| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] l-a 13 l-au 4 l.c. 5 la 500 lacunele 1 lamentabili 1 lanturile 1 | Frequency [« »] 718 sa 696 care 505 se 500 la 430 ca 402 este 395 nu | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances la |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | iubindu-l, să poată ajunge la adevărul întreg despre sine 2 Intro, 0,1 | tot ele sunt cele care ies la iveală în poemele lui Homer 3 Intro, 0,1 | omului: de fapt, de răspunsul la astfel de întrebări depinde 4 Intro, 0,2 | credincioşilor participă la efortul comun pe care îl 5 Intro, 0,2 | omenirea pentru a ajunge la adevăr; (2) pe de alta, 6 Intro, 0,2(1) | hominis: "Am devenit părtaşi la misiunea lui Cristos-profet 7 Intro, 0,2 | conştiinţa că orice adevăr la care s-a ajuns este mereu 8 Intro, 0,3 | contribuie în mod direct la punerea întrebării privitoare 9 Intro, 0,3 | punerea întrebării privitoare la sensul vieţii şi la schiţarea 10 Intro, 0,3 | privitoare la sensul vieţii şi la schiţarea unui răspuns: 11 Intro, 0,4 | semeni ai săi şi părtaşă la destinul lor. De aici începe 12 Intro, 0,4 | care îl va conduce apoi la descoperirea unor orizonturi 13 Intro, 0,4 | intelectului uman, duce la elaborarea, cu ajutorul 14 Intro, 0,4 | de gândire riguroase şi la zidirea în felul acesta, 15 Intro, 0,4 | diferite epoci, s-a ajuns la rezultate care au dus la 16 Intro, 0,4 | la rezultate care au dus la elaborarea unor adevărate 17 Intro, 0,4 | perspectivă şi imperfectă la nivel de lectură universală. 18 Intro, 0,4 | gândim, doar ca exemplu, la principiile non contradicţiei, 19 Intro, 0,4 | finalităţii, cauzalităţii, ca şi la concepţia despre persoană 20 Intro, 0,4 | subiect liber şi inteligent şi la capacităţile sale de a cunoaşte 21 Intro, 0,4 | binele; în plus, să ne gândim la unele norme morale fundamentale 22 Intro, 0,5 | raţiunii pentru a ajunge la acele obiective care să 23 Intro, 0,5 | fundamentale referitoare la existenţa omului. În acelaşi 24 Intro, 0,5 | comunicarea adevărului Evangheliei la cei care încă nu-l cunosc.~ 25 Intro, 0,5 | Totuşi, rezultatele pozitive la care s-a ajuns nu trebuie 26 Intro, 0,5 | ajuns nu trebuie să ducă la neglijarea faptului că aceeaşi 27 Intro, 0,5 | transcende. Fără referinţa la el, fiecare rămâne în voia 28 Intro, 0,5 | pentru a îndrăzni să ajungă la adevărul fiinţei. Filozofia 29 Intro, 0,5 | umane. În loc să facă apel la capacitatea omului de a 30 Intro, 0,5 | chiar şi acele adevăruri la care omul era sigur că ajunsese. 31 Intro, 0,5 | contextul contemporan. De la această rezervă nu scapă 32 Intro, 0,5 | său exclusiv, pornind de la presupoziţia că el se manifestă 33 Intro, 0,5 | acesta, totul este redus la opinie. Se dă impresia unei 34 Intro, 0,5 | chestiunea radicală referitoare la adevărul vieţii personale, 35 Intro, 0,5 | contemporan, şi nu numai la unii filozofi, atitudini 36 Intro, 0,5 | întrebări radicale referitoare la sensul şi la ultimul temei 37 Intro, 0,5 | referitoare la sensul şi la ultimul temei al vieţii 38 Intro, 0,5 | filozofiei răspunsuri definitive la astfel de întrebări.~ 39 Intro, 0,6 | despre drumul care conduce la înţelepciunea adevărată, 40 Intro, 0,6 | dreaptă pentru a ajunge la el şi să găsească în el 41 Intro, 0,6 | Înainte de toate, mă îndeamnă la această iniţiativă conştiinţa 42 Intro, 0,6 | episcopilor; nu putem renunţa la el fără a sărăci slujirea 43 Intro, 0,6 | de care depinde viitorul, la senzaţia de a fi private 44 Intro, 0,6 | propuneri care ridică efemerul la rangul de valoare, înşelând 45 Intro, 0,6 | posibilităţii de a ajunge la adevăratul sens al existenţei. 46 Intro, 0,6 | şi-a îndepărtat privirea de la adevăr, preferând succesul 47 Intro, 0,6 | cultura prin apelul peren la căutarea adevărului, trebuie 48 I, 1,7 | 7. La baza oricărei reflecţii 49 I, 1,7 | Dumnezeu (cf. 1Tes 2,13). La originea fiinţei noastre 50 I, 1,7 | trup, oamenii pot ajunge la Tatăl în Duhul Sfânt şi 51 I, 1,7 | Sfânt şi se fac părtaşi la firea dumnezeiască".(5) 52 I, 1,7 | gratuită care porneşte de la Dumnezeu pentru a ajunge 53 I, 1,7 | Dumnezeu pentru a ajunge la omenire şi a o mântui. Dumnezeu, 54 I, 1,7 | omul o are despre el duce la împlinire oricare altă cunoaştere 55 I, 1,7 | altă cunoaştere adevărată la care mintea sa este în stare 56 I, 1,7 | stare să ajungă cu privire la sensul propriei existenţe.