| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] esoterism 2 esse 1 est 1 este 402 estetic 1 estetica 1 esti 2 | Frequency [« »] 505 se 500 la 430 ca 402 este 395 nu 375 o 344 cu | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances este |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | contemplarea adevărului. Dumnezeu este Cel care a pus în inima 2 Intro, 0,1 | şi să se confrunte cu el. Este un drum care s-a dezvoltat - 3 Intro, 0,2 | 2. Biserica nu este străină, nici nu poate să 4 Intro, 0,2 | a vesti că Isus Cristos este "calea, adevărul şi viaţa" ( 5 Intro, 0,2 | în mod cu totul special: este diaconia adevărului.(1) 6 Intro, 0,2 | adevăr la care s-a ajuns este mereu numai o etapă către 7 Intro, 0,3 | există) lucrurile şi care este scopul lor. În forme şi 8 Intro, 0,3 | de ce (există) lucrurile este o proprietate înnăscută 9 Intro, 0,3 | filozofice. Cât de adevărat este aşa ceva se demonstrează 10 Intro, 0,4 | semnificaţii diferite. De aceea, este necesară o explicaţie preliminară. 11 Intro, 0,4 | contemplarea creaţiei: fiinţa umană este cuprinsă de uimire când 12 Intro, 0,4 | Capacitatea speculativă, care este proprie intelectului uman, 13 Intro, 0,4 | gândire filozofică. Însă este evident că, în cazurile 14 Intro, 0,4 | filozofice a cărei prezenţă este constantă în istoria gândirii. 15 Intro, 0,5 | pare să fi uitat că acesta este chemat mereu să se îndrepte 16 Intro, 0,5 | sunt echivalente: acesta este unul dintre cele mai răspândite 17 Intro, 0,5 | orizontul acesta, totul este redus la opinie. Se dă impresia 18 Intro, 0,6 | care derivă din faptul că este păstrătoarea Revelaţiei 19 Intro, 0,6 | asupra adevărului. Acesta este motivul pentru care am hotărât 20 Intro, 0,6 | iniţiativă conştiinţa care este exprimată prin cuvintele 21 Intro, 0,6 | da mărturie despre adevăr este o sarcină care a fost încredinţată 22 Intro, 0,6 | vocaţia sa originară. Acesta este motivul pentru care am simţit 23 Intro, 0,6 | planului de mântuire în care este inclusă istoria sa.~ 24 I, 1,7 | Biserica se află conştiinţa că este păstrătoarea unui mesaj 25 I, 1,7 | dumnezeiască".(5) Aceasta este o iniţiativă în întregime 26 I, 1,7 | adevărată la care mintea sa este în stare să ajungă cu privire 27 I, 1,8 | există o cunoaştere care este specifică credinţei. Cunoaşterea 28 I, 1,8 | Dumnezeu care se revelează şi este un adevăr foarte sigur pentru 29 I, 1,9 | supranatural al harului, este în mod efectiv de o ordine 30 I, 1,10 | străluceşte în Cristos, care este Mijlocitorul şi, în acelaşi 31 I, 1,12 | noi prin ceea ce nouă ne este mai familiar şi uşor de 32 I, 1,12 | lui Cristos, deci, nu mai este restrâns la un domeniu teritorial 33 I, 2,13 | despre un asemenea chip este marcată mereu de caracterul 34 I, 2,13 | scurtă dar densă afirmaţie, este indicat un adevăr fundamental 35 I, 2,13 | înainte de toate, că credinţa este răspuns de ascultare faţă 36 I, 2,13 | Aceasta înseamnă că el este recunoscut în divinitatea, 37 I, 2,13 | integral adevărul a ceea ce este revelat, pentru că Dumnezeu 38 I, 2,13 | în care persoana întreagă este implicată. Intelectul şi 39 I, 2,13 | care libertatea personală este trăită într-o manieră deplină.(15) 40 I, 2,13 | credinţă, aşadar, libertatea nu este doar prezentă: este necesară. 41 I, 2,13 | libertatea nu este doar prezentă: este necesară. Credinţa e aceea 42 I, 2,13 | de care pe bună dreptate este geloasă, pe de alta o determină 43 I, 2,13 | purtătoare. În ele, aşadar, este deja prezent un adevăr ascuns 44 I, 2,13 | adevăr ascuns la care mintea este trimisă şi de care nu poate 45 I, 2,13 | distrugă semnul însuşi care îi este propus.~Într-un anumit fel 46 I, 2,13 | misterului. Cristos în Euharistie este într-adevăr prezent şi viu, 47 I, 2,13 | de natură. Ceea ce apare este un semn: ascunde în mister 48 I, 2,13(15) | stăpânul său şi raţiunea creată este complet supusă la adevărul 49 I, 2,13 | chemării proprii",(18)( care este aceea de a participa la 50 I, 2,15 | 32).