| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] caracterul 14 caracterului 2 carari 1 care 696 carei 2 careia 13 caritate 2 | Frequency [« »] 1171 de 817 a 718 sa 696 care 505 se 500 la 430 ca | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances care |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | raţiunea sunt ca două aripi cu care spiritul uman se înalţă 2 binec | adevărului. Dumnezeu este Cel care a pus în inima omului dorinţa 3 Intro, 0,1 | poate identifica un drum care, în decursul secolelor, 4 Intro, 0,1 | confrunte cu el. Este un drum care s-a dezvoltat - nici nu 5 Intro, 0,1 | unui adevăr fundamental care trebuie să fie asumat ca 6 Intro, 0,1 | regulă minimă de fiecare om care doreşte să se deosebească, 7 Intro, 0,1 | Buddha; tot ele sunt cele care ies la iveală în poemele 8 Intro, 0,1 | Aristotel. Sunt întrebări care au izvorul lor comun în 9 Intro, 0,1 | întrebări depinde orientarea care se dă existenţei.~ 10 Intro, 0,2 | Printre diferitele slujiri pe care ea trebuie să le ofere omenirii, 11 Intro, 0,2 | omenirii, există una pe care o vede responsabilă în mod 12 Intro, 0,2 | participă la efortul comun pe care îl înfăptuieşte omenirea 13 Intro, 0,2 | conştiinţa că orice adevăr la care s-a ajuns este mereu numai 14 Intro, 0,3 | acestea se remarcă filozofia, care contribuie în mod direct 15 Intro, 0,3 | dezvoltat în momentul în care omul a început să se întrebe 16 Intro, 0,3 | ce (există) lucrurile şi care este scopul lor. În forme 17 Intro, 0,3 | complementaritatea diferitelor culturi în care omul trăieşte.~Incidenţa 18 Intro, 0,3 | Incidenţa puternică pe care filozofia a avut-o în formarea 19 Intro, 0,3 | facă să uităm influenţa pe care ea a exercitat-o şi în felurile 20 Intro, 0,3 | a concepe existenţa din care trăieşte Orientul. De fapt, 21 Intro, 0,3 | autohtonă şi originară, care, ca bogăţie autentică a 22 Intro, 0,3 | chiar şi în postulatele din care diferitele legislaţii naţionale 23 Intro, 0,4 | acele cunoştinţe universale care îi permit să se înţeleagă 24 Intro, 0,4 | lor. De aici începe drumul care îl va conduce apoi la descoperirea 25 Intro, 0,4 | Capacitatea speculativă, care este proprie intelectului 26 Intro, 0,4 | s-a ajuns la rezultate care au dus la elaborarea unor 27 Intro, 0,4 | anumită "mândrie filozofică" care pretinde să ridice propria 28 Intro, 0,4 | gândirii filozofice, din care îşi trage originea şi căreia 29 Intro, 0,4 | norme morale fundamentale care se dovedesc a fi împărtăşite 30 Intro, 0,4 | ansamblu de cunoştinţe în care se poate recunoaşte un fel 31 Intro, 0,5 | ajunge la acele obiective care să facă existenţa personală 32 Intro, 0,5 | adevărului Evangheliei la cei care încă nu-l cunosc.~De aceea 33 Intro, 0,5 | sisteme de gândire complexe, care au dat roadele lor în diferite 34 Intro, 0,5 | rezultatele pozitive la care s-a ajuns nu trebuie să 35 Intro, 0,5 | îndrepte spre un adevăr care îl transcende. Fără referinţa 36 Intro, 0,5 | agnosticism şi de relativism, care au făcut ca cercetarea filozofică 37 Intro, 0,5 | importanţă diverse doctrine care tind să nu aprecieze aşa 38 Intro, 0,5 | chiar şi acele adevăruri la care omul era sigur că ajunsese. 39 Intro, 0,5 | ale neîncrederii în adevăr care se verifică în contextul 40 Intro, 0,5 | unele concepţii de viaţă care provin din Orient; de fapt, 41 Intro, 0,5 | dă impresia unei mişcări care rătăceşte printre valuri: 42 Intro, 0,5 | reuşit să se pună pe drumul care o apropie tot mai mult de 43 Intro, 0,5 | hermeneutice sau lingvistice care fac abstracţie de chestiunea 44 Intro, 0,6 | Sigură datorită competenţei care derivă din faptul că este 45 Intro, 0,6 | Acesta este motivul pentru care am hotărât să mă adresez 46 Intro, 0,6 | confraţi întru episcopat, cu care împart misiunea de a vesti " 47 Intro, 0,6 | adevărului, dar şi persoanelor care sunt în căutare, pentru 48 Intro, 0,6 | reflecţii despre drumul care conduce la înţelepciunea 49 Intro, 0,6 | adevărată, pentru ca oricine care are în inimă dragostea faţă 50 Intro, 0,6 | această iniţiativă conştiinţa care este exprimată prin cuvintele 51 Intro, 0,6 | despre adevăr este o sarcină care a fost încredinţată nouă 52 Intro, 0,6 | fără a sărăci slujirea pe care am primit-o. Afirmând din 53 Intro, 0,6 | fundamentale din doctrina catolică care în contextul actual riscă 54 Intro, 0,6 | cărora le aparţine şi de care depinde viitorul, la senzaţia 55 Intro, 0,6 | Exigenţa unui temei pe care să se construiască existenţa 56 Intro, 0,6 | fragmentar al unor propuneri care ridică efemerul la rangul 57 Intro, 0,6 | să fie trăit. Filozofia, care are marea responsabilitate 58 Intro, 0,6 | Acesta este motivul pentru care am simţit nu numai exigenţa, 59 Intro, 0,6 | legătură cu marile resurse care i-au fost acordate şi să 60 Intro, 0,6 | planului de mântuire în care este inclusă istoria sa.