| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] noutati 1 noutatii 2 nr 15 nu 395 nu-i 5 nu-l 5 nu-mi 1 | Frequency [« »] 500 la 430 ca 402 este 395 nu 375 o 344 cu 272 pentru | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances nu |
Chapter,Paragraph,Number
1 Intro, 0,1 | care s-a dezvoltat - nici nu putea să fie altfel - în 2 Intro, 0,1 | dar apar şi în Vede şi nu mai puţin în Avesta; le 3 Intro, 0,2 | 2. Biserica nu este străină, nici nu poate 4 Intro, 0,2 | Biserica nu este străină, nici nu poate să fie, de acest drum 5 Intro, 0,3 | dezvoltarea culturilor în Occident nu trebuie să ne facă să uităm 6 Intro, 0,4 | repetiţie şi, puţin câte puţin, nu ar mai fi în stare să ducă 7 Intro, 0,4 | într-o formă generică şi nu reflexă. Aceste cunoştinţe, 8 Intro, 0,5 | în ceea ce o priveşte, nu poate decât să aprecieze 9 Intro, 0,5 | pozitive la care s-a ajuns nu trebuie să ducă la neglijarea 10 Intro, 0,5 | diverse doctrine care tind să nu aprecieze aşa cum se cuvine 11 Intro, 0,5 | contemporan. De la această rezervă nu scapă nici unele concepţii 12 Intro, 0,5 | în omul contemporan, şi nu numai la unii filozofi, 13 Intro, 0,6 | încredinţată nouă episcopilor; nu putem renunţa la el fără 14 Intro, 0,6 | raport cu credinţa. De fapt, nu se poate nega că perioada 15 Intro, 0,6 | schimbări rapide şi complexe nu expune mai ales tinerele 16 Intro, 0,6 | motivul pentru care am simţit nu numai exigenţa, dar şi datoria 17 I, 1,7 | care ea o propune omului nu provine din speculaţia sa 18 I, 1,8 | oricărei cunoaşteri care nu ar fi fost rodul capacităţilor 19 I, 1,8 | sigur pentru că Dumnezeu nu înşală nici nu vrea să înşele.(6)~ 20 I, 1,8 | Dumnezeu nu înşală nici nu vrea să înşele.(6)~ 21 I, 1,9 | filozofice şi adevărul Revelaţiei nu se confundă, nici unul nu-l 22 I, 1,9 | de cunoaştere, distincte nu numai datorită principiului 23 I, 1,9 | ascunse în Dumnezeu, care nu pot fi cunoscute decât numai 24 I, 1,12 | nostru cotidian, fără de care nu am reuşi să ne înţelegem.~ 25 I, 1,12 | plecând de la sine, niciodată nu ar fi putut să şi-o imagineze: 26 I, 1,12 | Revelaţia lui Cristos, deci, nu mai este restrâns la un 27 I, 1,12 | nevinovăţiei şi ale morţii, dacă nu în lumina care izvorăşte 28 I, 2,13 | 13. Oricum nu trebuie uitat că Revelaţia 29 I, 2,13 | acesta, dăruit omului şi care nu se mai cere înapoi de la 30 I, 2,13 | credinţă, aşadar, libertatea nu este doar prezentă: este 31 I, 2,13 | alte cuvinte, libertatea nu se realizează în alegerile 32 I, 2,13 | este trimisă şi de care nu poate face abstracţie fără 33 I, 2,13 | a spus sfântul Toma, "tu nu vezi, nu înţelegi, dar credinţa 34 I, 2,13 | sfântul Toma, "tu nu vezi, nu înţelegi, dar credinţa îţi 35 I, 2,13 | cunoaşterea de credinţă nu anulează misterul; îl face 36 I, 2,14 | de referinţă de care omul nu poate să facă abstracţie, 37 I, 2,14 | provoacă mintea omului să nu se oprească niciodată; dimpotrivă, 38 I, 2,14 | ştiinţei proprii până când nu vede că a împlinit ceea 39 I, 2,14 | impună treptat celui care nu o dorea şi se apăra de dânsa (...). 40 I, 2,14 | suspinul? (...) Doamne, tu nu eşti numai acela decât care 41 I, 2,14 | eşti numai acela decât care nu poate fi gândit ceva mai 42 I, 2,14 | possit) (...). Iar dacă nu ai fi tu acesta însuşi, 43 I, 2,15 | ţi-o poruncesc eu astăzi nu este neînţeleasă de tine 44 I, 2,15 | este neînţeleasă de tine şi nu este departe. Ea nu este 45 I, 2,15 | tine şi nu este departe. Ea nu este în cer, ca să zici: 46 I, 2,15 | s-o auzim şi s-o facem? Şi nu este ea nici peste mare, 47 I, 2,15 | face cunoscut Revelaţia nu este rodul matur sau punctul 48 II, 1,16 | textele acestea este cuprinsă nu numai credinţa Israelului, 49 II, 1,16 | intuiţii de o adâncime aparte.