~Revelaţia creştină este adevărata stea de orientare 51 I, 2,15 | unei logici tehnocratice; este ultima posibilitate care 52 I, 2,15 | ultima posibilitate care este oferită de Dumnezeu pentru 53 I, 2,15 | cunoască adevărul, dacă mai este încă în stare să se uite 54 I, 2,15 | de proiectele proprii, îi este dată posibilitatea de a 55 I, 2,15 | ţi-o poruncesc eu astăzi nu este neînţeleasă de tine şi nu 56 I, 2,15 | neînţeleasă de tine şi nu este departe. Ea nu este în cer, 57 I, 2,15 | şi nu este departe. Ea nu este în cer, ca să zici: Cine 58 I, 2,15 | auzim şi s-o facem? Şi nu este ea nici peste mare, ca să 59 I, 2,15 | împlinim? Ci cuvântul acesta este foarte aproape de tine; 60 I, 2,15 | foarte aproape de tine; el este în gura ta şi în inima ta, 61 I, 2,15 | face cunoscut Revelaţia nu este rodul matur sau punctul 62 I, 2,15 | Adevărul acesta revelat este anticipare, pusă în istoria 63 I, 2,15 | definitive a lui Dumnezeu care este rezervată tuturor celor 64 I, 2,15 | existenţei personale, deci, este obiect de studiu atât pentru 65 II, 1,16 | 16. Cât de adâncă este legătura dintre cunoaşterea 66 II, 1,16 | acestor pagini din Scriptură este faptul că în textele acestea 67 II, 1,16 | faptul că în textele acestea este cuprinsă nu numai credinţa 68 II, 1,16 | de o adâncime aparte.~Nu este o întâmplare că în momentul 69 II, 1,16 | vede, dorinţa de a cunoaşte este o caracteristică care îi 70 II, 1,16 | oamenii. Datorită inteligenţei este dată tuturor, credincioşi 71 II, 1,16 | lui Israel. De aceea, nu este posibilă cunoaşterea în 72 II, 1,16 | În legătură cu aceasta este semnificativă o expresie 73 II, 1,17 | 17. Aşadar, nu este vreun motiv ca să existe 74 II, 1,17 | raţiune şi credinţă: una este în cealaltă şi fiecare are 75 II, 1,17 | exclamă: "Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar 76 II, 1,17 | ulterioară la acest mozaic este adăugată de psalmistul când 77 II, 1,17 | gândurile tale, cât de mare este numărul lor, o Dumnezeule; 78 II, 1,17 | Dorinţa de a cunoaşte este aşa de mare şi comportă 79 II, 1,18 | faptul că cunoaşterea omului este un drum fără oprire; a doua 80 II, 1,18 | celui care gândeşte că totul este rodul unui succes personal; 81 II, 1,18 | lucruri, dar în realitate nu este în stare să-şi fixeze privirea 82 II, 1,18 | definitivă cât de deficientă este cunoaşterea lui şi cât de 83 II, 1,19 | prin inteligenţa lui omul este în stare să "înţeleagă structura 84 II, 1,19 | 20), într-un cuvânt, că este în stare să filozofeze, 85 II, 1,20 | perspectiva aceasta, raţiunea este valorificată, dar nu este 86 II, 1,20 | este valorificată, dar nu este supraapreciată. De fapt, 87 II, 1,20 | numai dacă conţinutul său este pus într-un orizont mai 88 II, 1,20 | Dumnezeu: "Frica de Domnul este începutul înţelepciunii" ( 89 II, 2,21 | Qoh 1,13), a cărui misiune este de a nu lăsa nimic neexplorat 90 II, 2,21 | şi oriunde, spre ceea ce este frumos, bun şi adevărat.~ 91 II, 2,22 | bine cât de pătrunzătoare este reflecţia din cărţile sapienţiale. 92 II, 2,22 | naturale: nu numai că ea nu este mărginită în limita cunoaşterii 93 II, 2,22 | răului" (2,17). Simbolul este clar: omul nu era în stare 94 II, 2,22 | duşmănia faţă de Acela care este izvorul şi originea adevărului. 