| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] bune 1 bunul 1 c 1 ca 430 caadaev 1 caci 3 cad 1 | Frequency [« »] 696 care 505 se 500 la 430 ca 402 este 395 nu 375 o | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances ca |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | Credinţa şi raţiunea sunt ca două aripi cu care spiritul 2 binec | a-l cunoaşte pe el pentru ca, cunoscându-l şi iubindu-l, 3 Intro, 0,1 | decursul secolelor, a făcut ca omenirea să se întâlnească 4 Intro, 0,1 | urgentă.~Ceea ce se pune ca obiect al cunoaşterii noastre 5 Intro, 0,1 | care trebuie să fie asumat ca regulă minimă de fiecare 6 Intro, 0,1 | drept "om" tocmai pentru că "se cunoaşte pe sine însuşi".~ 7 Intro, 0,1 | lui Confucius şi Lao-Tze ca şi în predica lui Tirthankara 8 Intro, 0,1 | lui Euripide şi Sofocle ca şi în tratatele filozofice 9 Intro, 0,2 | străzile lumii pentru a vesti că Isus Cristos este "calea, 10 Intro, 0,2 | dobândite, însă cu conştiinţa că orice adevăr la care s-a 11 Intro, 0,3 | feluri diferite, ea arată că dorinţa de adevăr aparţine 12 Intro, 0,3 | autohtonă şi originară, care, ca bogăţie autentică a culturilor, 13 Intro, 0,3 | demonstrează prin faptul că o formă de bază a ştiinţei 14 Intro, 0,4 | Oricum, trebuie subliniat că în spatele unui singur termen 15 Intro, 0,4 | filozofică. Însă este evident că, în cazurile acestea, intră 16 Intro, 0,4 | gândirii. Să ne gândim, doar ca exemplu, la principiile 17 Intro, 0,4 | finalităţii, cauzalităţii, ca şi la concepţia despre persoană 18 Intro, 0,4 | concepţia despre persoană ca subiect liber şi inteligent 19 Intro, 0,4 | Acestea şi alte teme arată că, în afara curentelor de 20 Intro, 0,4 | patrimoniu spiritual al omenirii. Ca şi cum ne-am găsi în faţa 21 Intro, 0,4 | căreia fiecare în parte simte că posedă principiile acestea, 22 Intro, 0,4 | cunoştinţe, tocmai pentru că într-o anumită măsură sunt 23 Intro, 0,5 | raţiunii. Mă determină faptul că, mai ales în zilele noastre, 24 Intro, 0,5 | ducă la neglijarea faptului că aceeaşi raţiune, având intenţia 25 Intro, 0,5 | unilateral asupra omului ca subiect, pare să fi uitat 26 Intro, 0,5 | subiect, pare să fi uitat că acesta este chemat mereu 27 Intro, 0,5 | în convingerea eronată că totul trebuie să fie dominat 28 Intro, 0,5 | tehnică. Astfel s-a întâmplat că, în loc de a exprima mai 29 Intro, 0,5 | relativism, care au făcut ca cercetarea filozofică să 30 Intro, 0,5 | adevăruri la care omul era sigur că ajunsese. Pluralitatea legitimă 31 Intro, 0,5 | nediferenţiat, fundamentat pe teza că toate poziţiile sunt echivalente: 32 Intro, 0,5 | pornind de la presupoziţia că el se manifestă în mod egal 33 Intro, 0,6 | competenţei care derivă din faptul că este păstrătoarea Revelaţiei 34 Intro, 0,6 | limpede adevărul" (2Cor 4,2), ca şi teologilor şi filozofilor 35 Intro, 0,6 | înţelepciunea adevărată, pentru ca oricine care are în inimă 36 Intro, 0,6 | Vatican II, când afirmă că episcopii sunt "martori 37 Intro, 0,6 | filozofiei o provocare pentru ca să recupereze şi să dezvolte 38 Intro, 0,6 | De fapt, nu se poate nega că perioada aceasta de schimbări 39 Intro, 0,6 | existenţei. Astfel se întâmplă că mulţi trag după ei propria 40 Intro, 0,6 | acesta depinde şi de faptul că uneori cine era chemat prin 41 Intro, 0,6 | asupra acestei teme, pentru ca omenirea, în pragul mileniului 42 I, 1,7 | Biserica se află conştiinţa că este păstrătoarea unui mesaj 43 I, 1,7 | şi a o mântui. Dumnezeu, ca izvor al iubirii, doreşte 44 I, 1,8 | Conciliul să afirme cu tărie că, în afara cunoaşterii specifice 45 I, 1,8 | adevăr foarte sigur pentru că Dumnezeu nu înşală nici 46 I, 1,9 | Vatican I, deci, învaţă că adevărul la care s-a ajuns 47 I, 1,9 | principiului lor, pentru că în una cunoaştem cu raţiunea 48 I, 1,9 | datorită obiectului, pentru că în afară de adevărurile 49 I, 1,10 | se adresează oamenilor ca unor prieteni (cf. Ex 33, 50 I, 1,11 | afirm din nou cu putere că "în creştinism timpul are 51 I, 1,11 | ales, iese la iveală faptul că prin întruparea Fiului lui 52 I, 1,11 | luminează pe toţi oamenii, ca să locuiască între oameni 53 I, 1,11 | constituţia Dei Verbum când afirmă că "Biserica, pe măsura trecerii 54 I, 2,13 | Oricum nu trebuie uitat că Revelaţia rămâne plină de 55 I, 2,13 | coerentă.