Chapter,Paragraph,Number

 1  I,  2,14 |        istoria noastră un adevăr universal şi ultim care provoacă mintea
 2 III,  1,27|        să se ajungă la un adevăr universal şi absolut. De la sine,
 3 III,  1,27|      real adevăr, se prezintă ca universal. Ceea ce este adevărat,
 4 IV,  1,38 |    constă în afirmarea dreptului universal de a avea acces la adevăr.
 5 IV,  2,44 |          în orizontul adevărului universal, obiectiv şi transcendent,
 6  V,  1,54 | specifică de a sluji magisteriul universal al pontifului roman,(70)
 7 VI,  1,66 |          în ordine logică sensul universal al misterului lui Dumnezeu
 8 VI,  1,66 |       formulate în mod critic şi universal comunicabil. Fără aportul
 9 VI,  1,69 |       critică şi îndreptată spre universal, cerută din nou de altfel
10 VI,  1,69 |      aceea de a arăta caracterul universal al conţinutului credinţei.
11 VI,  1,70 | deschiderii tipice a omului spre universal şi transcendenţă. Deci,
12 VI,  2,75 |    ajungerii la rezultate în mod universal valide. Şi aici se verifică
13 VI,  2,77 |    inteligibilitatea şi adevărul universal al afirmaţiilor sale. Faptul
14 VII,  1,84|          stare să exprime în mod universal - deşi în termeni analogi,
15 VII,  2,92|          de a cunoaşte un adevăr universal valid nu este nicidecum
16 VII,  2,95|   concilia caracterul absolut şi universal al adevărului cu inevitabila
17 VII,  2,98|         pierde ideea unui adevăr universal despre bine, cognoscibil