95 II, 2,23 | Fiul lui Dumnezeu răstignit este evenimentul istoric de care 96 II, 2,23 | provoacă orice filozofie, este moartea lui Isus Cristos 97 II, 2,23 | Tatălui la pura logică umană este destinată falimentului. " 98 II, 2,23 | vrea să facă Dumnezeu nu este suficientă doar înţelepciunea 99 II, 2,23 | Cristos, apostolului nu-i este teamă să folosească limbajul 100 II, 2,23 | dar Cuvântul Înţelepciunii este ceea ce sfântul Paul pune 101 II, 2,23 | care deja de una singură este în stare să recunoască autotranscendenţa 102 III, 1,24 | dibuite, şi să-l afle, căci nu este departe de nici unul dintre 103 III, 1,24 | adânci ale inimii omului este semănată dorinţa şi nostalgia 104 III, 1,25 | propriu al acestei dorinţe este adevărul. Chiar viaţa cotidiană 105 III, 1,25 | arată în ce măsură fiecare este interesat să descopere, 106 III, 1,25 | într-adevăr lucrurile. Omul este unica fiinţă în toată creaţia 107 III, 1,25 | vizibilă care nu numai că este în stare să ştie, dar şi 108 III, 1,25 | sale. Dacă descoperă că este fals, îl respinge; în schimb, 109 III, 1,25 | simte mulţumit. Aceasta este lecţia sfântului Augustin 110 III, 1,25 | mijloace, între ceea ce este adevărat şi ceea ce este 111 III, 1,25 | este adevărat şi ceea ce este fals, formându-şi o judecată 112 III, 1,25 | cercetarea în domeniul teoretic este cea din domeniul practic: 113 III, 1,25 | desăvârşire. Şi în cazul acesta este vorba de adevăr. Am reafirmat 114 III, 1,25 | fost cunoscut".(25)~Aşadar, este necesar ca valorile alese 115 III, 1,25 | care îl transcend. Aceasta este o condiţie necesară pentru 116 III, 1,26 | are viaţa un sens? încotro este îndreptată? La prima vedere, 117 III, 1,26 | radical lipsită de sens. Nu este necesar să recurgem la filozofii 118 III, 1,26 | chestiune aşa de dramatică cum este aceea a sensului nu poate 119 III, 1,26 | dincolo de faptul că existăm, este imposibila ocolire a morţii 120 III, 1,26 | dincolo de moarte; dacă îi este îngăduit să spere într-o 121 III, 1,26 | viaţă de apoi sau nu. Nu este lipsit de semnificaţie faptul 122 III, 1,26 | două milenii. Aşadar, nu este nicidecum întâmplător că 123 III, 1,27 | decisivă a cercetării: dacă este posibil sau nu să se ajungă 124 III, 1,27 | chiar şi parţial, dacă este în mod real adevăr, se prezintă 125 III, 1,27 | prezintă ca universal. Ceea ce este adevărat, trebuie să fie 126 III, 1,27 | unei "filozofii" personale: este vorba de convingeri sau 127 III, 1,27 | manifestări, care rămâne mereu vie este dorinţa de a ajunge la certitudinea 128 III, 2,28 | fuge de el, tot adevărul este acela care influenţează 129 III, 2,29 | consideră că intuiţia originară este inutilă doar pentru faptul 130 III, 2,29 | definitive. Setea de adevăr este atât de înrădăcinată în 131 III, 2,29 | compromite existenţa. În fine, este suficient să observăm viaţa 132 III, 2,29 | de adevărul cărora omul este convins, şi deoarece experimentează 133 III, 2,29 | siguranţă, nu orice adevăr care este dobândit posedă aceeaşi 134 III, 2,30 | cale experimentală. Aceasta este ordinea de adevăr proprie 135 III, 2,30 | Fiecare om, cum am spus deja, este într-un anumit fel un filozof 136 III, 2,31 | 31. Omul nu este făcut ca să trăiască singur. 137 III, 2,31 | fiinţă care caută adevărul, este aşadar şi cel care trăieşte 138 III, 2,32 | care se cere mai curând este adevărul însuşi al persoanei: 139 III, 2,32 | însuşi al persoanei: ceea ce este ea şi ceea ce arată din 140 III, 2,32 | încrederea dintre persoane, nu este lipsită de referinţa la 141 III, 2,32 | cele din urmă, martirul este cel mai autentic martor 142 III, 2,32 | consens, găseşte ascultare şi este urmată. Acesta este motivul 143 III, 2,32 | ascultare şi este urmată. Acesta este motivul pentru care omul 144 III, 2,33 | adevărul. Căutarea aceasta nu este destinată doar să dobândească 145 III, 2,33 | sensul vieţii; de aceea este o căutare care nu se poate 146 III, 2,33 | sădite în gândire, omul este în stare să întâlnească 147 III, 2,33 | asemenea adevăr. Întrucât este vital şi esenţial pentru 148 III, 2,33 | Astfel, în Isus Cristos, care este adevărul, credinţa recunoaşte 149 III, 2,33 | recunoaşte ultimul apel care este adresat omenirii, pentru 150 III, 2,33(28) | Aceasta este o argumentare pe care o 151 III, 2,33(28) | în diferite ocazii. "Ce este omul şi la ce poate să fie 152 III, 2,33(28) | poate să fie folositor? Care este partea lui bună şi care 153 III, 2,33(28) | partea lui bună şi care este partea lui cea rea? (Sir 154 III, 2,33(28) | când de ce-ul lucrurilor este cercetat în integralitatea 155 III, 2,33(28) | persoanei umane, deoarece este culmea naturii sale raţionale. 