~Conciliul învaţă că "lui Dumnezeu care se revelează 56 I, 2,13 | spune, înainte de toate, că credinţa este răspuns de 57 I, 2,13 | Dumnezeu. Aceasta înseamnă că el este recunoscut în divinitatea, 58 I, 2,13 | divină. Aceasta înseamnă că recunoaşte în mod deplin 59 I, 2,13 | ce este revelat, pentru că Dumnezeu însuşi se face 60 I, 2,13 | adevărului şi la permisiunea ca mintea să poată în mod autonom 61 I, 2,13 | poate face abstracţie fără ca să distrugă semnul însuşi 62 I, 2,13(15) | pomenită mai sus, învaţă că ascultarea credinţei cere 63 I, 2,13(15) | în mod total de Dumnezeu ca de creatorul şi stăpânul 64 I, 2,13 | evident şi îl manifestă ca fapt esenţial pentru viaţa 65 I, 2,14 | cerceteze şi să înţeleagă, fără ca să fie limitată de nimic 66 I, 2,14 | proprii până când nu vede că a împlinit ceea ce era în 67 I, 2,14 | era în puterea sa, fără ca să neglijeze ceva. În sprijinul 68 I, 2,14 | adesea, şi uneori mi se părea că tocmai am putut cuprinde 69 I, 2,15 | misterul" vieţii proprii. Ca adevăr suprem, el, în vreme 70 I, 2,15 | departe. Ea nu este în cer, ca să zici: Cine se va sui 71 I, 2,15 | va sui pentru noi în cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o 72 I, 2,15 | este ea nici peste mare, ca să zici: Cine se va duce 73 I, 2,15 | duce pentru noi peste mare, ca să ne-o aducă, să ne facă 74 I, 2,15 | gura ta şi în inima ta, ca să-l faci" (30,11-14). Acestui 75 I, 2,15 | şi cere să fie acceptat ca expresie a iubirii. Adevărul 76 II, 1,16 | din Scriptură este faptul că în textele acestea este 77 II, 1,16 | culturi deja dispărute. Ca şi cum ar fi vorba de un 78 II, 1,16 | aparte.~Nu este o întâmplare că în momentul în care autorul 79 II, 1,16 | omul înţelept, îl descrie ca pe acela care iubeşte şi 80 II, 1,16 | Cel care aleargă după ea ca un iscoditor şi la căile 81 II, 1,16 | urmează calea abstracţiei, ca pentru filozoful ionic sau 82 II, 1,16 | biblic constă în convingerea că există o unitate profundă 83 II, 1,16 | ceea ce se întâmplă în ea, ca şi istoria şi diferitele 84 II, 1,16 | proprii ale raţiunii, dar fără ca credinţa să rămână străină 85 II, 1,16 | face pe om să înţeleagă că în aceste evenimente se 86 II, 1,17 | Aşadar, nu este vreun motiv ca să existe vreo competiţie 87 II, 1,17 | dincolo, deoarece intuieşte că acolo se află răspunsul 88 II, 1,18 | 18. De aceea, putem spune că Israel, prin meditaţia lui, 89 II, 1,18 | poporul ales a înţeles că raţiunea trebuie să respecte 90 II, 1,18 | în a ţine cont de faptul că cunoaşterea omului este 91 II, 1,18 | se naşte din convingerea că pe un astfel de drum nu 92 II, 1,18 | mândria celui care gândeşte că totul este rodul unui succes 93 II, 1,18 | De fapt nebunul se înşală că ar cunoaşte multe lucruri, 94 II, 1,18 | Apoi când ajunge să afirme că "Dumnezeu nu există" (cf. 95 II, 1,19 | filozofică. După ce a afirmat că prin inteligenţa lui omul 96 II, 1,19 | 19-20), într-un cuvânt, că este în stare să filozofeze, 97 II, 1,19 | contextul acesta, Autorul afirmă că, tocmai raţionând asupra 98 II, 2,21 | omul biblic a descoperit că nu se poate înţelege decât 99 II, 2,21 | se poate înţelege decât ca "fiinţă în relaţie": cu 100 II, 2,21 | îi vine din certitudinea că Dumnezeu l-a creat ca "cercetător" ( 101 II, 2,21 | certitudinea că Dumnezeu l-a creat ca "cercetător" (cf. Qoh 1, 102 II, 2,22 | sale naturale: nu numai că ea nu este mărginită în 103 II, 2,22 | filozofici am putea spune că, în importantul text paulin, 104 II, 2,22 | înşelat pe strămoşii noştri că ar deveni suverani şi autonomi, 105 II, 2,22 | suverani şi autonomi, şi că ar putea să lase deoparte 106 II, 2,23 | era fără minte pe lume, ca să-i facă de ruşine pe cei 107 II, 2,23 | Dumnezeu; cele ce nu sunt, ca să le nimicească pe cele 108 II, 2,23 | ce în lume (...) nu sunt, ca să le nimicească pe cele 109 II, 2,23 | tuturor celor care se amăgesc că posedă adevărul, încurcându-l 110 III, 1,24 | relatează în Faptele apostolilor că, în timpul călătoriilor 111 III, 1,24 | Cetăţeni atenieni - spuse - văd că voi sunteţi deosebit de 112 III, 1,24 | toate ginţile omeneşti, ca să locuiască întreagă faţa 113 III, 1,24 | graniţele lor de locuire, ca să-l caute pe Dumnezeu, 114 III, 1,24 | creat pe toţi oamenii pentru ca, pururi dorindu-te, să te 115 III, 1,24 | timpuri omul a demonstrat că ştie să dea glas acestei 116 III, 1,25 | creaţia vizibilă care nu numai că este în stare să ştie, dar 117 III, 1,25 | stare să ştie, dar şi ştie că ştie, şi din acest motiv 118 III, 1,25 | ştiinţei sale. Dacă descoperă că este fals, îl respinge; 119 III, 1,25 | bună dreptate se consideră că o persoană a ajuns la vârsta 120 III, 1,25 | Aşadar, este necesar ca valorile alese şi urmate 121 III, 1,25 | condiţie necesară pentru ca fiecare să devină el însuşi 122 III, 1,25 | însuşi şi să se dezvolte ca persoană adultă şi matură.~ 123 III, 1,26 | în cartea lui Iob pentru ca să punem la îndoială sensul 124 III, 1,26 | sunt suficiente pentru ca să înţelegem că o chestiune 125 III, 1,26 | suficiente pentru ca să înţelegem că o chestiune aşa de dramatică 126 III, 1,26 | toate acestea se adaugă că primul adevăr absolut cert 127 III, 1,26 | noastră, dincolo de faptul că existăm, este imposibila 128 III, 1,26 | lipsit de semnificaţie faptul că gândirea filozofică a primit 129 III, 1,26 | este nicidecum întâmplător că filozofii în faţa faptului 130 III, 1,27 | real adevăr, se prezintă ca universal. Ceea ce este 131 III, 1,27 | într-un adevăr recunoscut ca definitiv, care să dea certitudine 132 III, 2,28 | De asemenea, se întâmplă că omul chiar îl ocoleşte când 133 III, 2,28 | începe să-l întrevadă, pentru că se teme de exigenţele sale. 134 III, 2,29 | 29. Nu ne putem gândi că o cercetare atât de profund 135 III, 2,29 | bun început are încredere că va găsi un răspuns, şi nu 136 III, 2,29 | insucceselor. El nu consideră că intuiţia originară este 137 III, 2,29 | inutilă doar pentru faptul că nu a ajuns la obiectivul 138 III, 2,29 | dreptate va spune mai degrabă că nu a găsit încă răspunsul 139 III, 2,29 | cu zi pentru a constata că fiecare dintre noi poartă 140 III, 2,29 | deoarece experimentează că, în definitiv, nu diferă 141 III, 2,30 | filozofice, trebuie să precizăm că ele nu se limitează doar 142 III, 2,31 | 31. Omul nu este făcut ca să trăiască singur. Se naşte 143 III, 2,31 | personală implică faptul că chiar aceste adevăruri pot 144 III, 2,31 | acesta nu elimină faptul că, după această fază, acele 145 III, 2,31 | acceptă, în linii mari, ca adevărate? În sfârşit, cine 146 III, 2,32 | cunoaşterea prin credinţă apare ca o formă imperfectă de cunoaştere, 147 III, 2,32 | simpla evidenţă, pentru că include un raport interpersonal 148 III, 2,32 | ele.~Trebuie să subliniem că adevărurile căutate în această 149 III, 2,32 | despre existenţă. El ştie că a găsit în întâlnirea cu 150 III, 2,32 | el în adânc percepe deja ca adevărat şi căutat de atâta 151 III, 2,33 | felul acesta se poate vedea că termenii problemei se completează 152 III, 2,33 | antropologice.~Să nu se uite că şi raţiunea are nevoie de 153 III, 2,33 | spus până aici, rezultă că omul se găseşte într-un 154 III, 2,33 | adresat omenirii, pentru ca să poată împlini ceea ce 155 III, 2,33 | împlini ceea ce experimentează ca dorinţă şi nostalgie.