| Table of Contents | Words: Alphabetical - Frequency - Inverse - Length - Statistics | Help | IntraText Library | ||
| Alphabetical [« »] paulina 1 pavel 1 pazeste 2 pe 270 pedagogic 1 pelerina 1 pelerinii 1 | Frequency [« »] 375 o 344 cu 272 pentru 270 pe 267 mai 242 din 189 lui | Ioannes Paulus PP. II Fides et Ratio IntraText - Concordances pe |
Chapter,Paragraph,Number
1 binec | definitiv, de a-l cunoaşte pe el pentru ca, cunoscându-l 2 Intro | INTRODUCERE~"CUNOAŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI"~ 3 Intro, 0,1 | atât mai mult se cunoaşte pe sine însuşi în unicitatea 4 Intro, 0,1 | noastră. Îndemnul Cunoaşte-te pe tine însuţi era sculptat 5 Intro, 0,1 | tine însuţi era sculptat pe arhitrava templului din 6 Intro, 0,1 | tocmai pentru că "se cunoaşte pe sine însuşi".~De altfel, 7 Intro, 0,2 | omului, ea s-a făcut pelerină pe străzile lumii pentru a 8 Intro, 0,2 | Printre diferitele slujiri pe care ea trebuie să le ofere 9 Intro, 0,2 | ofere omenirii, există una pe care o vede responsabilă 10 Intro, 0,2 | Datorită acestei misiuni, pe de o parte, comunitatea 11 Intro, 0,2 | participă la efortul comun pe care îl înfăptuieşte omenirea 12 Intro, 0,2 | a ajunge la adevăr; (2) pe de alta, are obligaţia de 13 Intro, 0,3 | chiar dacă răspunsurile, pe măsură ce au fost date, 14 Intro, 0,3 | trăieşte.~Incidenţa puternică pe care filozofia a avut-o 15 Intro, 0,3 | facă să uităm influenţa pe care ea a exercitat-o şi 16 Intro, 0,4 | capacităţile sale de a cunoaşte pe Dumnezeu, adevărul, binele; 17 Intro, 0,5 | pragmatice bazate în mod esenţial pe datul experimental, în convingerea 18 Intro, 0,5 | nediferenţiat, fundamentat pe teza că toate poziţiile 19 Intro, 0,5 | ce reflecţia filozofică, pe de o parte, a reuşit să 20 Intro, 0,5 | parte, a reuşit să se pună pe drumul care o apropie tot 21 Intro, 0,5 | formele sale expresive, (iar) pe de alta, tinde să dezvolte 22 Intro, 0,6 | el fără a sărăci slujirea pe care am primit-o. Afirmând 23 Intro, 0,6 | referinţă. Exigenţa unui temei pe care să se construiască 24 I, 1,7 | baza oricărei reflecţii pe care o face Biserica se 25 I, 1,7 | 2Cor 4,1-2). Cunoaşterea pe care ea o propune omului 26 I, 1,7 | cunoscut şi cunoaşterea pe care omul o are despre el 27 I, 1,8 | aducea împotriva credinţei pe baza unor teze eronate şi 28 I, 1,8 | adevăr care se întemeiază pe faptul însuşi al lui Dumnezeu 29 I, 1,9 | adevărul la care s-a ajuns pe calea reflecţiei filozofice 30 I, 1,9 | unul nu-l face superfluu pe celălalt: "Există două ordine 31 I, 1,9 | în afară de adevărurile pe care raţiunea naturală le 32 I, 1,9 | Credinţa, care se întemeiază pe mărturia lui Dumnezeu şi 33 I, 1,9 | fapt, aceasta se sprijină pe percepţia simţurilor, pe 34 I, 1,9 | pe percepţia simţurilor, pe experienţă şi se mişcă numai 35 I, 1,9 | de adevăr" (cf. In 1,14) pe care Dumnezeu a voit să 36 I, 1,11 | trăim şi anticipăm încă de pe acum ceea ce va fi împlinirea 37 I, 1,11 | cf. Evr 1,2).