156 III, 2,34 | revelează în Isus Cristos, nu este în conflict cu adevărurile 157 III, 2,34 | sa. Unitatea adevărului este deja un postulat fundamental 158 III, 2,34 | arătând că Dumnezeul creator este şi Dumnezeul istoriei mântuirii. 159 III, 2,34 | oamenii de ştiinţă,(29) este acelaşi care se revelează 160 III, 2,34 | apostolul: "Adevărul care este în Isus" (Ef 4,21; cf. Col 161 III, 2,34 | 21; cf. Col 1,15-20). El este Cuvântul veşnic, prin care 162 III, 2,34 | au fost făcute toate, şi este totodată Cuvântul întrupat, 163 III, 2,34(29) | toate disciplinele dacă este efectuată conform normelor 164 III, 2,34 | ceea ce se revelează în el este "adevărul întreg" (cf. In 165 III, 2,35 | care provine din Revelaţie este, în acelaşi timp, un adevăr 166 IV, 1,38 | deoarece accesul la adevăr este un bine care îngăduie să 167 IV, 1,38 | unui discernământ prudent, este amintit sfântul Iustin: 168 IV, 1,38 | şi în curăţia vieţii, ea este pregătită aşa cum trebuie 169 IV, 1,38 | iubesc înţelepciunea care este creatoarea şi învăţătoarea 170 IV, 1,38 | adevărul creştin; datoria ei este, mai ales, apărarea credinţei: " 171 IV, 1,38 | Doctrina Mântuitorului este desăvârşită în sine însăşi 172 IV, 1,38 | de sprijin, pentru că ea este puterea şi înţelepciunea 173 IV, 1,39 | întâlnite, cel al lui Origene este cu siguranţă semnificativ. 174 IV, 1,41 | Academia şi Biserica?"(40), este un simptom clar al conştiinţei 175 IV, 1,41 | ale speculaţiei. De aceea este nedrept şi reductiv să limităm 176 IV, 1,42 | prioritatea credinţei nu este în competiţie cu cercetarea 177 IV, 1,42 | raţiunii. De fapt aceasta nu este chemată să exprime o judecată 178 IV, 1,42 | de aşa ceva, pentru că nu este capabilă. Datoria ei, mai 179 IV, 1,42 | Datoria ei, mai curând, este aceea de a şti să găsească 180 IV, 1,42 | mai departe; mai mult, ea este copleşită de constatarea 181 IV, 1,42 | constatarea că puterea sa este mereu mai mare decât ceea 182 IV, 1,42 | punctul acesta, raţiunea este în stare să descopere unde 183 IV, 1,42 | modul lui de a fi [...]. Ce este într-atât de mult de neînţeles, 184 IV, 1,42 | siguranţa certitudinii lor nu este deloc modificată. Căci, 185 IV, 1,42 | înţelege în mod raţional că este de neînţeles (rationabiliter 186 IV, 1,42 | cunoaşterii de credinţă este încă o dată confirmată: 187 IV, 2,43 | urmă, luminată de credinţă, este eliberată de fragilităţile 188 IV, 2,43 | raţionalităţii. De fapt credinţa este într-un anumit fel "exerciţiul 189 IV, 2,44 | acelei înţelepciuni care este darul Spiritului Sfânt şi 190 IV, 2,44 | printre darurile Duhului Sfânt este deosebită de cea care este 191 IV, 2,44 | este deosebită de cea care este pusă printre virtuţile intelectuale. 192 IV, 2,44 | sfântul Iacob. Tot la fel este deosebită şi de credinţă. 193 IV, 2,44 | acceptă adevărul divin aşa cum este, pe când darul înţelepciunii 194 IV, 2,44 | obiectivitatea. Filozofia lui este într-adevăr filozofia fiinţei 195 IV, 3,46 | mai ales în Occident. Nu este exagerat dacă se afirmă 196 IV, 3,46 | acestei stări de lucruri este faptul că anumiţi oameni 197 IV, 3,46 | interpretarea nihilistă, existenţa este doar o oportunitate pentru 198 IV, 3,46 | definitiv, deoarece totul este trecător şi provizoriu.~ 199 IV, 3,47 | desfătare sau de putere.