| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] scurt 4 scurta 1 scutit 1 se 505 seama 6 seamana 1 secol 3 | Frequency [« »] 817 a 718 sa 696 care 505 se 500 la 430 ca 402 este | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances se |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | aripi cu care spiritul uman se înalţă spre contemplarea 2 Intro, 0,1 | Orient cât şi în Occident, se poate identifica un drum 3 Intro, 0,1 | a făcut ca omenirea să se întâlnească în mod progresiv 4 Intro, 0,1 | progresiv cu adevărul şi să se confrunte cu el. Este un 5 Intro, 0,1 | lumea, cu atât mai mult se cunoaşte pe sine însuşi 6 Intro, 0,1 | tot mai urgentă.~Ceea ce se pune ca obiect al cunoaşterii 7 Intro, 0,1 | fiecare om care doreşte să se deosebească, în mijlocul 8 Intro, 0,1 | drept "om" tocmai pentru că "se cunoaşte pe sine însuşi".~ 9 Intro, 0,1 | depinde orientarea care se dă existenţei.~ 10 Intro, 0,2 | către adevărul întreg ce se va manifesta în revelaţia 11 Intro, 0,3 | mai umană. Între acestea se remarcă filozofia, care 12 Intro, 0,3 | unui răspuns: de aceea, ea se configurează drept una dintre 13 Intro, 0,3 | în care omul a început să se întrebe de ce (există) lucrurile 14 Intro, 0,3 | măsură ce au fost date, se integrează într-un orizont 15 Intro, 0,3 | autentică a culturilor, tinde să se exprime şi să se maturizeze 16 Intro, 0,3 | tinde să se exprime şi să se maturizeze şi în forme pur 17 Intro, 0,3 | de adevărat este aşa ceva se demonstrează prin faptul 18 Intro, 0,3 | naţionale şi internaţionale se inspiră în reglementarea 19 Intro, 0,4 | spatele unui singur termen se ascund semnificaţii diferite. 20 Intro, 0,4 | universale care îi permit să se înţeleagă mai bine şi să 21 Intro, 0,4 | cuprinsă de uimire când se descoperă inserată în lume, 22 Intro, 0,4 | coerentă.~În sensul acesta se poate recunoaşte, în ciuda 23 Intro, 0,4 | morale fundamentale care se dovedesc a fi împărtăşite 24 Intro, 0,4 | ansamblu de cunoştinţe în care se poate recunoaşte un fel 25 Intro, 0,5 | acesta este chemat mereu să se îndrepte spre un adevăr 26 Intro, 0,5 | cercetarea filozofică să se rătăcească în nisipurile 27 Intro, 0,5 | să nu aprecieze aşa cum se cuvine chiar şi acele adevăruri 28 Intro, 0,5 | neîncrederii în adevăr care se verifică în contextul contemporan. 29 Intro, 0,5 | Orient; de fapt, în ele, i se neagă adevărului caracterul 30 Intro, 0,5 | de la presupoziţia că el se manifestă în mod egal în 31 Intro, 0,5 | totul este redus la opinie. Se dă impresia unei mişcări 32 Intro, 0,5 | de o parte, a reuşit să se pună pe drumul care o apropie 33 Intro, 0,5 | o falsă modestie, acesta se mulţumeşte cu adevăruri 34 Intro, 0,6 | cu credinţa. De fapt, nu se poate nega că perioada aceasta 35 Intro, 0,6 | Exigenţa unui temei pe care să se construiască existenţa personală 36 Intro, 0,6 | existenţa personală şi socială se face simţită într-o manieră 37 Intro, 0,6 | manieră presantă mai ales când se verifică constrângerea de 38 Intro, 0,6 | sens al existenţei. Astfel se întâmplă că mulţi trag după 39 Intro, 0,6 | prăpastiei, fără să ştie spre ce se îndreaptă. Lucrul acesta 40 Intro, 0,6 | i-au fost acordate şi să se angajeze cu un curaj reînnoit 41 I, 1,7 | pe care o face Biserica se află conştiinţa că este 42 I, 1,7 | fiinţei noastre de credincioşi se află o întâlnire, unică 43 I, 1,7 | şi înţelepciunea sa, să se dezvăluie şi să facă cunoscut 44 I, 1,7 | Tatăl în Duhul Sfânt şi se fac părtaşi la firea dumnezeiască".(5) 45 I, 1,7 | izvor al iubirii, doreşte să se facă cunoscut şi cunoaşterea 46 I, 1,8 | raţionalistă, care în timpul acela se aducea împotriva credinţei 47 I, 1,8 | aceasta exprimă un adevăr care se întemeiază pe faptul însuşi 48 I, 1,8 | însuşi al lui Dumnezeu care se revelează şi este un adevăr 49 I, 1,9 | şi adevărul Revelaţiei nu se confundă, nici unul nu-l 50 I, 1,9 | naturală le poate înţelege, ni se propune să vedem misterele 51 I, 1,9 | sus".(7) Credinţa, care se întemeiază pe mărturia lui 52 I, 1,9 | mărturia lui Dumnezeu şi se foloseşte de ajutorul supranatural 53 I, 1,9 | filozofice. De fapt, aceasta se sprijină pe percepţia simţurilor, 54 I, 1,9 | simţurilor, pe experienţă şi se mişcă numai în lumina intelectului. 55 I, 1,10 | în belşugul iubirii sale, se adresează oamenilor ca unor 56 I, 1,10 | Această economie a Revelaţiei se împlineşte prin fapte şi 57 I, 1,11 | Aşadar revelaţia lui Dumnezeu se inserează în timp şi în 58 I, 1,11 | dânsul şi despre viaţa lui se inserează, aşadar, în timp 59 I, 1,11 | adevărului divin, până ce se vor împlini în ea cuvintele 60 I, 1,12 | intră în timp, Întregul se ascunde în fragment, Dumnezeu 61 I, 1,12 | teritorial şi cultural, dar se deschide la fiecare bărbat 62 I, 1,12 | Prin Revelaţia aceasta i se oferă omului adevărul ultim 63 I, 2,13 | învaţă că "lui Dumnezeu care se revelează i se datorează 64 I, 2,13 | Dumnezeu care se revelează i se datorează ascultarea credinţei".