~Adevărul pe care Dumnezeu l-a încredinţat 38 I, 1,11 | 2). L-a trimis, aşadar, pe Fiul său, Cuvântul cel veşnic, 39 I, 1,11 | cel veşnic, care luminează pe toţi oamenii, ca să locuiască 40 I, 1,11 | Cine îl vede, vede şi pe Tatăl (cf. In 14,9). Prin 41 I, 1,11 | când afirmă că "Biserica, pe măsura trecerii veacurilor, 42 I, 1,12 | actualizată sinteza definitivă pe care mintea omenească, plecând 43 I, 1,12 | fapt, el a dat viaţa divină pe care primul Adam o refuzase ( 44 I, 2,13 | şi totuşi, cunoaşterea pe care noi o avem despre un 45 I, 2,13 | credibilitatea faţă de conţinuturile pe care le revelează. Prin 46 I, 2,13 | Oricum, semnele acestea, dacă pe de o parte dau o mai mare 47 I, 2,13 | propriile sale mijloace de care pe bună dreptate este geloasă, 48 I, 2,13 | bună dreptate este geloasă, pe de alta o determină să transceadă 49 I, 2,13 | iubirii acestuia, îl dezvăluie pe deplin omului şi îi descoperă 50 I, 2,14 | misterului existenţei sale; pe de altă parte, însă, această 51 I, 2,14 | la misterul lui Dumnezeu pe care mintea nu-l poate epuiza, 52 I, 2,15 | devine maxim şi se înţelege pe deplin cuvântul Domnului: " 53 I, 2,15 | primă concluzie: adevărul pe care ni-l face cunoscut 54 II, 1,16 | sacru vrea să-l descrie pe omul înţelept, îl descrie 55 II, 1,16 | înţelept, îl descrie ca pe acela care iubeşte şi caută 56 II, 1,16 | priveghează; Cel care se uită pe ferestrele ei şi la uşile 57 II, 1,16 | odihna bunătăţilor. Va pune pe fiii săi sub acoperământul 58 II, 1,16 | caracteristică care îi uneşte pe toţi oamenii. Datorită inteligenţei 59 II, 1,16 | ci numai pentru a-l face pe om să înţeleagă că în aceste 60 II, 1,16 | adecvat propriul eu, lumea şi pe Dumnezeu.~ 61 II, 1,18 | naşte din convingerea că pe un astfel de drum nu se 62 II, 1,18 | personal; a treia se întemeiază pe "frica de Dumnezeu", căreia 63 II, 1,19 | minunata "carte a naturii", pe care citind-o, cu instrumentele 64 II, 1,19 | nu ajunge să-l recunoască pe Dumnezeu creatorul a toate, 65 II, 1,20 | propriei existenţe. Deci, pe bună dreptate, autorul sacru 66 II, 2,21 | cunoaşterea nu se întemeiază numai pe o observaţie atentă a omului, 67 II, 2,21 | Aici se găsesc provocările pe care poporul ales a trebuit 68 II, 2,22 | pot ajunge să cunoască pe Dumnezeu. De fapt, el, prin 69 II, 2,22 | care omul a ales să se pună pe sine însuşi în deplină şi 70 II, 2,22 | Orbirea mândriei i-a înşelat pe strămoşii noştri că ar deveni 71 II, 2,22 | originară ei au implicat pe orice bărbat şi orice femeie, 72 II, 2,23 | moartea lui Isus Cristos pe cruce. De fapt, aici orice 73 II, 2,23 | ales ceea ce era fără minte pe lume, ca să-i facă de ruşine 74 II, 2,23 | ca să-i facă de ruşine pe cei înţelepţi (...); ceea 75 II, 2,23 | ceea ce era de jos pe lume, şi dispreţuit, a ales 76 II, 2,23 | sunt, ca să le nimicească pe cele ce sunt" (1Cor 1,27- 77 II, 2,23 | învăţăturii sale şi a paradoxului pe care vrea să-l exprime: " 78 II, 2,23 | sunt, ca să le nimicească pe cele ce sunt" (1Cor 1,28). 79 II, 2,23 | limbajul cel mai radical pe care filozofii îl utilizau 80 II, 2,23 | poate goli taina iubirii pe care o reprezintă Crucea 81 II, 2,23 | raţiunii ultimul răspuns pe care ea îl caută. Nu înţelepciunea 82 III, 1,24 | inscripţia: Zeului necunoscut. Pe acela pe care voi îl cinstiţi 83 III, 1,24 | Zeului necunoscut. Pe acela pe care voi îl cinstiţi fără 84 III, 1,24 | cinstiţi fără să-l cunoaşteţi, pe acela vi-l vestesc eu" ( 85 III, 1,24 | de locuire, ca să-l caute pe Dumnezeu, fie şi numai pe 86 III, 1,24 | pe Dumnezeu, fie şi numai pe dibuite, şi să-l afle, căci 87 III, 1,24 | pune în lumină un adevăr pe care Biserica l-a preţuit 88 III, 1,24 | şi veşnic, tu i-ai creat pe toţi oamenii pentru ca, 89 III, 1,24 | Aşadar există un drum pe care omul, dacă vrea, poate 90 III, 1,25 | înşelaţi, nici unul".