernământ, prin 200 III, 1,25 | formându-şi o judecată a sa asupra realităţii obiective 201 III, 1,25 | făcut. De fapt, prin propria sa acţiune etică, persoana, 202 III, 1,25 | urmate cu viaţa proprie să fie adevărate, deoarece 203 III, 1,25 | necesară pentru ca fiecare să devină el însuşi şi să se 204 III, 1,25 | fiecare să devină el însuşi şi să se dezvolte ca persoană 205 III, 1,26 | de sens. Nu este necesar să recurgem la filozofii absurdului, 206 III, 1,26 | cartea lui Iob pentru ca să punem la îndoială sensul 207 III, 1,26 | sunt suficiente pentru ca să înţelegem că o chestiune 208 III, 1,26 | Fiecare vrea - şi trebuie - să cunoască adevărul despre 209 III, 1,26 | sfârşitul propriu. Vrea să ştie dacă moartea va fi 210 III, 1,26 | moarte; dacă îi este îngăduit să spere într-o viaţă de apoi 211 III, 1,27 | dacă este posibil sau nu să se ajungă la un adevăr universal 212 III, 1,27 | ce este adevărat, trebuie să fie adevărat pentru toţi 213 III, 1,27 | omul caută un absolut care să răspundă şi să dea sens 214 III, 1,27 | absolut care să răspundă şi să dea sens la toată căutarea 215 III, 1,27 | dea sens la toată căutarea sa: ceva final, care să se 216 III, 1,27 | căutarea sa: ceva final, care să se pună drept temei pentru 217 III, 1,27 | supremă, dincolo de care să nu fie nici să nu poată 218 III, 1,27 | dincolo de care să nu fie nici să nu poată fi întrebări sau 219 III, 1,27 | recunoscut ca definitiv, care să dea certitudine nemaisupusă 220 III, 1,27 | secolelor, filozofii au căutat să descopere şi să exprime 221 III, 1,27 | au căutat să descopere şi să exprime un adevăr asemănător, 222 III, 1,27 | expresii în care omul caută să dea formă unei "filozofii" 223 III, 2,28 | Nu întotdeauna, trebuie să recunoaştem, cercetarea 224 III, 2,29 | răspuns. Omul nu ar începe să caute ceea ce ar ignora 225 III, 2,29 | răspuns poate să-l împingă să facă primul pas. De fapt, 226 III, 2,29 | adecvat.~Acelaşi lucru trebuie să fie valabil şi în cazul 227 III, 2,29 | omului încât, dacă ar trebui să facă abstracţie de aşa ceva, 228 III, 2,29 | În fine, este suficient să observăm viaţa de zi cu 229 III, 2,30 | 30. Acum, poate fi util să facem o referinţă rapidă 230 III, 2,30 | adevărurile filozofice, trebuie să precizăm că ele nu se limitează 231 III, 2,30 | comportamentul său. Aici ar trebui să se pună întrebarea asupra 232 III, 2,31 | 31. Omul nu este făcut ca să trăiască singur. Se naşte 233 III, 2,31 | insera mai târziu prin munca sa în societate. Deci, chiar 234 III, 2,31 | această fază, acele adevăruri să fie "recuperate" în baza 235 III, 2,31 | fapt, cine ar fi în stare să cearnă critic numeroasele 236 III, 2,31 | viaţa modernă? Cine ar putea să controleze de unul singur 237 III, 2,31 | În sfârşit, cine ar putea să refacă drumurile experienţei 238 III, 2,32 | cunoaştere, care trebuie să se perfecţioneze progresiv 239 III, 2,32 | şi intim cu ele.~Trebuie să subliniem că adevărurile 240 III, 2,32 | fidelitatea aceasta care ştie să se dăruiască, omul găseşte 241 III, 2,32 | violentă nu-l vor putea face să cedeze de la adeziunea lui 242 III, 2,32 | evident ceea ce noi am vrea să găsim puterea de a spune.