Chapter,Paragraph,Number

 1 Intro,  0,1|           ce se pune ca obiect al cunoaşterii noastre devine în virtutea
 2 Intro,  0,5|          propria cercetare asupra cunoaşterii umane. În loc să facă apel
 3  I,  1,8   |      afirme cu tărie că, în afara cunoaşterii specifice raţiunii umane,
 4  I,  1,9   |          ordine diferită de cea a cunoaşterii filozofice. De fapt, aceasta
 5 II,  1,16  |      scoate din apele adânci" ale cunoaşterii (cf. Prov 20,5). Cu siguranţă,
 6 II,  1,16  |        marea grandioasă a teoriei cunoaşterii contribuţia sa originală.~
 7 II,  1,20  |      autorul sacru pune începutul cunoaşterii adevărate tocmai în frica
 8 II,  2,22  |          este mărginită în limita cunoaşterii senzoriale, din moment ce
 9 II,  2,22  |     centrul căreia se afla "pomul cunoaşterii binelui şi al răului" (2,
10 III,  2,32 |         constă doar în dobândirea cunoaşterii abstracte a adevărului,
11 IV,  1,42  |            Armonia fundamentală a cunoaşterii filozofice şi a cunoaşterii
12 IV,  1,42  |       cunoaşterii filozofice şi a cunoaşterii de credinţă este încă o
13  V,  1,53  |        s-au ocupat de necesitatea cunoaşterii raţionale şi, deci, în cele
14  V,  1,55  |          nu recunoaşte importanţa cunoaşterii raţionale şi a discursului
15 VI,  1,65  |          în considerare structura cunoaşterii şi a comunicării personale
16 VI,  1,67  |           să arate cum, în lumina cunoaşterii prin credinţă, ies la suprafaţă
17 VII,  1,81 |           fenomenului fărâmiţării cunoaşterii. Tocmai aceasta face dificilă
18 VII,  1,81 |       indică variatelor părţi ale cunoaşterii ştiinţifice temeinicia şi
19 VII,  1,81 |      instanţă ultimă a unificării cunoaşterii şi a lucrării omului, îndemnându-le
20 VII,  1,82 |        fiinţa însăşi a obiectului cunoaşterii. Iată, deci, o a doua exigenţă:
21 VII,  1,83 |           este o exigenţă proprie cunoaşterii binelui moral, al cărui
22 VII,  1,85 |     viziune unitară şi organică a cunoaşterii. Aceasta este una dintre
23 VII,  1,85 |          Caracterul fragmentar al cunoaşterii, întrucât comportă o apropiere
24 VII,  1,91 |           subliniez că moştenirea cunoaşterii şi a înţelepciunii, de fapt,
25 VII,  1,91 | aprofundată a căilor afective ale cunoaşterii, contactul existenţial cu