~ 61 I, 1,7 | baza oricărei reflecţii pe care o face Biserica se află 62 I, 1,7 | păstrătoarea unui mesaj care îşi are originea în Dumnezeu 63 I, 1,7 | 2Cor 4,1-2). Cunoaşterea pe care ea o propune omului nu provine 64 I, 1,7 | întâlnire, unică în felul ei, care indică deschiderea unui 65 I, 1,7 | iniţiativă în întregime gratuită care porneşte de la Dumnezeu 66 I, 1,7 | cunoscut şi cunoaşterea pe care omul o are despre el duce 67 I, 1,7 | cunoaştere adevărată la care mintea sa este în stare 68 I, 1,8 | Dumnezeu. Critica raţionalistă, care în timpul acela se aducea 69 I, 1,8 | negarea oricărei cunoaşteri care nu ar fi fost rodul capacităţilor 70 I, 1,8 | Creator, există o cunoaştere care este specifică credinţei. 71 I, 1,8 | aceasta exprimă un adevăr care se întemeiază pe faptul 72 I, 1,8 | faptul însuşi al lui Dumnezeu care se revelează şi este un 73 I, 1,9 | deci, învaţă că adevărul la care s-a ajuns pe calea reflecţiei 74 I, 1,9 | afară de adevărurile pe care raţiunea naturală le poate 75 I, 1,9 | misterele ascunse în Dumnezeu, care nu pot fi cunoscute decât 76 I, 1,9 | revelate de sus".(7) Credinţa, care se întemeiază pe mărturia 77 I, 1,9 | adevăr" (cf. In 1,14) pe care Dumnezeu a voit să o reveleze 78 I, 1,10 | străluceşte în Cristos, care este Mijlocitorul şi, în 79 I, 1,11 | cf. Evr 1,2).~Adevărul pe care Dumnezeu l-a încredinţat 80 I, 1,11 | său, Cuvântul cel veşnic, care luminează pe toţi oamenii, 81 I, 1,11 | sfârşit lucrarea mântuirii care i-a încredinţat-o Tatăl ( 82 I, 1,12 | istoria devine locul în care putem constata acţiunea 83 I, 1,12 | nostru cotidian, fără de care nu am reuşi să ne înţelegem.~ 84 I, 1,12 | actualizată sinteza definitivă pe care mintea omenească, plecând 85 I, 1,12 | fiecare bărbat şi femeie care vrea să-l primească drept 86 I, 1,12 | el a dat viaţa divină pe care primul Adam o refuzase ( 87 I, 1,12 | morţii, dacă nu în lumina care izvorăşte din taina patimii, 88 I, 2,13 | şi totuşi, cunoaşterea pe care noi o avem despre un asemenea 89 I, 2,13 | învaţă că "lui Dumnezeu care se revelează i se datorează 90 I, 2,13 | libertatea sa supremă. Dumnezeul care se face cunoscut, în autoritatea 91 I, 2,13 | faţă de conţinuturile pe care le revelează. Prin credinţă, 92 I, 2,13 | acesta, dăruit omului şi care nu se mai cere înapoi de 93 I, 2,13 | profund. De aceea, actul prin care ne încredinţăm lui Dumnezeu 94 I, 2,13 | alegere fundamentală, în care persoana întreagă este implicată. 95 I, 2,13 | să înfăptuiască un act în care libertatea personală este 96 I, 2,13 | necesară. Credinţa e aceea care permite fiecăruia să exprime 97 I, 2,13 | el.~În ajutorul raţiunii, care caută înţelegerea misterului, 98 I, 2,13 | propriile sale mijloace de care pe bună dreptate este geloasă, 99 I, 2,13 | semnificaţia lor ulterioară faţă de care sunt purtătoare. În ele, 100 I, 2,13 | prezent un adevăr ascuns la care mintea este trimisă şi de 101 I, 2,13 | mintea este trimisă şi de care nu poate face abstracţie 102 I, 2,13 | să distrugă semnul însuşi care îi este propus.~Într-un 103 I, 2,13(15) | Conciliul Vatican I, la care face referinţă propoziţia 104 I, 2,13 | chemării proprii",(18)( care este aceea de a participa 105 I, 2,14 | un punct de referinţă de care omul nu poate să facă abstracţie, 106 I, 2,14 | misterul lui Dumnezeu pe care mintea nu-l poate epuiza, 107 I, 2,14 | posedă un spaţiu special care îi îngăduie să cerceteze 108 I, 2,14 | adevăr universal şi ultim care provoacă mintea omului să 109 I, 2,14 | din istoria omenirii, la care se referă în mod îndatorat 110 I, 2,14 | încetez cercetarea lucrului care părea să fie cu neputinţă 111 I, 2,14 | zadar cu această cugetare care să mă împiedice de la altele 112 I, 2,14 | împiedice de la altele în care aş fi putut să reuşesc, 113 I, 2,14 | se impună treptat celui care nu o dorea şi se apăra de 114 I, 2,14 | nu eşti numai acela decât care nu poate fi gândit ceva 115 I, 2,15 | Adevărul Revelaţiei creştine, care se întâlneşte în Isus din 116 I, 2,15 | de orientare pentru omul care înaintează printre condiţionările 117 I, 2,15 | este ultima posibilitate care este oferită de Dumnezeu 118 I, 2,15 | început prin creaţie. Omului care doreşte să cunoască adevărul, 119 I, 2,15 | aceasta: "Porunca aceasta care ţi-o poruncesc eu astăzi 120 I, 2,15 | primă concluzie: adevărul pe care ni-l face cunoscut Revelaţia 121 I, 2,15 | definitive a lui Dumnezeu care este rezervată tuturor celor 122 I, 2,15 | rezervată tuturor celor care cred în el sau îl caută 123 I, 2,15 | a vieţii" (Ps 16[15],11) care, aşa cum ne spune credinţa, 124 II, 1,16 | întâmplare că în momentul în care autorul sacru vrea să-l 125 II, 1,16 | îl descrie ca pe acela care iubeşte şi caută adevărul: " 126 II, 1,16 | adevărul: "Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va 127 II, 1,16 | înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere; Cel 128 II, 1,16 | vorbi cu pricepere; Cel care socoteşte căile ei în inima 129 II, 1,16 | ale ei le gândeşte; Cel care aleargă după ea ca un iscoditor 130 II, 1,16 | căile ei priveghează; Cel care se uită pe ferestrele ei 131 II, 1,16 | la uşile ei ascultă. Cel care sălăşluieşte aproape de 132 II, 1,16 | cunoaşte este o caracteristică care îi uneşte pe toţi oamenii. 