~ 243 III, 2,33 | progresiv. Omul, prin natura sa, caută adevărul. Căutarea 244 III, 2,33 | aceasta nu este destinată doar să dobândească adevăruri parţiale, 245 III, 2,33 | deciziile sale. Căutarea sa tinde către un adevăr ulterior 246 III, 2,33 | un adevăr ulterior care să fie în stare să explice 247 III, 2,33 | ulterior care să fie în stare să explice sensul vieţii; de 248 III, 2,33 | gândire, omul este în stare să întâlnească şi să recunoască 249 III, 2,33 | stare să întâlnească şi să recunoască un asemenea adevăr. 250 III, 2,33 | esenţial pentru existenţa sa, la un astfel de adevăr 251 III, 2,33 | expresive acte antropologice.~Să nu se uite că şi raţiunea 252 III, 2,33 | fi susţinută în căutarea sa de un dialog încrezător 253 III, 2,33 | căutarea unei persoane în care să se încreadă. Credinţa creştină 254 III, 2,33 | harului care îi permite să participe la misterul lui 255 III, 2,33 | adresat omenirii, pentru ca să poată împlini ceea ce experimentează 256 III, 2,33(28) | este omul şi la ce poate să fie folositor? Care este 257 III, 2,34 | la adevăr în plinătatea sa. Unitatea adevărului este 258 III, 2,34 | îşi află identificarea sa vie şi personală în Cristos, 259 III, 2,34 | raţiunea umană caută "fără să cunoască" (cf. Fap 17,23), 260 III, 2,35 | consideraţii generale, trebuie să examinăm acum într-un fel 261 IV, 1,36 | puteau în discursurile lor să facă trimiteri doar la " 262 IV, 1,36 | şi la profeţi"; trebuiau să facă apel şi la cunoaşterea 263 IV, 1,36 | apostolul consideră mai înţelept să lege discursul lui de gândirea 264 IV, 1,36 | miturile antice, ci au voit să ajungă să dea un fundament 265 IV, 1,36 | antice, ci au voit să ajungă să dea un fundament raţional 266 IV, 1,37 | faţă de filozofie, trebuie să amintim şi atitudinea de 267 IV, 1,37 | şi şcoală de viaţă, putea să fie uşor confundată cu o 268 IV, 1,37 | atenţia Colosenilor: "Vedeţi să nu vă înşele cineva cu filozofie 269 IV, 1,37 | problema care pretindea să subordoneze adevărul Revelaţiei 270 IV, 1,38 | este un bine care îngăduie să se ajungă la Dumnezeu, toţi 271 IV, 1,38 | la Dumnezeu, toţi trebuie să fie în condiţia de a putea 272 IV, 1,38 | şi face tot posibilul ca să ajungă la ea. La noi se 273 IV, 1,39 | gândirea platonică, el începe să elaboreze o primă formă 274 IV, 1,39 | dar în acelaşi timp tindea să se deosebească clar de ea. 275 IV, 1,40 | în aceasta mi se impunea să cred într-un mod mai cuviincios 276 IV, 1,40 | nici un fel de înşelăciune, să cred ceea ce nu se demonstra, 277 IV, 1,40 | îndrăzneaţă promitere a ştiinţei, să fie mai întâi luată în râs 278 IV, 1,40 | râs credinţa, iar mai apoi să se ordone necesitatea de 279 IV, 1,40 | pentru că ele nu putuseră să fie demonstrate".