(24) Pe bună dreptate se consideră 91 III, 1,25 | şi drepte, se introduce pe drumul fericirii şi tinde 92 III, 2,28 | întemeieze propria viaţă pe îndoială, pe incertitudine 93 III, 2,28 | propria viaţă pe îndoială, pe incertitudine sau pe minciună; 94 III, 2,28 | îndoială, pe incertitudine sau pe minciună; o astfel de existenţă 95 III, 2,29 | ajuns la obiectivul propus; pe bună dreptate va spune mai 96 III, 2,29 | se confirmă capacitatea pe care o are fiinţa umană 97 III, 2,30 | sunt cele care se sprijină pe evidenţe imediate sau sunt 98 III, 2,30 | imediate sau sunt confirmate pe cale experimentală. Aceasta 99 III, 2,30 | conţinute în răspunsurile pe care religiile în tradiţiile 100 III, 2,31 | mai numeroase decât cele pe care el le dobândeşte printr-o 101 III, 2,31 | rezultate ale ştiinţelor pe care se întemeiază viaţa 102 III, 2,32 | tensiune semnificativă: pe de o parte, cunoaşterea 103 III, 2,32 | care se ajunge personal; pe de alta, credinţa rezultă 104 III, 2,32 | credinţă, care se întemeiază pe încrederea dintre persoane, 105 III, 2,32 | încredinţează adevărului pe care altul i-l arată.~Câte 106 III, 2,32 | adeziunea lui faţă de adevăr pe care l-a descoperit în întâlnirea 107 III, 2,32 | şi căutat de atâta timp. Pe scurt, martirul provoacă 108 III, 2,33 | adevăr se ajunge nu numai pe cale raţională, ci şi prin 109 III, 2,33 | prin lăsarea încrezătoare pe mâna altor persoane, care 110 III, 2,33 | alegerea de a se încredinţa pe sine însuşi şi propria viaţă 111 III, 2,33(28) | Aceasta este o argumentare pe care o urmez de mult timp 112 III, 2,33(28) | o urmez de mult timp şi pe care am exprimat-o în diferite 113 III, 2,33(28) | întrebarea serioasă ce-l face pe om într-adevăr astfel. Ele 114 III, 2,33(28) | baza căutării divinului pe care el o face liber şi 115 III, 2,34 | 34. Adevărul acesta, pe care Dumnezeu ni-l revelează 116 III, 2,34 | ordinii naturale a lucrurilor pe care se sprijină cu încredere 117 III, 2,34 | întreagă(30) îl revelează pe Tatăl (cf. In 1,14.18). 118 III, 2,35 | 35. Pe fundalul acestor consideraţii 119 IV, 1,36 | carte prezintă discuţia pe care a avut-o sfântul Paul 120 IV, 1,36 | unul din eforturile majore pe care filozofii gândirii 121 IV, 1,36 | acela de a curăţa concepţia pe care o aveau oamenii despre 122 IV, 1,36 | prin analiza raţională. Pe această bază părinţii Bisericii 123 IV, 1,37 | şi atitudinea de prudenţă pe care o trezeau în ei alte 124 IV, 1,37 | momeală deşartă, întemeiată pe datina oamenilor, pe stihiile 125 IV, 1,37 | întemeiată pe datina oamenilor, pe stihiile lumii, şi nu pe 126 IV, 1,37 | pe stihiile lumii, şi nu pe Cristos" (2,8). Cât de actuale 127 IV, 1,37 | necesarul spirit critic. Pe urmele sfântului Paul, alţi 128 IV, 1,38 | personală în stare să-l conducă pe interlocutor la convertirea 129 IV, 1,38 | lui Celsus, care îi acuza pe creştini că sunt o lume " 130 IV, 1,38 | depăşit caracterul elitist pe care cercetarea lui o avea 131 IV, 1,38 | adevărului, a fost numită pe bună dreptate gard şi zid 132 IV, 1,39 | întrucât definea reflecţia pe care o face credinciosul 133 IV, 1,40 | filozofice şi teologice pe care Occidentul a cunoscut-o 134 IV, 1,41 | comune cât şi diferenţele pe care