133 II, 1,16 | contribuţia sa originală.~Care? Specificitatea ce caracterizează 134 II, 1,16 | poporului, sunt realităţi care sunt privite, analizate 135 II, 1,16 | timp credinţa în Dumnezeu care lucrează în ele. Credinţa 136 II, 1,17 | suspină către bogăţia infinită care se află dincolo, deoarece 137 II, 1,17 | liniştitor la orice întrebare care încă nu a fost rezolvată.~ 138 II, 1,18 | poate merge cu mândria celui care gândeşte că totul este rodul 139 II, 1,19 | Unele texte importante, care aruncă o lumină ulterioară 140 II, 1,19 | sacru vorbeşte de Dumnezeu care se lasă cunoscut şi prin 141 II, 1,19 | filozofiei greceşti, la care pare să se refere în contextul 142 II, 1,19 | minunata "carte a naturii", pe care citind-o, cu instrumentele 143 II, 1,20 | în acea ordine supremă în care totul dobândeşte sens. Într-un 144 II, 2,21 | se găsesc provocările pe care poporul ales a trebuit să 145 II, 2,21 | trebuit să le înfrunte şi la care a dat un răspuns. Reflectând 146 II, 2,21 | Deschiderea aceasta spre mister, care îi venea din Revelaţie, 147 II, 2,21 | de cunoaştere adevărată, care i-a îngăduit raţiunii sale 148 II, 2,21 | Autorul sacru, de truda care izvorăşte din lupta cu limitele 149 II, 2,21 | exemplu, în cuvintele prin care cartea Proverbelor denunţă 150 II, 2,22 | recunoaşte o capacitate care pare să depăşească aproape 151 II, 2,22 | poate să şi ajungă la cauza care se află la originea oricărei 152 II, 2,22 | În urma neascultării prin care omul a ales să se pună pe 153 II, 2,22 | absolută autonomie faţă de Cel care îl crease, uşurinţa aceasta 154 II, 2,22 | lase deoparte cunoaşterea care provine de la Dumnezeu. 155 II, 2,22 | femeie, rănind raţiunea care de atunci încoace a împiedicat 156 II, 2,22 | de duşmănia faţă de Acela care este izvorul şi originea 157 II, 2,22 | fost evenimentul mântuirii care a răscumpărat raţiunea de 158 II, 2,22 | eliberând-o de sclavia în care ea însăşi s-a făcut prizonieră.~ 159 II, 2,23 | noastre obişnuite de gândire, care nu sunt deloc în stare să 160 II, 2,23 | este evenimentul istoric de care se loveşte orice încercare 161 II, 2,23 | Adevăratul punct de legătură, care provoacă orice filozofie, 162 II, 2,23 | sale şi a paradoxului pe care vrea să-l exprime: "Dumnezeu 163 II, 2,23 | limbajul cel mai radical pe care filozofii îl utilizau în 164 II, 2,23 | poate goli taina iubirii pe care o reprezintă Crucea şi tot 165 II, 2,23 | raţiunii ultimul răspuns pe care ea îl caută. Nu înţelepciunea 166 II, 2,23 | depăşeşte orice limită culturală care s-ar voi să i se impună 167 II, 2,23 | încredinţează! Filozofia, care deja de una singură este 168 II, 2,23 | spontane a tuturor celor care se amăgesc că posedă adevărul, 169 II, 2,23 | naufragieze, dar dincolo de care poate da în oceanul nemărginit 170 II, 2,23 | fel de clar şi spaţiul în care ambele se pot întâlni.~ 171 III, 1,24 | individualiza o bază comună de la care să pornească în vestirea 172 III, 1,24 | necunoscut. Pe acela pe care voi îl cinstiţi fără să-l 173 III, 1,24 | drept Creator, drept Acela care transcende orice lucru şi 174 III, 1,24 | transcende orice lucru şi care dă viaţă la toate. Apoi 175 III, 1,24 | pune în lumină un adevăr pe care Biserica l-a preţuit întotdeauna: 176 III, 1,24 | rugăciune pentru toţi cei care nu cred, ne face să spunem: " 177 III, 1,24 | Aşadar există un drum pe care omul, dacă vrea, poate să-l 178 III, 1,24 | creatoare au devenit canale prin care se exprimă neliniştea acestei 179 III, 1,25 | în toată creaţia vizibilă care nu numai că este în stare 180 III, 1,25 | scrie: "Am întâlnit mulţi care voiau să înşele, dar care 181 III, 1,25 | care voiau să înşele, dar care să fi voit să fie înşelaţi, 182 III, 1,25 | special în câmpul ştiinţelor, care au dus în ultimele secole 183 III, 1,25 | primească şi în dimensiunile care îl transcend. Aceasta este 184 III, 1,26 | întrebările provocatoare care se regăsesc în cartea lui 185 III, 1,26 | altuia, vederea atâtor fapte care în lumina raţiunii par inexplicabile, 186 III, 1,26 | existenţei sale sau există ceva care trece dincolo de moarte; 187 III, 1,27 | omul