(14) 65 I, 2,13 | fundamental al creştinismului. Se spune, înainte de toate, 66 I, 2,13 | supremă. Dumnezeul care se face cunoscut, în autoritatea 67 I, 2,13 | pentru că Dumnezeu însuşi se face garantul acestuia. 68 I, 2,13 | dăruit omului şi care nu se mai cere înapoi de la el, 69 I, 2,13 | mai cere înapoi de la el, se inserează în contextul comunicării 70 I, 2,13 | şi determină raţiunea să se deschidă faţă de el şi să 71 I, 2,13 | alte cuvinte, libertatea nu se realizează în alegerile 72 I, 2,13 | libertăţii refuzul de a se deschide spre ceea ce permite 73 I, 2,13(15) | suntem ţinuţi, când Dumnezeu se revelează, să-i prestăm, 74 I, 2,14 | provoacă mintea omului să nu se oprească niciodată; dimpotrivă, 75 I, 2,14 | istoria omenirii, la care se referă în mod îndatorat 76 I, 2,14 | arhiepiscopul de Canterbury se exprimă în felul următor: " 77 I, 2,14 | şi adesea, şi uneori mi se părea că tocmai am putut 78 I, 2,14 | anumită dificultate, să se impună treptat celui care 79 I, 2,14 | celui care nu o dorea şi se apăra de dânsa (...). Dar, 80 I, 2,15 | Revelaţiei creştine, care se întâlneşte în Isus din Nazaret, 81 I, 2,15 | libertatea sa, o angajează să se deschidă către transcendenţă. 82 I, 2,15 | şi adevăr devine maxim şi se înţelege pe deplin cuvântul 83 I, 2,15 | mai este încă în stare să se uite mai sus de sine însuşi 84 I, 2,15 | Cuvintele Deuteronomului se pot aplica bine la situaţia 85 I, 2,15 | în cer, ca să zici: Cine se va sui pentru noi în cer, 86 I, 2,15 | peste mare, ca să zici: Cine se va duce pentru noi peste 87 I, 2,15 | lumina acestor consideraţii, se impune o primă concluzie: 88 I, 2,15 | raţiune. El, în schimb, se prezintă cu specificul gratuităţii, 89 I, 2,15 | aşa cum ne spune credinţa, se termină în bucuria deplină 90 II, 1,16 | credinţei şi cea a raţiunii se arată deja în Sfânta Scriptură 91 II, 1,16 | care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi 92 II, 1,16 | ei priveghează; Cel care se uită pe ferestrele ei şi 93 II, 1,16 | cortul său în preajma ei şi se va sălăşlui întru odihna 94 II, 1,16 | fierbinţeală şi întru mărirea ei se va odihni" (14,21-27).~Pentru 95 II, 1,16 | autorul inspirat, după cum se vede, dorinţa de a cunoaşte 96 II, 1,16 | lumea biblică a făcut să se verse în marea grandioasă 97 II, 1,16 | credinţei. Lumea şi ceea ce se întâmplă în ea, ca şi istoria 98 II, 1,16 | că în aceste evenimente se vede şi lucrează Dumnezeul 99 II, 1,17 | raport unic. În Dumnezeu se află originea fiecărui lucru, 100 II, 1,17 | originea fiecărui lucru, în el se adună plinătatea misterului 101 II, 1,17 | adăugată de psalmistul când se roagă spunând: "Cât de adânci 102 II, 1,17 | încât inima omului, deşi se află în experienţa limitei 103 II, 1,17 | către bogăţia infinită care se află dincolo, deoarece intuieşte 104 II, 1,17 | deoarece intuieşte că acolo se află răspunsul liniştitor 105 II, 1,18 | drum fără oprire; a doua se naşte din convingerea că 106 II, 1,18 | pe un astfel de drum nu se poate merge cu mândria celui 107 II, 1,18 | succes personal; a treia se întemeiază pe "frica de 108 II, 1,18 | în stăpânirea lumii.~Când se îndepărtează de regulile 109 II, 1,18 | de regulile acestea, omul se expune riscului falimentului 110 II, 1,18 | falimentului şi sfârşeşte prin a se găsi în condiţia "nebunului". 111 II, 1,18 | Biblie, în nebunia aceasta se află o ameninţare pentru 112 II, 1,18 | pentru viaţă. De fapt nebunul se înşală că ar cunoaşte multe 113 II, 1,18 | cunoaşterea lui şi cât de departe se află de adevărul întreg 114 II, 1,19 | vorbeşte de Dumnezeu care se lasă cunoscut şi prin intermediul 115 II, 1,19 | greceşti, la care pare să se refere în contextul acesta, 116 II, 1,19 | raţionând asupra naturii, se poate ridica la Creator: " 117 II, 1,19 | creaturilor, prin analogie se cunoaşte autorul" (Înţ 13, 118 II, 1,19 | autorul" (Înţ 13,5). Aşadar se recunoaşte un prim stadiu 119 II, 1,19 | specifice raţiunii umane, se poate ajunge la cunoaşterea 120 II, 1,19 | toate, lucrul acesta nu se datorează atât lipsei unui 121 II, 2,21 | Testament, cunoaşterea nu se întemeiază numai pe o observaţie 122 II, 2,21 | conţinuturile Revelaţiei. Aici se găsesc provocările pe care 123 II, 2,21 | biblic a descoperit că nu se poate înţelege decât ca " 124 II, 2,21 | raţiunii. Lucrul acesta se observă, de exemplu, în 125 II, 2,21 | truda, cel credincios nu se descurajează. Puterea pentru 126 II, 2,22 | Aşadar, raţiunii omului i se recunoaşte o capacitate 127 II, 2,22 | şi ajungă la cauza care se află la originea oricărei 128 II, 2,22 | importantul text paulin, se afirmă capacitatea metafizică 129 II, 2,22 | prin care omul a ales să se pună pe sine însuşi în deplină 130 II, 2,22 | Edenului, în centrul căreia se afla "pomul cunoaşterii 131 II, 2,23 | evenimentul istoric de care se loveşte orice încercare 132 II, 2,23 | acestei lumi?" (1Cor 1,20), se întreabă cu emfază apostolul. 