~Cât este de periculos să se absolutizeze 200 IV, 3,48 | parte a istoriei filozofiei este, aşadar, constatarea unei 201 IV, 3,48 | şi raţiunea filozofică. Este destul de adevărat că, în 202 IV, 3,48 | o propunere universală. Este iluzoriu a se gândi că, 203 IV, 3,48 | faţă o credinţă matură nu este provocată să fixeze privirea 204 V, 1,49 | individualizează în faptul că raţiunea este prin natura ei orientată 205 V, 1,49 | spre adevăr şi, în plus, este în sine înzestrată cu mijloacele 206 V, 1,49 | mai ales cea modernă. Nu este de datoria, nici de competenţa 207 V, 1,49 | filozofic deficitar. În schimb, este obligaţia lui de a reacţiona 208 V, 1,50 | să o aprecieze, deoarece este avantajată recta ratio, 209 V, 1,51 | limitele prea restrânse în care este concepută reflecţia lor. 210 V, 1,51 | seamă faptul că adevărul este unul singur, deşi expresiile 211 V, 1,51 | uşor, deoarece dacă deja este destul de obositor să recunoşti 212 V, 1,52 | titlul de exemplificare este suficient să amintim, în 213 V, 1,52 | raţiunii naturale ceea ce este cognoscibil numai prin lumina 214 V, 1,53 | Dar chiar dacă credinţa este deasupra raţiunii, aici 215 V, 1,55 | particularităţi noi. Nu este vorba doar de chestiuni 216 V, 1,55 | mentalităţi comune. Aşa este, de exemplu, neîncrederea 217 V, 1,55 | astfel de tendinţe fideiste este "biblicismul", care tinde 218 V, 1,55 | că cuvântul lui Dumnezeu este prezent atât în textele 219 V, 1,55(72) | catolică mărturiseşte că este o virtute supranaturală, 220 V, 1,55(72) | că raţiunea niciodată "nu este în stare să înţeleagă [astfel 221 V, 1,55 | aceea, Sacra Scriptură nu este singura referinţă pentru 222 V, 1,56 | care consideră că adevărul este rezultatul unui consimţământ 223 V, 1,56 | mărturiseşte că aceasta este calea de urmat: trebuie 224 V, 1,56 | plăcere pentru tot ceea ce este frumos, bun şi adevărat. 225 V, 2,57 | arătând că gândirea filozofică este o contribuţie fundamentală 226 V, 2,60 | asemenea, problema ateismului este analizată în Gaudium et 227 V, 2,60 | Cristos Domnul. Cristos, care este noul Adam, tocmai revelând 228 V, 2,61 | aceste ştiinţe şi, dacă este cazul, să le aplice corect 229 V, 2,62 | candidaţilor la preoţie. Nu este o întâmplare faptul că curriculum 230 V, 2,62 | curriculum studiilor teologice este precedat de o perioadă în 231 V, 2,63 | exprimate, mi s-a părut că este urgent să afirm din nou 232 V, 2,63 | cu credinţa. Datoria mea este să propun unele principii 233 VI, 1,64 | parte a pământului; şi omul este în mod natural filozof. 234 VI, 1,64 | la rândul ei, întrucât este o elaborare reflexivă şi 235 VI, 1,65 | limbajului. La fel de important este aportul filozofiei pentru 236 VI, 1,66 | identitatea lui Cristos care este Dumnezeu adevărat şi om 237 VI, 1,66 | eticii filozofice.~Aşadar, este necesar ca raţiunea credinciosului 238 VI, 1,67 | aceste adevăruri, mintea este condusă spre recunoaşterea 239 VI, 1,68 | Noul Legământ, viaţa umană este mult mai puţin controlată 240 VI, 1,69 | Ceea ce vreau să subliniez este datoria de a nu se opri 241 VI, 1,69 | datoria primordială care este aceea de a arăta caracterul 242 VI, 1,69 | gândesc oamenii, dar care este adevărul obiectiv".(93) 243 VI, 1,70 | confruntării cu culturile este o experienţă pe care Biserica 244 VI, 1,70 | sângele lui Cristos. Da, el este pacea noastră, unificatorul 245 VI, 1,70 | ofertă universală: nu mai este limitată la specificul unui 246 VI, 1,70 | fiilor lui Dumnezeu. Cristos este acela care îngăduie celor 247 VI, 1,70 | misterul său. Această unitate este atât de profundă încât Biserica 248 VI, 1,71 | vitalitatea şi subzistenţa le este dată de capacitatea de a 249 VI, 1,71 | acceptarea noului. Care este explicaţia acestor dinamici? 