~ 156 III, 2,33(28) | de creştere şi decisive ca şi la momentele sale mai 157 III, 2,34 | acestei unităţi, arătând că Dumnezeul creator este şi 158 III, 2,34(29) | declarat în mod explicit că cele două adevăruri, de 159 III, 2,34(29) | sfântă şi natura, aceea ca spunere a Sfântului Spirit, 160 III, 2,34(29) | Sfântului Spirit, şi aceasta ca executoare foarte atentă 161 III, 2,34(29) | opoziţie cu credinţa pentru că realităţile profane şi realităţile 162 IV, 1,36 | Superstiţiile au fost recunoscute ca atare şi religia a fost, 163 IV, 1,37 | lumii culturale păgâne, ca de exemplu gnoza. Filozofia, 164 IV, 1,37 | exemplu gnoza. Filozofia, ca înţelepciune practică şi 165 IV, 1,37 | desăvârşiţi. Fără îndoială că la acest gen de speculaţii 166 IV, 1,38 | lucrul acesta nu înseamnă că ei ar fi ignorat datoria 167 IV, 1,38 | care îi acuza pe creştini că sunt o lume "analfabetă 168 IV, 1,38 | filozofilor li se părea ca un lucru îndepărtat şi, 169 IV, 1,38 | revelaţia lui Isus Cristos.~Ca pionier al întâlnirii pozitive 170 IV, 1,38 | afirma cu tărie şi claritate că a găsit în creştinism "unica 171 IV, 1,38 | analogie cu legea mozaică ca o instruire propedeutică 172 IV, 1,38 | înţelepciune şi face tot posibilul ca să ajungă la ea. La noi 173 IV, 1,38 | filozofia greacă nu are ca prim scop acela de a completa 174 IV, 1,38 | nevoie de sprijin, pentru că ea este puterea şi înţelepciunea 175 IV, 1,39 | împreună cu ideea de teologie ca discurs raţional despre 176 IV, 1,39 | ceea ce priveşte concepte ca nemurire, suflet, îndumnezeirea 177 IV, 1,40 | învăţătura catolică, simţeam că în aceasta mi se impunea 178 IV, 1,40 | ce nu se demonstra, ori că ceva exista, dar că nu exista 179 IV, 1,40 | ori că ceva exista, dar că nu exista cel pentru care 180 IV, 1,40 | pentru care exista, ori că nu exista nimic altceva 181 IV, 1,40 | impusese dincolo, la manihei, ca, printr-o îndrăzneaţă promitere 182 IV, 1,40 | de absurde, tocmai pentru că ele nu putuseră să fie demonstrate".(38) 183 IV, 1,40 | privilegiat, Augustin le reproşa că, deşi au cunoscut scopul 184 IV, 1,41 | Lucrul acesta nu înseamnă că au identificat conţinutul 185 IV, 1,41 | gânditori naivi. Tocmai pentru că trăiau intens conţinutul 186 IV, 1,42 | stare de aşa ceva, pentru că nu este capabilă. Datoria 187 IV, 1,42 | Anselm subliniază faptul că intelectul trebuie să se 188 IV, 1,42 | trebuind totuşi să admită că nu a făcut încă tot ceea 189 IV, 1,42 | adevăr impulsionează raţiunea ca să meargă mereu mai departe; 190 IV, 1,42 | copleşită de constatarea că puterea sa este mereu mai 191 IV, 1,42 | drumului ei: "Eu sunt de părere că lucrul care nu poate fi 192 IV, 1,42 | cunoască cu certitudine că există, deşi nu poate pătrunde 193 IV, 1,42 | înţelege în mod raţional că este de neînţeles (rationabiliter 194 IV, 1,42 | confirmată: credinţa cere ca obiectul său să fie înţeles 195 IV, 1,42 | cercetării sale, admite ca necesar ceea ce prezintă 196 IV, 2,43 | radical, Toma recunoaşte că natura, obiect propriu al 197 IV, 2,43 | întotdeauna de Biserică ca maestru al gândirii şi model 198 IV, 2,43 | istoria gândirii creştine ca un pionier pe noul drum 199 IV, 2,43 | şi a valorilor sale, fără ca de altfel să dăuneze cu 200 IV, 2,44 | îl desfăşoară în a face ca ştiinţa umană să se maturizeze 201 IV, 2,44 | darul înţelepciunii are ca specific să judece conform 202 IV, 2,44 | Dumnezeu.~Convins înăuntrul său că omne verum a quocumque dicatur 203 IV, 2,44 | gândirea lui, tocmai pentru că se menţine întotdeauna în 204 IV, 2,44 | adevărului".(52) Tocmai pentru că tindea spre adevăr fără 205 IV, 3,45 | concepuse şi actualizase ca o unitate profundă, generatoare 206 IV, 3,46 | exagerat dacă se afirmă că o bună parte din gândirea 207 IV, 3,46 | care au prezentat credinţa ca periculoasă şi alienantă 208 IV, 3,46 | fost teamă să se prezinte ca noi religii formând baza 209 IV, 3,46 | pozitivistă care nu numai că s-a îndepărtat de orice 210 IV, 3,46 | stări de lucruri este faptul că anumiţi oameni de ştiinţă, 211 IV, 3,46 | şi asupra fiinţei umane.