~Nu este o întâmplare că în 50 II, 1,16 | lumii şi a fenomenelor sale nu urmează calea abstracţiei, 51 II, 1,16 | mai puţin bunul israelit nu concepea cunoaşterea prin 52 II, 1,16 | străină de procesul acesta. Ea nu intervine pentru a umili 53 II, 1,16 | Dumnezeul lui Israel. De aceea, nu este posibilă cunoaşterea 54 II, 1,16 | aceea, raţiunea şi credinţa nu pot fi separate fără a sărăci 55 II, 1,17 | 17. Aşadar, nu este vreun motiv ca să existe 56 II, 1,17 | în experienţa limitei ce nu poate fi depăşită, suspină 57 II, 1,17 | orice întrebare care încă nu a fost rezolvată.~ 58 II, 1,18 | că pe un astfel de drum nu se poate merge cu mândria 59 II, 1,18 | lucruri, dar în realitate nu este în stare să-şi fixeze 60 II, 1,18 | ajunge să afirme că "Dumnezeu nu există" (cf. Ps 14[13],1), 61 II, 1,19 | omul prin inteligenţa lui nu ajunge să-l recunoască pe 62 II, 1,19 | creatorul a toate, lucrul acesta nu se datorează atât lipsei 63 II, 1,20 | raţiunea este valorificată, dar nu este supraapreciată. De 64 II, 2,21 | Vechiul Testament, cunoaşterea nu se întemeiază numai pe o 65 II, 2,21 | omul biblic a descoperit că nu se poate înţelege decât 66 II, 2,21 | neaşteptată.~Efortul căutării nu era scutit, pentru Autorul 67 II, 2,21 | toată truda, cel credincios nu se descurajează. Puterea 68 II, 2,21 | cărui misiune este de a nu lăsa nimic neexplorat în 69 II, 2,22 | limitele sale naturale: nu numai că ea nu este mărginită 70 II, 2,22 | naturale: nu numai că ea nu este mărginită în limita 71 II, 2,22 | Simbolul este clar: omul nu era în stare să discearnă 72 II, 2,22 | Rom 1,21-22). Ochii minţii nu mai erau în stare să vadă 73 II, 2,23 | obişnuite de gândire, care nu sunt deloc în stare să o 74 II, 2,23 | ce vrea să facă Dumnezeu nu este suficientă doar înţelepciunea 75 II, 2,23 | a ales Dumnezeu; cele ce nu sunt, ca să le nimicească 76 II, 2,23 | puterii sale; dar sfântul Paul nu ezită să afirme: "Când sunt 77 II, 2,23 | tare" (2Cor 12,10). Omul nu reuşeşte să înţeleagă cum 78 II, 2,23 | ales ceea ce în lume (...) nu sunt, ca să le nimicească 79 II, 2,23 | despre Dumnezeu. Raţiunea nu poate goli taina iubirii 80 II, 2,23 | răspuns pe care ea îl caută. Nu înţelepciunea cuvintelor, 81 III, 1,24 | dibuite, şi să-l afle, căci nu este departe de nici unul 82 III, 1,24 | rugăciune pentru toţi cei care nu cred, ne face să spunem: " 83 III, 1,25 | toată creaţia vizibilă care nu numai că este în stare să 84 III, 1,25 | îi iese în cale. Nimeni nu poate fi cu sinceritate 85 III, 1,25 | autentic al omenirii întregi.~Nu mai puţin importantă decât 86 III, 1,25 | enciclică Veritatis splendor: "Nu există morală fără libertate (...). 87 III, 1,25 | valorilor, omul îl găseşte nu închizându-se în sine dar 88 III, 1,26 | radical lipsită de sens. Nu este necesar să recurgem 89 III, 1,26 | cum este aceea a sensului nu poate fi ocolită.(26) La 90 III, 1,26 | într-o viaţă de apoi sau nu. Nu este lipsit de semnificaţie 91 III, 1,26 | într-o viaţă de apoi sau nu. Nu este lipsit de semnificaţie 92 III, 1,26 | de două milenii. Aşadar, nu este nicidecum întâmplător 93 III, 1,27 | 27. Nimeni nu poate ocoli întrebările 94 III, 1,27 | cercetării: dacă este posibil sau nu să se ajungă la un adevăr 95 III, 1,27 | supremă, dincolo de care să nu fie nici să nu poată fi 96 III, 1,27 | de care să nu fie nici să nu poată fi întrebări sau trimiteri 97 III, 1,27 | pot fi atrăgătoare, dar nu satisfac. Pentru toţi soseşte 98 III, 1,27 | momentul în care, se admite sau nu, se simte nevoia de a ancora 99 III, 2,28 | 28. Nu întotdeauna, trebuie să 100 III, 2,28 | existenţa. De fapt, niciodată el nu ar putea să-şi întemeieze 101 III, 2,29 | 29. Nu ne putem gândi că o cercetare 102 III, 2,29 | deja un prim răspuns. Omul nu ar începe să caute ceea 103 III, 2,29 | că va găsi un răspuns, şi nu cedează în faţa insucceselor. 