~ 57 I, 1,8 | natura sa să ajungă până la Creator, există o cunoaştere 58 I, 1,9 | deci, învaţă că adevărul la care s-a ajuns pe calea 59 I, 1,10 | 10. La Conciliul Vatican II părinţii, 60 I, 1,10 | pentru a-i chema şi a-i primi la împărtăşire cu el. Această 61 I, 1,11 | Cristos, dimpotrivă, are loc la "împlinirea timpului" (Gal 62 I, 1,11 | împlinirea timpului" (Gal 4,4). La două mii de ani distanţă 63 I, 1,11 | De fapt, în el vine la lumină întreaga lucrare 64 I, 1,11 | mântuirii şi, mai ales, iese la iveală faptul că prin întruparea 65 I, 1,11 | Dumnezeu (cf. In 3,34) şi duce la bun sfârşit lucrarea mântuirii 66 I, 1,12 | favoarea omenirii. El ajunge la noi prin ceea ce nouă ne 67 I, 1,12 | mintea omenească, plecând de la sine, niciodată nu ar fi 68 I, 1,12 | deci, nu mai este restrâns la un domeniu teritorial şi 69 I, 1,12 | cultural, dar se deschide la fiecare bărbat şi femeie 70 I, 1,12 | prin Cristos, toţi au acces la Tatăl; prin moartea şi învierea 71 I, 1,12 | adevărul ultim cu privire la viaţa proprie şi la destinul 72 I, 1,12 | privire la viaţa proprie şi la destinul istoriei: "În realitate 73 I, 1,12 | putea omul să caute răspuns la întrebări dramatice cum 74 I, 2,13 | îşi dă asentimentul său la o astfel de mărturie divină. 75 I, 2,13 | nu se mai cere înapoi de la el, se inserează în contextul 76 I, 2,13 | fapt, libertatea ajunge la certitudinea adevărului 77 I, 2,13 | în Revelaţie. Ele servesc la conducerea mai în profunzime 78 I, 2,13 | a căutării adevărului şi la permisiunea ca mintea să 79 I, 2,13 | prezent un adevăr ascuns la care mintea este trimisă 80 I, 2,13 | anumit fel suntem trimişi la orizontul sacramental al 81 I, 2,13 | Revelaţiei şi, în special, la semnul euharistic unde unitatea 82 I, 2,13(15) | Conciliul Vatican I, la care face referinţă propoziţia 83 I, 2,13(15) | creată este complet supusă la adevărul necreat, noi suntem 84 I, 2,13 | necunoscut printre oameni, tot la fel adevărul său rămâne, 85 I, 2,13 | diferenţă exterioară. Tot la fel rămâne Euharistia printre 86 I, 2,13 | este aceea de a participa la misterul vieţii trinitare 87 I, 2,14 | abstracţie, dacă vrea să ajungă la înţelegerea misterului existenţei 88 I, 2,14 | trimite în mod constant la misterul lui Dumnezeu pe 89 I, 2,14 | semnificative din istoria omenirii, la care se referă în mod îndatorat 90 I, 2,14 | care să mă împiedice de la altele în care aş fi putut 91 I, 2,14 | o îndepărtez cu totul de la mine: abia atunci a început, 92 I, 2,14 | ai Evei, îndepărtaţi de la Dumnezeu. Ce am început? 93 I, 2,14 | săvârşit? Încotro ţinteam? La ce am ajuns? Ce am sperat, 94 I, 2,15 | Deuteronomului se pot aplica bine la situaţia aceasta: "Porunca 95 II, 1,16 | Orientului antic sunt readuse la viaţă în paginile acestea 96 II, 1,16 | după ea ca un iscoditor şi la căile ei priveghează; Cel 97 II, 1,16 | uită pe ferestrele ei şi la uşile ei ascultă. Cel care 98 II, 1,16 | Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul 99 II, 1,16 | fără obstacole şi până la capăt, dacă inserează cu 100 II, 1,17 | lui. O piatră ulterioară la acest mozaic este adăugată 101 II, 1,17 | află răspunsul liniştitor la orice întrebare care încă 102 II, 1,18 | să reuşească. Pornind de la această formă mai adâncă 103 II, 1,18 | adevărul întreg cu privire la lucruri, la originea şi 104 II, 1,18 | întreg cu privire la lucruri, la originea şi destinul lor.~ 105 II, 1,19 | gândirea filozofiei greceşti, la care pare să se refere în 106 II, 1,19 | naturii, se poate ridica la Creator: "Din mărirea şi 107 II, 1,19 | raţiunii umane, se poate ajunge la cunoaşterea Creatorului. 108 II, 1,20 | să ajungă în mod coerent la obiectul său de cunoaştere 109 II, 1,20 | omul cu raţiunea ajunge la adevăr, deoarece, luminat 110 II, 2,21 | trebuit să le înfrunte şi la care a dat un răspuns. Reflectând 111 II, 2,22 | adevăr adânc: pornind de la creaţie, "ochii minţii" 112 II, 2,22 | simţurilor poate să şi ajungă la cauza care se află la originea 113 II, 2,22 | ajungă la cauza care se află la originea oricărei realităţi 114 II, 2,22 | sensibil pentru a ajunge la originea însăşi a toate: 115 II, 2,22 | uşurinţa aceasta de a urca la Dumnezeu Creator s-a diminuat.