(38) Aceloraşi 280 IV, 1,40 | Episcopul din Hippona reuşi să producă prima mare sinteză 281 IV, 1,40 | vreodată. Tare prin istoria sa personală şi ajutat de o 282 IV, 1,40 | vieţii, el a fost capabil şi să introducă în lucrările sale 283 IV, 1,41 | conţinutul credinţei, ştiau să ajungă la formele cele mai 284 IV, 1,41 | este nedrept şi reductiv să limităm lucrarea lor doar 285 IV, 1,41 | mult. De fapt, au reuşit să scoată la lumină în întregime 286 IV, 1,41 | lanţurile exterioare, putea să iasă din impasul orb al 287 IV, 1,41 | şi dreaptă era în stare să se înalţe la nivelurile 288 IV, 1,41 | sale, raţiunea a reuşit să ajungă la binele suprem 289 IV, 1,41 | părinţii totuşi nu s-au temut să recunoască atât elementele 290 IV, 1,42 | aceasta nu este chemată să exprime o judecată asupra 291 IV, 1,42 | curând, este aceea de a şti să găsească un sens, de a descoperi 292 IV, 1,42 | descoperi motivele care să le permită tuturor să ajungă 293 IV, 1,42 | care să le permită tuturor să ajungă la o anumită înţelegere 294 IV, 1,42 | faptul că intelectul trebuie să se pună în căutarea a ceea 295 IV, 1,42 | mai mult, cu atât doreşte să cunoască mai mult. Cine 296 IV, 1,42 | cunoaşte, trebuind totuşi să admită că nu a făcut încă 297 IV, 1,42 | ceea ce ar fi în dorinţa sa: "Ad te videndum factus 298 IV, 1,42 | impulsionează raţiunea ca să meargă mereu mai departe; 299 IV, 1,42 | de constatarea că puterea sa este mereu mai mare decât 300 IV, 1,42 | raţiunea este în stare să descopere unde se află împlinirea 301 IV, 1,42 | care cercetează trebuie să fie lăsat de o parte, dacă 302 IV, 1,42 | la acesta, astfel încât să cunoască cu certitudine 303 IV, 1,42 | cu intelectul aşa încât să poată fi explicate cu cuvinte, 304 IV, 1,42 | ceea ce face [...], cine să explice cum ştie şi rosteşte 305 IV, 1,42 | credinţa cere ca obiectul său să fie înţeles cu ajutorul 306 IV, 2,43 | sale; mai mult, a ştiut să coboare în profunzime şi 307 IV, 2,43 | coboare în profunzime şi să precizeze sensul unei astfel 308 IV, 2,43 | face teologie. Îmi place să amintesc, în contextul acesta, 309 IV, 2,43 | sale, fără ca de altfel să dăuneze cu ceva exigenţelor 310 IV, 2,44 | a face ca ştiinţa umană să se maturizeze în înţelepciune. 311 IV, 2,44 | Theologiae (48) sfântul Toma vrea să arate primatul acelei înţelepciuni 312 IV, 2,44 | înţelepciunii în legătura sa strânsă cu credinţa şi cunoaşterea 313 IV, 2,44 | presupune credinţa şi ajunge să formuleze judecata sa dreaptă 314 IV, 2,44 | ajunge să formuleze judecata sa dreaptă pornind de la adevărurile 315 IV, 2,44 | înţelepciunii are ca specific să judece conform adevărului 316 IV, 2,44 | face pe doctorul angelic să uite de prezenţa altor două 317 IV, 2,44 | L-a căutat oriunde putea să se arate, evidenţiind la 318 IV, 2,44 | maximum universalitatea sa. În el, Magisteriul Bisericii 319 IV, 3,45 | însăşi. Unii au început să mărturisească o neîncredere 320 IV, 3,45 | de o cunoaştere capabilă să ajungă la formele cele mai 321 IV, 3,46 | căutat în diferite feluri să transforme credinţa şi conţinuturile 322 IV, 3,46 | depline. Nu le-a fost teamă să se prezinte ca noi religii 323 IV, 3,46 | orice referinţă etică, riscă să nu mai aibă în centrul interesului 324 IV, 3,46 | progresul tehnologic, par să cedeze, nu doar la logica 325 IV, 3,47 | putere.~Cât este de periculos să se absolutizeze drumul acesta 326 IV, 3,47 | scriam: "Omul de astăzi pare să fie tot mai ameninţat de 327 IV, 3,47 | lui. În lucrul acesta pare să constea actul principal 328 IV, 3,48 | căi laterale care riscă să o facă să piardă din vedere 329 IV, 3,48 | laterale care riscă să o facă să piardă din vedere ţinta 330 IV, 3,48 | sentimentul şi experienţa, riscând să nu mai fie o propunere universală. 