104 III, 2,29 | în faţa insucceselor. El nu consideră că intuiţia originară 105 III, 2,29 | inutilă doar pentru faptul că nu a ajuns la obiectivul propus; 106 III, 2,29 | va spune mai degrabă că nu a găsit încă răspunsul adecvat.~ 107 III, 2,29 | experimentează că, în definitiv, nu diferă de răspunsurile la 108 III, 2,29 | atâţia alţii. Cu siguranţă, nu orice adevăr care este dobândit 109 III, 2,30 | trebuie să precizăm că ele nu se limitează doar la doctrinele, 110 III, 2,31 | 31. Omul nu este făcut ca să trăiască 111 III, 2,31 | tradiţii, de la care primeşte nu numai limbajul şi formarea 112 III, 2,31 | gândirii. Lucrul acesta nu elimină faptul că, după 113 III, 2,32 | interpersonal şi pune în joc nu numai capacităţile personale 114 III, 2,32 | această relaţie interpersonală nu sunt înainte de toate în 115 III, 2,32 | Desăvârşirea omului, de fapt, nu constă doar în dobândirea 116 III, 2,32 | încrederea dintre persoane, nu este lipsită de referinţa 117 III, 2,32 | i-l arată.~Câte exemple nu s-ar putea da pentru a ilustra 118 III, 2,32 | evidenţa unei iubiri care nu are nevoie de argumentări 119 III, 2,33 | adevărul. Căutarea aceasta nu este destinată doar să dobândească 120 III, 2,33 | faptice sau ştiinţifice; el nu caută doar binele adevărat 121 III, 2,33 | aceea este o căutare care nu se poate termina decât numai 122 III, 2,33 | astfel de adevăr se ajunge nu numai pe cale raţională, 123 III, 2,33 | expresive acte antropologice.~Să nu se uite că şi raţiunea are 124 III, 2,34 | revelează în Isus Cristos, nu este în conflict cu adevărurile 125 III, 2,34(29) | credinţă şi de ştiinţă, nu se pot contrazice niciodată " 126 III, 2,34(29) | Castelli din 21 decembrie 1613. Nu diferit, dimpotrivă prin 127 III, 2,34(29) | conform normelor morale, nu va fi niciodată în opoziţie 128 IV, 1,36 | siguranţă lucrul acesta nu era întâmplător. Pentru 129 IV, 1,36 | păgâni, primii creştini nu puteau în discursurile lor 130 IV, 1,36 | ştim, şi religia greacă, nu altfel decât marea parte 131 IV, 1,36 | principiile universale, ei nu s-au mai mulţumit cu miturile 132 IV, 1,37 | Colosenilor: "Vedeţi să nu vă înşele cineva cu filozofie 133 IV, 1,37 | oamenilor, pe stihiile lumii, şi nu pe Cristos" (2,8). Cât de 134 IV, 1,38 | creştinismului cu filozofia nu a fost imediată şi nici 135 IV, 1,38 | Botezului. Dar lucrul acesta nu înseamnă că ei ar fi ignorat 136 IV, 1,38 | Alexandria, filozofia greacă nu are ca prim scop acela de 137 IV, 1,38 | desăvârşită în sine însăşi şi nu are nevoie de sprijin, pentru 138 IV, 1,38 | greacă, prin aportul ei, nu face adevărul mai puternic, 139 IV, 1,39 | răspunde. Referindu-se la nu puţine elemente din gândirea 140 IV, 1,40 | frecventaţi mai înainte nu reuşiseră să-l determine. 141 IV, 1,40 | înşelăciune, să cred ceea ce nu se demonstra, ori că ceva 142 IV, 1,40 | ori că ceva exista, dar că nu exista cel pentru care exista, 143 IV, 1,40 | pentru care exista, ori că nu exista nimic altceva decât 144 IV, 1,40 | absurde, tocmai pentru că ele nu putuseră să fie demonstrate".