~ 116 II, 2,22 | dar trebuia să facă apel la un principiu superior. Orbirea 117 II, 2,22 | cunoaşterea care provine de la Dumnezeu. În neascultarea 118 II, 2,23 | sfântului Paul, un aspect iese la suprafaţă cu o mare claritate: 119 II, 2,23 | planul mântuitor al Tatălui la pura logică umană este destinată 120 II, 2,23 | cere o trecere decisivă la acceptarea unei noutăţi 121 II, 2,23 | contemporani lui, Paul ajunge la culmea învăţăturii sale 122 II, 2,23 | să i se impună şi obligă la deschidere către universalitatea 123 II, 2,23 | şi credinţă, dar devine la fel de clar şi spaţiul în 124 III, 1,24 | misionare, Paul a ajuns la Atena. Oraşul filozofilor 125 III, 1,24 | individualiza o bază comună de la care să pornească în vestirea 126 III, 1,24 | orice lucru şi care dă viaţă la toate. Apoi continuă discursul 127 III, 1,24 | felul următor: "Pornind de la un singur ins, el a întocmit 128 III, 1,24 | Vinerea Sfântă când, invitând la rugăciune pentru toţi cei 129 III, 1,24 | străbată; el porneşte de la capacitatea raţiunii de 130 III, 1,25 | consideră că o persoană a ajuns la vârsta maturităţii când 131 III, 1,25 | au dus în ultimele secole la rezultate aşa de semnificative, 132 III, 1,25 | domeniul practic: mă refer la căutarea adevărului în raport 133 III, 1,25 | căuta adevărul şi a adera la adevăr după ce a fost cunoscut".(25)~ 134 III, 1,26 | 26. La început adevărul i se prezintă 135 III, 1,26 | încotro este îndreptată? La prima vedere, existenţa 136 III, 1,26 | este necesar să recurgem la filozofii absurdului, nici 137 III, 1,26 | filozofii absurdului, nici la întrebările provocatoare 138 III, 1,26 | lui Iob pentru ca să punem la îndoială sensul vieţii. 139 III, 1,26 | nu poate fi ocolită.(26) La toate acestea se adaugă 140 III, 1,27 | posibil sau nu să se ajungă la un adevăr universal şi absolut. 141 III, 1,27 | universal şi absolut. De la sine, orice adevăr, chiar 142 III, 1,27 | răspundă şi să dea sens la toată căutarea sa: ceva 143 III, 1,27 | este dorinţa de a ajunge la certitudinea adevărului 144 III, 2,29 | perspectiva de a putea ajunge la un răspuns poate să-l împingă 145 III, 2,29 | unui anumit fenomen, el, de la bun început are încredere 146 III, 2,29 | pentru faptul că nu a ajuns la obiectivul propus; pe bună 147 III, 2,29 | nu diferă de răspunsurile la care au ajuns atâţia alţii. 148 III, 2,29 | Din ansamblul rezultatelor la care s-a ajuns, totuşi, 149 III, 2,29 | a ajunge, în linii mari, la adevăr.~ 150 III, 2,30 | facem o referinţă rapidă la aceste diferite forme de 151 III, 2,30 | cercetării ştiinţifice. La un alt nivel se află adevărurile 152 III, 2,30 | adevărurile cu caracter filozofic, la care omul ajunge cu ajutorul 153 III, 2,30 | tradiţiile lor le oferă la întrebările definitive.(27)~ 154 III, 2,30 | ele nu se limitează doar la doctrinele, uneori trecătoare, 155 III, 2,30 | Cristos. Înainte de a răspunde la această întrebare trebuie 156 III, 2,31 | societate. Deci, chiar de la naştere se găseşte cufundat 157 III, 2,31 | în variate tradiţii, de la care primeşte nu numai limbajul 158 III, 2,31 | aceste adevăruri pot fi puse la îndoială şi trecute prin 159 III, 2,32 | progresiv prin evidenţa la care se ajunge personal; 160 III, 2,32 | este lipsită de referinţa la adevăr: omul, crezând, se 161 III, 2,32 | gândul meu fuge direct la mărturia martirilor. În 162 III, 2,32 | putea face să cedeze de la adeziunea lui faţă de adevăr 163 III, 2,33 | esenţial pentru existenţa sa, la un astfel de adevăr se ajunge 164 III, 2,33 | îi permite să participe la misterul lui Cristos, în 165 III, 2,33(28) | ocazii. "Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? 166 III, 2,33(28) | un de ce al existenţei, la fiecare din clipele sale, 167 III, 2,33(28) | fiecare din clipele sale, la etapele sale de creştere 168 III, 2,33(28) | creştere şi decisive ca şi la momentele sale mai obişnuite. 169 III, 2,33(28) | în consecinţă răspunsul la ele măsoară profunzimea 170 III, 2,33(28) | omului către adevăr şi stă la baza căutării divinului 171 III, 2,34 | conflict cu adevărurile la care se ajunge filozofând. 172 III, 2,34 | cunoaştere conduc de altfel la adevăr în plinătatea sa. 173 III, 2,34(29) | realităţile de credinţă provin de la acelaşi Dumnezeu" (Gaudium 174 III, 2,34(29) | PAUL AL II-LEA, Discurs la Academia Pontificală a Ştiinţelor, 175 III, 2,35 | constituie punctele de referinţă la care vom reveni, pentru 176 IV, 1,36 | creştină se confruntă încă de la început cu curentele filozofice 177 IV, 1,36 | care a avut-o sfântul Paul la Atena cu "anumiţi filozofi 178 IV, 1,36 | evidenţă aluziile repetate la convingerile populare de 179 IV, 1,36 | lor să facă trimiteri doar la "Moise şi la profeţi"; trebuiau 180 IV, 1,36 | trimiteri doar la "Moise şi la profeţi"; trebuiau să facă 181 IV, 1,36 | trebuiau să facă apel şi la cunoaşterea naturală a lui 182 IV, 1,36 | naturală a lui Dumnezeu şi la glasul conştiinţei morale 183 IV, 1,36 | filozofilor, care încă de la început au opus miturilor 184 IV, 1,36 | politeistă, ajungând până la divinizarea lucrurilor şi 185 IV, 1,37 | 37. În referinţa la această mişcare de apropiere 186 IV, 1,37 | desăvârşiţi. Fără îndoială că la acest gen de speculaţii 187 IV, 1,37 | apostolului, dacă le raportăm la diferitele forme de esoterism 