250 VI, 1,71 | acestor dinamici? Oricare om este inserat într-o cultură, 251 VI, 1,71 | pe ea o influenţează. El este în acelaşi timp fiu şi tată 252 VI, 1,71 | tată al culturii în care este cufundat. În oricare expresie 253 VI, 1,71 | creştinii trăiesc credinţa este şi el pătruns de cultura 254 VI, 1,71 | progresul a ceea ce în ea este implicit spre explicaţia 255 VI, 1,71 | Consecinţa acestui lucru este că o cultură nu poate niciodată 256 VI, 1,71 | Dumnezeu. Evanghelia nu este contrară acestei sau acelei 257 VI, 1,71 | duce în lume şi în culturi este forma reală de eliberare 258 VI, 1,71 | păcat şi, în acelaşi timp, este chemare la adevărul întreg. 259 VI, 1,72 | număr de criterii. Primul este cel al universalităţii spiritului 260 VI, 1,72 | De altfel, acest criteriu este valabil pentru Biserica 261 VI, 1,72 | s-a spus aici despre India este valabil şi pentru moştenirea 262 VI, 1,73 | parte, cuvântul lui Dumnezeu este adevăr (cf. In 17,17), pentru 263 VI, 1,73 | mai bună înţelegere a sa este de ajutor căutarea umană 264 VI, 1,73 | care îi sunt proprii. Nu este vorba pur şi simplu de a 265 VI, 1,73 | sistem filozofic; hotărâtor este ca raţiunea celui credincios 266 VI, 1,73 | mai bună înţelegere a lui. Este clar, de altfel, că, mişcându-se 267 VI, 1,73 | cunoaştere a sa -, raţiunea este într-un fel avertizată, 268 VI, 1,73 | simplu; mai bine zis ea este stimulată să exploreze căile 269 VI, 1,74 | fecundităţii unui asemenea raport este oferită de experienţa personală 270 VI, 1,74 | filozofiei antice. Lucrul acesta este valabil pentru părinţii 271 VI, 1,74 | datele credinţei. Un lucru este cert: atenţia faţă de itinerarul 272 VI, 1,74 | spiritual al acestor maeştri este de folos progresului în 273 VI, 2,75 | creştină. O primă stare este aceea a filozofiei total 274 VI, 2,75 | de Revelaţia evanghelică: este starea filozofiei care din 275 VI, 2,75 | riguroaselor criterii raţionale, este garanţia ajungerii la rezultate 276 VI, 2,76 | doua stare a filozofiei este aceea pe care mulţi o desemnează 277 VI, 2,76 | filozofia creştină. Denumirea este de la sine legitimă, dar 278 VI, 2,76 | de vreme ce credinţa nu este ca atare o filozofie. Prin 279 VI, 2,76 | persoanei ca fiinţă spirituală este o specială originalitate 280 VI, 2,77 | semnificativă a filozofiei este aceea când teologia însăşi 281 VI, 2,77 | afirmaţiilor sale. Faptul nu este întâmplător că filozofii 282 VI, 2,78 | a arăta că sfântul Toma este un model autentic pentru 283 VI, 2,79 | autenticitatea credinţei este favorizată când este unită 284 VI, 2,79 | credinţei este favorizată când este unită cu gândirea şi nu 285 VI, 2,79 | convingere: "Credinţa nu este altceva decât gândirea care 286 VI, 2,79 | crede (?). Credinţa dacă nu este gândită este nulă".(95) 287 VI, 2,79 | Credinţa dacă nu este gândită este nulă".(95) Şi în continuare: " 288 VII, 1,80 | pe care o experimentăm nu este absolutul: nu este necreată, 289 VII, 1,80 | experimentăm nu este absolutul: nu este necreată, nici nu s-a născut 290 VII, 1,80 | la sine. Numai Dumnezeu este Absolutul. În plus, din 291 VII, 1,80 | vreme ce lumea creată nu este suficientă sieşi, orice 292 VII, 1,80 | mai tragică formă de rău - este abordată în Biblie, care 293 VII, 1,80 | deficienţă datorată materiei, ci este o rană care provine din 294 VII, 1,80 | ceea ce se evidenţiază este refuzul oricărei forme de 295 VII, 1,80 | filozofii" cuprinsă în Biblie este că viaţa umană şi lumea 296 VII, 1,80 | extreme, deoarece raţiunea este chemată să-şi însuşească 297 VII, 1,81 | nihilismului.~Urmarea acestui lucru este faptul că deseori spiritul 298 VII, 1,81 | că deseori spiritul uman este ocupat de o formă de gândire 299 VII, 1,81 | cu cuvântul lui Dumnezeu este necesar, înainte de toate, 300 VII, 1,81 | Această dimensiune sapienţială este astăzi cu atât mai indispensabilă 301 VII, 1,81 | natural al acestui sens, care este religiozitatea constitutivă 302 VII, 1,82 | dacă, în urma păcatului, ea este parţial întunecată şi slăbită".