331 IV, 3,48 | matură nu este provocată să fixeze privirea pe noutatea 332 IV, 3,48 | radicalitatea fiinţei.~De aceea, să nu pară nelalocul său apelul 333 IV, 3,48 | ca filozofia şi credinţa să recupereze unitatea profundă 334 IV, 3,48 | Parresia credinţei trebuie să aibă drept corespondent 335 V, 1,49 | relaţie cu teologia, trebuie să procedeze conform metodelor 336 V, 1,49 | ei "constitutiv" nu poate să nu respecte şi exigenţele 337 V, 1,50 | ecleziastic poate şi trebuie să exercite cu autoritate, 338 V, 1,50 | Magisteriului îi revine să arate care supoziţii şi 339 V, 1,50 | responsabilităţii de a exprima judecata sa cu privire la compatibilitatea 340 V, 1,50 | libertatea şi acţiunea sa etică, o cheamă direct în 341 V, 1,50 | orice filozof ar trebui să o aprecieze, deoarece este 342 V, 1,51 | discernământ nu trebuie să fie înţeles înainte de toate 343 V, 1,51 | istorică a filozofiei nu poate să pretindă în mod legitim 344 V, 1,51 | este destul de obositor să recunoşti capacităţile înnăscute 345 V, 1,51 | reflecţia filozofică, ca să nu se închidă drumul care 346 V, 1,52 | pentru a arăta gândirea sa faţă de anumite doctrine 347 V, 1,52 | exemplificare este suficient să amintim, în decursul secolelor, 348 V, 1,52 | tezele astrologice;(57) ca să nu uităm de textele mai 349 V, 1,52 | pentru ca aceste filozofii să nu devieze, la rândul lor, 350 V, 1,53 | obiectul lor".(64) Deci trebuia să afirme, împotriva oricărei 351 V, 1,53 | ispitelor fideiste, era necesar să se afirme cu tărie unitatea 352 V, 1,53 | raţiunii, aici nu poate să existe niciodată o adevărată 353 V, 1,53 | acest Dumnezeu nu ar putea să se nege pe sine, nici adevărul 354 V, 1,53 | nege pe sine, nici adevărul să contrazică adevărul".(65)~ 355 V, 1,54 | divin şi uman şi de a-l face să pătrundă în minţile oamenilor. 356 V, 1,54 | Dimpotrivă, ei trebuie să cunoască bine aceste opinii, 357 V, 1,54 | îndeamnă mintea noastră să investigheze şi să cerceteze 358 V, 1,54 | noastră să investigheze şi să cerceteze cu mai multă grijă 359 V, 1,54 | îndeplinindu-şi datoria sa specifică de a sluji magisteriul 360 V, 1,54 | pontifului roman,(70) a trebuit să intervină pentru a afirma 361 V, 1,55 | metafizicii": se vrea ca filozofia să se mulţumească cu sarcini 362 V, 1,55 | biblicismul", care tinde să facă din lectura Scripturilor 363 V, 1,55(72) | niciodată "nu este în stare să înţeleagă [astfel de mistere] 364 V, 1,55(72) | sunt ţinuţi în mod strict să le considere mai degrabă 365 V, 1,55 | unei exegeze mai ample care să consimtă accesul, împreună 366 V, 1,55 | Scripturi trebuie mereu să aibă prezent că diferitele 367 V, 1,56 | de specialitate, e greu să recunoşti acel sens întreg 368 V, 1,56 | astfel de sens ultim, nu pot să nu-i încurajez pe filozofi, 369 V, 1,56 | creştini sau mai puţin, să aibă încredere în capacitatea 370 V, 1,56 | capacitatea raţiunii umane şi să nu-şi fixeze scopuri prea 371 V, 1,56 | calea de urmat: trebuie să nu pierdem