~Ca urmare a crizei raţionalismului 212 IV, 3,46 | contur, în fine, nihilismul. Ca filozofie a nimicului, reuşeşte 213 IV, 3,46 | teoretizează cercetarea ca scop în sine, fără speranţa 214 IV, 3,47 | parte, nu trebuie uitat că în cultura modernă s-a schimbat 215 IV, 3,47 | cel puţin orientabile - ca "raţiune instrumentală" 216 IV, 3,47 | obiectul ?alienării', în sensul că sunt luate pur şi simplu 217 IV, 3,47 | mai mult cu frică. Se teme că produsele sale, în mod natural 218 IV, 3,47 | adevărului în sine, au asumat ca unic scop al lor ajungerea 219 IV, 3,48 | Este destul de adevărat că, în urma unei analize atente, 220 IV, 3,48 | lucru nu anulează faptul că actualul raport dintre credinţă 221 IV, 3,48 | de discernământ, pentru că atât raţiunea cât şi credinţa 222 IV, 3,48 | Este iluzoriu a se gândi că, în faţa unei raţiuni slabe, 223 IV, 3,48 | puternic şi incisiv pentru ca filozofia şi credinţa să 224 V, 1 | Discernământul Magisteriului ca diaconie a adevărului~ 225 V, 1,49 | acestei prudenţe stă în faptul că filozofia, chiar şi atunci 226 V, 1,49 | altfel nu ar exista garanţia că rămâne orientată spre adevăr 227 V, 1,49 | individualizează în faptul că raţiunea este prin natura 228 V, 1,50 | direct în cauză, pentru că se referă la adevărul revelat 229 V, 1,51 | toate în formă negativă, ca şi cum Magisteriul ar avea 230 V, 1,51 | trebuie luat în seamă faptul că adevărul este unul singur, 231 V, 1,51 | de păcat. De aici rezultă că nici o formă istorică a 232 V, 1,51 | vedere al credinţei, oferă ca valid şi rodnic faţă de 233 V, 1,51 | ce, în schimb, prezintă ca eronat şi periculos. Oricum, 234 V, 1,51 | periculos. Oricum, Biserica ştie că "tezaurele înţelepciunii 235 V, 1,51 | stimulând reflecţia filozofică, ca să nu se închidă drumul 236 V, 1,52 | preexistenţa sufletelor,(56) ca şi cele cu privire la diferitele 237 V, 1,52 | tezele astrologice;(57) ca să nu uităm de textele mai 238 V, 1,52 | acesta se datorează faptului că în perioada respectivă nu 239 V, 1,52 | obligaţia de a veghea pentru ca aceste filozofii să nu devieze, 240 V, 1,54 | Pius al X-lea, care arăta că la baza modernismului s-ar 241 V, 1,54 | istoricismului. El preciza că aceste teze au fost elaborate 242 V, 1,54 | Cristos";(68) adăuga, oricum, că astfel de deviaţii nu trebuiau 243 V, 1,54 | aceste opinii, fie pentru că bolile nu se pot vindeca 244 V, 1,54 | bine cunoscute, fie pentru că uneori în afirmaţiile false 245 V, 1,54 | fie, în sfârşit, pentru că erorile îndeamnă mintea 246 V, 1,55 | condiţia noastră de azi, vedem că problemele de odinioară 247 V, 1,55 | sfârşitul metafizicii": se vrea ca filozofia să se mulţumească 248 V, 1,55 | întemeiate sunt asumate ca normative pentru cercetarea 249 V, 1,55 | adevărului. Astfel se întâmplă că se identifică cuvântul lui 250 V, 1,55 | Verbum, după ce a amintit că cuvântul lui Dumnezeu este 251 V, 1,55(72) | afirmând pe de o parte că "în legătură cu credinţa 252 V, 1,55(72) | Biserica catolică mărturiseşte că este o virtute supranaturală, 253 V, 1,55(72) | ajutorul harului, noi credem ca adevărate lucrurile revelate 254 V, 1,55(72) | parte, Conciliul declară că raţiunea niciodată "nu este 255 V, 1,55(72) | înţeleagă [astfel de mistere] ca adevăruri care formează 256 V, 1,55(72) | Credincioşii creştini nu numai că nu au dreptul de a apăra 257 V, 1,55(72) | nu au dreptul de a apăra ca legitime concluzii ale ştiinţei 258 V, 1,55(72) | le considere mai degrabă ca erori, care au doar o aparenţă 259 V, 1,55 | trebuie mereu să aibă prezent că diferitele metodologii hermeneutice 260 V, 1,55 | acordă teologiei speculative, ca şi în dispreţul filozofiei 261 V, 1,56 | partea celui care consideră că adevărul este rezultatul 262 V, 1,56 | Cu siguranţă se înţelege că, într-o lume împărţită în 263 V, 1,56 | a-l încheia, mărturiseşte că aceasta este calea de urmat: 264 V, 2,57 | credinţă şi raţiune, arătând că gândirea filozofică este 265 V, 2,60 | acestei scrisori enciclice, că un capitol întreg din constituţia 266 V, 2,61 | acesta a depins de faptul că directivele Magisteriului 267 V, 2,61 | neplăcere trebuie să constat că nu puţini teologi împărtăşesc 268 V, 2,61 | adresată teologilor pentru ca să cunoască aceste ştiinţe 269 V, 2,61 | totuşi, să fie interpretată ca o autorizare implicită de 270 V, 2,62 | Doresc să afirm cu putere că studiul filozofiei îmbracă 271 V, 2,62 | este o întâmplare faptul că curriculum studiilor teologice 272 V, 2,62 | filozofii.