(100)~ 303 VII, 1,82 | duplicitate şi de minciună, este capabil să cunoască şi să 304 VII, 1,82 | mereu. Ceea ce s-a spus este valabil şi pentru judecăţile 305 VII, 1,83 | sus comportă o a treia: este necesară o filozofie cu 306 VII, 1,83 | ultim, temeinic. Aceasta este o exigenţă implicită atât 307 VII, 1,83 | analitic; în mod deosebit, este o exigenţă proprie cunoaşterii 308 VII, 1,83 | moral, al cărui ultim temei este Binele suprem, Dumnezeu 309 VII, 1,83 | sensul acesta, metafizica nu este văzută ca alternativă la 310 VII, 1,83 | sfârşitul acestui mileniu este aceea de a şti să facem 311 VII, 1,83 | omului şi spiritualitatea sa, este necesar ca reflecţia speculativă 312 VII, 1,83 | sunt convins că aceasta este calea obligatorie pentru 313 VII, 1,84 | claritate că limbajul uman este în stare să exprime în mod 314 VII, 1,84 | cuvântul lui Dumnezeu, care este mereu cuvânt divin în limbaj 315 VII, 1,85 | putere convingerea că omul este în stare să ajungă la o 316 VII, 1,85 | organică a cunoaşterii. Aceasta este una dintre misiunile pe 317 VII, 1,85 | sensul acesta, ca niciodată este semnificativ că, în contextul 318 VII, 1,85 | la tradiţie, de fapt, nu este o simplă amintire a trecutului; 319 VII, 1,85 | rădăcinilor în tradiţie este ceea ce ne permite, astăzi, 320 VII, 1,85 | spre viitor. Acelaşi apel este valabil şi mai mult pentru 321 VII, 1,86 | activitatea filozofică.~Prima este aceea care stă sub numele 322 VII, 1,86 | argumentare, chiar şi teologică, este obişnuit să-şi asume idei 323 VII, 1,86 | formă extremă de eclectism este uşor de recunoscut şi în 324 VII, 1,87 | 87. Eclectismul este o eroare de metodă, dar 325 VII, 1,87 | o doctrină a trecutului, este necesar ca aceasta să fie 326 VII, 1,87 | dimpotrivă, chiar dacă formularea este într-un anumit fel legată 327 VII, 1,87 | deoarece preferă ceea ce este actual în locul adevărului, 328 VII, 1,87 | adevăr la care teologia este chemată să dea răspuns.~ 329 VII, 1,88 | pericol de luat în seamă este ştiinţismul. Această concepţie 330 VII, 1,88 | emotivităţii şi noţiunea de fiinţă este pusă deoparte pentru a face 331 VII, 1,88 | privitoare la sensul vieţii este considerat de ştiinţism 332 VII, 1,88 | mai puţin decepţionantă este apropierea acestui curent 333 VII, 1,89 | de nu mai puţine pericole este pragmatismul, atitudine 334 VII, 1,89 | atitudine mintală care este specifică celui care, în 335 VII, 1,89 | majorităţii parlamentare.(105)~Este clară consecinţa unui asemenea 336 VII, 1,89 | mult: antropologia însăşi este puternic condiţionată, prin 337 VII, 1,90 | care, în acelaşi timp, este refuzul oricărui fundament 338 VII, 1,90 | cuvântului lui Dumnezeu, este negarea umanităţii omului 339 VII, 1,90 | pretenţia de a-l face liber este o iluzie curată. Adevărul 340 VII, 1,91 | judecata despre ceea ce este calificat ca "post-modern" 341 VII, 1,91 | calificat ca "post-modern" este uneori pozitiv şi alteori 342 VII, 1,91 | epoci istorice. Un lucru este totuşi neîndoielnic: curentele 343 VII, 1,91 | sensului, sub semnul a ceea ce este provizoriu şi trecător. 344 VII, 1,91 | acest sfârşit de secol, este ispita disperării.~Rămâne 345 VII, 2,92 | 92. Întrucât este înţelegere a Revelaţiei, 346 VII, 2,92 | Conciliului? El spunea atunci: "Este necesar ca, aderând la aşteptarea 347 VII, 2,92 | deplin instruite şi formate; este necesar ca această doctrină 348 VII, 2,92 | pe adevărul ultim care îi este încredinţat prin Revelaţie, 349 VII, 2,92 | la stadii intermediare. Este bine pentru teolog să amintim 350 VII, 2,92 | propriu al cercetării sale este "adevărul, Dumnezeul cel 351 VII, 2,92 | lucrare comună, chiar dacă este condusă după metodologii 352 VII, 2,92 | exprimat. Adevărul, care este Cristos, se impune ca autoritate 353 VII, 2,92 | adevăr universal valid nu este nicidecum izvor de intoleranţă; 354 VII, 2,92 | intoleranţă; dimpotrivă, este o condiţie necesară pentru 355 VII, 2,92 | Numai cu această condiţie este posibil să se depăşească 356 VII, 2,92 | sarcinilor actuale ale teologiei, este ceea ce doresc să arăt acum.