(38) 145 IV, 1,41 | filozofice. Lucrul acesta nu înseamnă că au identificat 146 IV, 1,41 | pozitive şi în limitele sale. Nu erau gânditori naivi. Tocmai 147 IV, 1,41 | din Revelaţie. Întâlnirea nu a fost doar la nivel de 148 IV, 1,41 | filozofiilor, părinţii totuşi nu s-au temut să recunoască 149 IV, 1,41 | Conştiinţa convergenţelor nu întuneca în ei recunoaşterea 150 IV, 1,42 | Canterbury prioritatea credinţei nu este în competiţie cu cercetarea 151 IV, 1,42 | raţiunii. De fapt aceasta nu este chemată să exprime 152 IV, 1,42 | ceea ce ne spune credinţa; nu ar fi în stare de aşa ceva, 153 IV, 1,42 | stare de aşa ceva, pentru că nu este capabilă. Datoria ei, 154 IV, 1,42 | trebuind totuşi să admită că nu a făcut încă tot ceea ce 155 IV, 1,42 | de părere că lucrul care nu poate fi înţeles de cel 156 IV, 1,42 | certitudine că există, deşi nu poate pătrunde cu intelectul 157 IV, 1,42 | argumente necesare, deşi ele nu pot fi pătrunse în acest 158 IV, 1,42 | siguranţa certitudinii lor nu este deloc modificată. Căci, 159 IV, 1,42 | însăşi, despre care omul nu poate şti nimic, sau abia 160 IV, 2,43 | îl deţine sfântul Toma, nu numai pentru conţinutul 161 IV, 2,43 | Dumnezeu, spunea el; de aceea nu se pot contrazice între 162 IV, 2,43 | revelaţiei divine. Deci credinţa nu se teme de raţiune, ci o 163 IV, 2,43 | credinţei, doctorul angelic nu a uitat valoarea raţionalităţii 164 IV, 2,43 | gândirii"; raţiunea omului nu se nimiceşte nici nu se 165 IV, 2,43 | omului nu se nimiceşte nici nu se degradează dându-şi asentimentul 166 IV, 2,43 | intelectuală a celui care nu admite contaminarea creştinismului 167 IV, 2,44 | pe care inteligenţa umană nu le-ar fi putut gândi niciodată".(51) 168 IV, 2,44 | într-adevăr filozofia fiinţei şi nu a simplei apariţii.~ 169 IV, 3,46 | vizibile, mai ales în Occident. Nu este exagerat dacă se afirmă 170 IV, 3,46 | raţionalităţii depline. Nu le-a fost teamă să se prezinte 171 IV, 3,46 | mentalitate pozitivistă care nu numai că s-a îndepărtat 172 IV, 3,46 | referinţă etică, riscă să nu mai aibă în centrul interesului 173 IV, 3,46 | tehnologic, par să cedeze, nu doar la logica pieţei, ci 174 IV, 3,46 | mentalităţi conform căreia nu trebuie să-ţi asumi nici 175 IV, 3,47 | 47. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că în cultura 176 IV, 3,47 | deseori imprevizibil, sunt nu numai şi nu atât obiectul ? 177 IV, 3,47 | imprevizibil, sunt nu numai şi nu atât obiectul ?alienării', 178 IV, 3,47 | produsele sale, în mod natural nu toate şi nu în cea mai mare 179 IV, 3,47 | mod natural nu toate şi nu în cea mai mare parte a 180 IV, 3,47 | demnităţi a raţiunii, care nu a mai fost pusă în condiţia 181 IV, 3,48 | existenţe. Totuşi acest lucru nu anulează faptul că actualul 182 IV, 3,48 | şi experienţa, riscând să nu mai fie o propunere universală. 183 IV, 3,48 | acelaşi fel, o raţiune care nu are în faţă o credinţă matură 184 IV, 3,48 | în faţă o credinţă matură nu este provocată să fixeze 185 IV, 3,48 | radicalitatea fiinţei.~De aceea, să nu pară nelalocul său apelul 186 V, 1,49 | 49. Biserica nu propune o filozofie proprie 187 V, 1,49 | o filozofie proprie nici nu canonizează o oarecare filozofie 188 V, 1,49 | şi regulilor sale; altfel nu ar exista garanţia că rămâne 189 V, 1,49 | ajutor ar fi o filozofie care nu ar proceda în lumina raţiunii 190 V, 1,49 | statutul" ei "constitutiv" nu poate să nu respecte şi 191 V, 1,49 | constitutiv" nu poate să nu respecte şi exigenţele şi 192 V, 1,49 | deviaţiile şi erorile în care nu de puţine ori a căzut gândirea 193 V, 1,49 | filozofică, mai ales cea modernă. Nu este de datoria, nici de 194 V, 1,50 | la compatibilitatea sau nu a concepţiilor de fond, 195 V, 1,51 | Oricum, acest discernământ nu trebuie să fie înţeles înainte 196 V, 1,51 | formă istorică a filozofiei nu poate să pretindă în mod 197 V, 1,51 | majoră. Un discernământ nu uşor, deoarece dacă deja 198 V, 1,51 | reflecţia filozofică, ca să nu se închidă drumul care duce 199 V, 1,52 | 52. Nu doar în ultima vreme Magisteriul 200 V, 1,52 | tezele astrologice;(57) ca să nu uităm de textele mai sistematizate 201 V, 1,52 | că în perioada respectivă nu puţini catolici au simţit 202 V, 1,52 | pentru ca aceste filozofii să nu devieze, la rândul lor, 203 V, 1,53 | de cunoaştere, distincte nu numai prin principiul lor, 204 V, 1,53 | deasupra raţiunii, aici nu poate să existe niciodată 205 V, 1,53 | raţiunii, acest Dumnezeu nu ar putea să se nege pe sine, 206 V, 1,54 | imanentistă.