~Am mare încredere că aceste dificultăţi vor fi 273 V, 2,63 | exprimate, mi s-a părut că este urgent să afirm din 274 VI, 1,64 | unora din procedeele sale ca şi pentru a răspunde unor 275 VI, 1,65 | Teologia se organizează ca ştiinţă a credinţei în lumina 276 VI, 1,66 | consideraţie, înainte de toate, că adevărul divin, "propus 277 VI, 1,66 | coerentă încât se propune ca o ştiinţă autentică. Intellectus 278 VI, 1,66 | ilustra conţinuturi teologice ca, de exemplu, limbajul despre 279 VI, 1,66 | apel nemijlocit la concepte ca: lege morală, conştiinţă, 280 VI, 1,66 | filozofice.~Aşadar, este necesar ca raţiunea credinciosului 281 VI, 1,67 | atenţia asupra faptului că există adevăruri cognoscibile 282 VI, 1,67 | se întări prin credinţă, ca să descopere orizonturile 283 VI, 1,67(90) | preambulul necesar, pentru ca, şi astăzi, credinţa să 284 VI, 1,68 | cuvinte, aceasta înseamnă că teologia morală trebuie 285 VI, 1,68 | umană şi despre societate ca şi despre principiile generale 286 VI, 1,69 | Probabil se poate obiecta că în situaţia actuală teologul, 287 VI, 1,69 | admirate de toţi. Alţii apoi, ca urmare a unei crescute sensibilităţi 288 VI, 1,69 | credinţă şi culturi, susţin că teologia ar trebui să se 289 VI, 1,69 | utilă în multe cazuri pentru că îngăduie o cunoaştere mai 290 VI, 1,69 | plus, nu trebuie să se uite că aportul special al gândirii 291 VI, 1,70 | sale, dar extinsă la toţi ca patrimoniu din care fiecare 292 VI, 1,71 | împlinire. Aşadar se poate spune că în sine cultura are posibilitatea 293 VI, 1,71 | nici o diviziune, pentru că poporul celor botezaţi se 294 VI, 1,71 | Consecinţa acestui lucru este că o cultură nu poate niciodată 295 VI, 1,71 | acestei sau acelei culturi ca şi cum, întâlnindu-se cu 296 VI, 1,71 | aceasta, culturilor nu numai că nu li se ia nimic, dar dimpotrivă 297 VI, 1,72 | 72. Faptul că misiunea evanghelizatoare 298 VI, 1,72 | gândirii indiene cu ideea că o tradiţie culturală trebuie 299 VI, 1,72 | şi a altor ţări din Asia, ca şi pentru bogăţiile culturilor 300 VI, 1,73 | filozofic; hotărâtor este ca raţiunea celui credincios 301 VI, 1,73 | lui. Este clar, de altfel, că, mişcându-se între aceşti 302 VI, 1,73 | nici măcar nu ar fi bănuit că ar putea să le parcurgă. 303 VI, 1,73 | iese îmbogăţită, pentru că raţiunea descoperă orizonturi 304 VI, 1,74 | care s-au evidenţiat şi ca mari filozofi, lăsând scrieri 305 VI, 1,74 | occidental, personalităţi ca John Henry Newman, Antonio 306 VI, 1,74 | rezultatelor obţinute. Sperăm ca această mare tradiţie filozofico-teologică 307 VI, 2,75 | angajamentul filozofic, ca cercetare a adevărului în 308 VI, 2,76 | vreme ce credinţa nu este ca atare o filozofie. Prin 309 VI, 2,76 | raţiunii prin credinţă. Ca virtute teologală, ea eliberează 310 VI, 2,76 | aproape de noi, filozofi ca Pascal şi Kierkegaard au 311 VI, 2,76 | Dar şi concepţia persoanei ca fiinţă spirituală este o 312 VI, 2,76 | istoriei, care se prezintă ca un capitol nou al căutării 313 VI, 2,76 | provoacă raţiunea să recunoască că există adevăr şi raţional 314 VI, 2,76 | adevărului. Se poate spune că, fără această influenţă 315 VI, 2,76 | descurajatoarei constatări că nu puţini gânditori din 316 VI, 2,77 | are nevoie de filozofie ca interlocutoare pentru a 317 VI, 2,77 | Faptul nu este întâmplător că filozofii necreştine au 318 VI, 2,77 | ştiinţele experimentale ca "slujitoare" ale "filozofiei 319 VI, 2,77 | filozofi moderni. Într-un caz ca şi în celălalt, s-ar profila 320 VI, 2,78 | sfântului Toma şi l-a pus ca ghid şi model pentru studiile 321 VI, 2,78 | să fie, aceea de a arăta că sfântul Toma este un model 322 VI, 2,79 | a întreba, cu conştiinţa că nu se poate erija în valoare 323 VI, 2,79 | reciprocă. Aşadar, e de dorit ca teologii şi filozofii să 324 VI, 2,79 | convinge mai de aproape că profunzimea şi autenticitatea 325 VII, 1,80 | paginile sacre. Din ele rezultă