obişnuit. De răspunsul care se dă depinde o etapă decisivă 188 III, 1,27 | totuşi, omul caută un absolut care să răspundă şi să dea sens 189 III, 1,27 | căutarea sa: ceva final, care să se pună drept temei pentru 190 III, 1,27 | valoare supremă, dincolo de care să nu fie nici să nu poată 191 III, 1,27 | toţi soseşte momentul în care, se admite sau nu, se simte 192 III, 1,27 | recunoscut ca definitiv, care să dea certitudine nemaisupusă 193 III, 1,27 | există alte expresii în care omul caută să dea formă 194 III, 1,27 | itinerarii existenţiale în care se manifestă încrederea 195 III, 1,27 | din aceste manifestări, care rămâne mereu vie este dorinţa 196 III, 2,28 | tot adevărul este acela care influenţează existenţa. 197 III, 2,28 | poate fi definit drept acela care caută adevărul.~ 198 III, 2,29 | diferă de răspunsurile la care au ajuns atâţia alţii. Cu 199 III, 2,29 | siguranţă, nu orice adevăr care este dobândit posedă aceeaşi 200 III, 2,29 | ansamblul rezultatelor la care s-a ajuns, totuşi, se confirmă 201 III, 2,29 | confirmă capacitatea pe care o are fiinţa umană de a 202 III, 2,30 | mai numeroase sunt cele care se sprijină pe evidenţe 203 III, 2,30 | cu caracter filozofic, la care omul ajunge cu ajutorul 204 III, 2,30 | adevărurile religioase, care într-o anumită măsură îşi 205 III, 2,30 | conţinute în răspunsurile pe care religiile în tradiţiile 206 III, 2,30 | concepţii filozofice prin care îşi orientează viaţa. Într-un 207 III, 2,31 | variate tradiţii, de la care primeşte nu numai limbajul 208 III, 2,31 | numeroasele adevăruri în care, aproape instinctiv, crede. 209 III, 2,31 | numeroase decât cele pe care el le dobândeşte printr-o 210 III, 2,31 | rezultate ale ştiinţelor pe care se întemeiază viaţa modernă? 211 III, 2,31 | singur fluxul informaţiilor, care zi de zi se primesc din 212 III, 2,31 | din toate părţile lumii şi care se acceptă, în linii mari, 213 III, 2,31 | experienţei şi ale gândirii prin care omenirea a acumulat tezaure 214 III, 2,31 | religiozitate? Omul, fiinţă care caută adevărul, este aşadar 215 III, 2,31 | adevărul, este aşadar şi cel care trăieşte din credinţă.~ 216 III, 2,32 | imperfectă de cunoaştere, care trebuie să se perfecţioneze 217 III, 2,32 | progresiv prin evidenţa la care se ajunge personal; pe de 218 III, 2,32 | în cea filozofică. Lucrul care se cere mai curând este 219 III, 2,32 | În fidelitatea aceasta care ştie să se dăruiască, omul 220 III, 2,32 | cunoaşterea prin credinţă, care se întemeiază pe încrederea 221 III, 2,32 | încredinţează adevărului pe care altul i-l arată.~Câte exemple 222 III, 2,32 | adeziunea lui faţă de adevăr pe care l-a descoperit în întâlnirea 223 III, 2,32 | Acesta este motivul pentru care omul se încredinţează cuvântului 224 III, 2,32 | ei evidenţa unei iubiri care nu are nevoie de argumentări 225 III, 2,33 | către un adevăr ulterior care să fie în stare să explice 226 III, 2,33 | de aceea este o căutare care nu se poate termina decât 227 III, 2,33 | pe mâna altor persoane, care pot garanta certitudinea 228 III, 2,33 | suspiciune şi de neîncredere, care uneori înconjoară cercetarea 229 III, 2,33 | învăţătura filozofilor antici, care considerau prietenia drept 230 III, 2,33 | căutarea unei persoane în care să se încreadă. Credinţa 231 III, 2,33 | în acea ordine a harului care îi permite să participe 232 III, 2,33 | misterul lui Cristos, în care i se oferă cunoaşterea adevărată 233 III, 2,33 | Astfel, în Isus Cristos, care este adevărul, credinţa 234 III, 2,33 | recunoaşte ultimul apel care este adresat omenirii, pentru 235 III, 2,33(28) | Aceasta este o argumentare pe care o urmez de mult timp şi 236 III, 2,33(28) | urmez de mult timp şi pe care am exprimat-o în diferite 237 III, 2,33(28) | poate să fie folositor? Care este partea lui bună şi 238 III, 2,33(28) | este partea lui bună şi care este partea lui cea rea? ( 239 III, 2,33(28) | timp şi din orice popor, care, aproape profeţie a omenirii, 240 III, 2,33(28) | baza căutării divinului pe care el o face liber şi personal": 241 III, 2,34 | 34. Adevărul acesta, pe care Dumnezeu ni-l revelează 242 III, 2,34 | conflict cu adevărurile la care se ajunge filozofând. Cele 243 III, 2,34 | Acelaşi şi identic Dumnezeu, care fundamentează şi garantează 244 III, 2,34 | naturale a lucrurilor pe care se sprijină cu încredere 245 III, 2,34 | ştiinţă,(29) este acelaşi care se revelează Tatăl Domnului 246 III, 2,34 | aminteşte apostolul: "Adevărul care este în Isus" (Ef 4,21; 247 III, 2,34 | este Cuvântul veşnic, prin care au fost făcute toate, şi 248 III, 2,34 | totodată Cuvântul întrupat, care prin persoana lui întreagă(30) 249 III, 2,34(29) | ştiinţifică prezenţa Creatorului care îl stimulează, care previne 250 III, 