Chapter,Paragraph,Number

 1 Intro,  0,1    |       Cunoaşte-te pe tine însuţi era sculptat pe arhitrava templului
 2 Intro,  0,5    |     acele adevăruri la care omul era sigur că ajunsese. Pluralitatea
 3 Intro,  0,6    |         de faptul că uneori cine era chemat prin vocaţie să exprime
 4  I,  2,14      |       vede că a împlinit ceea ce era în puterea sa, fără ca să
 5 II,  2,21      | neaşteptată.~Efortul căutării nu era scutit, pentru Autorul sacru,
 6 II,  2,22      |   proiectul originar al creaţiei era prevăzută capacitatea raţiunii
 7 II,  2,22      |      Simbolul este clar: omul nu era în stare să discearnă şi
 8 II,  2,22      | hotărască de unul singur ceea ce era bine şi ceea ce era rău,
 9 II,  2,22      |      ceea ce era bine şi ceea ce era rău, dar trebuia să facă
10 II,  2,23      |          Dumnezeu a ales ceea ce era fără minte pe lume, ca să-i
11 II,  2,23      |         înţelepţi (...); ceea ce era de jos pe lume, şi dispreţuit,
12 III,  1,24     |        Atena. Oraşul filozofilor era plin de statui reprezentând
13 IV,  1,36      |       siguranţă lucrul acesta nu era întâmplător. Pentru a se
14 IV,  1,36      |      parte a religiilor cosmice, era politeistă, ajungând până
15 IV,  1,36      |   îndrepta o asemenea dezvoltare era conştiinţa critică în legătură
16 IV,  1,36      |   critică în legătură cu ceea ce era crezut. Prima care a avut
17 IV,  1,38      |   datoria primordială şi urgentă era vestirea lui Cristos înviat
18 IV,  1,38      |       adevărului. În mod decisiv era depăşit caracterul elitist
19 IV,  1,41      |      raţiune curăţată şi dreaptă era în stare să se înalţe la
20  V,  1,53      |    împotriva ispitelor fideiste, era necesar să se afirme cu
21  V,  2,60      |        De fapt, Adam, primul om, era figura celui viitor, adică
22 VI,  2,78      |          Lucrul care interesa nu era să ia poziţie asupra unor
23 VI,  2,78      |           Intenţia Magisteriului era, şi continuă să fie, aceea
24 VII,  1,87     |     perenă a adevărului. Ceea ce era adevărat într-o epocă, susţine
25 VII,  2,92(109)|      când rostea aceste cuvinte, era de acum aproape. În continuare,