(66) De asemenea, nu se poate uita importanţa 207 V, 1,54 | elaborate şi se propuneau nu de către teologi, avându-şi 208 V, 1,54 | oricum, că astfel de deviaţii nu trebuiau pur şi simplu respinse, 209 V, 1,54 | deviază de la drumul drept, nu pot fi ignorate sau trecute 210 V, 1,54 | opinii, fie pentru că bolile nu se pot vindeca dacă mai 211 V, 1,54 | pot vindeca dacă mai întâi nu sunt bine cunoscute, fie 212 V, 1,54 | contribuţie preţioasă care nu poate fi uitată.~ 213 V, 1,55 | cu particularităţi noi. Nu este vorba doar de chestiuni 214 V, 1,55 | suficientă bază raţională.(72)~Nu lipsesc nici retrageri periculoase 215 V, 1,55 | periculoase în fideism, care nu recunoaşte importanţa cunoaşterii 216 V, 1,55(72) | lucrurile revelate de el, nu datorită adevărului intrinsec 217 V, 1,55(72) | care le revelează, care nu se poate înşela nici înşela": 218 V, 1,55(72) | declară că raţiunea niciodată "nu este în stare să înţeleagă [ 219 V, 1,55(72) | Credincioşii creştini nu numai că nu au dreptul de 220 V, 1,55(72) | Credincioşii creştini nu numai că nu au dreptul de a apăra ca 221 V, 1,55 | De aceea, Sacra Scriptură nu este singura referinţă pentru 222 V, 1,55 | reciprocitate încât cei trei nu pot subzista într-un mod 223 V, 1,55 | independent.(76)~În plus, nu trebuie subestimat pericolul 224 V, 1,56 | rezultatul unui consimţământ şi nu al unei adecvări a intelectului 225 V, 1,56 | un astfel de sens ultim, nu pot să nu-i încurajez pe 226 V, 1,56 | calea de urmat: trebuie să nu pierdem pasiunea pentru 227 V, 2,57 | În orice caz, Magisteriul nu s-a limitat doar să arate 228 V, 2,57 | conţinute în textul acela nu şi-au pierdut cu nimic din 229 V, 2,59 | neotomistă, în orice caz, nu a fost unicul semn de redresare 230 V, 2,59 | Leon al XIII-lea, au apărut nu puţini filozofi catolici 231 V, 2,59 | un aşa înalt profil încât nu au nimic de invidiat din 232 V, 2,60 | în raport cu filozofia. Nu pot să uit, mai ales în 233 V, 2,61 | directivele Magisteriului nu au fost întotdeauna luate 234 V, 2,61 | datorată unei minore aprecieri, nu numai a filozofiei scolastice, 235 V, 2,61 | neplăcere trebuie să constat că nu puţini teologi împărtăşesc 236 V, 2,61 | corect în cercetarea lor nu trebuie, totuşi, să fie 237 V, 2,61 | praeparatio fidei. În fine, nu se poate uita interesul 238 V, 2,62 | caracter fundamental şi care nu poate fi eliminat din structura 239 V, 2,62 | candidaţilor la preoţie. Nu este o întâmplare faptul 240 V, 2,62 | teologică, care niciodată nu trebuie să dispară din Biserică.~ 241 V, 2,63 | gândire filozofică care să nu fie în dezacord cu credinţa. 242 VI, 1,64 | unor sarcini specifice, nu poate să ocolească raportarea 243 VI, 1,64 | metodologii speciale, lucru care nu revine Magisteriului, doresc 244 VI, 1,65 | acesta, i se cere teologului nu numai să expună conceptele 245 VI, 1,66 | fidei explică acest adevăr, nu numai înţelegând structurile 246 VI, 1,66 | aportul filozofiei, de fapt, nu s-ar putea ilustra conţinuturi 247 VI, 1,67 | dar al lui Dumnezeu, deşi nu se întemeiază pe raţiune, 248 VI, 1,67 | pe raţiune, cu siguranţă nu poate să facă abstracţie 249 VI, 1,67 | orizonturile la care de una singură nu ar putea ajunge".