pasiunea pentru 372 V, 1,56 | Credinţa provoacă raţiunea să iasă din orice fel de izolare 373 V, 1,56 | orice fel de izolare şi să rişte cu plăcere pentru 374 V, 2,57 | Magisteriul nu s-a limitat doar să arate erorile şi deviaţiile 375 V, 2,57 | atenţie asemănătoare a voit să afirme cu tărie principiile 376 V, 2,57 | al XIII-lea cu scrisoarea sa enciclică Aeterni Patris 377 V, 2,58 | Biserica a putut astfel să dispună, în cursul secolului 378 V, 2,59 | care, în fine, au încercat să conjuge exigenţele credinţei 379 V, 2,59 | filozofică care au înţeles să menţină vie marea tradiţie 380 V, 2,60 | raport cu filozofia. Nu pot să uit, mai ales în contextul 381 V, 2,60 | demnitatea şi superioritatea sa în raport cu restul creaţiei 382 V, 2,60 | filozofiei, căruia trebuie să i se dedice candidaţii la 383 V, 2,60 | Disciplinele filozofice să fie astfel predate încât 384 V, 2,60 | predate încât seminariştii să fie călăuziţi în primul 385 V, 2,60 | zi, în viaţa pastorală, să se confrunte cu direcţiile 386 V, 2,60 | ale lumii contemporane şi să perceapă cauzele unor comportamente 387 V, 2,61 | împrejurări a fost necesar să se intervină asupra acestei 388 V, 2,61 | pentru a se însuşi gândirea sa, lucrul acesta a depins 389 V, 2,61 | uimire şi neplăcere trebuie să constat că nu puţini teologi 390 V, 2,61 | formale. În plus, trebuie să adăugăm neînţelegerea care 391 V, 2,61 | adresată teologilor pentru ca să cunoască aceste ştiinţe 392 V, 2,61 | ştiinţe şi, dacă este cazul, să le aplice corect în cercetarea 393 V, 2,61 | lor nu trebuie, totuşi, să fie interpretată ca o autorizare 394 V, 2,61 | Bisericilor tinere a îngăduit să se descopere, alături de 395 V, 2,61 | obiceiurilor tradiţionale trebuie să meargă în pas cu cercetarea 396 V, 2,61 | filozofică. Aceasta va permite să iasă la suprafaţă trăsăturile 397 V, 2,62 | 62. Doresc să afirm cu putere că studiul 398 V, 2,62 | în cercetarea teologică. Să ne uităm, de exemplu, la 399 V, 2,62 | care niciodată nu trebuie să dispară din Biserică.~ 400 V, 2,63 | s-a părut că este urgent să afirm din nou prin această 401 V, 2,63 | gândire filozofică care să nu fie în dezacord cu credinţa. 402 V, 2,63 | credinţa. Datoria mea este să propun unele principii şi 403 V, 2,63 | lumina lor, va fi posibil să se determine cu mai multă 404 V, 2,63 | dacă şi ce raport trebuie să întreprindă teologia cu 405 VI, 1,64 | sarcini specifice, nu poate să ocolească raportarea la 406 VI, 1,64 | Magisteriului, doresc mai degrabă să amintesc unele datorii proprii 407 VI, 1,65 | al doilea, teologia vrea să răspundă la exigenţele specifice 408 VI, 1,65 | cere teologului nu numai să expună conceptele şi termenii 409 VI, 1,65 | şi elaborează învăţătura sa, ci şi să cunoască în profunzime 410 VI, 1,65 | elaborează învăţătura sa, ci şi să cunoască în profunzime sistemele 411 VI, 1,66 | intellectus fidei, trebuie să se ia în consideraţie, înainte 412 VI, 1,66 | în primul rând, făcând să iasă la suprafaţă semnificaţia 413 VI, 1,66 | propoziţii, credinciosul ajunge să cunoască istoria mântuirii, 414 VI, 1,66 | dogmatică, la rândul ei, trebuie să fie în stare să aşeze în 415 VI, 1,66 | trebuie să fie în stare să aşeze în ordine logică sensul 416 VI, 1,66 | demonstrativă. Adică, trebuie să o facă cu ajutorul unor 417 VI, 1,66 | raţiunea credinciosului să aibă o cunoaştere naturală, 418 VI, 1,66 | încă mai mult, ea trebuie să fie în stare să structureze 419 VI, 1,66 | trebuie să fie în stare să structureze o atare cunoaştere 420 VI, 1,67 | cf. 1Pt 3,15), va trebui să aibă grijă să justifice 421 VI, 1,67 | va trebui să aibă grijă să justifice şi să explice 422 VI, 1,67 | aibă grijă să justifice şi să explice relaţia dintre credinţă 423 VI, 1,67 | teologia fundamentală va trebui să arate cum, în lumina cunoaşterii 424 VI, 1,67 | îşi află scopul lor ultim. Să ne gândim, de exemplu, la 425 VI, 1,67 | acceptarea revelaţiei, fără să piardă ceva din propriile 426 VI, 1,67 | teologia fundamentală va trebui să arate compatibilitatea intimă 427 VI, 1,67 | Astfel credinţa va şti "să arate în întregime drumul 428 VI, 1,67 | raţiune, cu siguranţă nu poate să facă abstracţie de ea; în 429 VI, 1,67 | întări prin credinţă, ca să descopere orizonturile la 430 VI, 1,67(90) | la scopul pe care vrea să i-l dea şi la ceea ce îl 431 VI, 1,67(90) | ca, şi astăzi, credinţa să arate în întregime drumul 432 VI, 1,68 | sociale, creştinul trebuie să fie în stare să angajeze 433 VI, 1,68 | trebuie să fie în stare să angajeze în profunzime conştiinţa 434 VI, 1,68 | teologia morală trebuie să recurgă la o părere filozofică 435 VI, 1,69 | la filozofie, ar trebui să recurgă la ajutorul altor 436 VI, 1,69 | susţin că teologia ar trebui să se adreseze, de preferinţă, 437 VI, 1,69 | studiu, nu trebuie totuşi să se uite de medierea necesară 438 VI, 1,69 | între culturi. Ceea ce vreau să subliniez este datoria de 439 VI, 1,69 | credinţei. În plus, nu trebuie să se uite că aportul special 440 VI, 1,69 | gândirii filozofice permite să se deosebească, fie în diferitele 441 VI, 1,70 | patrimoniu din care fiecare poate să ia în mod liber. Aparţinând 442 VI, 1,70 | sunt chemaţi în Cristos să participe la unitatea familiei 443 VI, 1,70 | îngăduie celor două popoare să devină "unul". Cei care 444 VI, 1,70 | profundă încât Biserica poate să spună cu sfântul Paul: " 445 VI, 1,71 | mijlocul naturii: deschiderea sa constantă spre mister şi 446 VI, 1,71 | constantă spre mister şi dorinţa sa inepuizabilă de cunoaştere. 447 VI, 1,71 | imprimată în ea şi lasă să se vadă tensiunea spre o 448 VI, 1,71 | secolelor continuă astfel să se producă din nou evenimentul 449 VI, 1,71 | universalitate care ştie să accepte orice cultură, favorizând 450 VI, 1,71 | cultură nu poate niciodată să devină criteriu de judecată 451 VI, 1,71 | întâlnindu-se cu ea, ar voi să o priveze de ceea ce îi 452 VI, 1,71 | dimpotrivă sunt stimulate să se deschidă noutăţii adevărului 453 VI, 1,72 | timpului şi ale spaţiului, să aibă valoare de absolut. 