133 II, 2,23 | înţelepciunea omului priceput, dar se cere o trecere decisivă 134 II, 2,23 | culturală care s-ar voi să i se impună şi obligă la deschidere 135 II, 2,23 | universalitatea adevărului căreia i se face purtătoare. Ce provocare 136 II, 2,23 | poate trage din ea dacă i se încredinţează! Filozofia, 137 II, 2,23 | adevăr, ajutată de credinţă se poate deschide spre acceptarea 138 II, 2,23 | spontane a tuturor celor care se amăgesc că posedă adevărul, 139 II, 2,23 | nemărginit al adevărului. Aici se vede clar graniţa dintre 140 II, 2,23 | şi spaţiul în care ambele se pot întâlni.~ 141 III, 1,24 | atenţia în mod deosebit şi el se folosi îndată de lucrul 142 III, 1,24 | capacitatea raţiunii de a se înălţa deasupra contingentului 143 III, 1,24 | devenit canale prin care se exprimă neliniştea acestei 144 III, 1,25 | ştie, şi din acest motiv se interesează de adevărul 145 III, 1,25 | în schimb, dacă poate să se asigure de adevăr, se simte 146 III, 1,25 | să se asigure de adevăr, se simte mulţumit. Aceasta 147 III, 1,25 | unul".(24) Pe bună dreptate se consideră că o persoană 148 III, 1,25 | obiective a lucrurilor. Aici se află motivul atâtor cercetări, 149 III, 1,25 | voinţei sale libere şi drepte, se introduce pe drumul fericirii 150 III, 1,25 | să devină el însuşi şi să se dezvolte ca persoană adultă 151 III, 1,26 | 26. La început adevărul i se prezintă omului sub formă 152 III, 1,26 | întrebările provocatoare care se regăsesc în cartea lui Iob 153 III, 1,26 | ocolită.(26) La toate acestea se adaugă că primul adevăr 154 III, 1,26 | faţa acestui dat tulburător se impune căutarea unui răspuns 155 III, 1,27 | obişnuit. De răspunsul care se dă depinde o etapă decisivă 156 III, 1,27 | dacă este posibil sau nu să se ajungă la un adevăr universal 157 III, 1,27 | este în mod real adevăr, se prezintă ca universal. Ceea 158 III, 1,27 | sa: ceva final, care să se pună drept temei pentru 159 III, 1,27 | soseşte momentul în care, se admite sau nu, se simte 160 III, 1,27 | care, se admite sau nu, se simte nevoia de a ancora 161 III, 1,27 | itinerarii existenţiale în care se manifestă încrederea în 162 III, 2,28 | recunoaştem, cercetarea adevărului se prezintă cu o astfel de 163 III, 2,28 | domina adevărul. De asemenea, se întâmplă că omul chiar îl 164 III, 2,28 | să-l întrevadă, pentru că se teme de exigenţele sale. 165 III, 2,29 | pas. De fapt, tocmai aşa se întâmplă în mod normal în 166 III, 2,29 | care s-a ajuns, totuşi, se confirmă capacitatea pe 167 III, 2,30 | numeroase sunt cele care se sprijină pe evidenţe imediate 168 III, 2,30 | ştiinţifice. La un alt nivel se află adevărurile cu caracter 169 III, 2,30 | trebuie să precizăm că ele nu se limitează doar la doctrinele, 170 III, 2,30 | comportamentul său. Aici ar trebui să se pună întrebarea asupra raportului 171 III, 2,31 | făcut ca să trăiască singur. Se naşte şi creşte într-o familie, 172 III, 2,31 | într-o familie, pentru a se insera mai târziu prin munca 173 III, 2,31 | Deci, chiar de la naştere se găseşte cufundat în variate 174 III, 2,31 | rezultate ale ştiinţelor pe care se întemeiază viaţa modernă? 175 III, 2,31 | informaţiilor, care zi de zi se primesc din toate părţile 176 III, 2,31 | toate părţile lumii şi care se acceptă, în linii mari, 177 III, 2,32 | 32. În credinţă, fiecare se încredinţează cunoştinţelor 178 III, 2,32 | cunoaştere, care trebuie să se perfecţioneze progresiv 179 III, 2,32 | progresiv prin evidenţa la care se ajunge personal; pe de alta, 180 III, 2,32 | capacitatea mai radicală de a se încredinţa altor persoane, 181 III, 2,32 | filozofică. Lucrul care se cere mai curând este adevărul 182 III, 2,32 | fidelitatea aceasta care ştie să se dăruiască, omul găseşte 183 III, 2,32 | cunoaşterea prin credinţă, care se întemeiază pe încrederea 184 III, 2,32 | la adevăr: omul, crezând, se încredinţează adevărului 185 III, 2,32 | motivul pentru care omul se încredinţează cuvântului 186 III, 2,32 | încredinţează cuvântului lor: se descoperă în ei evidenţa 187 III, 2,33 | 33. În felul acesta se poate vedea că termenii 188 III, 2,33 | vedea că termenii problemei se completează progresiv. Omul, 189 III, 2,33 | aceea este o căutare care nu se poate termina decât numai 190 III, 2,33 | la un astfel de adevăr se ajunge nu numai pe cale 191 III, 2,33 | Capacitatea şi alegerea de a se încredinţa pe sine însuşi 192 III, 2,33 | acte antropologice.