(91)~ 250 VI, 1,69 | a obiectului de studiu, nu trebuie totuşi să se uite 251 VI, 1,69 | subliniez este datoria de a nu se opri doar la cazul singular 252 VI, 1,69 | conţinutului credinţei. În plus, nu trebuie să se uite că aportul 253 VI, 1,69 | viaţă, fie în culturi, "nu ceea ce gândesc oamenii, 254 VI, 1,69 | adevărul obiectiv".(93) Nu diferitele opinii ale oamenilor, 255 VI, 1,70 | acum, o ofertă universală: nu mai este limitată la specificul 256 VI, 1,70 | spună cu sfântul Paul: "nu mai sunteţi străini şi venetici; 257 VI, 1,70 | într-o manieră implicită, dar nu pentru asta mai puţin reală - 258 VI, 1,71 | aceşti oameni ce vorbesc, nu sunt oare galileeni? Cum 259 VI, 1,71 | culturală. Lucrul acesta nu creează nici o diviziune, 260 VI, 1,71 | lucru este că o cultură nu poate niciodată să devină 261 VI, 1,71 | lui Dumnezeu. Evanghelia nu este contrară acestei sau 262 VI, 1,71 | întâlnirea aceasta, culturilor nu numai că nu li se ia nimic, 263 VI, 1,71 | culturilor nu numai că nu li se ia nimic, dar dimpotrivă 264 VI, 1,72 | mai întâi filozofia greacă nu constituie o indicaţie în 265 VI, 1,72 | cu marile culturi la care nu a ajuns mai înainte, nu 266 VI, 1,72 | nu a ajuns mai înainte, nu poate să lase deoparte ceea 267 VI, 1,72 | rând, se va avea grijă de a nu se confunda revendicarea 268 VI, 1,73 | timp ce obiectivul final nu va putea să fie decât înţelegerea 269 VI, 1,73 | legilor care îi sunt proprii. Nu este vorba pur şi simplu 270 VI, 1,73 | de una singură nici măcar nu ar fi bănuit că ar putea 271 VI, 1,74 | nume ar putea fi citate, nu intenţionez să confirm orice 272 VI, 2,75 | regiunile în care Evanghelia nu a ajuns încă. În situaţia 273 VI, 2,75 | principiul după care harul nu distruge, dar desăvârşeşte 274 VI, 2,75 | angajează intelectul şi voinţa, nu distruge dar perfecţionează 275 VI, 2,76 | de la sine legitimă, dar nu trebuie să fie răstălmăcită: 276 VI, 2,76 | fie răstălmăcită: prin ea nu se vrea să se facă aluzie 277 VI, 2,76 | Bisericii, de vreme ce credinţa nu este ca atare o filozofie. 278 VI, 2,76 | vitală cu credinţa. Aşadar nu se face referinţă pur şi 279 VI, 2,76 | care în cercetarea lor nu au voit să contrazică credinţa. 280 VI, 2,76 | gândirii filozofice care nu s-ar fi realizat fără contribuţia, 281 VI, 2,76 | putea fi rezolvate dacă nu se iau în consideraţie datele 282 VI, 2,76 | unele adevăruri care, deşi nu sunt în mod natural inaccesibile 283 VI, 2,76 | inaccesibile raţiunii, probabil nu ar fi fost niciodată descoperite 284 VI, 2,76 | al Revelaţiei creştine. Nu întâmplător acesta a devenit 285 VI, 2,76 | acestor conţinuturi, filozofii nu au devenit teologi, deoarece 286 VI, 2,76 | devenit teologi, deoarece nu au căutat să înţeleagă şi 287 VI, 2,76 | modernă şi contemporană nu ar exista. Datul păstrează 288 VI, 2,76 | descurajatoarei constatări că nu puţini gânditori din aceste 289 VI, 2,77 | afirmaţiilor sale. Faptul nu este întâmplător că filozofii 290 VI, 2,77 | ancilla theologiae. Titlul nu a fost aplicat pentru a 291 VI, 2,78 | teologice. Lucrul care interesa nu era să ia poziţie asupra 292 VI, 2,79 | proprii; adevărul, totuşi, nu poate fi decât unul singur. 293 VI, 2,79 | prin conţinuturile sale, nu va putea niciodată să umilească 294 VI, 2,79 | ce-o priveşte, raţiunea nu va trebui să piardă niciodată 295 VI, 2,79 | întreba, cu conştiinţa că nu se poate erija în valoare 296 VI, 2,79 | este unită cu gândirea şi nu renunţă la ea. Încă o dată, 297 VI, 2,79 | această convingere: "Credinţa nu este altceva decât gândirea 298 VI, 2,79 | crede (?). Credinţa dacă nu este gândită este nulă".