454 VI, 1,72 | credinţa lor astfel încât să derive din ele o îmbogăţire 455 VI, 1,72 | care îşi află inspiraţia sa în Declaraţia conciliară 456 VI, 1,72 | ajuns mai înainte, nu poate să lase deoparte ceea ce a 457 VI, 1,72 | asemenea moştenire ar fi să mergi împotriva planului 458 VI, 1,72 | Dumnezeu, care conduce Biserica sa de-a lungul drumurilor timpului 459 VI, 1,72 | pe care omenirea va şti să le facă să înflorească în 460 VI, 1,72 | omenirea va şti să le facă să înflorească în drumul ei 461 VI, 1,72 | tradiţie culturală trebuie să se închidă în ceea ce o 462 VI, 1,72 | ceea ce o diferenţiază şi să se afirme prin opoziţia 463 VI, 1,72 | se afirme prin opoziţia sa faţă de alte tradiţii, ceea 464 VI, 1,73 | consideraţii, raportul care trebuie să se instaureze în mod oportun 465 VI, 1,73 | izvor originar va trebui să fie mereu cuvântul lui Dumnezeu 466 VI, 1,73 | obiectivul final nu va putea să fie decât înţelegerea acestuia 467 VI, 1,73 | o mai bună înţelegere a sa este de ajutor căutarea 468 VI, 1,73 | raţiunea celui credincios să exercite capacităţile sale 469 VI, 1,73 | Dumnezeu, se străduieşte să ajungă la o mai bună înţelegere 470 VI, 1,73 | o mai bună cunoaştere a sa -, raţiunea este într-un 471 VI, 1,73 | evita căile ce ar putea să o conducă în afara adevărului 472 VI, 1,73 | bine zis ea este stimulată să exploreze căile care de 473 VI, 1,73 | ar fi bănuit că ar putea să le parcurgă. Din acest raport 474 VI, 1,74 | Bisericii, printre care trebuie să citez cel puţin numele sfântului 475 VI, 1,74 | recenţi, între care îmi place să menţionez, în mediul occidental, 476 VI, 1,74 | fi citate, nu intenţionez să confirm orice aspect al 477 VI, 1,74 | gândirii lor, dar numai să propun exemple semnificative 478 VI, 1,74 | tradiţie filozofico-teologică să găsească astăzi şi în viitor 479 VI, 2,75 | şi argumente filozofice, să se respecte exigenţa unei 480 VI, 2,76 | legitimă, dar nu trebuie să fie răstălmăcită: prin ea 481 VI, 2,76 | răstălmăcită: prin ea nu se vrea să se facă aluzie la o filozofie 482 VI, 2,76 | acesta se vrea mai degrabă să se indice o filozofare creştină, 483 VI, 2,76 | cercetarea lor nu au voit să contrazică credinţa. Vorbind 484 VI, 2,76 | creştină se intenţionează să se îmbrăţişeze toate acele 485 VI, 2,76 | din Revelaţie. De exemplu, să ne gândim la problemele 486 VI, 2,76 | sarcini care provoacă raţiunea să recunoască că există adevăr 487 VI, 2,76 | care ea ar fi înclinată să se închidă. Aceste tematici 488 VI, 2,76 | teologi, deoarece nu au căutat să înţeleagă şi să ilustreze 489 VI, 2,76 | au căutat să înţeleagă şi să ilustreze adevărurile credinţei 490 VI, 2,76 | Revelaţie. Au continuat să lucreze pe propriul lor 491 VI, 2,76 | păstrează toată importanţa sa, chiar şi în faţa descurajatoarei 492 VI, 2,77 | a avut mereu şi continuă să aibă nevoie de contribuţia 493 VI, 2,77 | profunde pe care ea trebuie să le sufere.~Datorită contribuţiei 494 VI, 2,77 | Dacă teologul ar refuza să se folosească de filozofie, 495 VI, 2,77 | folosească de filozofie, ar risca să facă filozofie fără ştiinţa 496 VI, 2,77 | facă filozofie fără ştiinţa sa şi să se închidă în structuri 497 VI, 2,77 | filozofie fără ştiinţa sa şi să se închidă în structuri 498 VI, 2,77 | teologia, s-ar simţi dator să înstăpânească de unul singur 499 VI, 2,77 | pe care filozofia trebuie să le respecte în momentul 500 VI, 2,78 | Lucrul care interesa nu era să ia poziţie asupra unor chestiuni