188 IV, 1,37 | care se extind astăzi şi la unii credincioşi, lipsiţi 189 IV, 1,37 | Tertulian, ridicau rezerve la rândul lor în faţa unui 190 IV, 1,38 | conducă pe interlocutor la convertirea inimii şi cererea 191 IV, 1,38 | răspuns atât de satisfăcător la întrebarea, până în momentul 192 IV, 1,38 | nerezolvată, cu privire la sensul vieţii, încât frecventarea 193 IV, 1,38 | claritate, dacă ne gândim la acea contribuţie a creştinismului 194 IV, 1,38 | universal de a avea acces la adevăr. După ce a dat jos 195 IV, 1,38 | creştinismul a vestit încă de la începuturile sale egalitatea 196 IV, 1,38 | acestei concepţii se aplica la tema adevărului. În mod 197 IV, 1,38 | care cercetarea lui o avea la cei din antichitate: deoarece 198 IV, 1,38 | antichitate: deoarece accesul la adevăr este un bine care 199 IV, 1,38 | care îngăduie să se ajungă la Dumnezeu, toţi trebuie să 200 IV, 1,38 | acesta. Căile pentru a ajunge la adevăr rămân numeroase; 201 IV, 1,38 | cu condiţia de a conduce la scopul final, adică la revelaţia 202 IV, 1,38 | conduce la scopul final, adică la revelaţia lui Isus Cristos.~ 203 IV, 1,38 | filozofie sigură şi utilă".(32) La fel, Clement din Alexandria 204 IV, 1,38 | creştină(34) şi o pregătire la Evanghelie.(35) Deoarece " 205 IV, 1,38 | tot posibilul ca să ajungă la ea. La noi se numesc filozofi 206 IV, 1,38 | posibilul ca să ajungă la ea. La noi se numesc filozofi cei 207 IV, 1,39 | a-i răspunde. Referindu-se la nu puţine elemente din gândirea 208 IV, 1,40 | acea convertire radicală la care filozofii frecventaţi 209 IV, 1,40 | mi se impusese dincolo, la manihei, ca, printr-o îndrăzneaţă 210 IV, 1,40 | Aceloraşi platonici, la care se făcea referinţă 211 IV, 1,40 | totuşi calea care conduce la el: Cuvântul întrupat.(39) 212 IV, 1,40 | date care, făcând referinţă la experienţă, prevesteau viitoarele 213 IV, 1,41 | mesajului lor cu sistemele la care făceau referinţă. Întrebarea 214 IV, 1,41 | gânditorii creştini, încă de la început, abordau problema 215 IV, 1,41 | credinţei, ştiau să ajungă la formele cele mai profunde 216 IV, 1,41 | limităm lucrarea lor doar la transpunerea adevărurilor 217 IV, 1,41 | fapt, au reuşit să scoată la lumină în întregime ceea 218 IV, 1,41 | era în stare să se înalţe la nivelurile mai înalte de 219 IV, 1,41 | Întâlnirea nu a fost doar la nivel de culturi, dintre 220 IV, 1,41 | raţiunea a reuşit să ajungă la binele suprem şi adevărul 221 IV, 1,42 | sfântului Anselm cu privire la intellectus fidei. Pentru 222 IV, 1,42 | permită tuturor să ajungă la o anumită înţelegere a ceea 223 IV, 1,42 | răzbătut deja gândind până la acesta, astfel încât să 224 IV, 1,42 | dispută până acum cu privire la esenţa supremă, susţinută 225 IV, 2,43 | credinţei, ambele provin de la Dumnezeu, spunea el; de 226 IV, 2,43 | filozofiei, poate contribui la înţelegerea revelaţiei divine. 227 IV, 2,43 | presupune natura şi o duce la desăvârşire,(45) tot la 228 IV, 2,43 | la desăvârşire,(45) tot la fel credinţa presupune şi 229 IV, 2,43 | necesară pentru a se înălţa la cunoaşterea misterului lui 230 IV, 2,43 | degradează dându-şi asentimentul la conţinuturile credinţei; 231 IV, 2,43 | credinţei; în orice caz la acestea se ajunge printr-o 232 IV, 2,43 | de-al şaptelea centenar de la moartea doctorului angelic: " 233 IV, 2,43 | soluţiei pe care el a dat-o la problema noii confruntări 234 IV, 2,43(46) | Discursul către participanţii la al IX - lea Congres Tomistic 235 IV, 2,44 | află şi cea referitoare la rolul pe care Duhul Sfânt 236 IV, 2,44 | judecata sa dreaptă pornind de la adevărurile credinţei însăşi. " 237 IV, 2,44 | exprimă sfântul Iacob. Tot la fel este deosebită şi de 238 IV, 2,44 | conţinuturile credinţei, ajungând la misterul însuşi al lui Dumnezeu.~ 239 IV, 2,44 | să se arate, evidenţiind la maximum universalitatea 240 IV, 3,45 | spirit raţionalist, prezent la unii gânditori, poziţiile 241 IV, 3,45 | radicalizat, ajungând de fapt la o filozofie separată şi 242 IV, 3,45 | cunoaştere capabilă să ajungă la formele cele mai înalte 243 IV, 3,45 | credinţă şi alternativă la ea.~ 244 IV, 3,46 | mişcarea aceasta a ajuns la apogeu. Unii reprezentanţi 245 IV, 3,46 | înţelese în mod raţional. La această gândire s-au opus 246 IV, 3,46 | politic şi social, au ajuns la sisteme totalitare traumatice 247 IV, 3,46 | îndepărtat de orice referinţă la ideea creştină despre lume 248 IV, 3,46 | lăsat deoparte orice apel la ideea metafizică şi morală. 