~Să nu se uite că şi raţiunea are 193 III, 2,33 | până aici, rezultă că omul se găseşte într-un drum de 194 III, 2,33 | unei persoane în care să se încreadă. Credinţa creştină 195 III, 2,33 | misterul lui Cristos, în care i se oferă cunoaşterea adevărată 196 III, 2,33(28) | punctul ei cel mai înalt şi se deschide către religiozitate. 197 III, 2,34 | conflict cu adevărurile la care se ajunge filozofând. Cele 198 III, 2,34 | naturale a lucrurilor pe care se sprijină cu încredere oamenii 199 III, 2,34 | ştiinţă,(29) este acelaşi care se revelează Tatăl Domnului 200 III, 2,34(29) | credinţă şi de ştiinţă, nu se pot contrazice niciodată " 201 III, 2,34 | cunoască" (cf. Fap 17,23), se poate găsi numai prin mijlocirea 202 III, 2,34 | Cristos: de fapt, ceea ce se revelează în el este "adevărul 203 III, 2,35 | acelaşi timp, un adevăr care se înţelege prin lumina raţiunii. 204 III, 2,35 | această dublă accepţiune se poate preciza relaţia justă 205 IV, 1,36 | apostolilor, vestea creştină se confruntă încă de la început 206 IV, 1,36 | era întâmplător. Pentru a se face înţeles de păgâni, 207 IV, 1,36 | universale. Scopul către care se îndrepta o asemenea dezvoltare 208 IV, 1,37 | de speculaţii esoterice se referă sfântul Paul, când 209 IV, 1,37 | forme de esoterism care se extind astăzi şi la unii 210 IV, 1,38 | frecventarea filozofilor li se părea ca un lucru îndepărtat 211 IV, 1,38 | consecinţă a acestei concepţii se aplica la tema adevărului. 212 IV, 1,38 | un bine care îngăduie să se ajungă la Dumnezeu, toţi 213 IV, 1,38 | să ajungă la ea. La noi se numesc filozofi cei care 214 IV, 1,39 | istoria acestei dezvoltări se poate, oricum, verifica 215 IV, 1,39 | nouă gândire creştină care se dezvolta se folosea de filozofie, 216 IV, 1,39 | creştină care se dezvolta se folosea de filozofie, dar 217 IV, 1,39 | în acelaşi timp tindea să se deosebească clar de ea. 218 IV, 1,40 | decepţionaseră. Când în faţa lui se prezentă adevărul credinţei 219 IV, 1,40 | simţeam că în aceasta mi se impunea să cred într-un 220 IV, 1,40 | înşelăciune, să cred ceea ce nu se demonstra, ori că ceva exista, 221 IV, 1,40 | exista nimic altceva decât mi se impusese dincolo, la manihei, 222 IV, 1,40 | credinţa, iar mai apoi să se ordone necesitatea de a 223 IV, 1,40 | Aceloraşi platonici, la care se făcea referinţă în mod privilegiat, 224 IV, 1,40 | cunoscut scopul către care se îndrepta, au ignorat totuşi 225 IV, 1,40 | filozofice şi teologice în care se revărsau curentele gândirii 226 IV, 1,41 | orb al miturilor, pentru a se deschide într-un mod mai 227 IV, 1,41 | dreaptă era în stare să se înalţe la nivelurile mai 228 IV, 1,41 | absolutului.~Tocmai aici se inserează noutatea înfăptuită 229 IV, 1,41 | dincolo de scopul către care se îndrepta inconştient în 230 IV, 1,42 | că intelectul trebuie să se pună în căutarea a ceea 231 IV, 1,42 | formă de cunoaştere care se înflăcărează tot mai mult 232 IV, 1,42 | stare să descopere unde se află împlinirea drumului 233 IV, 1,42 | inefabil, decât ceea ce se află deasupra tuturora? 234 IV, 2,43 | spunea el; de aceea nu se pot contrazice între ele.(44)~ 235 IV, 2,43 | divine. Deci credinţa nu se teme de raţiune, ci o cercetează 236 IV, 2,43 | raţiune, ci o cercetează şi se încrede în ea. După cum 237 IV, 2,43 | puterea necesară pentru a se înălţa la cunoaşterea misterului 238 IV, 2,43 | gândirii"; raţiunea omului nu se nimiceşte nici nu se degradează 239 IV, 2,43 | nu se nimiceşte nici nu se degradează dându-şi asentimentul 240 IV, 2,43 | în orice caz la acestea se ajunge printr-o alegere 241 IV, 2,44 | intuiţii ale sfântului Toma se află şi cea referitoare 242 IV, 2,44 | face ca ştiinţa umană să se maturizeze în înţelepciune. 243 IV, 2,44 | De fapt aceasta din urmă se dobândeşte prin studiu: 244 IV, 2,44 | vine de sus", după cum se exprimă sfântul Iacob. Tot 245 IV, 2,44 | divin".