2,34(29) | Creatorului care îl stimulează, care previne şi ajută intuiţiile 251 III, 2,34 | 14-16) al oricărei fiinţe care în el şi prin el a fost 252 III, 2,35 | considerare, întrucât adevărul care provine din Revelaţie este, 253 III, 2,35 | acelaşi timp, un adevăr care se înţelege prin lumina 254 III, 2,35 | desprinde câteva principii, care constituie punctele de referinţă 255 III, 2,35 | punctele de referinţă la care vom reveni, pentru a stabili 256 IV, 1,36 | carte prezintă discuţia pe care a avut-o sfântul Paul la 257 IV, 1,36 | de gândirea filozofilor, care încă de la început au opus 258 IV, 1,36 | din eforturile majore pe care filozofii gândirii clasice 259 IV, 1,36 | de a curăţa concepţia pe care o aveau oamenii despre Dumnezeu 260 IV, 1,36 | Astfel s-a făcut un drum care, ieşind din tradiţiile antice 261 IV, 1,36 | intra într-o dezvoltare care corespundea exigenţelor 262 IV, 1,36 | universale. Scopul către care se îndrepta o asemenea dezvoltare 263 IV, 1,36 | ceea ce era crezut. Prima care a avut un avantaj dintr-un 264 IV, 1,37 | atitudinea de prudenţă pe care o trezeau în ei alte elemente 265 IV, 1,37 | diferitele forme de esoterism care se extind astăzi şi la unii 266 IV, 1,37 | cultural de a pune problema care pretindea să subordoneze 267 IV, 1,38 | vestirea lui Cristos înviat care trebuia propusă într-o întâlnire 268 IV, 1,38 | Astfel, critica lui Celsus, care îi acuza pe creştini că 269 IV, 1,38 | contribuţie a creştinismului care constă în afirmarea dreptului 270 IV, 1,38 | depăşit caracterul elitist pe care cercetarea lui o avea la 271 IV, 1,38 | accesul la adevăr este un bine care îngăduie să se ajungă la 272 IV, 1,38 | tânjeşte după acea înţelepciune care constă în rectitudinea sufletului 273 IV, 1,38 | noi se numesc filozofi cei care iubesc înţelepciunea care 274 IV, 1,38 | care iubesc înţelepciunea care este creatoarea şi învăţătoarea 275 IV, 1,39 | creştini. Între primele exemple care pot fi întâlnite, cel al 276 IV, 1,39 | semnificativ. Împotriva atacurilor care veneau din partea filozofului 277 IV, 1,39 | întrucât definea reflecţia pe care o face credinciosul pentru 278 IV, 1,39 | Această nouă gândire creştină care se dezvolta se folosea de 279 IV, 1,40 | acea convertire radicală la care filozofii frecventaţi mai 280 IV, 1,40 | că nu exista cel pentru care exista, ori că nu exista 281 IV, 1,40 | Aceloraşi platonici, la care se făcea referinţă în mod 282 IV, 1,40 | au cunoscut scopul către care se îndrepta, au ignorat 283 IV, 1,40 | au ignorat totuşi calea care conduce la el: Cuvântul 284 IV, 1,40 | filozofice şi teologice în care se revărsau curentele gândirii 285 IV, 1,40 | marea unitate a ştiinţei, care afla temeiul său în gândirea 286 IV, 1,40 | filozofice şi teologice pe care Occidentul a cunoscut-o 287 IV, 1,40 | lucrările sale numeroase date care, făcând referinţă la experienţă, 288 IV, 1,41 | fost diferite forme prin care părinţii din Orient şi din 289 IV, 1,41 | mesajului lor cu sistemele la care făceau referinţă. Întrebarea 290 IV, 1,41 | conştiinţei critice prin care gânditorii creştini, încă 291 IV, 1,41 | în ea au altoit bogăţia care provenea din Revelaţie. 292 IV, 1,41 | nivel de culturi, dintre care una probabil a fost supusă 293 IV, 1,41 | dincolo de scopul către care se îndrepta inconştient 294 IV, 1,41 | comune cât şi diferenţele pe care le prezentau în raport cu 295 IV, 1,42 | de a descoperi motivele care să le permită tuturor să 296 IV, 1,42 | către o formă de cunoaştere care se înflăcărează tot mai 297 IV, 1,42 | sunt de părere că lucrul care nu poate fi înţeles de cel 298 IV, 1,42 | poate fi înţeles de cel care cercetează trebuie să fie 299 IV, 1,42 | acest motiv, dacă celor care s-au aflat în dispută până 300 IV, 1,42 | rosteşte ea însăşi, despre care omul nu poate şti nimic, 301 IV, 2,43 | pentru raportul de dialog pe care el a ştiut să-l instaureze 302 IV, 2,43 | timpul lui. Într-o epocă în care gânditorii creştini redescopereau 303 IV, 2,43 | pune în prim plan armonia care există între raţiune şi 304 IV, 2,43 | fragilităţile şi de limitele care derivă din neascultarea 305 IV, 2,43 | onestitatea intelectuală a celui care nu admite contaminarea creştinismului 306 IV, 2,43 | aproape miezul soluţiei pe care el a dat-o la problema noii 307 IV, 2,44 | referitoare la rolul pe care Duhul Sfânt îl desfăşoară 308 IV, 2,44 | primatul acelei înţelepciuni care este darul Spiritului Sfânt 309 IV, 2,44 | Sfânt este deosebită de cea care este pusă printre virtuţile 310 IV, 2,44 | divin".