249 IV, 3,46 | par să cedeze, nu doar la logica pieţei, ci şi la 250 IV, 3,46 | la logica pieţei, ci şi la tentaţia unei puteri demiurgice 251 IV, 3,46 | posibilitatea de a ajunge la ţinta adevărului. În interpretarea 252 IV, 3,46 | primatul. Nihilismul se află la originea acelei răspândite 253 IV, 3,47 | schimbat rolul filozofiei. De la înţelepciune şi ştiinţă 254 IV, 3,47 | universală, s-a redus progresiv la una din multele provincii 255 IV, 3,47 | mai mult, a fost limitată la un rol cu totul marginal. 256 IV, 3,47 | sunt luate pur şi simplu de la cel care le-a produs; cât 257 IV, 3,47 | unic scop al lor ajungerea la certitudinea subiectivă 258 IV, 3,47 | certitudinea subiectivă sau la utilitatea practică. Consecinţa 259 IV, 3,48 | 48. Ceea ce iese la suprafaţă din această ultimă 260 IV, 3,48 | acelora care au contribuit la mărirea distanţei dintre 261 IV, 3,48 | minţii şi a inimii, pot duce la descoperirea drumului adevărului. 262 IV, 3,48 | pericolul grav de a fi redusă la mit sau superstiţie. În 263 V, 1,49 | necesare pentru a ajunge la el. O filozofie conştientă 264 V, 1,50 | exprima judecata sa cu privire la compatibilitatea sau nu 265 V, 1,50 | cauză, pentru că se referă la adevărul revelat pe care 266 V, 1,51 | închidă drumul care duce la recunoaşterea misterului.~ 267 V, 1,52 | declaraţiile cu privire la teoriile care susţineau 268 V, 1,52 | ca şi cele cu privire la diferitele forme de idolatrie 269 V, 1,52(56) | Cf. SINODUL DE LA CONSTANTINOPOL, DS 403.~ 270 V, 1,52(57) | Cf. CONCILIUL DE LA TOLEDO I, DS 205; CONCILIUL 271 V, 1,52(57) | I, DS 205; CONCILIUL DE LA BRAGA I, DS 459-460; SIXT 272 V, 1,52 | opune o filozofie a lor la variatele curente ale gândirii 273 V, 1,52 | filozofii să nu devieze, la rândul lor, în forme eronate 274 V, 1,52(58) | Cf. CONCILIUL ECUMENIC DE LA VIENNE, Decretul Fidei catholicae, 275 V, 1,53 | credinţa. Conciliul pornea de la exigenţa fundamentală, presupusă 276 V, 1,54 | al X-lea, care arăta că la baza modernismului s-ar 277 V, 1,54 | sau mai puţin deviază de la drumul drept, nu pot fi 278 V, 1,55 | 55. Dacă privim la condiţia noastră de azi, 279 V, 1,55 | realităţii de fapt sau numai la cercetarea unor sectoare 280 V, 1,55 | sale.~În teologie revin la suprafaţă tentaţiile de 281 V, 1,55 | încredinţat Bisericii; aderând la el, întregul popor sfânt, 282 V, 1,55 | împreună cu întreaga Biserică, la sensul deplin al textelor. 283 V, 1,55 | metodologii hermeneutice au şi ele la bază o concepţie filozofică: 284 V, 1,55 | discernământ înainte de a o aplica la textele sacre.~Alte forme 285 V, 1,56 | adecvări a intelectului la realitatea obiectivă. Cu 286 V, 2,57 | şi ştiinţa teologică.(78) La mai mult de un secol distanţă, 287 V, 2,57 | fiind aceea care se referă la valoarea incomparabilă a 288 V, 2,58 | puternică de gânditori formaţi la şcoala doctorului angelic.~ 289 V, 2,59 | filozofie care, pornind de la analiza imanenţei, deschidea 290 V, 2,60 | Conciliul Ecumenic Vatican II, la rândul său, prezintă o învăţătură 291 V, 2,60 | să i se dedice candidaţii la preoţie; sunt recomandări 292 V, 2,60 | pot extinde mai în general la învăţătura creştină în ansamblul 293 V, 2,60 | pentru cei care se pregătesc la studiile teologice. În ceea 294 V, 2,60(83) | Decretul despre formarea la preoţie Optatm totius, 15.~ 295 V, 2,61 | pentru studiul filozofiei.~La baza acestei pierderi de 296 V, 2,61 | autorizare implicită de lăsa la o parte filozofia sau de 297 V, 2,61 | Aceasta va permite să iasă la suprafaţă trăsăturile pozitive 298 V, 2,62 | din formarea candidaţilor la preoţie. Nu este o întâmplare 299 V, 2,62 | Să ne uităm, de exemplu, la lipsa de atenţie în raport 300 V, 2,62 | cultura modernă, care a dus la blocarea oricărei forme 301 V, 2,62 | oricărei forme de dialog sau la o acceptare fără distincţie 302 VI, 1,64 | natural filozof. Teologia, la rândul ei, întrucât este 303 VI, 1,64 | să ocolească raportarea la filozofiile de fapt elaborate 304 VI, 1,64 | teologiei, în care apelul la gândirea filozofică se impune 305 VI, 1,65 | teologia vrea să răspundă la exigenţele specifice ale 306 VI, 1,65 | ceea ce priveşte pregătirea la o corectă auditus fidei, 307 VI, 1,65 | funcţiuni ale limbajului. La fel de important este aportul 308 VI, 1,65 | de gândire împrumutate de la o anumită tradiţie filozofică. 309 VI, 1,65 | terminologia, pentru a ajunge la interpretări corecte şi 310 VI, 1,66 | primul rând, făcând să iasă la suprafaţă semnificaţia de 311 VI, 1,66 | în misterul său pascal. La acest mister el participă 312 VI, 1,66 | credinţei.~Teologia dogmatică, la rândul ei, trebuie să fie 313 VI, 1,66 | se face apel nemijlocit la concepte ca: lege morală, 314 VI, 1,66 | primesc o definiţie a lor la nivelul eticii filozofice.