~ 357 VII, 2,92(109) | stare să-i poarte greutatea, este într-o legătură necesară 358 VII, 2,92(109) | şi prin credinţă: ceea ce este lucrarea Spiritului adevărului 359 VII, 2,92(109) | Spiritului adevărului şi este rodul acţiunii sale în om. 360 VII, 2,94 | adevărul despre Dumnezeu, care este comunicată de Dumnezeu însuşi 361 VII, 2,94 | izvoarelor Revelaţiei, aşadar, este necesar ca teologul să se 362 VII, 2,94 | teologul să se întrebe care este adevărul profund şi autentic 363 VII, 2,94 | semnificaţia lor originară. Este urgent, aşadar, ca şi din 364 VII, 2,95 | instanţei metafizice, în schimb, este în stare să arate cum, de 365 VII, 2,96 | reflecta asupra acestei teme nu este uşor, deoarece trebuie să 366 VII, 2,96(112) | Este clar că Biserica nu poate 367 VII, 2,96(112) | confirmare datorită căreia nu ne este permis să ne îndepărtăm 368 VII, 2,96 | hermeneutică, aşadar, există, dar este rezolvabilă. Valoarea realistă 369 VII, 2,96 | ajuta mult în acest câmp. Este de dorit, aşadar, o angajare 370 VII, 2,96(113) | coerentă, chiar şi atunci când este mai mult clarificată şi 371 VII, 2,97 | sarcina importantă a teologiei este interpretarea izvoarelor, 372 VII, 2,97 | şi mai delicat şi exigent este înţelegerea adevărului revelat, 373 VII, 2,97 | tradiţiei metafizice creştine, este o filozofie dinamică care 374 VII, 2,98 | Recuperarea filozofiei este urgentă şi în ordinea înţelegerii 375 VII, 2,98 | conştiinţa etică a omului este dezorientată. În scrisoarea 376 VII, 2,98 | conştiinţă: aceasta nu mai este considerată în realitatea 377 VII, 2,98 | logic. O astfel de viziune este tot una cu o etică individualistă, 378 VII, 2,98 | individualistă, pentru care fiecare este confruntat cu adevărul său, 379 VII, 2,98 | această viziune unitară, care este în mod necesar legată de 380 VII, 2,99 | Lucrarea teologică în Biserică este în primul rând o slujire 381 VII, 2,99 | numai în Cristos, de fapt, este posibilă cunoaşterea adevărului 382 VII, 2,99 | persoană. Cateheza, care este şi comunicare lingvistică, 383 VII, 2,99 | învăţătură şi viaţă care altfel este imposibil de realizat. Ceea 384 VII, 2,99 | în cateheză, de fapt, nu este un corp de adevăruri conceptuale, 385 Conclu, 0,100 | comportamentelor personale şi sociale este evidentă. Aceasta exercită 386 Conclu, 0,101 | gândirii, mai ales în Occident, este uşor de văzut bogăţia care 387 Conclu, 0,101 | ulterioare pe care raţiunea este chemată să le aprofundeze.~ 388 Conclu, 0,101 | în cercetarea adevărului este susţinută, prin însăşi natura 389 Conclu, 0,101(123)| învăţa adevărul, de care este responsabilă Biserica": 390 Conclu, 0,103 | 103. Filozofia, în plus, este ca oglinda în care se reflectă 391 Conclu, 0,104 | 104. Gândirea filozofică este deseori unicul teren de 392 Conclu, 0,104 | înţelegere şi de dialog este astăzi cu atât mai important 393 Conclu, 0,105 | şi cunoaşterea filozofică este una din bogăţiile cele mai 394 Conclu, 0,105 | invită să-şi dea seama că "nu este suficientă lectura fără 395 Conclu, 0,105 | umilinţă, studiul care nu este susţinut de harul divin, 396 Conclu, 0,105 | Facultăţile ecleziastice.(130) Este necesar ca această activitate 397 Conclu, 0,106 | persoanei umane. Omul de ştiinţă este foarte conştient că "cercetarea 398 Conclu, 0,106 | trimite mereu spre ceva care este dincolo de obiectul imediat 399 Conclu, 0,107 | înşelându-l, l-au convins că el este stăpân absolut pe sine, 400 Conclu, 0,108 | 108. Ultimul meu gând este îndreptat spre Aceea pe 401 Conclu, 0,108 | Înţelepciunii. Viaţa ei însăşi este o adevărată parabolă capabilă 402 Conclu, 0,108 | dintre noi, la fel filozofia este chemată să împrumute lucrarea