le prezentau în raport 135 IV, 2,43 | pentru raportul de dialog pe care el a ştiut să-l instaureze 136 IV, 2,43 | Din acest motiv, şi pe bună dreptate, sfântul Toma 137 IV, 2,43 | gândirii creştine ca un pionier pe noul drum al filozofiei 138 IV, 2,43 | aproape miezul soluţiei pe care el a dat-o la problema 139 IV, 2,44 | cea referitoare la rolul pe care Duhul Sfânt îl desfăşoară 140 IV, 2,44 | adevărul divin aşa cum este, pe când darul înţelepciunii 141 IV, 2,44 | înţelepciuni, totuşi, nu-l face pe doctorul angelic să uite 142 IV, 2,44 | filozofică, care se întemeiază pe puterea pe care o are intelectul, 143 IV, 2,44 | se întemeiază pe puterea pe care o are intelectul, în 144 IV, 2,44 | teologică, care se întemeiază pe Revelaţie şi analizează 145 IV, 2,44 | transcendent, a atins "culmile pe care inteligenţa umană nu 146 IV, 2,44 | niciodată".(51) Aşadar, pe bună dreptate poate fi definit " 147 IV, 3,46 | baza unor proiecte care, pe plan politic şi social, 148 IV, 3,47 | 47. Pe de altă parte, nu trebuie 149 IV, 3,47 | mea scrisoare enciclică pe când scriam: "Omul de astăzi 150 IV, 3,47 | împotriva lui însuşi".(53)~Pe urma acestor transformări 151 IV, 3,48 | provocată să fixeze privirea pe noutatea şi radicalitatea 152 V, 1,50 | a concepţiilor de fond, pe care le susţin aceste şcoli, 153 V, 1,50 | referă la adevărul revelat pe care ea îl păzeşte. Când 154 V, 1,50 | diaconii smerite dar ferme, pe care orice filozof ar trebui 155 V, 1,52 | cenzurate în mod simetric: pe de o parte, fideism-ul(59) 156 V, 1,52 | capacităţile naturale ale raţiunii; pe de altă parte, raţionalism-ul(61) 157 V, 1,53 | mod solemn învăţăturile pe care într-un mod obişnuit 158 V, 1,53 | acelora faţă de acestea; pe de altă parte, împotriva 159 V, 1,53 | deci, şi aportul pozitiv pe care cunoaşterea raţională 160 V, 1,53 | Dumnezeu nu ar putea să se nege pe sine, nici adevărul să contrazică 161 V, 1,54 | se poate uita importanţa pe care a avut-o refuzul catolic 162 V, 1,54 | afirma cu tărie pericolul pe care îl comportă asumarea 163 V, 1,55 | convingeri răspândite în mediu pe punctul de a deveni într-o 164 V, 1,55 | neîncrederea radicală în raţiune pe care o arată recentele dezvoltări 165 V, 1,55 | acesta doctrina Bisericii pe care Conciliul Ecumenic 166 V, 1,55(72) | Conciliul Vatican I, în cuvinte pe cât de clare pe atât de 167 V, 1,55(72) | cuvinte pe cât de clare pe atât de autoritare, a condamnat 168 V, 1,55(72) | eroarea aceasta, afirmând pe de o parte că "în legătură 169 V, 1,55(72) | 3008, şi can. 3.2: DS 3032. Pe de altă parte, Conciliul 170 V, 1,55 | îi vine din unitatea pe care Spiritul a înfăptuit-o 171 V, 1,56 | 56. Pe scurt, se observă o neîncredere 172 V, 1,56 | întreg şi ultim al vieţii pe care în mod tradiţional 173 V, 1,56 | nu pot să nu-i încurajez pe filozofi, creştini sau mai 174 V, 1,56 | istoriei acestui mileniu, pe care suntem pe cale de a-l 175 V, 1,56 | mileniu, pe care suntem pe cale de a-l încheia, mărturiseşte 176 V, 2,57 | credinţa de raţiune, le uneşte pe amândouă prin legături de 177 V, 2,60 | culminantă din acele pagini, pe care am reluat-o în prima 178 V, 2,60 | sale, îl arată în întregime pe om omului şi îi face cunoscută 179 V, 2,60 | lui Dumnezeu, întemeiaţi pe patrimoniul filozofic pururi 180 V, 2,61 | neîncrederea în raţiune pe care o mare parte a filozofiei 181 V, 2,63 | enciclică, puternicul interes pe care Biserică îl manifestă 182 V, 2,63 | De aici derivă datoria pe care o are Magisteriul de 183 V, 2,63 | principii şi puncte de referinţă pe care le consider necesare 184 V, 2,63 | sau afirmaţii filozofice, pe care le prezintă lumea actuală.