că realitatea pe care o experimentăm 326 VII, 1,80 | suprafaţă o idee despre om ca imago Dei, care conţine 327 VII, 1,80 | în Biblie, care ne spune că ea nu se poate reduce la 328 VII, 1,80 | cuprinsă în Biblie este că viaţa umană şi lumea au 329 VII, 1,81 | 81. Să menţionăm că una dintre datele cele mai 330 VII, 1,81 | lume sunt atât de numeroase că, de fapt, asistăm la afirmarea 331 VII, 1,81 | acestui lucru este faptul că deseori spiritul uman este 332 VII, 1,81 | necesar, înainte de toate, ca filozofia să regăsească 333 VII, 1,81 | limita lor, dar se va pune şi ca instanţă ultimă a unificării 334 VII, 1,82 | particulare şi relative - fie că sunt funcţionale, formale 335 VII, 1,82 | de fapt, presupune mereu că omul, deşi vinovat de duplicitate 336 VII, 1,82 | obiectivă. Nu se poate spune că tradiţia catolică ar fi 337 VII, 1,82 | Ioan şi ale sfântului Paul ca afirmaţii despre fiinţa 338 VII, 1,83 | vorbesc aici despre metafizică ca despre o şcoală specifică 339 VII, 1,83 | special. Doresc numai să afirm că realitatea şi adevărul transcend 340 VII, 1,83 | metafizica nu este văzută ca alternativă la antropologie, 341 VII, 1,83 | spiritualitatea sa, este necesar ca reflecţia speculativă să 342 VII, 1,83 | Deci metafizica se pune ca mediere privilegiată în 343 VII, 1,83 | metafizică, se datorează faptului că sunt convins că aceasta 344 VII, 1,83 | faptului că sunt convins că aceasta este calea obligatorie 345 VII, 1,84 | universală, atunci nu numai că umilesc raţiunea, dar se 346 VII, 1,84 | presupune cu claritate că limbajul uman este în stare 347 VII, 1,84 | altă interpretare, fără că să ne conducă vreodată să 348 VII, 1,85 | 85. Ştiu bine că aceste exigenţe, puse filozofiei 349 VII, 1,85 | exprim cu putere convingerea că omul este în stare să ajungă 350 VII, 1,85 | pune în practică.~Consider că cei care astăzi îşi propun 351 VII, 1,85 | astăzi îşi propun să răspundă ca filozofi la exigenţele pe 352 VII, 1,85 | filozofice.~În sensul acesta, ca niciodată este semnificativ 353 VII, 1,85 | niciodată este semnificativ că, în contextul actual, unii 354 VII, 1,85 | Mai mult, s-ar putea spune că noi suntem cei care aparţinem 355 VII, 1,85 | teologie. Nu doar pentru că ea posedă Tradiţia vie a 356 VII, 1,85 | Tradiţia vie a Bisericii ca izvor originar,(104) dar 357 VII, 1,85 | originar,(104) dar şi pentru că, în virtutea acestuia, trebuie 358 VII, 1,87 | trecutului, este necesar ca aceasta să fie inserată 359 VII, 1,87 | recunoscute şi apreciate ca atare.~În reflecţia teologică, 360 VII, 1,88 | filozofică refuză să admită ca valide formele de cunoaştere 361 VII, 1,88 | această poziţie şi iată că aceasta renaşte sub hainele 362 VII, 1,88 | aceasta, valorile sunt văzute ca simple produse ale emotivităţii 363 VII, 1,88 | să constatăm, din păcate, că ceea ce ţine de întrebarea 364 VII, 1,88 | considerat de ştiinţism ca făcând parte din domeniul 365 VII, 1,90 | mai generală, care pare că astăzi constituie orizontul 366 VII, 1,90 | lăsa deoparte, de fapt, că uitarea fiinţei comportă 367 VII, 1,90(106) | în privinţa adevărului, ca şi condiţie a unei libertăţi 368 VII, 1,90(106) | de ani, Cristos ne apare ca Cel care aduce omului libertatea 369 VII, 1,90(106) | libertatea bazată pe adevăr, ca Cel care eliberează omul 370 VII, 1,91 | pare important să subliniez că moştenirea cunoaşterii şi 371 VII, 1,91 | postulatelor considerate ca indiscutabile. În felul 372 VII, 1,91 | ambiguitate, atât pentru că judecata despre ceea ce 373 VII, 1,91 | despre ceea ce este calificat ca "post-modern" este uneori 374 VII, 1,91 | alteori negativ, cât şi pentru că nu există un consens aici 375 VII, 1,91 | nu a rezistat, până acolo că una din ameninţările majore, 376 VII, 1,91 | Rămâne totuşi adevărat că o anumită mentalitate pozitivistă 377 VII, 1,91 | continuă să acrediteze iluzia că, datorită cuceririlor ştiinţifice 378 VII, 2,92 | spunea atunci: "Este necesar ca, aderând la aşteptarea vie 379 VII, 2,92 | mai profund cunoscută, şi