(49)~Prioritatea care se recunoaşte acestei înţelepciuni, 311 IV, 2,44 | înţelepciunii: cea filozofică, care se întemeiază pe puterea 312 IV, 2,44 | întemeiază pe puterea pe care o are intelectul, în limitele 313 IV, 2,44 | intelectul, în limitele care îi sunt congenitale, de 314 IV, 2,44 | realitatea; şi cea teologică, care se întemeiază pe Revelaţie 315 IV, 2,44 | transcendent, a atins "culmile pe care inteligenţa umană nu le-ar 316 IV, 2,44(50) | Ibidem, I,II,109,1 ad 1 care preia cunoscuta frază din 317 IV, 3,45 | filozofie, au fost primii care au recunoscut autonomia 318 IV, 3,45 | recunoscut autonomia necesară de care aveau nevoie filozofia şi 319 IV, 3,45 | fost distrus de sistemele care au îmbrăţişat cauza unei 320 IV, 3,46 | în structuri dialectice care pot fi înţelese în mod raţional. 321 IV, 3,46 | ateu, elaborate filozofic, care au prezentat credinţa ca 322 IV, 3,46 | formând baza unor proiecte care, pe plan politic şi social, 323 IV, 3,46 | mentalitate pozitivistă care nu numai că s-a îndepărtat 324 IV, 3,46 | contemporanilor noştri. Cei care o urmează teoretizează cercetarea 325 IV, 3,46 | senzaţii şi experienţe în care efemerul îşi are primatul. 326 IV, 3,47 | pur şi simplu de la cel care le-a produs; cât mai ales, 327 IV, 3,47 | dar unele şi tocmai acelea care conţin o porţiune specială 328 IV, 3,47 | adevăratei demnităţi a raţiunii, care nu a mai fost pusă în condiţia 329 IV, 3,48 | reflecţia filozofică a acelora care au contribuit la mărirea 330 IV, 3,48 | germeni preţioşi de gândire, care, dacă sunt aprofundaţi şi 331 IV, 3,48 | a străbătut căi laterale care riscă să o facă să piardă 332 IV, 3,48 | În acelaşi fel, o raţiune care nu are în faţă o credinţă 333 IV, 3,48 | recupereze unitatea profundă care le face capabile de a fi 334 V, 1,49 | ajutor ar fi o filozofie care nu ar proceda în lumina 335 V, 1,49 | rădăcina autonomiei de care se bucură filozofia se individualizează 336 V, 1,49 | deviaţiile şi erorile în care nu de puţine ori a căzut 337 V, 1,49 | teorii false şi partinice care seamănă erori grave, tulburând 338 V, 1,50 | filozofiile şi afirmaţiile care intră în conflict cu doctrina 339 V, 1,50 | Magisteriului îi revine să arate care supoziţii şi concluzii filozofice 340 V, 1,50 | lucrul acesta exigenţele care se impun filozofiei din 341 V, 1,50 | concepţiilor de fond, pe care le susţin aceste şcoli, 342 V, 1,50 | referă la adevărul revelat pe care ea îl păzeşte. Când exercităm 343 V, 1,50 | diaconii smerite dar ferme, pe care orice filozof ar trebui 344 V, 1,50 | recta ratio, sau raţiunea care reflectă corect asupra adevărului.~ 345 V, 1,51 | altfel, filozofii sunt primii care înţeleg exigenţa autocriticii, 346 V, 1,51 | limitele prea restrânse în care este concepută reflecţia 347 V, 1,51 | să nu se închidă drumul care duce la recunoaşterea misterului.~ 348 V, 1,52 | declaraţiile cu privire la teoriile care susţineau preexistenţa sufletelor,(56) 349 V, 1,52 | dogmatică Dei Filius, prin care pentru prima dată un Conciliu 350 V, 1,53 | mod solemn învăţăturile pe care într-un mod obişnuit şi 351 V, 1,53 | deci, şi aportul pozitiv pe care cunoaşterea raţională poate 352 V, 1,53 | deoarece acelaşi Dumnezeu, care revelează tainele şi comunică 353 V, 1,54 | sfântului papă Pius al X-lea, care arăta că la baza modernismului 354 V, 1,54 | poate uita importanţa pe care a avut-o refuzul catolic 355 V, 1,54 | Acum aceste tendinţe, care mai mult sau mai puţin deviază 356 V, 1,54 | filozofii şi teologii catolici, care au datoria gravă de a apăra 357 V, 1,54 | afirma cu tărie pericolul pe care îl comportă asumarea acritică, 358 V, 1,54 | o contribuţie preţioasă care nu poate fi uitată.~ 359 V, 1,55 | vorba doar de chestiuni care prezintă interes pentru 360 V, 1,55 | neîncrederea radicală în raţiune pe care o arată recentele dezvoltări 361 V, 1,55 | periculoase în fideism, care nu recunoaşte importanţa 362 V, 1,55 | fideiste este "biblicismul", care tinde să facă din lectura 363 V, 1,55 | acesta doctrina Bisericii pe care Conciliul Ecumenic Vatican 364 V, 1,55(72) | virtute supranaturală, prin care sub inspiraţie divină şi 365 V, 1,55(72) | autorităţii lui Dumnezeu, care le revelează, care nu se 366 V, 1,55(72) | Dumnezeu, care le revelează, care nu se poate înşela nici 367 V, 1,55(72) | de mistere] ca adevăruri care formează obiectul său propriu": 368 V, 1,55(72) | considere mai degrabă ca erori, care au doar o aparenţă înşelătoare 369 V, 1,55 | îi vine din unitatea pe care Spiritul a înfăptuit-o între 370 V, 1,55 | necesitatea unei exegeze mai ample care să consimtă accesul, împreună 371 V, 1,55 | deplin al textelor. Cei care se dedică studiului Sfintei 372 V, 1,55 | recunoaşte în puţina consideraţie care se acordă teologiei speculative, 373 V, 1,56 | mai ales din partea celui care consideră că adevărul este 374 V, 1,56 | întreg şi ultim al vieţii pe care în mod tradiţional filozofia 375 V, 1,56 | acestea în lumina credinţei