~ 315 VI, 1,67 | cunoaşterii prin credinţă, ies la suprafaţă unele adevăruri 316 VI, 1,67 | Să ne gândim, de exemplu, la cunoaşterea naturală a lui 317 VI, 1,67 | naturală a lui Dumnezeu, la posibilitatea de a deosebi 318 VI, 1,67 | Dumnezeu de alte fenomene sau la recunoaşterea credibilităţii 319 VI, 1,67 | recunoaşterea credibilităţii sale, la felul în care limbajul uman 320 VI, 1,67 | orice experienţă umană. De la toate aceste adevăruri, 321 VI, 1,67 | credinţă, care poate duce la acceptarea revelaţiei, fără 322 VI, 1,67 | să descopere orizonturile la care de una singură nu ar 323 VI, 1,67(90) | fundamentale cu privire la sensul vieţii, la scopul 324 VI, 1,67(90) | privire la sensul vieţii, la scopul pe care vrea să i-l 325 VI, 1,67(90) | care vrea să i-l dea şi la ceea ce îl aşteaptă după 326 VI, 1,67(90) | Scrisoare către participanţii la Congresul Internaţional 327 VI, 1,67(90) | de Teologie Fundamentală la 125 de ani de la "Dei Filius" ( 328 VI, 1,67(90) | Fundamentală la 125 de ani de la "Dei Filius" (30 septembrie 329 VI, 1,68 | îi conduce pe credincioşi la o libertate şi responsabilitate 330 VI, 1,68 | morală trebuie să recurgă la o părere filozofică corectă 331 VI, 1,69 | teologul, mai degrabă decât la filozofie, ar trebui să 332 VI, 1,69 | filozofie, ar trebui să recurgă la ajutorul altor forme de 333 VI, 1,69 | în continuare, pornind de la o concepţie greşită despre 334 VI, 1,69 | parte de adevăr. Referinţa la ştiinţe, utilă în multe 335 VI, 1,69 | datoria de a nu se opri doar la cazul singular şi concret, 336 VI, 1,70 | Biserica a trăit-o încă de la începuturile predicării 337 VI, 1,70 | în toate locurile, "până la marginile pământului" (Fap 338 VI, 1,70 | reflecţia noastră se lărgeşte la transformarea care s-a creat 339 VI, 1,70 | păgâne după ce au ajuns la credinţă. În faţa bogăţiei 340 VI, 1,70 | universală: nu mai este limitată la specificul unui popor, al 341 VI, 1,70 | obiceiurilor sale, dar extinsă la toţi ca patrimoniu din care 342 VI, 1,70 | în Cristos să participe la unitatea familiei fiilor 343 VI, 1,70 | suprem prin participarea la misterul său. Această unitate 344 VI, 1,70 | care culturile fac apel la valorile tradiţiilor antice, 345 VI, 1,70 | puţin reală - referinţa la manifestarea lui Dumnezeu 346 VI, 1,71 | înconjurător şi contribuie, la rândul său, la modelarea 347 VI, 1,71 | contribuie, la rândul său, la modelarea progresivă a caracteristicilor 348 VI, 1,71 | producă din nou evenimentul la care au fost martori pelerinii 349 VI, 1,71 | martori pelerinii prezenţi la Ierusalim în ziua de Rusalii. 350 VI, 1,71 | în timp ce aşteaptă de la fiecare destinatar adeziunea 351 VI, 1,71 | acelaşi timp, este chemare la adevărul întreg. În întâlnirea 352 VI, 1,72 | contact cu marile culturi la care nu a ajuns mai înainte, 353 VI, 1,73 | mişcări care, pornind de la cuvântul lui Dumnezeu, se 354 VI, 1,73 | se străduieşte să ajungă la o mai bună înţelegere a 355 VI, 1,74 | justifică alăturarea lor la maeştrii filozofiei antice. 356 VI, 1,74 | Losski. Evident, referindu-mă la aceşti autori, alături de 357 VI, 2,75 | este garanţia ajungerii la rezultate în mod universal 358 VI, 2,75 | în sine datul revelat.~De la această corectă stare de 359 VI, 2,75 | fapt închiderea accesului la o cunoaştere mai profundă 360 VI, 2,76 | creştină. Denumirea este de la sine legitimă, dar nu trebuie 361 VI, 2,76 | se vrea să se facă aluzie la o filozofie oficială a Bisericii, 362 VI, 2,76 | referinţă pur şi simplu la o filozofie elaborată de 363 VI, 2,76 | De exemplu, să ne gândim la problemele răului şi ale 364 VI, 2,76 | răului şi ale suferinţei, la identitatea personală a 365 VI, 2,76 | personală a lui Dumnezeu şi la întrebarea legată de sensul 366 VI, 2,76 | vieţii sau, mai direct, la întrebarea metafizică radicală: " 367 VI, 2,76 | aspectul obiectiv, referitor la conţinuturi: Revelaţia propune 368 VI, 2,76 | lumina credinţei, care ajută la punerea din punct de vedere 369 VI, 2,76 | adevărurile credinţei pornind de la Revelaţie. Au continuat 370 VI, 2,76 | dar lărgind cercetarea lor la noi domenii ale adevărului. 