(49)~Prioritatea care se recunoaşte acestei înţelepciuni, 246 IV, 2,44 | înţelepciunii: cea filozofică, care se întemeiază pe puterea pe 247 IV, 2,44 | şi cea teologică, care se întemeiază pe Revelaţie 248 IV, 2,44 | căutat oriunde putea să se arate, evidenţiind la maximum 249 IV, 2,44 | gândirea lui, tocmai pentru că se menţine întotdeauna în orizontul 250 IV, 3,45 | primelor universităţi, teologia se confrunta mai direct cu 251 IV, 3,45 | filozofia şi ştiinţele, pentru a se dedica cu eficienţă respectivelor 252 IV, 3,46 | Occident. Nu este exagerat dacă se afirmă că o bună parte din 253 IV, 3,46 | depline. Nu le-a fost teamă să se prezinte ca noi religii 254 IV, 3,46 | are primatul. Nihilismul se află la originea acelei 255 IV, 3,47 | Cât este de periculos să se absolutizeze drumul acesta 256 IV, 3,47 | efectelor sale, aceste roade se îndreaptă împotriva omului. 257 IV, 3,47 | mereu mai mult cu frică. Se teme că produsele sale, 258 IV, 3,48 | dintre credinţă şi raţiune se manifestă uneori germeni 259 IV, 3,48 | Aceşti germeni de gândire se găsesc, de exemplu, în analizele 260 IV, 3,48 | universală. Este iluzoriu a se gândi că, în faţa unei raţiuni 261 V, 1,49 | rădăcina autonomiei de care se bucură filozofia se individualizează 262 V, 1,49 | care se bucură filozofia se individualizează în faptul 263 V, 1,49 | datului revelat şi când se răspândesc teorii false 264 V, 1,50 | lucrul acesta exigenţele care se impun filozofiei din punctul 265 V, 1,50 | direct în cauză, pentru că se referă la adevărul revelat 266 V, 1,51 | critic în lumina credinţei se impune cu o urgenţă majoră. 267 V, 1,51 | reflecţia filozofică, ca să nu se închidă drumul care duce 268 V, 1,52 | secolului trecut, lucrul acesta se datorează faptului că în 269 V, 1,52 | aceasta, Magisteriului i se impunea obligaţia de a veghea 270 V, 1,53 | fideiste, era necesar să se afirme cu tărie unitatea 271 V, 1,53 | Dumnezeu nu ar putea să se nege pe sine, nici adevărul 272 V, 1,54 | imanentistă.(66) De asemenea, nu se poate uita importanţa pe 273 V, 1,54 | teze au fost elaborate şi se propuneau nu de către teologi, 274 V, 1,54 | fie pentru că bolile nu se pot vindeca dacă mai întâi 275 V, 1,54 | uneori în afirmaţiile false se ascunde un pic de adevăr, 276 V, 1,55 | sfârşitul metafizicii": se vrea ca filozofia să se 277 V, 1,55 | se vrea ca filozofia să se mulţumească cu sarcini mai 278 V, 1,55 | teologică. Lucrul acesta se întâmplă mai ales atunci 279 V, 1,55 | unei competenţe filozofice, se lasă condiţionat în mod 280 V, 1,55 | conform adevărului. Astfel se întâmplă că se identifică 281 V, 1,55 | adevărului. Astfel se întâmplă că se identifică cuvântul lui 282 V, 1,55(72) | care le revelează, care nu se poate înşela nici înşela": 283 V, 1,55 | deplin al textelor. Cei care se dedică studiului Sfintei 284 V, 1,55 | forme de fideism latent se pot recunoaşte în puţina 285 V, 1,55 | puţina consideraţie care se acordă teologiei speculative, 286 V, 1,56 | 56. Pe scurt, se observă o neîncredere răspândită 287 V, 1,56 | obiectivă. Cu siguranţă se înţelege că, într-o lume 288 V, 2,57 | dintre toate fiind aceea care se referă la valoarea incomparabilă 289 V, 2,57 | momentul în care, aşa cum se cuvine, distinge în mod 290 V, 2,58 | 58. Se ştie câte consecinţe fericite 291 V, 2,60 | filozofie. În paginile acelea se tratează despre valoarea 292 V, 2,60 | după chipul lui Dumnezeu, se motivează demnitatea şi 293 V, 2,60 | raport cu restul creaţiei şi se arată capacitatea transcendentă 294 V, 2,60 | analizată în Gaudium et spes şi se motivează bine erorile acelei 295 V, 2,60 | filozofiei, căruia trebuie să i se dedice candidaţii la preoţie; 296 V, 2,60 | preoţie; sunt recomandări care se pot extinde mai în general 297 V, 2,60 | mai ales pentru cei care se pregătesc la studiile teologice. 298 V, 2,60 | în viaţa pastorală, să se confrunte cu direcţiile 299 V, 2,61 | împrejurări a fost necesar să se intervină asupra acestei 300 V, 2,61 | angelic şi insistând pentru a se însuşi gândirea sa, lucrul 301 V, 2,61 | praeparatio fidei. În fine, nu se poate uita interesul descoperit 302 V, 2,61 | Bisericilor tinere a îngăduit să se descopere, alături de înalte 303 V, 2,62 | precedat de o perioadă în care se prevede un angajament special 304 V, 2,63 | lumina lor, va fi posibil să se determine cu mai multă claritate 305 VI, 1,64 | 64. Cuvântul lui Dumnezeu se adresează oricărui om, în 306 VI, 1,64 | apelul la gândirea filozofică se impune în virtutea naturii 307 VI, 1,65 | 65. Teologia se organizează ca ştiinţă a 308 VI, 1,65 | de fapt, aceştia, deseori se exprimă în concepte şi forme 309 VI, 1,65 | filozofică. În cazul acesta, i se cere teologului nu numai 310 VI, 1,66 | intellectus fidei, trebuie să se ia în consideraţie, înainte 311 VI, 1,66 | doctrina Bisericii",(89) se bucură de propria inteligibilitate 312 VI, 1,66 | de logic coerentă încât se propune ca o ştiinţă autentică. 