Chapter,Paragraph,Number

 1 II,  2,22 |         şi că ar putea să lase deoparte cunoaşterea care provine
 2 IV,  3,46 |       în mod deosebit, a lăsat deoparte orice apel la ideea metafizică
 3 VI,  1,69 |    singular şi concret, lăsând deoparte datoria primordială care
 4 VI,  1,72 |      înainte, nu poate să lase deoparte ceea ce a acumulat din inculturarea
 5 VI,  2,79 |        continuare: "Dacă se dă deoparte consimţământul, se dă deoparte
 6 VI,  2,79 | deoparte consimţământul, se dă deoparte credinţa, deoarece fără
 7 VII,  1   | Dumnezeu care nu pot fi lăsate deoparte~
 8 VII,  1,84|       spune realitatea, lăsând deoparte verificarea posibilităţilor
 9 VII,  1,87|   filozofic mai recent, lăsând deoparte instanţele critice care,
10 VII,  1,88|   noţiunea de fiinţă este pusă deoparte pentru a face loc purei
11 VII,  1,88|        în mod constant. Lăsată deoparte, în perspectiva aceasta,
12 VII,  1,90|       însăşi. Nu se poate lăsa deoparte, de fapt, că uitarea fiinţei
13 VII,  2,93|   putea fi găsită dacă se lasă deoparte aportul filozofiei.~