(95) 299 VI, 2,79 | deoarece fără consimţământ nu se crede nicidecum".(96)~ 300 VII, 1 | cuvântului lui Dumnezeu care nu pot fi lăsate deoparte~ 301 VII, 1,80 | realitatea pe care o experimentăm nu este absolutul: nu este 302 VII, 1,80 | experimentăm nu este absolutul: nu este necreată, nici nu s-a 303 VII, 1,80 | nu este necreată, nici nu s-a născut de la sine. Numai 304 VII, 1,80 | De vreme ce lumea creată nu este suficientă sieşi, orice 305 VII, 1,80 | Biblie, care ne spune că ea nu se poate reduce la o oarecare 306 VII, 1,81 | ţesătura însăşi a existenţei, nu puţini sunt cei care se 307 VII, 1,81 | interpreta lumea şi viaţa omului, nu fac altceva decât să sporească 308 VII, 1,81 | lucrul acesta, de fapt, ea nu va fi doar instanţa critică 309 VII, 1,81 | aceste mijloace tehnice nu ar fi orânduite spre un 310 VII, 1,81 | fi orânduite spre un scop nu numai utilitarist, în curând 311 VII, 1,81 | sens ultim şi global ar fi nu doar inadecvată, ci greşită.~ 312 VII, 1,82 | altfel, acest rol sapienţial nu ar putea să fie dezvoltat 313 VII, 1,82 | dezvoltat de o filozofie care nu ar fi ea însăşi o cunoaştere 314 VII, 1,82 | adevărată, adică îndreptată nu numai spre aspecte particulare 315 VII, 1,82 | Vatican II: "Căci inteligenţa nu se limitează doar la fenomene, 316 VII, 1,82 | exprimă realitatea obiectivă. Nu se poate spune că tradiţia 317 VII, 1,82 | aportul filozofiei care să nu renege posibilitatea unei 318 VII, 1,83 | suprem, Dumnezeu însuşi. Nu înţeleg să vorbesc aici 319 VII, 1,83 | sensul acesta, metafizica nu este văzută ca alternativă 320 VII, 1,83 | la fenomen la fundament. Nu se poate să ne oprim doar 321 VII, 1,83 | omului; dar această "taină" nu ar putea să fie revelată, 322 VII, 1,83 | revelată, nici teologia nu ar putea să o facă inteligibilă 323 VII, 1,83 | lipsită de orizontul metafizic nu ar reuşi să ajungă dincolo 324 VII, 1,83 | experienţa religioasă şi nu ar permite înţelegerii credinţei ( 325 VII, 1,84 | esenţa acestora. Cum să nu vezi într-o astfel de atitudine 326 VII, 1,84 | validitatea universală, atunci nu numai că umilesc raţiunea, 327 VII, 1,84 | transcendentă.(103)~Dacă nu ar fi aşa, cuvântul lui 328 VII, 1,84 | cuvânt divin în limbaj uman, nu ar fi în stare să exprime 329 VII, 1,84 | Interpretarea acestui Cuvânt nu ne poate trimite doar de 330 VII, 1,84 | simplu adevărată; altfel nu ar fi o revelaţie a lui 331 VII, 1,85 | pontifi de câteva generaţii nu încetează să înveţe şi ceea 332 VII, 1,85 | Cum ar putea Biserica să nu se îngrijoreze de aşa ceva? 333 VII, 1,85 | direct din Evanghelie şi ei nu se pot sustrage datoriei 334 VII, 1,85 | inspire din ea, filozoful nu va neglija să se arate fidel 335 VII, 1,85 | Apelul la tradiţie, de fapt, nu este o simplă amintire a 336 VII, 1,85 | care aparţinem tradiţiei şi nu putem dispune de ea aşa 337 VII, 1,85 | mai mult pentru teologie. Nu doar pentru că ea posedă 338 VII, 1,86 | se pune în condiţia de a nu putea discerne partea de 339 VII, 1,86 | asemenea instrumentalizare nu serveşte căutării adevărului 340 VII, 1,86 | serveşte căutării adevărului şi nu educă raţiunea - atât teologică 341 VII, 1,87 | susţine istoricistul, poate să nu mai fie într-o alta. Istoria 342 VII, 1,88 | ştiinţiste, care pare să nu mai aibă graniţe, având 343 VII, 1,88 | iraţionalului sau al imaginarului. Nu mai puţin decepţionantă 344 VII, 1,88 | ale filozofiei, care, când nu sunt ignorate, sunt abordate 345 VII, 1,89 | 89. Purtător de nu mai puţine pericole este 346 VII, 1,89 | concepţie despre democraţie care nu contemplă referinţa la fundamentele 347 VII, 1,89 | posibilitatea de a fi admis sau nu a unui