313 VI, 1,66 | propoziţiilor prin care se pronunţă învăţătura Bisericii, 314 VI, 1,66 | ale teologiei morale, unde se face apel nemijlocit la 315 VI, 1,67 | exigenţa ei esenţială de a se explica cu ajutorul unei 316 VI, 1,67 | al lui Dumnezeu, deşi nu se întemeiază pe raţiune, cu 317 VI, 1,67 | necesitatea pentru raţiune de a se întări prin credinţă, ca 318 VI, 1,69 | 69. Probabil se poate obiecta că în situaţia 319 VI, 1,69 | că teologia ar trebui să se adreseze, de preferinţă, 320 VI, 1,69 | studiu, nu trebuie totuşi să se uite de medierea necesară 321 VI, 1,69 | subliniez este datoria de a nu se opri doar la cazul singular 322 VI, 1,69 | În plus, nu trebuie să se uite că aportul special 323 VI, 1,69 | gândirii filozofice permite să se deosebească, fie în diferitele 324 VI, 1,70 | acestui text reflecţia noastră se lărgeşte la transformarea 325 VI, 1,70 | adnotare atât de simplă se descrie un mare adevăr: 326 VI, 1,70 | apropieri de adevăr, care se revelează de o indubitabilă 327 VI, 1,70 | utilitate pentru om, în care se văd valori în stare să-i 328 VI, 1,71 | aceleaşi dinamici după care se exprimă timpul uman. În 329 VI, 1,71 | timpul uman. În consecinţă se înregistrează transformări 330 VI, 1,71 | modelelor de viaţă. Culturile se hrănesc din comunicarea 331 VI, 1,71 | imprimată în ea şi lasă să se vadă tensiunea spre o împlinire. 332 VI, 1,71 | spre o împlinire. Aşadar se poate spune că în sine cultura 333 VI, 1,71 | secolelor continuă astfel să se producă din nou evenimentul 334 VI, 1,71 | Ascultându-i pe apostoli, se întrebau: "Iată, toţi aceşti 335 VI, 1,71 | că poporul celor botezaţi se distinge printr-o universalitate 336 VI, 1,71 | culturilor nu numai că nu li se ia nimic, dar dimpotrivă 337 VI, 1,71 | dimpotrivă sunt stimulate să se deschidă noutăţii adevărului 338 VI, 1,72 | creştinismului, datorii noi i se prezintă inculturării. Probleme 339 VI, 1,72 | înfruntat în primele secole se pun generaţiei noastre.~ 340 VI, 1,72 | generaţiei noastre.~Gândul meu se îndreaptă spontan spre meleagurile 341 VI, 1,72 | acestei căutări de eliberare se situează marile sisteme 342 VI, 1,72 | cărui exigenţe fundamentale se regăsesc identice în culturile 343 VI, 1,72 | pentru cea de mâine, care se va simţi îmbogăţită prin 344 VI, 1,72 | viitorul. În al treilea rând, se va avea grijă de a nu se 345 VI, 1,72 | se va avea grijă de a nu se confunda revendicarea legitimă 346 VI, 1,72 | tradiţie culturală trebuie să se închidă în ceea ce o diferenţiază 347 VI, 1,72 | ce o diferenţiază şi să se afirme prin opoziţia sa 348 VI, 1,73 | raportul care trebuie să se instaureze în mod oportun 349 VI, 1,73 | la cuvântul lui Dumnezeu, se străduieşte să ajungă la 350 VI, 1,74 | doctorii medievali, între care se evidenţiază marea triadă 351 VI, 1,74 | şi cuvântul lui Dumnezeu se manifestă şi în cercetarea 352 VI, 2,75 | mai sus pe scurt pomenite, se pot distinge diferite stări 353 VI, 2,75 | când discursul teologic se foloseşte de concepte şi 354 VI, 2,75 | argumente filozofice, să se respecte exigenţa unei corecte 355 VI, 2,75 | universal valide. Şi aici se verifică principiul după 356 VI, 2,75 | corectă stare de lucruri se îndepărtează în mod clar 357 VI, 2,75 | proprii a gândirii care se arată în mod clar ilegitimă: 358 VI, 2,76 | răstălmăcită: prin ea nu se vrea să se facă aluzie la 359 VI, 2,76 | răstălmăcită: prin ea nu se vrea să se facă aluzie la o filozofie 360 VI, 2,76 | Prin apelativul acesta se vrea mai degrabă să se indice 361 VI, 2,76 | acesta se vrea mai degrabă să se indice o filozofare creştină, 362 VI, 2,76 | vitală cu credinţa. Aşadar nu se face referinţă pur şi simplu 363 VI, 2,76 | Vorbind de filozofia creştină se intenţionează să se îmbrăţişeze 364 VI, 2,76 | creştină se intenţionează să se îmbrăţişeze toate acele 365 VI, 2,76 | putea fi rezolvate dacă nu se iau în consideraţie datele 366 VI, 2,76 | ei. În orizontul acesta se situează chestiuni cum ar 367 VI, 2,76 | moderni. Mai aproape de noi, se poate menţiona descoperirea 368 VI, 2,76 | filozofiei istoriei, care se prezintă ca un capitol nou 369 VI, 2,76 | care ea ar fi înclinată să se închidă. Aceste tematici 370 VI, 2,76 | domenii ale adevărului. Se poate spune că, fără această 371 VI, 2,77 | Dacă teologul ar refuza să se folosească de filozofie, 372 VI, 2,77 | filozofie fără ştiinţa sa şi să se închidă în structuri de 373 VI, 2,77 | înţelegerea Revelaţiei, se situează împreună cu teologia 374 VI, 2,78 | lumina acestor reflecţii, se înţelege bine de ce Magisteriul 375 VI, 2,79 | cu regulile proprii şi să se bazeze pe principiile proprii; 376 VI, 2,79 | niciodată capacitatea ei de a se întreba şi de a întreba, 377 VI, 2,79 | întreba, cu conştiinţa că nu se poate erija în valoare absolută 378 VI, 2,79 | teologii şi filozofii să se lase călăuziţi de unica 379 VI, 2,79 | adevărului astfel încât să se elaboreze o filozofie în 380 VI, 2,79 | dat credincioşii pentru a se convinge mai de aproape 381 VI, 2,79 | Şi în continuare: "Dacă se dă deoparte consimţământul, 382 VI, 2,79 | deoparte consimţământul, se dă deoparte credinţa, deoarece 383 VI, 2,79 | deoarece fără consimţământ nu se crede nicidecum".