371 VI, 2,77 | principiilor de autonomie la care s-a făcut referinţă, 372 VI, 2,78 | nici să impună adeziunea la teze speciale. Intenţia 373 VI, 2,78 | aflat sinteza cea mai înaltă la care a ajuns vreodată gândirea, 374 VI, 2,79 | asupra fiinţei pornind de la splendoarea care provine 375 VI, 2,79 | cu gândirea şi nu renunţă la ea. Încă o dată, lecţia 376 VII, 1,80 | care permit să se ajungă la o concepţie despre om şi 377 VII, 1,80 | necreată, nici nu s-a născut de la sine. Numai Dumnezeu este 378 VII, 1,80 | din paginile Bibliei iese la suprafaţă o idee despre 379 VII, 1,80 | creaturi - inclusiv omul - duce la drame care distrug căutarea 380 VII, 1,80 | că ea nu se poate reduce la o oarecare deficienţă datorată 381 VII, 1,80 | sensul existenţei ajunge la culmea sa. De fapt, se face 382 VII, 1,81 | numeroase că, de fapt, asistăm la afirmarea fenomenului fărâmiţării 383 VII, 1,81 | gândire ambiguă, care îl duce la o închidere şi mai mare 384 VII, 1,81 | proprii, fără nici o referinţă la transcendent. O filozofie 385 VII, 1,81 | grav de a degrada raţiunea la funcţiuni doar instrumentale, 386 VII, 1,81 | util pentru a se adecva la natura ei însăşi. Făcând 387 VII, 1,82 | puterea omului de a ajunge la cunoaşterea adevărului; 388 VII, 1,82 | adaequatio rei et intellectus la care se referă Învăţătorii 389 VII, 1,82 | inteligenţa nu se limitează doar la fenomene, ci poate atinge, 390 VII, 1,82 | pentru a da acest ajutor la aprofundarea bogăţiei conţinute 391 VII, 1,83 | în căutarea ei de adevăr, la ceva absolut, ultim, temeinic. 392 VII, 1,83 | este văzută ca alternativă la antropologie, deoarece tocmai 393 VII, 1,83 | provocare ce ne aşteaptă la sfârşitul acestui mileniu 394 VII, 1,83 | necesară pe atât de urgentă, de la fenomen la fundament. Nu 395 VII, 1,83 | de urgentă, de la fenomen la fundament. Nu se poate să 396 VII, 1,83 | se poate să ne oprim doar la experienţă; chiar când aceasta 397 VII, 1,83 | reflecţia speculativă să ajungă la substanţa spirituală şi 398 VII, 1,83 | substanţa spirituală şi la temeiul care o susţine. 399 VII, 1,83 | face referinţe continue la ceea ce depăşeşte experienţa 400 VII, 1,83 | în mod riguros limitată la lumea experienţei sensibile. 401 VII, 1,84 | limbajului. Rezultatele la care ajung aceste studii 402 VII, 1,84 | lor tind să se oprească la cum se înţelege şi cum se 403 VII, 1,84 | raţiunea, dar se situează de la sine în afara jocului. Credinţa, 404 VII, 1,84 | ne poate trimite doar de la o interpretare la o altă 405 VII, 1,84 | doar de la o interpretare la o altă interpretare, fără 406 VII, 1,84 | conducă vreodată să ajungem la o afirmaţie pur şi simplu 407 VII, 1,85 | este în stare să ajungă la o viziune unitară şi organică 408 VII, 1,85 | să răspundă ca filozofi la exigenţele pe care cuvântul 409 VII, 1,85 | scolasticii, pentru a ajunge până la înţelegerea achiziţiilor 410 VII, 1,85 | contemporane. Dacă va şti să ajungă la această tradiţie şi să se 411 VII, 1,85 | corectă de cunoaştere. Apelul la tradiţie, de fapt, nu este 412 VII, 1,86 | fără să fie atent nici la coerenţa şi conexiunea lor 413 VII, 1,86 | conexiunea lor sistematică nici la inserarea lor istorică. 414 VII, 1,86 | în care au apărut ajută la depăşirea riscurilor eclectismului 415 VII, 1,87 | filozofii pe baza adecvării sale la o anumită perioadă şi la 416 VII, 1,87 | la o anumită perioadă şi la o anumită misiune istorică. 417 VII, 1,87 | decât un obiect arheologic la care se ajunge pentru a 418 VII, 1,87 | satisface exigenţele de adevăr la care teologia este chemată 419 VII, 1,88 | contemporane au contribuit la răspândirea mentalităţii 420 VII, 1,88 | de întrebarea privitoare la sensul vieţii este considerat 421 VII, 1,88 | raţional. Lucrul acesta duce la sărăcirea reflecţiei umane, 422 VII, 1,88 | animal rationale), încă de la începuturile existenţei 423 VII, 1,89 | le face, exclude recursul la reflecţiile teoretice sau 424 VII, 1,89 | reflecţiile teoretice sau la aprecierile întemeiate pe 425 VII, 1,89 | care nu contemplă referinţa la fundamentele ordinii axiologice 426 VII, 1,90 | expuse până aici conduc, la rândul lor, la o concepţie 427 VII, 1,90 | aici conduc, la rândul lor, la o concepţie mai generală, 428 VII, 1,90 | şi-au luat rămas bun de la sensul fiinţei. Intenţionez 429 VII, 1,90 | Intenţionez să mă refer la lectura nihilistă, care, 430 VII, 1,90 | a-l conduce progresiv sau la o distructivă voinţă de 431 VII, 1,90 | distructivă voinţă de putere sau la disperarea singurătăţii. 432 VII, 1,90(106) | autentice; şi atenţionare, la fel, pentru a se evita orice 433 VII, 1,91 | altfel, cu greu s-ar readuce la o viziune unitară. Mi se 434 VII, 1,91 | trecut, reacţii care au dus la o radicală punere în discuţie 435 VII, 1,91 | de gândire care fac apel la post-modernitate merită 436 VII, 1,91 | din ameninţările majore, la acest sfârşit de secol, 437 VII, 2,92 | care Conciliul Vatican II, la timpul său, i l-a încredinţat: 438 VII, 2,92 | în perspectiva aceasta, la cuvintele rostite de suveranul 439 VII, 2,92 | pontif Ioan al XXIII-lea la deschiderea Conciliului? 