comportament anume 348 VII, 1,90 | identităţii sale însăşi. Nu se poate lăsa deoparte, 349 VII, 1,90(106) | unilaterală, orice libertate care nu pătrunde adevărul întreg 350 VII, 1,91 | gândire amintite adineaori nu am avut intenţia să prezint 351 VII, 1,91 | Acest termen, folosit nu rareori în contexte între 352 VII, 1,91 | negativ, cât şi pentru că nu există un consens aici asupra 353 VII, 1,91 | fericire şi de libertate, nu a rezistat, până acolo că 354 VII, 2,92 | a evanghelizării. Cum să nu ne gândim, în perspectiva 355 VII, 2,92 | un adevăr universal valid nu este nicidecum izvor de 356 VII, 2,92(109) | apostolii pentru moment nu sunt în stare să-i poarte 357 VII, 2,93 | căror soluţionare coerentă nu va putea fi găsită dacă 358 VII, 2,94 | Evangheliile, adevărul lor nu se reduce cu siguranţă la 359 VII, 2,95 | 95. Cuvântul lui Dumnezeu nu se adresează unui singur 360 VII, 2,95 | înainte, tezele istoricismului nu se pot apăra. Aplicaţia 361 VII, 2,95 | lingvistic. Adevărul, de fapt, nu poate fi limitat niciodată 362 VII, 2,96 | reflecta asupra acestei teme nu este uşor, deoarece trebuie 363 VII, 2,96(112) | Este clar că Biserica nu poate fi legată de nici 364 VII, 2,96(112) | înţelegere a dogmei fără îndoială nu se sprijină pe un temei 365 VII, 2,96(112) | mintea umană. De aceea nu trebuie să ne mirăm dacă 366 VII, 2,96(112) | vreuna din aceste noţiuni nu numai că a fost folosită 367 VII, 2,96(112) | confirmare datorită căreia nu ne este permis să ne îndepărtăm 368 VII, 2,96 | care îl exprimă.(113) Dacă nu ar fi aşa, filozofia şi 369 VII, 2,96 | filozofia şi ştiinţele nu ar putea comunica între 370 VII, 2,96 | comunica între ele nici nu ar putea să fie receptate 371 VII, 2,96 | multor concepte, de altfel, nu exclude ca deseori semnificaţia 372 VII, 2,96(113) | sau vreo categorie a lor) nu pot arăta adevărul în mod 373 VII, 2,97 | adevărurile de credinţă nu ar fi altceva decât reguli 374 VII, 2,98 | despre conştiinţă: aceasta nu mai este considerată în 375 VII, 2,99 | comunică în cateheză, de fapt, nu este un corp de adevăruri 376 Conclu, 0,100 | exercită o puternică influenţă, nu întotdeauna percepută într-o 377 Conclu, 0,101 | teologia. Va găsi în ea nu reflecţia individului singular 378 Conclu, 0,101(123)| Nimeni nu poate să facă teologie ca 379 Conclu, 0,102 | Pentru astfel de sarcini nu există astăzi, de fapt, 380 Conclu, 0,103 | evanghelizării.(125) În timp ce nu obosesc să amintesc urgenţa 381 Conclu, 0,104 | înţelegere şi dialog cu cei care nu împărtăşesc credinţa noastră. 382 Conclu, 0,104 | judicioasă şi pentru cel care nu percepe încă adevărul întreg 383 Conclu, 0,104 | religii şi cu cei care, deşi nu împărtăşesc o credinţă religioasă, 384 Conclu, 0,104 | cu o prudenţă oportună, nu exclude pe nimeni: nici 385 Conclu, 0,104 | înaltelor valori umane, deşi nu recunosc încă Izvorul acestora, 386 Conclu, 0,105 | invită să-şi dea seama că "nu este suficientă lectura 387 Conclu, 0,105 | fără umilinţă, studiul care nu este susţinut de harul divin, 388 Conclu, 0,105 | adevărului credinţei. Să nu se uite responsabilitatea 389 Conclu, 0,106 | primeşte de la credinţă.~Nu pot să nu adresez, în fine, 390 Conclu, 0,106 | de la credinţă.~Nu pot să nu adresez, în fine, un cuvânt 391 Conclu, 0,106 | caracteristică şi peste care nu poţi trece a persoanei umane. 392 Conclu, 0,106 | limitată a lumii sau a omului, nu se termină niciodată; trimite 393 Conclu, 0,107 | Această măreţie a omului nu va putea să fie niciodată. 394 Conclu, 0,108 | vestea îngerului Gabriel, nu a pierdut nimic din adevărata 395 Conclu, 0,108 | din adevărul Evangheliei, nu pierde nimic din autonomia