(96)~ 384 VII, 1,80 | elemente care permit să se ajungă la o concepţie despre 385 VII, 1,80 | care ne spune că ea nu se poate reduce la o oarecare 386 VII, 1,80 | textului sacru; oricum, ceea ce se evidenţiază este refuzul 387 VII, 1,80 | spre împlinirea lor, care se actualizează în Isus Cristos. 388 VII, 1,80 | care ea însăşi riscă să se închidă. Însă, numai aici 389 VII, 1,80 | ajunge la culmea sa. De fapt, se face inteligibilă esenţa 390 VII, 1,80 | apărate şi, în acelaşi timp, se manifestă legătura unică 391 VII, 1,81 | fapte, în mijlocul căreia se trăieşte şi care pare să 392 VII, 1,81 | nu puţini sunt cei care se întreabă dacă mai are vreun 393 VII, 1,81 | stimul foarte util pentru a se adecva la natura ei însăşi. 394 VII, 1,81 | temeinicia şi limita lor, dar se va pune şi ca instanţă ultimă 395 VII, 1,81 | utilitarist, în curând ar putea să se arate dezumanizante, şi 396 VII, 1,81 | dezumanizante, şi mai mult chiar să se transforme în potenţiali 397 VII, 1,81 | aceea invită filozofia să se angajeze în căutarea fundamentului 398 VII, 1,82 | rei et intellectus la care se referă Învăţătorii Scolasticii.(99)~ 399 VII, 1,82 | II: "Căci inteligenţa nu se limitează doar la fenomene, 400 VII, 1,82 | deosebit în Noul Testament, se găsesc texte şi afirmări 401 VII, 1,82 | realitatea obiectivă. Nu se poate spune că tradiţia 402 VII, 1,83 | transcendentului, acolo i se deschide o spirală spre 403 VII, 1,83 | fenomen la fundament. Nu se poate să ne oprim doar la 404 VII, 1,83 | sensibile. Deci metafizica se pune ca mediere privilegiată 405 VII, 1,83 | pe componenta metafizică, se datorează faptului că sunt 406 VII, 1,84 | devine şi mai evidentă dacă se ia în seamă dezvoltarea 407 VII, 1,84 | cercetările lor tind să se oprească la cum se înţelege 408 VII, 1,84 | tind să se oprească la cum se înţelege şi cum se spune 409 VII, 1,84 | la cum se înţelege şi cum se spune realitatea, lăsând 410 VII, 1,84 | că umilesc raţiunea, dar se situează de la sine în afara 411 VII, 1,85 | ar putea Biserica să nu se îngrijoreze de aşa ceva? 412 VII, 1,85 | din Evanghelie şi ei nu se pot sustrage datoriei de 413 VII, 1,85 | la această tradiţie şi să se inspire din ea, filozoful 414 VII, 1,85 | filozoful nu va neglija să se arate fidel exigenţei de 415 VII, 1,85 | contextul actual, unii filozofi se fac promotorii redescoperirii 416 VII, 1,86 | să prevină pericolul care se ascunde în unele linii de 417 VII, 1,86 | eclectism, termen prin care se desemnează atitudinea celui 418 VII, 1,86 | istorică. În felul acesta, el se pune în condiţia de a nu 419 VII, 1,86 | filozofici în faţa căruia uneori se abandonează câte un teolog. 420 VII, 1,87 | acesta, cel puţin implicit, se neagă validitatea perenă 421 VII, 1,87 | obiect arheologic la care se ajunge pentru a evidenţia 422 VII, 1,87 | pentru prezent. Trebuie să se considere, dimpotrivă, chiar 423 VII, 1,87 | teologică, istoricismul tinde să se prezinte de obicei sub o 424 VII, 1,87 | pentru omul contemporan, se prevalează numai de aserţiunile 425 VII, 1,87 | actual în locul adevărului, se arată incapabilă de a satisface 426 VII, 1,88 | În trecut, aceeaşi idee se exprima în pozitivism şi 427 VII, 1,88 | abordate cu analize care se bazează pe analogii superficiale, 428 VII, 1,88 | care ceea ce în mod tehnic se poate face devine prin faptul 429 VII, 1,89 | unui comportament anume se hotărăşte în baza votului 430 VII, 1,90 | identităţii sale însăşi. Nu se poate lăsa deoparte, de 431 VII, 1,90 | consecinţă, cu temeiul pe care se sprijină demnitatea omului. 432 VII, 1,90 | omului. În felul acesta se face loc posibilităţii de 433 VII, 1,90 | libertatea, de fapt, sau se unesc împreună sau împreună 434 VII, 1,90(106)| atenţionare, la fel, pentru a se evita orice libertate aparentă, 435 VII, 1,91 | la o viziune unitară. Mi se pare important să subliniez 436 VII, 2,92 | încredinţat prin Revelaţie, fără a se mulţumi cu oprirea la stadii 437 VII, 2,92 | Volumul problemelor care se impun astăzi, de fapt, cere 438 VII, 2,92 | Adevărul, care este Cristos, se impune ca autoritate universală 439 VII, 2,92 | condiţie este posibil să se depăşească diviziunile şi 440 VII, 2,92 | depăşească diviziunile şi să se parcurgă împreună drumul 441 VII, 2,92 | cunoaşte.