care recunoaşte în Isus Cristos 376 V, 1,56 | istoriei acestui mileniu, pe care suntem pe cale de a-l încheia, 377 V, 2,57 | dintre toate fiind aceea care se referă la valoarea incomparabilă 378 V, 2,57 | el, "chiar în momentul în care, aşa cum se cuvine, distinge 379 V, 2,58 | impuls studiilor istorice, care au avut drept consecinţă 380 V, 2,59 | puţini filozofi catolici care, legându-se din nou de curentele 381 V, 2,59 | durabilă. Au fost din aceia care au organizat sinteze de 382 V, 2,59 | ale idealismului; alţii care, în plus, au pus bazele 383 V, 2,59 | conştiinţei morale; alţii care, de asemenea, au produs 384 V, 2,59 | asemenea, au produs o filozofie care, pornind de la analiza imanenţei, 385 V, 2,59 | drumul către transcendent; şi care, în fine, au încercat să 386 V, 2,59 | de speculaţie filozofică care au înţeles să menţină vie 387 V, 2,60 | culminantă din acele pagini, pe care am reluat-o în prima mea 388 V, 2,60 | enciclică Redemptor hominis şi care constituie unul din punctele 389 V, 2,60 | Cristos Domnul. Cristos, care este noul Adam, tocmai revelând 390 V, 2,60 | preoţie; sunt recomandări care se pot extinde mai în general 391 V, 2,60 | filozofică, mai ales pentru cei care se pregătesc la studiile 392 V, 2,60 | formări filozofice pentru cei care vor trebui într-o zi, în 393 V, 2,61 | şcoli catolice, în anii care au urmat Conciliului Vatican 394 V, 2,61 | neîncrederea în raţiune pe care o mare parte a filozofiei 395 V, 2,61 | să adăugăm neînţelegerea care s-a creat mai ales în raport 396 V, 2,62 | caracter fundamental şi care nu poate fi eliminat din 397 V, 2,62 | precedat de o perioadă în care se prevede un angajament 398 V, 2,62 | ale lui Francisc Suarez, care aveau loc până şi în universităţile 399 V, 2,62 | gândirea şi cultura modernă, care a dus la blocarea oricărei 400 V, 2,62 | filozofică şi teologică, care niciodată nu trebuie să 401 V, 2,63 | enciclică, puternicul interes pe care Biserică îl manifestă faţă 402 V, 2,63 | mai bine, legătura intimă care uneşte lucrarea teologică 403 V, 2,63 | De aici derivă datoria pe care o are Magisteriul de a discerne 404 V, 2,63 | stimula o gândire filozofică care să nu fie în dezacord cu 405 V, 2,63 | şi puncte de referinţă pe care le consider necesare pentru 406 V, 2,63 | afirmaţii filozofice, pe care le prezintă lumea actuală.~ 407 VI, 1,64 | metodologii speciale, lucru care nu revine Magisteriului, 408 VI, 1,64 | datorii proprii teologiei, în care apelul la gândirea filozofică 409 VI, 1,65 | specifică în momentul în care ia în considerare structura 410 VI, 1,65 | conceptele şi termenii prin care Biserica reflectează şi 411 VI, 1,65 | profunzime sistemele filozofice care au influenţat eventual atât 412 VI, 1,66 | conceptuale ale propoziţiilor prin care se pronunţă învăţătura Bisericii, 413 VI, 1,66 | semnificaţia de mântuire pe care astfel de propoziţii o conţin 414 VI, 1,66 | cunoască istoria mântuirii, care culminează în persoana lui 415 VI, 1,66 | identitatea lui Cristos care este Dumnezeu adevărat şi 416 VI, 1,66 | responsabilitate personală, vină etc., care primesc o definiţie a lor 417 VI, 1,66 | create, a lumii şi a omului, care sunt şi obiect al revelaţiei 418 VI, 1,67 | ei propriu de disciplină care are rolul de a da motivaţie 419 VI, 1,67 | suprafaţă unele adevăruri pe care raţiunea le percepe deja 420 VI, 1,67 | bogăţia misterului revelat, în care îşi află scopul lor ultim. 421 VI, 1,67 | credibilităţii sale, la felul în care limbajul uman vorbeşte în 422 VI, 1,67 | introductivă în credinţă, care poate duce la acceptarea 423 VI, 1,67 | întregime drumul unei raţiuni care caută adevărul cu sinceritate. 424 VI, 1,67 | descopere orizonturile la care de una singură nu ar putea 425 VI, 1,67(90) | Căutarea condiţiilor în care omul îşi pune singur primele 426 VI, 1,67(90) | sensul vieţii, la scopul pe care vrea să i-l dea şi la ceea 427 VI, 1,67(90) | întregime drumul unei raţiuni care caută cu sinceritate adevărul". 428 VI, 1,68 | libertate şi responsabilitate care merg dincolo de Lege. Evanghelia 429 VI, 1,69 | deoparte datoria primordială care este aceea de a arăta caracterul 430 VI, 1,69 | ce gândesc oamenii, dar care este adevărul obiectiv".(93) 431 VI, 1,70 | datorită implicaţiilor care deriva din ea atât sub aspect 432 VI, 1,70 | culturile este o experienţă pe care Biserica a trăit-o încă 433 VI, 1,70 | vestirii şi obstacolele care derivă din diversitatea 434 VI, 1,70 | unificatorul amândurora, care prin corpul său a dărâmat 435 VI, 1,70 | lărgeşte la transformarea care s-a creat printre Popoarele 436 VI, 1,70 | la toţi ca patrimoniu din care fiecare poate să ia în mod 437 VI, 1,70 | Dumnezeu. Cristos este acela care îngăduie celor două popoare 438 VI, 1,70 | popoare să devină "unul". Cei care erau "departe" devin "apropiaţi" 439 VI, 1,70 | diferite apropieri de adevăr, care se revelează de o indubitabilă 440 VI, 1,70 | utilitate pentru om, în care se văd valori în stare să-i 441 VI, 1,70 | umană.