ca sufletele să fie în ea mai 380 VII, 2,92 | şi formate; este necesar ca această doctrină sigură 381 VII, 2,92 | pentru teolog să amintim că lucrarea sa corespunde " 382 VII, 2,92 | sădit în credinţa însăşi" şi că obiectul propriu al cercetării 383 VII, 2,92 | metodologii diferite, pentru ca adevărul să fie din nou 384 VII, 2,92 | este Cristos, se impune ca autoritate universală care 385 VII, 2,92(109) | Mângâietor, Spiritul adevărului, ca cel care va învăţa şi va 386 VII, 2,92(109) | va învăţa şi va aminti, ca cel care va da mărturie 387 VII, 2,92(109) | continuare, totuşi, devine clar că acea călăuzire spre adevărul 388 VII, 2,92(109) | sa cere credinţă, pentru că aceasta introduce omul aşa 389 VII, 2,93 | Spiritul adevărului pentru ca să constituie şi să însufleţească 390 VII, 2,93 | apare imposibil de susţinut că suferinţa şi moartea pot 391 VII, 2,93 | perspectiva aceasta se impune ca exigenţă de fond şi urgentă 392 VII, 2,94 | semnificaţie şi adevăr. Ca oricare alt text, la fel 393 VII, 2,94 | semnificaţia aceasta se prezintă ca adevărul despre Dumnezeu, 394 VII, 2,94 | Revelaţiei, aşadar, este necesar ca teologul să se întrebe care 395 VII, 2,94 | originară. Este urgent, aşadar, ca şi din punct de vedere filozofic 396 VII, 2,96 | gândirii, oricum, arată că prin evoluţia şi varietatea 397 VII, 2,96(112) | Este clar că Biserica nu poate fi legată 398 VII, 2,96(112) | cunoştinţe, adevărul revelat, ca o stea, a luminat, prin 399 VII, 2,96(112) | aceste noţiuni nu numai că a fost folosită în Conciliile 400 VII, 2,96 | concepte, de altfel, nu exclude ca deseori semnificaţia lor 401 VII, 2,96(113) | de opinia care consideră că formulele dogmatice (sau 402 VII, 2,97 | perenitatea sa în faptul că se întemeiază pe actul însuşi 403 VII, 2,97 | principiile sale de la Revelaţie ca izvor nou de cunoaştere, 404 VII, 2,98 | Veritatis splendor am relevat că multe probleme prezente 405 Conclu, 0,100 | mai profundă convingere că credinţa şi raţiunea "îşi 406 Conclu, 0,101 | originalitate ce îi permit să existe ca ştiinţă a credinţei, a provocat 407 Conclu, 0,101 | subliniez oportunitatea ca şi filozofia, pentru binele 408 Conclu, 0,101(123)| nu poate să facă teologie ca şi cum ar fi o simplă culegere 409 Conclu, 0,102 | ajunge astfel să recunoască că el va fi cu atât mai mult 410 Conclu, 0,103 | Filozofia, în plus, este ca oglinda în care se reflectă 411 Conclu, 0,103 | Paul al VI-lea a propus-o ca unul din scopurile fundamentale 412 Conclu, 0,103 | apel la filozofi pentru ca să ştie să aprofundeze dimensiunile 413 Conclu, 0,103 | trebuie să se considere ca o contribuţie fundamentală 414 Conclu, 0,105 | toate teologilor, pentru ca să acorde o atenţie deosebită 415 Conclu, 0,105 | îl invită să-şi dea seama că "nu este suficientă lectura 416 Conclu, 0,105 | academică fie pastorală, pentru ca să aibă grijă cu o atenţie 417 Conclu, 0,105 | predea filozofia în Seminarii ca şi în Facultăţile ecleziastice.(130) 418 Conclu, 0,105 | ecleziastice.(130) Este necesar ca această activitate profesorală 419 Conclu, 0,106 | predau filozofia, pentru ca să aibă curajul de a recupera, 420 Conclu, 0,106 | raţional şi de argumentare ca răspuns la o astfel de interpelare. 421 Conclu, 0,106 | câmpul filozofiei, pentru ca să lumineze diferitele domenii 422 Conclu, 0,106 | ştiinţă este foarte conştient că "cercetarea adevărului, 423 Conclu, 0,107 | înşelându-l, l-au convins că el este stăpân absolut pe 424 Conclu, 0,107 | stăpân absolut pe sine, că poate să hotărască în mod 425 Conclu, 0,107 | cunoaşterea lui Dumnezeu ca actualizare supremă de sine.~ 426 Conclu, 0,108 | umanitate şi feminitate pentru ca Cuvântul lui Dumnezeu să 427 Conclu, 0,108 | raţională şi critică, pentru ca teologia ca înţelegere a 428 Conclu, 0,108 | critică, pentru ca teologia ca înţelegere a credinţei să 429 Conclu, 0,108 | adevărate şi erau convinşi că trebuie philosophari in 430 Conclu, 0,108 | philosophari in Maria.~Fie ca Scaunul Înţelepciunii să