(109) Cum anume se configurează în mod concret 442 VII, 2,92(109)| călăuzire spre adevărul întreg se leagă, în afară de scandalum 443 VII, 2,92(109)| aceasta introduce omul aşa cum se cuvine în realitatea tainei 444 VII, 2,92(109)| Călăuzirea spre adevărul întreg se înfăptuieşte, aşadar, în 445 VII, 2,93 | Unul şi Întreit. La aceasta se ajunge reflectând asupra 446 VII, 2,93 | să exprime iubirea care se dăruieşte fără să ceară 447 VII, 2,93 | În perspectiva aceasta se impune ca exigenţă de fond 448 VII, 2,93 | scripturistice, apoi a celor în care se exprimă Tradiţia vie a Bisericii. 449 VII, 2,93 | Bisericii. În privinţa aceasta se propun astăzi unele probleme, 450 VII, 2,93 | va putea fi găsită dacă se lasă deoparte aportul filozofiei.~ 451 VII, 2,94 | prim aspect problematic se referă la raportul dintre 452 VII, 2,94 | toate o semnificaţie care se subliniază şi se expune. 453 VII, 2,94 | semnificaţie care se subliniază şi se expune. Aici, semnificaţia 454 VII, 2,94 | Aici, semnificaţia aceasta se prezintă ca adevărul despre 455 VII, 2,94 | este necesar ca teologul să se întrebe care este adevărul 456 VII, 2,94 | Evangheliile, adevărul lor nu se reduce cu siguranţă la naraţiunea 457 VII, 2,94 | evenimente al căror adevăr se află dincolo de simpla întâmplare 458 VII, 2,94 | simpla întâmplare istorică: se află în semnificaţia lor 459 VII, 2,94 | punct de vedere filozofic să se pună întrebări în legătură 460 VII, 2,95 | Cuvântul lui Dumnezeu nu se adresează unui singur popor 461 VII, 2,95 | Apare aşadar întrebarea cum se poate concilia caracterul 462 VII, 2,95 | tezele istoricismului nu se pot apăra. Aplicaţia unei 463 VII, 2,95 | textele s-au maturizat, se face trecerea la adevărul 464 VII, 2,95 | niciodată la timp şi la cultură; se cunoaşte în istorie, dar 465 VII, 2,95 | cunoaşte în istorie, dar se depăşeşte istoria însăşi.~ 466 VII, 2,96 | uşor, deoarece trebuie să se ţină cont în mod serios 467 VII, 2,96(112)| dogmei fără îndoială nu se sprijină pe un temei aşa 468 VII, 2,96(112)| pe un temei aşa de caduc. Se sprijină în schimb pe principii 469 VII, 2,97 | unilateral "de jos", cum se obişnuieşte a se spune azi, 470 VII, 2,97 | jos", cum se obişnuieşte a se spune azi, sau o ecleziologie, 471 VII, 2,97 | perenitatea sa în faptul că se întemeiază pe actul însuşi 472 VII, 2,98 | 98. Consideraţii analoage se pot face şi în ceea ce priveşte 473 VII, 2,98 | înţelegerii credinţei care se referă la lucrarea credincioşilor. 474 VII, 2,98 | privinţa adevărului. Dacă se pierde ideea unui adevăr 475 VII, 2,98 | de către raţiunea umană, se schimbă inevitabil şi concepţia 476 VII, 2,99 | 6).~În contextul acesta, se înţelege bine de ce, în 477 VII, 2,99 | implicaţii filozofice care se aprofundează în lumina credinţei. 478 VII, 2,99 | viaţa credincioşilor.(119) Se înfăptuieşte în felul acesta 479 VII, 2,99 | imposibil de realizat. Ceea ce se comunică în cateheză, de 480 VII, 2,99 | Reciprocitatea care se creează între disciplinele 481 Conclu, 0,100 | credinţei şi limitele la care ea se expune când uită sau refuză 482 Conclu, 0,101 | 101. Dacă privirea noastră se îndreaptă spre istoria gândirii, 483 Conclu, 0,102 | încredinţându-se Evangheliei, se va deschide pe sine în faţa 484 Conclu, 0,103 | este ca oglinda în care se reflectă cultura popoarelor. 485 Conclu, 0,103 | provocarea exigenţelor teologice, se dezvoltă în consonanţă cu 486 Conclu, 0,103 | cu atât mai urgent, dacă se ia în consideraţie provocările 487 Conclu, 0,103 | această atenţie trebuie să se considere ca o contribuţie 488 Conclu, 0,104 | important cu cât problemele care se pun cu mai multă urgenţă 489 Conclu, 0,104 | Izvorul acestora, nici pe care se opun Bisericii şi o persecută 490 Conclu, 0,105 | prudenţa fără capacitatea de a se dărui bucuriei, activitatea 491 Conclu, 0,105 | Dumnezeu".(128)~Gândul meu se îndreaptă şi la cei care 492 Conclu, 0,105 | acelora care vor trebui să se consacre cercetării şi predării 493 Conclu, 0,105 | şi predării teologiei. Să se străduiască să desfăşoare 494 Conclu, 0,105 | adevărului credinţei. Să nu se uite responsabilitatea gravă 495 Conclu, 0,105 | ştiinţifică corespunzătoare, să se prezinte într-o manieră 496 Conclu, 0,105 | tradiţiei creştine şi să se înfăptuiască prin datoratul 497 Conclu, 0,106 | 106. Apelul meu, în plus, se îndreaptă către filozofi 498 Conclu, 0,106 | gândirii filozofice. Să se lase interpelaţi de exigenţele 499 Conclu, 0,106 | exerciţiul unei raţiuni care se face mai sigură şi înaltă 500 Conclu, 0,106 | ştiinţifice şi tehnologice se alătură valorilor filozofice