440 VII, 2,92 | Este necesar ca, aderând la aşteptarea vie a celor care 441 VII, 2,92 | într-un mod care să corespundă la exigenţele timpului nostru".(107)~ 442 VII, 2,92 | a se mulţumi cu oprirea la stadii intermediare. Este 443 VII, 2,92(107) | Discurs la deschiderea Conciliului ( 444 VII, 2,92(109) | spune: El vă va conduce la adevărul întreg. Această 445 VII, 2,92(109) | adevărul întreg, cu referinţă la ceea ce apostolii pentru 446 VII, 2,93 | Dumnezeului Unul şi Întreit. La aceasta se ajunge reflectând 447 VII, 2,93 | lui înviere şi înălţare la dreapta Tatălui, de unde 448 VII, 2,94 | aspect problematic se referă la raportul dintre semnificaţie 449 VII, 2,94 | adevăr. Ca oricare alt text, la fel şi izvoarele pe care 450 VII, 2,94 | nu se reduce cu siguranţă la naraţiunea unor simple evenimente 451 VII, 2,94 | evenimente istorice sau la revelarea unor fapte naturale, 452 VII, 2,95 | sau unei singure epoci. La fel, enunţurile dogmatice, 453 VII, 2,95 | în stare să arate cum, de la circumstanţele istorice 454 VII, 2,95 | maturizat, se face trecerea la adevărul exprimat de ele, 455 VII, 2,95 | poate fi limitat niciodată la timp şi la cultură; se cunoaşte 456 VII, 2,95 | limitat niciodată la timp şi la cultură; se cunoaşte în 457 VII, 2,96(112) | catolici pentru a ajunge la o oarece cunoaştere şi înţelegere 458 VII, 2,96(113) | doctrinei catolice cu privire la Biserică, Mysterium Ecclesiae ( 459 VII, 2,97 | Pragmatismul dogmatic de la începuturile acestui secol, 460 VII, 2,97 | teologice, trebuie să recurgă la filozofia fiinţei. Aceasta 461 VII, 2,97 | orice limită până ajunge la Acela care dă împlinirea 462 VII, 2,97 | primeşte principiile sale de la Revelaţie ca izvor nou de 463 VII, 2,97(115) | PAUL AL II-LEA, Discursul la Ateneul Pontifical "Angelicum" ( 464 VII, 2,98 | credinţei care se referă la lucrarea credincioşilor. 465 VII, 2,98 | Adevărul acesta, referitor la partea majoritară a problemelor 466 VII, 2,98 | morală trebuie să recurgă la o etică filozofică îndreptată 467 VII, 2,98 | îndreptată spre adevărul binelui; la o etică, deci, nici subiectivistă 468 VII, 2,99 | Vestirea şi kerigma cheamă la convertire, propunând adevărul 469 VII, 2,99 | relevanţă deosebită şi referinţa la cateheză: aceasta posedă, 470 VII, 2,99 | filozofică poate contribui mult la clarificarea raportului 471 VII, 2,99 | teologice şi rezultatele la care au ajuns diferitele 472 Conclu, 0,100 | 100. La mai mult de o sută de ani 473 Conclu, 0,100 | mult de o sută de ani de la publicarea enciclicei Aeterni 474 Conclu, 0,100 | a lui Leon al XIII-lea, la care am făcut referinţă 475 Conclu, 0,100 | înţelegerea credinţei şi limitele la care ea se expune când uită 476 Conclu, 0,102 | aceasta: a conduce pe oameni la descoperirea puterii lor 477 Conclu, 0,103 | evanghelizări, fac apel la filozofi pentru ca să ştie 478 Conclu, 0,104 | omenirii - să ne gândim la problema ecologică, la problema 479 Conclu, 0,104 | gândim la problema ecologică, la problema păcii sau la convieţuirea 480 Conclu, 0,104 | ecologică, la problema păcii sau la convieţuirea raselor şi 481 Conclu, 0,104 | unicul răspuns definitiv la problemele omului,(127) 482 Conclu, 0,105 | reflecţie din care să iasă la suprafaţă caracterul speculativ 483 Conclu, 0,105 | Gândul meu se îndreaptă şi la cei care sunt responsabili 484 Conclu, 0,105 | responsabili de formarea la preoţie, fie academică fie 485 Conclu, 0,105 | trebuie respectată şi urgentă, la care suntem chemaţi toţi, 486 Conclu, 0,105 | chemaţi toţi, de a contribui la o comunicare autentică şi 487 Conclu, 0,106 | de argumentare ca răspuns la o astfel de interpelare. 488 Conclu, 0,106 | îndreptaţi spre adevăr şi atenţi la binele pe care adevărul 489 Conclu, 0,106 | sprijinul ce-l primeşte de la credinţă.~Nu pot să nu adresez, 490 Conclu, 0,106 | adevărului, şi când se referă la o realitate limitată a lumii 491 Conclu, 0,106(131)| PAUL AL II-LEA, Discurs la Universitatea din Cracovia 492 Conclu, 0,106(131)| aniversării a 600 de ani de la înfiinţare în Alma Mater 493 Conclu, 0,107 | privească în profunzime la om, pe care Cristos l-a 494 Conclu, 0,107 | prin taina iubirii sale şi la căutarea sa constantă de 495 Conclu, 0,107 | construindu-şi locuinţa proprie la umbra Înţelepciunii şi locuind 496 Conclu, 0,107 | libertăţii sale şi chemarea sa la iubirea şi cunoaşterea lui 497 Conclu, 0,108 | se facă unul dintre noi, la fel filozofia este chemată 498 Conclu, 0,108 | Maria, în consimţământul dat la vestea îngerului Gabriel, 499 Conclu, 0,108 | umanitate şi libertate, la fel gândirea filozofică, 500 Conclu, 0,108 | întregi pentru totdeauna.~Dată la Roma, în "Sfântul Petru",