~ 185 VI, 1,66 | semnificaţia de mântuire pe care astfel de propoziţii 186 VI, 1,66 | radical, a fiinţei, întemeiată pe adevărul obiectiv.~ 187 VI, 1,67 | suprafaţă unele adevăruri pe care raţiunea le percepe 188 VI, 1,67 | Dumnezeu, deşi nu se întemeiază pe raţiune, cu siguranţă nu 189 VI, 1,67(90) | sensul vieţii, la scopul pe care vrea să i-l dea şi 190 VI, 1,68 | Viaţa în Spirit îi conduce pe credincioşi la o libertate 191 VI, 1,70 | culturile este o experienţă pe care Biserica a trăit-o 192 VI, 1,71 | progrese datorate întâlnirilor pe care le dezvoltă oamenii 193 VI, 1,71 | cultură, de ea depinde, pe ea o influenţează. El este 194 VI, 1,71 | de Rusalii. Ascultându-i pe apostoli, se întrebau: " 195 VI, 1,71 | credinţei, nu-i împiedică pe aceştia să-şi păstreze propria 196 VI, 1,71 | conforme. Dimpotrivă, vestea pe care creştinul o duce în 197 VI, 1,72 | alte apropieri. Astăzi, pe măsură ce Evanghelia intră 198 VI, 1,72 | dialog cu acele culturi pe care omenirea va şti să 199 VI, 1,72 | Africa, transmise mai ales pe cale orală.~ 200 VI, 1,73 | generaţiilor. Deoarece, pe de altă parte, cuvântul 201 VI, 2,75 | credinţă şi filozofie, mai sus pe scurt pomenite, se pot distinge 202 VI, 2,76 | a filozofiei este aceea pe care mulţi o desemnează 203 VI, 2,76 | siguranţă reflecţia filozofică pe care au înfăptuit-o filozofii 204 VI, 2,76 | descoperirea importanţei pe care o are pentru filozofie 205 VI, 2,76 | Au continuat să lucreze pe propriul lor teren şi cu 206 VI, 2,77 | arată valoarea autonomiei pe care filozofia o păstrează 207 VI, 2,77 | transformările necesare şi profunde pe care ea trebuie să le sufere.~ 208 VI, 2,77 | fundamentale de autonomie pe care orice ştiinţă în mod 209 VI, 2,77 | datorită implicaţiilor pe care le comportă în înţelegerea 210 VI, 2,77 | derivă anumite exigenţe pe care filozofia trebuie să 211 VI, 2,79 | parte să arăt unele exigenţe pe care teologia - sau mai 212 VI, 2,79 | proprii şi să se bazeze pe principiile proprii; adevărul, 213 VII, 1,80 | ele rezultă că realitatea pe care o experimentăm nu este 214 VII, 1,82 | judecăţile conştiinţei morale, pe care Sfânta Scriptură le 215 VII, 1,83 | vreau să revendic puterea pe care o are omul de a cunoaşte 216 VII, 1,83 | a şti să facem trecerea, pe cât de necesară pe atât 217 VII, 1,83 | trecerea, pe cât de necesară pe atât de urgentă, de la fenomen 218 VII, 1,83 | revelat.~Dacă insist atât pe componenta metafizică, se 219 VII, 1,84 | ia în seamă dezvoltarea pe care o au astăzi ştiinţele 220 VII, 1,84 | confirmare a crizei de încredere pe care o traversează timpul 221 VII, 1,85 | este una dintre misiunile pe care gândirea creştină trebuie 222 VII, 1,85 | ca filozofi la exigenţele pe care cuvântul lui Dumnezeu 223 VII, 1,86 | deosebit de răspândite. Deşi, pe scurt, consider oportun 224 VII, 1,87 | adevărului unei filozofii pe baza adecvării sale la o 225 VII, 1,88 | analize care se bazează pe analogii superficiale, lipsite 226 VII, 1,88 | sustrase acele probleme de fond pe care omul (animal rationale), 