Chapter,Paragraph,Number

 1 binec          |      Credinţa şi raţiunea sunt ca două aripi cu care spiritul uman
 2  I,  1,9       |    superfluu pe celălalt: "Există două ordine de cunoaştere, distincte
 3  I,  1,11      |           timpului" (Gal 4,4). La două mii de ani distanţă de acel
 4  I,  2,14      |              14. Învăţătura celor două Concilii din Vatican deschide
 5  I,  2,14      |   credinţă. În interiorul acestor două momente, raţiunea posedă
 6 II,  1,18      |       este un drum fără oprire; a doua se naşte din convingerea
 7 III,  1,26     |         marcată de ea mai mult de două milenii. Aşadar, nu este
 8 III,  2,34     |           ajunge filozofând. Cele două domenii de cunoaştere conduc
 9 III,  2,34(29) |           în mod explicit că cele două adevăruri, de credinţă şi
10 III,  2,35     |       raportul corect dintre cele două domenii de cunoaştere.~
11 IV,  2,44      |         să uite de prezenţa altor două forme complementare ale
12 IV,  3,45      |   distincţia legitimă dintre cele două feluri de cunoaştere s-a
13  V,  1,53      |      solemnă deja citată: "există două ordine de cunoaştere, distincte
14 VI,  1,70      |         acela care îngăduie celor două popoare să devină "unul".
15 VI,  2,76      |                           76. O a doua stare a filozofiei este
16 VI,  2,76      |            filozofia creştină are două aspecte: unul subiectiv,
17 VI,  2,77      | necesitatea raportului între cele două ştiinţe şi imposibilitatea
18 VII,  1,82     |      cunoaşterii. Iată, deci, o a doua exigenţă: a verifica puterea
19 VII,  1,83     |                          83. Cele două exigenţe de mai sus comportă
20 VII,  1,90(106)|      despre lume. Şi astăzi, după două mii de ani, Cristos ne apare