(94) Apoi în măsura în care culturile fac apel la valorile 442 VI, 1,71 | împărtăşesc aceleaşi dinamici după care se exprimă timpul uman. 443 VI, 1,71 | datorate întâlnirilor pe care le dezvoltă oamenii şi comunicărilor 444 VI, 1,71 | spre acceptarea noului. Care este explicaţia acestor 445 VI, 1,71 | fiu şi tată al culturii în care este cufundat. În oricare 446 VI, 1,71 | revelaţia divină.~Felul în care creştinii trăiesc credinţa 447 VI, 1,71 | producă din nou evenimentul la care au fost martori pelerinii 448 VI, 1,71 | fiecare în limba noastră, în care ne-am născut? Parţi, mezi, 449 VI, 1,71 | printr-o universalitate care ştie să accepte orice cultură, 450 VI, 1,71 | să-şi asume forme extrinseci care nu-i sunt conforme. Dimpotrivă, 451 VI, 1,71 | conforme. Dimpotrivă, vestea pe care creştinul o duce în lume 452 VI, 1,72 | Probleme analoge celor cu care Biserica s-a înfruntat în 453 VI, 1,72 | căutarea unei experienţe care, eliberând spiritul de condiţionările 454 VI, 1,72 | lucrare de discernământ, care îşi află inspiraţia sa în 455 VI, 1,72 | contact cu marile culturi la care nu a ajuns mai înainte, 456 VI, 1,72 | providenţial al lui Dumnezeu, care conduce Biserica sa de-a 457 VI, 1,72 | şi pentru cea de mâine, care se va simţi îmbogăţită prin 458 VI, 1,72 | dialog cu acele culturi pe care omenirea va şti să le facă 459 VI, 1,73 | acestor consideraţii, raportul care trebuie să se instaureze 460 VI, 1,73 | dezvoltată în respectul legilor care îi sunt proprii. Nu este 461 VI, 1,73 | interiorul unei mişcări care, pornind de la cuvântul 462 VI, 1,73 | stimulată să exploreze căile care de una singură nici măcar 463 VI, 1,74 | unor mari teologi creştini care s-au evidenţiat şi ca mari 464 VI, 1,74 | părinţii Bisericii, printre care trebuie să citez cel puţin 465 VI, 1,74 | doctorii medievali, între care se evidenţiază marea triadă 466 VI, 1,74 | gânditori mai recenţi, între care îmi place să menţionez, 467 VI, 1,74 | aceşti autori, alături de care alte nume ar putea fi citate, 468 VI, 1,74 | drum de căutare filozofică care a tras avantaje considerabile 469 VI, 2,75 | este starea filozofiei care din punct de vedere istoric 470 VI, 2,75 | s-a concretizat în epocile care au precedat naşterea Răscumpărătorului 471 VI, 2,75 | după ea, în regiunile în care Evanghelia nu a ajuns încă. 472 VI, 2,75 | a fi o acţiune autonomă, care cu alte cuvinte procedează 473 VI, 2,75 | verifică principiul după care harul nu distruge, dar desăvârşeşte 474 VI, 2,75 | asentimentul credinţei, care angajează intelectul şi 475 VI, 2,75 | arbitru al oricărui credincios care acceptă în sine datul revelat.~ 476 VI, 2,75 | suficienţe proprii a gândirii care se arată în mod clar ilegitimă: 477 VI, 2,76 | filozofiei este aceea pe care mulţi o desemnează prin 478 VI, 2,76 | elaborată de filozofi creştini, care în cercetarea lor nu au 479 VI, 2,76 | ale gândirii filozofice care nu s-ar fi realizat fără 480 VI, 2,76 | aspecte: unul subiectiv, care constă în purificarea raţiunii 481 VI, 2,76 | înfrunta unele chestiuni care cu greu ar putea fi rezolvate 482 VI, 2,76 | claritate unele adevăruri care, deşi nu sunt în mod natural 483 VI, 2,76 | personal, liber şi creator, care a avut atâta importanţă 484 VI, 2,76 | ea în lumina credinţei, care ajută la punerea din punct 485 VI, 2,76 | reflecţia filozofică pe care au înfăptuit-o filozofii 486 VI, 2,76 | descoperirea importanţei pe care o are pentru filozofie evenimentul 487 VI, 2,76 | pivotul filozofiei istoriei, care se prezintă ca un capitol 488 VI, 2,76 | Acestea sunt nişte sarcini care provoacă raţiunea să recunoască 489 VI, 2,76 | graniţele strâmte între care ea ar fi înclinată să se 490 VI, 2,77 | arată valoarea autonomiei pe care filozofia o păstrează şi 491 VI, 2,77 | necesare şi profunde pe care ea trebuie să le sufere.~ 492 VI, 2,77 | fost folosit în sensul în care Aristotel vorbea despre 493 VI, 2,77 | principiilor de autonomie la care s-a făcut referinţă, a servit 494 VI, 2,77 | fundamentale de autonomie pe care orice ştiinţă în mod just 495 VI, 2,77 | datorită implicaţiilor pe care le comportă în înţelegerea 496 VI, 2,77 | derivă anumite exigenţe pe care filozofia trebuie să le 497 VI, 2,77 | respecte în momentul în care intră în raport cu teologia.~ 498 VI, 2,78 | studiile teologice. Lucrul care interesa nu era să ia poziţie 499 VI, 2,78 | model autentic pentru cei care caută adevărul. De fapt, 500 VI, 2,78 | sinteza cea mai înaltă la care a ajuns vreodată gândirea,