227 VII, 1,88 | începuturile existenţei sale pe pământ, şi le-a pus în mod 228 VII, 1,88 | ştiinţistă a reuşit să facă pe mulţi să accepte ideea după 229 VII, 1,89 | celui care, în alegerile pe care le face, exclude recursul 230 VII, 1,89 | la aprecierile întemeiate pe principii etice. Consecinţele 231 VII, 1,90 | în consecinţă, cu temeiul pe care se sprijină demnitatea 232 VII, 1,90 | posibilităţii de a şterge de pe faţa omului trăsăturile 233 VII, 1,90(106)| omului libertatea bazată pe adevăr, ca Cel care eliberează 234 VII, 1,91 | existenţial cu analiza libertăţii. Pe de altă parte, afirmarea 235 VII, 2,92 | revine o dublă sarcină. Pe de o parte, de fapt, ea 236 VII, 2,92 | să dezvolte angajamentul pe care Conciliul Vatican II, 237 VII, 2,92 | exigenţele timpului nostru".(107)~Pe de altă parte, teologia 238 VII, 2,92 | trebuie să-şi fixeze ochii pe adevărul ultim care îi este 239 VII, 2,92 | tot, urmând acele cărări pe care numai Spiritul Domnului 240 VII, 2,92(109)| 12-13: "Isus îl prezintă pe Mângâietor, Spiritul adevărului, 241 VII, 2,94 | text, la fel şi izvoarele pe care teologul le interpretează 242 VII, 2,94 | adevărul profund şi autentic pe care vor să-l comunice textele, 243 VII, 2,94 | deplină în lectura perenă pe care Biserica o face unor 244 VII, 2,96 | în mod serios de sensul pe care cuvintele l-au dobândit 245 VII, 2,96 | adevărul propoziţiilor pe care îl exprimă.(113) Dacă 246 VII, 2,96(112)| îndoială nu se sprijină pe un temei aşa de caduc. Se 247 VII, 2,96(112)| caduc. Se sprijină în schimb pe principii şi noţiuni dictate 248 VII, 2,97 | faptul că se întemeiază pe actul însuşi al fiinţei, 249 Conclu, 0,100 | şi filozofie. Importanţa pe care gândirea filozofică 250 Conclu, 0,100 | necesar să subliniez valoarea pe care filozofia o posedă 251 Conclu, 0,101 | în faţa noutăţii radicale pe care revelaţia lui Dumnezeu 252 Conclu, 0,101 | semnificaţii ulterioare pe care raţiunea este chemată 253 Conclu, 0,102 | decât aceasta: a conduce pe oameni la descoperirea puterii 254 Conclu, 0,102 | Evangheliei, se va deschide pe sine în faţa lui Cristos.~ 255 Conclu, 0,103 | evanghelizare a culturii" pe care Paul al VI-lea a propus-o 256 Conclu, 0,103 | consideraţie provocările pe care noul mileniu pare să 257 Conclu, 0,103 | fundamentală şi originală pe drumul noii evanghelizări.~ 258 Conclu, 0,104 | de inteligenţa ulterioară pe care i-o dă cuvântul lui 259 Conclu, 0,104 | percepe încă adevărul întreg pe care Revelaţia divină îl 260 Conclu, 0,104 | prudenţă oportună, nu exclude pe nimeni: nici pe cei care 261 Conclu, 0,104 | exclude pe nimeni: nici pe cei care au cultul înaltelor 262 Conclu, 0,104 | încă Izvorul acestora, nici pe care se opun Bisericii şi 263 Conclu, 0,106 | aibă curajul de a recupera, pe urma unei tradiţii filozofice 264 Conclu, 0,106 | adevăr şi atenţi la binele pe care adevărul îl conţine. 265 Conclu, 0,106 | aşadar siguri de respectul pe care ea îl păstrează faţă 266 Conclu, 0,107 | privească în profunzime la om, pe care Cristos l-a mântuit 267 Conclu, 0,107 | că el este stăpân absolut pe sine, că poate să hotărască 268 Conclu, 0,108 | este îndreptat spre Aceea pe care rugăciunea Bisericii 269 Conclu, 0,108 | lumină asupra reflecţiei pe care am făcut-o. Se poate 270 Conclu, 0,108 | creştină, când o numeau pe Maria "masa intelectuală